miercuri, 17 octombrie 2018

NEALE DONALD WALSCH - Citate despre viata

Da. Gratitudinea este atitudinea care schimbă totul. A fi recunoscător pentru ceva înseamnă să încetezi a-i mai rezista, să-l vezi şi să-l recunoşti ca pe un dar, chiar şi atunci când darul nu este imediat aparent.
Fii Talismanul norocos pentru toţi ceilalţi! Fă-i pe toţi cei pe care îi atingi astăzi să se simtă norocoşi că te-au întâlnit.
Dorinţa e începutul întregii creaţii. Este primul gând. Este un senti­ment grandios din suflet. Este Dumnezeu care alege ce să creeze în con­tinuare.
Pentru ca sufletul să trăiască experienţa grandorii sale, el trebuie să ştie ce înseamnă grandoarea. Şi asta nu poate s-o ştie, dacă în jurul lui nu există decât grandoare.
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti.
Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.
Iluminarea înseamnă a înţelege că nu ai unde să mergi, că nu ai nimic de făcut şi că nu trebuie să fii nimeni altcineva decât exact cel ce eşti chiar acum.
Deci, vrei ca viaţa ta “să pornească”? Începe imediat prin a-ţi imagi­na cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune care nu este în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele.
Înţelepciunea este ştiinţa de a trece cu vederea.
Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.
Marele har a lui Iisus a fost că El i-a văzut pe toţi aşa cum erau ei cu adevărat; El a refuzat să accepte aparenţele. El a refuzat să creadă ceea ce credeau alţii despre ei înşişi. El a avut întotdeauna gândirea cea mai înaltă şi întotdeauna i-a invitat şi pe ceilalţi să o aibă.
Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.
Salvarea voastră nu se află în acţiunea altuia, ci în acţiunea şi reac­ţia voastră.
Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar trebuie să vă asiguraţi că daţi ascultare adevăratelor sentimente şi nu unui model contrafăcut, construit în mintea voastră.
Rostul vieţii nu este să ajungeţi undeva, ci să vă daţi seama că deja sunteţi acolo şi că aţi fost din totdeauna. Sunteţi din totdeauna şi pentru totdeauna – în momentul creaţiei pure.
Dacă întreaga omenire v-ar urma, aţi fi mulţumiţi de drumul pe care o călăuziţi?
Dumnezeu este pretutindeni. De aceea, Dumnezeu nu este ni­căieri anume, deoarece, pentru a fi undeva anume, Dumnezeu ar tre­bui să nu fie în altă parte – ceea ce nu este posibil pentru Dumnezeu.
Grijile sunt cea mai rea formă de activitate mentală din câte există, alături de ură, care este profund autodistructivă. Grijile nu-şi au rostul. Reprezintă o energie mentală irosită.
E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste. Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. In­toleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă.
Voi nu vreţi ca tinerii voştri să tragă propriile lor concluzii. Vreţi ca ei să ajungă la aceeaşi concluzie la care aţi ajuns şi voi. Aşa îi condamnaţi să repete greşelile la care v-au dus propriile voastre concluzii.
Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.
Sentimentele tale reprezintă adevărul tău. Cel mai bine pentru tine este ceea ce e adevărat pentru tine.
Frica va distorsiona, va dispreţui, va distruge. Şi astfel, Frica va fi cel mai mare duşman al vostru.
Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă.
Bucurie, adevăr, dragoste. Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.
Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Într-un moment critic din orice relaţie umană există o singură întrebare: Ce ar face dragostea acum?
Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar.
Uneori, cel mai bun mod de a iubi pe cineva şi cel mai mare ajutor pe care i-l poţi da este de a-l lăsa în pace sau de a-i da puterea de a se ajuta singur.
Un adevărat profesor nu este cel care ştie cel mai mult, ci cel care îi face pe cei mai mulţi să ştie.

luni, 15 octombrie 2018

Eckhart Tolle - Despre karma

INTREBARE : Ai vorbit despre Prezenta si fiinta ca si chei pentru a te bucura de forma si a crea circumstante pozitive sau netede. Cum se potriveste karma in toate acestea?


E.T : Fiecare se naste intr-un anumit mediu extern. Deasemenea, fiecare se naste cu anumite predispozitii - acestea pot fi pe de o parte genetice, dar mai exista si alte lucruri. O persoana este nascuta cu anumite tipare, cu alte cuvinte. Nu trebuie sa examinam de unde vin acestea, dar important este ca o fiinta umana este nascuta intr-un anumit mediu. Acesta poate fi foarte violent sau relativ pasnic. O persoana este nascuta cu tipare interioare pe care le mosteneste. Chiar si corpul durere este o parte mostenita. Exista un intreg set de conditii care se intampla cand veniti intr-un mediu. Mediul va conditioneaza mai departe si nu exista nici o alegere implicata - acesta doar va influenteaza. Va gasiti in aceasta lume cu anumite tipare inconstiente, care au devenit conditionarea a cine este persoana. Karma, asa cum o vad eu este conditionarea inconstienta care va guverneaza viata.



Karma este partial colectiva si partial personala. Voi puteti intelege karma nu doar ca pe un subiect extern voua, o puteti intelege observandu-va pe voi si apoi, cunoasteti multe alte lucruri. Daca doriti sa intelegeti karma, trebuie sa va priviti pe voi insiva. Eu incep sa inteleg ce este karma atunci cand ceva apare, care nu a facut parte deloc din karma. Aici este cheia - aparitia constiintei - sau Prezenta sau trezirea spirituala, nu fac parte din karma. Aceasta este o alta dimensiune care intrerupe taramul karmic. Voi nu deveniti constienti prin acumulare, asa cum se spune cateodata in orient , "karma buna". Este in regula la acest nivel, va puteti face peretii sau mobila inchisorii voastre putin mai confortabili, dar exista ceva total dincolo de karma, care poate intra in viata voastra in orice moment. Renasterea este desigur o parte din karma. Intelesul profund al renasterii este identificarea cu forma. Nu trebuie sa credem in transmigrare , va puteti privi renasterea in propria voastra viata. De fiecare data cand va identificati cu un gand , care reprezinta forma, va nasteti in acel gand. Identitatea voastra, sensul sinelui vostru se afla in el. Aceasta este karma.



Karma voastra este identificarea inconstienta cu aceste tipare pe care le-ati mostenit - adica conditionarea. Aceasta este identificarea completa a constiintei cu tiparele conditionate. Constiinta inseamna visare, ar putea spune cineva. De aceea noi folosim cuvantul "trezire", in multe traditii spirituale. Constiinta este trezire, constiinta este in starea ca de vis, cand santeti identificati cu tiparele inconstiente. De multe ori pe zi, voi santeti renascuti intr-o reactie emotionala sau mentala , in gandurile care apar. Karma creaza, in exterior, confirmarea ca acest lucru este corect. Deci, daca va ganditi ca lumea este plina de oameni rai, veti intalni oameni rai - cu alte cuvinte, oameni inconstienti. Chiar si pe oamenii care sant la jumatatea caii intre a fi constienti si inconstienti, credinta voastra ii va impinge in inconstienta. Karma este absenta completa a Prezentei constiente. Aceasta este automata. Se joaca singura. Timpul nu va elibereaza de karma. Aceasta este o neintelegere, ca daca trece suficient timp, puteti sa va eliberati de karma. Karma renaste si se repeta. Singurul lucru care va poate elibera de karma este aparitia Prezentei. La orice punct in roata karmei, Prezenta poate aparea. Se poate intampla unui criminal in inchisoare, unui condamnat la moarte. I se poate intampla cuiva care nu a auzit niciodata de lucruri spirituale. Se poate intampla cuiva care mediteaza de 30 de ani.



Prezenta va elibereaza de karma. Nu de toata odata. Karma are o amploare enorma. Tiparele gandurilor, tiparele emotionale, tiparele de reactie. Asa cum prezenta isi face aparitia, karma se diminueaza gradual si veti experimenta o prabusire a acelor tipare. Nu aceasta conteaza atat de mult, deoarece odata ce santeti prezenti, acele tipare de gand mai pot inca aparea , dar nu mai sant atat de problematice. Acestea nu mai cauzeaza suferinta pe care au cauzat-o inainte, deoarece sant vazute in lumina constiintei. In lumina constiintei, tiparele nu va mai domina viata. Corpul durere face parte din karma , care poate fi puternic in unii si nu chiar atat de puternic in altii. Asa cum Prezenta apare, voi santeti eliberati de karma. Apoi, aveti un alt factor complet diferit care soseste in viata voastra. De exemplu, pentru ca o persoana sa devina libera fata de karma colectiva , are nevoie de o cantitate considerabila a Prezentei care sa intre. Apoi aceasta va va inlatura , fie intern sau va puteti afla altundeva. Pentru o persoana care este nascuta intr-o vasta karma colectiva este necesara Prezenta considerabila pentru ca sa nu fie atrasa in aceasta karma. Cand Hitler a venit la putere, nu multi oameni au fost capabili sa se indeparteze. Cativa au fost si au plecat. Ei au putut vedea ceea ce se intampla si au fost destul de puternici sa nu se identifice cu colectivul. A fi in stare sa va indepartati de karma colectiva cere o Prezenta considerabila - si cativa oameni au avut-o. Apoi este destinul nostru sa mergem dincolo de karma , prin a fi receptaculii pentru Prezenta. Oricine se trezeste va afla ca mai devreme sau mai tarziu vor deveni invatatori pentru altii. Ceea ce face un invatator spiritual este sa sublinieze posibilitatea trezirii si neidentificarea cu tiparele inconstiente.



Invatatorul spiritual va invata sa mergeti dincolo de karma. Acesta este functia voastra si va deveni crescanda, fie ca deveniti un invatator formal sau neformal. Trezirea spirituala si iesirea din karma reprezinta acelasi lucru. Multi oameni vor fi atrasi catre voi. Oricine trece prin procesul trezirii este deja un invatator. Predand, inseamna ca v-ati gasit pe voi insiva ascultand din spatialitate , cand cineva vorbeste sau intreaba ceva sau va spune despre problemele sale. Puteti afla ca raspunsul vine din acea tacere in care voi ascultati. Nu are sens sa spuneti :" Eu o voi invata pe aceasta persoana acum". Veti afla ca aceasta invatare este spontana. Veti ajuta oamenii sa paseasca in afara identificarii cu inconstienta , ceea ce inseamna a merge dincolo de karma. Aceasta se aplica tuturor celor care se trezesc. Asa cum ii invatati, constiinta se aliniaza cu mintea voastra. Mintea voastra este capabila sa se acordeze in profunzimile constiintei si poate fi utilizata ca un instrument. Apoi cuvintele ies afara din gura voastra.



Exista, in final, doar un singur invatator, constiinta trezita este invatatorul. Aceasta ii poate invata doar pe cei in care exista un grad de pregatire. Invatatura trebuie sa fie primita. Daca exista doar o densitate a mintii, invatarea nu are loc. Veti fi amuzati cand oamenii sant atrasi spre voi - oamenii care sant pregatiti - si voi va gasiti spunand ceva ce nici macar nu stiati despre voi insiva. Aceasta se intampla doar atunci cand intrebarea a fost pusa si constiinta raspunde. Asa cum predati, voi invatati. Realizarile sosesc. Predarea si invatarea reprezinta acelasi proces. O profunzime are loc, asa cum voi predati. Voi santeti aici sa ajutati oamenii sa treaca dincolo de karma. Lucru important de stiut este ca timpul nu va elibereaza de karma. Mintea egotica spune :" Eu trebuie sa am mai mult timp pentru a deveni liber". Singurul lucru pentru care oamenii au nevoie de mai mult timp este ca ei au nevoie de timp , pentru a realiza ca nu au nevoie de timp". Mai pot fi inca 20 de ani de suferinta pentru ei, pentru a realiza ca nu au nevoie de timp. Poate ca au nevoie sa mai sufere putin , inainte de a realiza puterea lipsei timpului. Lipsa timpului este desigur, sfarsitul karmei.


sursa: www.esoterism.ro

miercuri, 10 octombrie 2018

Folosirea puterii mentale pentru acumularea si dirijarea fortei vitale in corp

Chimistul Arnolpho şi farmacistul Burgent, în cartea Cultura psihică, recomandă purificarea sufletului prin distrugerea defectelor, viciilor, eliminarea egoismului şi a exceselor sexuale. Ei dau o serie de lecţii despre respiraţie, dobândirea magnetismului prin acumularea forţei vitale, transformarea unei dorinţe sau a unui sentiment negativ în energie pe care să o folosim în scop bun, dirijarea energiei în corp şi asupra celor din jur, materializarea gândului în scopul de a remedia defecte fizice, tratarea bolilor prin magnetism. Aceste exerciţii cer timp şi perseverenţă, dar rezultatele sunt miraculoase.
Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:
1) Legea echivalenţei: “Ce semeni, aia culegi”;
a) Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sua prin faptă se va întoarce spre el. Domnul Iisus a spus: “Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi”.
b) Ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă evită, va fi evitat; dacă minte, va fi minţit; dacă înşeală, va fi înşelat.
2) Legea educării imaginaţiei:
a) Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze;
b) Omul poate chema boala prin teamă.
• Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii. Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul. Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică. Ele se pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. “Să nu apună soarele înainte de aţi trece mânia” – această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se abordează pe plan fiziologic. Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.
Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.
R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor itnerne. Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.
Medicina holistică cayciană afirmă: “Mintea este constructorul”. Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului. Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala, găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să uşurpm munca naturii vindecătoare.
Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru – inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru vindecări.
Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.
Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul. Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală.
Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând să-ţi cunoşti legăturile cu El. Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.
Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când elenu mai fac faţă agenţilor agresivi, respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).
Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune, se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida (intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele (sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic), celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin). Fiecare organ depinde de un centru glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari. Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe care le cunosc yoghinii. O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană imaginează energia vitală, care este scânteia divină, “Viaţa”, ca un şarpe încolăcit la baza coloanei vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu, poate revitaliza întregul trup.
Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o entitate pe care a avut-o celălalt partener. Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock, lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.
Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a celului veii – această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare – Dumnezeu (cu linia sa de vibraţie spirituală). Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.
Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).
Dan Seracu, în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.
Emile Coue spune: “Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese învingătoare”. Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul. Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce ţi-ai realizat scopul.Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: “Nici o influenţă negativă, nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta”. Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: “Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere”. Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: “Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare”, iar introducerea începe cu citatul: “Omul este ceea ce gândeşte” (Pascal).
Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei, imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul.
De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie. Subconştientul nu are simţul umorului, astfel că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare, dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh.
Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot. Credeţi că puteţi fi sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative.
A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.
Relevante sunt următoarele citate:
• “Cine vorbeşte bine trăieşte bine”.
• “Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată”.
• “Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru”.
• “Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească”.
• “Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare”.
• “Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini”.
Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:
1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.
O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:
1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue – “Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere”. Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.
Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei. Trebuie să căutăm să ne conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va dispărea). Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim că putem. Dacă doreşti ceva – bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între “a vrea” şi “a putea”, protejându-ţi astfel sistemul imunitar) – vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte. A-ţi fi teamă de o bolaă înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.
Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil. Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi. Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo durere, întrebuinţează formula: “Trece, trece…” repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte în toate împrejurările grele ale vieţii.
• “Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză”.
• “Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie”.
• “Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin”.
De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: “Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea” şi “După credinţa voastră, fie vouă!”.
Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.
Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.
Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: “N-am să uit asta niciodată!” duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative.

vineri, 5 octombrie 2018

Īśvarapraṇidhāna – dăruirea de sine idealului

Īśvara semnifică în sanscrită stăpânul suprem, domnitorul, cel care conduce totul iar în om acesta este Sinele, esența ființării. Semnificația cea mai aproape de noi a acestei niyama este dăruirea noastră către idealul care ne ”stăpânește” existența, abandonul nostru în fața celei mai înalte, mai rafinate, mai intime și mai ascunse părți a ceea ce suntem, ātman. Însă în yoga, ātman nu este doar esența propriei existențe, este esența întregii lumi, a tot ceea ce există. Astfel Īśvarapraṇidhāna este și un abandon, o dăruire, un respect și o adorare a tot ceea ce este mai frumos și mai adevărat în această lume, Conștiința Supremă a cărei prezență o descoperim prin cunoașterea de Sine.
Īśvarapraṇidhāna este devoțiunea față de Dumnezeu.
Din perspectiva hridaya yoga Dumnezeu este înțeles dincolo de orice atribute ca fiind însăși esența ființei, a universului, a tot. Adorarea lui este tocmai trăirea plină de iubire a unității divine a totului, simțită profund în Inima Spirituală (ātman). Astfel, filozofia nondualismului – advaita vedānta care este filonul de bază și în hridaya yoga (yoga Inimii Spirituale), se întâlnește și se completează cu bhakti (devoțiunea).
Īśvarapraṇidhāna se traduce în practică nu numai ca un sentiment de iubire ci și ca dăruirea acțiunilor, a tot ceea ce faci și trăiești lui Dumnezeu, Esenței Supreme, Inima a tot. În felul acesta se deschide o punte către transcendență și chiar dacă ești încă în lumea materială și ai o viață activă aici, ești în același timp viu față de spiritualitatea care luminează profunzimile ființei. Dăruirea este în acest fel o trăire puternică, deplină a unității cu Divinul din tine.
Īśvara înseamnă Dumnezeu iar praṇidhāna înseamnă dăruirea totală. De aceea practica lui īśvarapraṇidhāna poate duce dincolo de domeniul individualului, al personalității limitate. Patanjali afirmă că samādhi este atins prin devoțiunea totală față de Īśvara, Dumnezeu. Ce poate fi devoțiunea dacă nu abandonul a ceea ce te menține în egoism și trăirea iubirii necondiționate față de cel mai profund aspect al ființei și al universului – Supremul ideal – Divinul.
Dacă la început este prea abstract acest îndemn al dăruirii și devoțiunii este bine să se înceapă cu realizarea unor acțiuni de pe urma cărora să nu așteptăm nimic în schimb, fapte bune prin care să venim în ajutorul altor oameni. Putem să facem la început unele tehnici yoga pentru trăirea comuniunii cu energiile pure, înalte pe care să le trezim în noi pentru împlinirea acelor acțiuni, energii pe care să le lăsăm apoi să acționeze spre transformarea noastră și astfel și a celor cărora vrem să le venim în ajutor. Gradat vom simți că se declanșează în noi forțe mult mai mari decât am fi putut noi avea vreodată, pe măsură ce depășim închistările egotice, individuale și ne deschidem față de Inima Spirituală (ātman). Ajungem astfel la abandonul în Inimă, la abandonul în Dumnezeu, iubind totul și consacrând ceea ce facem binelui și armoniei divine a totului.
În acest mod, īśvarapraṇidhāna ne ajută să atingem cunoașterea unității, a non-dualității.
”Dăruirea completă este ca o cădere dintr-un copac fără să încordezi nici măcar un mușchi”spunea Ramakrishna. Un astfel de abandon, o astfel de aruncare cu totul în Inima Spirituală sunt necesare pentru īśvarapraṇidhāna. Te duci cu totul în Divin și nu e vorba despre un zeu anume, ci chiar despre esența ființei tale, despre centrul spiritual, pur, transcendent al vieții.
Īśvarapraṇidhāna poate fi înțeleasă din perspectiva unui om religios ca dăruirea și iubirea zeului său cel mai înalt, dar de fapt īśvarapraṇidhāna se referă și la transcenderea acestor dependențe de vreo religie, zeu sau dogmă prin întoarcerea cu totul în Izvorul originar a tot ceea ce există, dincolo de manifestare și pătrunzând totodată întreaga manifestare.
Patanjali în Yoga Sūtra, capitolul 2 sūtra 45 spune:
”Prin meditația profundă asupra lui Īśvara este atinsă perfecțiunea în samādhi”.
Iar Vyasa comentează:
”Perfecțiunea lui samādhi este dobândită de cel care își dăruiește întreaga existență lui Dumnezeu. Astfel el cunoaște ceea ce este bine pentru el în alte locuri, în alte corpuri și în alte timpuri. Conștiința lui percepe realitatea tuturor lucrurilor.”

vineri, 28 septembrie 2018

Viata de dupa moarte. Jurnalul unui neurochirurg – VIDEO

Azi am sa va prezint inca o marturie valoroasa despre viata de dupa moarte sau, mai bine zis, despre adevarata noastra realitate. Aceasta marturie este cu atat mai valoroasa cu cat vine de la un neurochirurg ce tocmai a revenit la viata obisnuita, iesind din coma.

Am fost plasat intr-o lume in care noi suntem mai mult decat corpurile si creierele noastre, in care moartea nu este sfarsitul constiintei, ci mai degraba o calatorie cat se poate de pozitiva. Nu sunt prima persoana care descopera ceva evident: constiinta noastra exista si dincolo de existenta trupului. Insa sunt prima persoana (cel putin din cate stiu eu), care a avut o astfel de experienta in timp ce cortextul meu era complet nefunctional. Colegii mei m-au urmarit secunda cu secunda. Toate studiile de pana acum relavau faptul ca oamenii traiesc aceasta experienta doar cand cortextul le functionteaza cat de putin. Experienta mea, insa, a avut loc in timp ce cortextul meu nu functiona deloc. Iar asta este o evidenta relevata de tomografiile computerizate facute de colegii mei.
Mi-au trebuit luni sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Nu numai ca imi imaginam ca medical este imposibil sa fi fost constient in timpul comei, insa nu-mi explicam nici ce s-a intamplat in acel timp…
…La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de noroi, mari, pufosi, albi si roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-inchis. Deasupra lor, mult, mult mai sus – se vedeau stoluri de vietati transparente care traversau cerul, lasand dare in urma lor. Sa fi fost pasari? Sa fi fost ingeri? Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si mi le-am reamintit cand am inceput sa scriu despre experienta mea. Insa nu erau nici pasari, nici ingeri. Erau niste vietati foarte diferite de lumea mea reala de pe aceasta planeta. Era ceva mult mai avansat. Niste forme de existenta mult superioare.
… Dintr-o data am auzit un zgomot puternic, ca un imn gorios care venea de mai sus. Ma gandeam daca zgomotul era produs de acele vietati. Apoi, cand mi-am revenit, ma gandeam daca nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietati care alergau de colo colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemanator cu picaturile de ploaie pe care le simti pe piele, dar care nu te uda. Simturile vazului si auzului nu erau separate ca pe Pamant. Puteam sa aud frumusetea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea si puteam sa vad cantecul lor vesel si zglobiu.
In aceasta lume nu puteai sa te uiti sau sa auzi ceva fara sa devii o parte din acel lucru si totusi, in mod misterios, nu atingeai acel lucru. Din perspectiva mea prezenta, cred ca ar trebui sa intelegem ca nu te poti uita la lume separat. Totul era distinct, si totusi, orice avea legatura cu celelalte lucruri.
Povestea mea devine si mai ciudata. Nu eram singur in calatorie, eram cu o femeie. O femeie tanara cu obraji puternici si ochi mari si albastri. Fata ei frumoasa era marginita de un par auriu. Cand am vazut-o prima data, mergeam alaturi pe o suprafata cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau miloane de fluturi in jurul nostru care se duceau in inima padurii si care apoi reveneau si ne inconjurau. Era ca un rau de viata si culoare in jurul nostru. Femeia era imbracata simplu, insa in niste culori pline de viata: albastru, indigo, portocaliu, piersaciu. Se uita la mine cu acea privire pe care daca o vezi 5 secunde iti dai seama ca viata ta merita traita de-aici incolo, indiferent de ce s-a intamplat inainte. Nu era o privire romantica. Era o privire extrem de prietenoasa, diferita de cele pe care le vedem noi pe pamant. Fara sa-mi rosteasca ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vant. Si atunci mi-am dat seama ca este reala. La fel de reala ca viata mea pe pamant. Nu era o fantasma trecatoare.
Mesajul ei a fost compus din trei parti:
“Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!”
“Nu ai de ce te teme!”
“Nu ai cum sa faci ceva gresit!”
Mesajul a venit spre mine ca o senzatie de usurare. Era ca si cum cineva imi inmana acum regulile jocului pe care il jucasem deja toata viata mea fara sa-l inteleg vreodata.
“Iti voi arata multe lucruri aici, dar te vei intoarce”, mi-a spus femeia, fara sa foloseasca aceste cuvinte.
I-am raspuns: “Ma voi intoarce aici?”
Un vant cald a inceput sa bata, ca o briza divina. Si-apoi totul s-a schimbat si am ajuns intr-o lume cu o vibratie mai mare. Desi aveam functiile limbajului (asa cum il stim noi pe pamant), am inceput sa vorbesc “fara cuvinte” cu acest vant.
“Ce este locul acesta?”
“Cine sunt eu?”
“Unde sunt?”
De fiecare data cand puneam aceste intrebari, urma raspunsul o explozie de culoare, lumina, dragoste si frumusete, ca un val care se spargea de mine. Gandurile intrau in mine direct. Dar nu erau ca pe pamant, vagi, imateriale sau abastracte. Erau solide, mai fierbinti ca focul si mai ude ca apa si pe masura ce le primeam eram capabil, instantaneu si fara efort, sa inteleg concepte pe care le-as fi inteles in ani de zile pe Pamant.
Pe masura ce inaintam m-am trezit intr-un gol imens, intunecat complet, de masuri nedefinite, si totusi confortabil. Si dintr-o data a aparut o lumina pe care am simtit-o langa mine. Acea lumina era interpretul meu care imi traducea aceasta prezenta vasta din jurul meu. Era ca si cum ma nasteam intr-o lume noua, iar universul parea un pantece urias, iar acea lumina, conectata cu mine cumva (parca era identica cu acea femeie pe aripile fluturilor), ma ghida prin el.

Mai tarziu, cand m-am trezit, am gasit un citat din poetul crestin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Parea ca descrie exact locul magic in care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea insasi. “Dumnezeu exista intr-un intuneric orbitor”. Exact asa a fost in cazul meu: un intuneric desavarsit dar totusi plin de lumina.

Stiu ca suna complet extraordinar si, sincer, greu de crezut. Daca cineva mi-ar fi spus aceste lucruri – chiar si doctor sa fii fost – as fi fost sigur ca a luat-o putin razna. Insa am trait asta, si nu e deloc nebunie. Este ceva extrem de real, chiar mai real decat orice eveniment din viata mea pamanteana, inclusiv nunta mea si nasterea celor doi copii.

Ce am trait eu are nevoie de explicatii.

Fizica moderna ne spune ca universul este unitar, nu este divizat. Dincolo de suprafata unui obiect sau eveniment, totul in univers este legat de orice alt obiect sau eveniment. Totusi, noi traim intr-o lume a separarii si a diferentierilor. Inainte de aceasta experienta aceste idei mi se pareau abstracte. Acum sunt realitati. Nu numai ca universul este definit de unitate, ci si de dragoste. Universul pe care eu l-am experimentat fiind in coma a fost socant si, totusi placut. Acelasi univers de care Einsten si Iisus vorbeau, insa fiecare in felul sau.

Mi-am petrecut ani din viata mea, ca neurochirurg, studiind la cele mai prestigioase institutii medicale din tara. Stiu ca multi elevi de-ai mei – ca si mine de altfel inainte de coma – sustin teoria conform careia creierul (in special cortexul) genereaza constiinta si ca traim in univers datorita emotiilor, si mai putin datorita iubirii neconditionate pe care Dumnezeu si universul o au pentru noi. Insa experienta traita mi-a dat peste cap credintele. Si sunt pregatit sa-mi petrec restul vietii investigand adevarata natura a constiintei umane si sa demonstrez ca suntem mult mai mult decat creierul nostru.
Nu cred ca va fi o misiune usoara. Putina lume vrea sa accepte ceea ce spun eu. Singurul loc in care lumea mi-a acceptat povestea a fost biserica. Prima data cand am intrat intr-o biserica dupa ce mi-am revenit, am vazut totul cu alti ochi. Culorile care razbateau prin vitralii imi aminteau de acea lume, de dincolo. Suntele joase de la orga imi aduceau aminte de gandurile si emotiile din lumea de dincolo. Iar imaginea lui Iisus rupand painea pentru discipolii lui mi-a evocat din nou mesajul ca Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat, mult mai puternic decat orice parinte care isi iubeste copiii.
Sunt inca doctor, sunt inca om de stiinta, insa cred cu tarie ca sunt o alta persoana.



joi, 27 septembrie 2018

Orice boală – un învăţător

Sănătatea – un echilibru dinamic al regimului de viaţă

„Atât în acest Univers, cât şi în celelalte universuri sau dimensiuni de existenţă, 
totul este de natură energetic-vibratorie şi se supune, analogic, principiilor rezonanţei.” 


Maeştrii medicinii orientale ne indică, dacă dorim să ne păstrăm sănătatea în bune condiţii sau să vindecăm o boală, să fim atenţi atât la condiţiile exterioare (caracteristicile vremii şi sezonul în care se petrece acest lucru), la alimentaţie cât şi la modul propriu de gândire. Pentru o sănătate perfectă este necesar ca regimul de viaţă zilnic să îmbine armonios caracteristicile muncii pe care o depunem cu vremea de afară şi cu ceea ce mâncăm. Dar mai presus de toate se află atitudinile interioare şi modul propriu de a gândi. Acestea, în caz de boală, ne pot  aduce vindecarea foarte rapidă sau adâncirea morbidă într-o boală cronică. În acelaşi timp, înţelepţii ne sfătuiesc ca în caz de boală să nu învinuim nici vântul prea aspru, nici curentul în care am stat, nici soţia care a făcut mâncarea prea picantă etc., ci să ne privim cu sinceritate şi să conştientizăm ceea ce ne-a făcut să acceptăm condiţiile respective fără să facem nimic. În cazul unei boli care apare, incursiunea în noi înşine trebuie să fie detaşată şi profundă.  

Universul minţii este extrem de complex şi fascinant, iar modul de prelucrare al informaţiilor este propriu fiecăruia, deşi există  o structurare şi anumite legităţi naturale ale planului mental – aceleaşi pentru toate fiinţele umane. Funcţiile şi operaţiile realizate de creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer. Utilizând modelul sintetic de funcţionare al calculatoarelor vom putea înţelege, în parte, modul în care funcţionează, în intercorelare, structurile minţii noastre. Aşadar orice gând, intenţie sau dorinţă care apare la un moment dat în minte, în funcţie de conţinutul său, va fi direcţionată la un moment dat spre un anumit organ de acţiune, pentru finalizare. Ceea ce determină locul şi modalitatea de finalizare a gândurilor şi dorinţelor este tocmai conţinutul acestora şi intenţiile profunde existente. 

Tratamentele alopate ale diverselor afecţiuni îndepărtează manifestările nedorite ale lor, dar nu şi cauza reală. Tratarea definitivă a acestor afecţiuni se realizează printr-o abordare complexă a lor, atât fizică – prin tratamente naturale cu plante vindecătoare, cât şi psihică şi spirituală, pentru a înţelege şi a corecta atitudinea greşită care a determinat apariţia lor. Orice boală trebuie privită ca pe un ajutor în transformarea spirituală. Trebuie doar să avem curajul şi onestitatea interioară de a privi… în oglindă şi de a ne vedea „diformităţile”, deoarece orice perturbare a sănătăţii este de fapt o reflectare a problemelor cu care ne confruntăm. Rezolvate cu succes, acestea ne vor aduce nu numai o stare de sănătate foarte bună, ci şi o transformare spirituală necesară.

marți, 25 septembrie 2018

Sa ne crestem energia

Boala secolului nostru nu este deloc cancerul sau alte boli grave si costisitoare. Boala care a ajuns sa nu ne mai gandim la ea este cea mai periculoasa si mai des intanita. Ma refer la oboseala! Oboseala cronica este boala de care sufera milioane de oameni si nici macar nu o luam in seama decat cand este prea tarziu. Ce simti cand incepi sa suferi de lipsa de energie? Lista de simptome este lunga. In momentul in care incepe sa iti scada cantitatea de energie, primul lucru care apare este ca incepi sa stranuti mai des.
Un alt simptom este ca incepi sa gandesti negativ. Cand ai energie suficienta, orice lucru din jurul tau il gandesti pozitiv. Orice ti s-ar intampla, tu iei partea buna din acel lucru. Din momentul in care incepi sa pierzi energie, incepi sa vezi partile rele. Apoi incepi sa ai probleme cu memoria si cu somnul. Parca mintea devine greoaie si apare o nevoie din ce in ce mai frecventa de somn. Dar nici somnul nu te odihneste si cand te trezesti esti iar obosit.
Se produce un cerc vicios. Sunt sapte tipuri de energie pe care le acumulez ca sa am o viata asa cum mi-o doresc. Exista sapte tipuri de energie in univers si eu le vreau pe toate. In general, oamenii simt doar cateva dintre aceste sapte tipuri de energie si se multumesc cu acele tipuri. Pe mine ma intereseaza toate sapte.

Primul tip de energie este energia pamantului – energie fizica si vitala. Aceasta energie o acumulez prin alimentatie, odihna si respiratie corecta. Efectul pozitiv al acestei acumulari de energie de acest tip se manifesta asupra emotiilor de incredere in sine, de optimism, de hotarare si fermitate. Cand ai suficienta energie din acest tip pur si simplu nu abandonezi nimic din ceea ce ai inceput, ai forta sa mergi pana la capat. Cand nu ai aceasta energie, esti bolnavicios, fricos, panicat, sarac, uituc etc.

Al doilea tip de energie este cea a apei – energia venita prin relationare si socializare. Acumulez aceasta energie prin exersarea senzatiei ca “ma simt in largul meu” in mijlocul oamenilor, cunoscuti sau necunoscuti. Aceasta energie (emotie, atitudine) ma ajuta sa fiu spontan si degajat, sa creez relatii cu oricine si sa ma simt energizat cand cineva comunica cu mine. Sa ma simt bine atat cu o singura persoana, cat si in mijlocul a 50 de persoane cand tin cate un curs. Aceasta energie este cea care iti construieste relatiile echilibrate. Cand nu ai aceasta energie, esti timid, inhibat, interiorizat, necomunicativ etc.

Al treilea tip de energie este energia focului – energia venita din increderea in sine. Acest tip de energie il acumulez prin faptul ca imi antrenez zilnic increderea in mine, stima interioara.
Nu astept sa ma aprecieze cineva si imi spun eu mie ca sunt important, cel putin, pentru mine sunt important. Nu stiu ce m-as face fara mine ! Aceasta energie ma ajuta sa am umor si sa nu ma consider mai presus de alte persoane. Lipsa acestei energii te face sa te agati de cea mai mica forma de putere pe care o ai si sa iti doresti sa ii domini pe ceilalti. Cand ai energie din acest tip, nu mai cauti cu orice pret sa fii peste alte persoane. Cand ai aceasta energie, bucuria iti vine din faptul ca poti sa pui umarul si sa ajuti o idee, un proiect, un om etc. Cand iti lipseste aceasta energie, te simti slab, te simti dominat de evenimente, ai senzatia ca lupti cu morile de vant si nu ai nicio sansa sa reusesti.

Al patrulea tip de energie – energia aerului – energia venita din iubire. Iubirea este o emotie care poate fi gresit inteleasa; sa incerc sa o definesc, macar pe scurt. Cand simti ca “ai nevoie” de cineva atunci acea emotie nu este iubire. Iubirea nu are nevoie de ceva sau de cineva, ci singura dorinta a iubirii este sa ofere tot ceea ce are pentru acel om, fara sa ceara in schimb nici macar atentie sau recunostinta. Aceasta iubire este cea care te transforma de la nivelul omului obisnuit si te conduce spre nivelul omului superior. Aceasta energie a iubirii este cea care iti reorganizeaza toata personalitatea. Orice probleme emotionale si psihologice simti ca ai, acest tip de energie, a iubirii neconditionate, le poate rezolva imediat. Energia iubirii iti face sufletul sa vibreze. Este acel fior pe care il ai cand esti pentru prima data indragostit cu adevarat. Aceasta energie, cand o amplific in mine, imi purifica orice emotii negative, pur si simplu nu poti sa gandesti negativ cand simti aceasta energie (emotie). Cand nu ai aceasta energie te simti abandonat, iti este teama de viata si de univers, simti ca nimic nu are sens si ca esti confuz si nu stii in ce directie sa o iei. Ca sa acumulezi aceasta energie, aminteste-ti tot timpul cum te simteai cand erai indragostit cu adevarat. Zic “cu adevarat” ca sa fac diferenta intre dorinta de a avea pe cineva si adevarata senzatie de iubire, cea in care simti nevoia sa oferi.

Al cincilea tip de energie – energia eterica – energia venita din frumusete. Un tip special de energie care este destul de rara in perioada in care traim noi este energia frumusetii. Energia aceasta are legatura cu puritatea, cu nobletea interioara, cu frumusetea interioara. Este ceea ce admiri la puritatea unui copil sau la privirea unui pui de caprioara. Aceasta energie iti infrumuseteaza sufletul si iti aduce o stare de fericire greu de descris. Este aceeasi energie care il cuprinde pe orice artist genial care se lasa purtat de frumusetea din interiorul lui cand incepe sa creeze o simfonie sau un tablou sau o sculptura sau un dans care te uimeste prin armonie si frumusete. Aceasta energie este cea care ma ajuta sa iti scriu, care ma ajuta sa privesc in jurul meu printre casele care au tencuiala cazuta si printre gropile de pe soselele noastre si sa nu le vad, ci sa vad doar pomii plini de frunze, pasarile care cauta mancare si canta cand se saluta intre ele, copiii care rad si se agata de parintii lor, batranii care zambesc cand ii saluti. Fara aceasta energie, viata ta e goala, te simti inconjurat de ceva urat. Stiu oameni care vad totul frumos in jur si stiu oameni care vad aceleasi lucruri, dar spun ca sunt groaznice. Aceasta diferenta vine din faptul ca tu vezi frumusete daca ai in tine energia frumusetii si vezi uratenie daca nu ai aceasta energie a frumosului in interiorul tau.

Al saselea tip de energie – energia genialitatii. Dincolo de nivelul uman obisnuit, geniul este un ideal. Geniul este o stare supraumana, in care ai acces la alte resurse. Genialitatea este starea in care poti gasi legaturi intre doua lucruri care aparent nu au nicio legatura intre ele. Geniul si nebunia sunt asemanatoare din exterior. In timp ce geniul este complet desprins de limitele si regulile umane, nebunul pur si simplu nu intelege deloc acele limite si reguli. Energia genialitatii se antreneaza prin gandire “out of the box”, prin tehnici de meditatie si antrenament asupra capacitatilor tale de concentrare si de crestere a inteligentei dincolo de medie. Genialitatea iti permite sa vezi conexiuni pe care alti oameni nu o sa le poata vedea decat cand ajung sa acumuleze si ei aceasta energie. Lipsa completa a acestei energii te face sa privesti lumea doar din perspectiva materialista, fara nimic miraculos in ea, fara dorinta de evolutie si dezvoltare. In momentul in care simti in tine dorinta sa accelerezi dezvoltarea ta, atunci incepi sa acumulezi tot mai mult din acest tip de energie.



Al saptelea nivel de energie – energia fericirii. Acest tip de energie este cel promovat de spiritualitate. Emotia pe care o simti cand ai in tine aceasta energie este fericirea. Asa poti sa iti evaluezi daca ai in tine suficienta energie din acest tip sau nu. Daca poti sa fii fericit fara niciun motiv din exterior, atunci ai acest tip de energie in tine. Daca e nevoie de cineva sau de ceva din exterior sa te faca fericit, atunci nu ai deloc aceasta energie in tine. Eu imi antrenez acest tip de energie si il acumulez prin antrenarea si amplificarea la maximum a oricarui motiv banal de fericire. De exemplu, daca vad ceva pe strada care imi place, sunt foarte atent sa simt acea bucurie si sa o amplific pana se transforma in fericire. Ma trezesc dimineata si trag aer in piept si sunt multumit pentru ca incep o noua zi. Asta iar imi antreneaza starea de fericire, acumulez acest tip de energie.


Alte metode sunt rugaciunea – daca iti aduce clar o stare de fericire, meditatia prin oprirea proceselor mentale. Fara aceasta energie te simti amenintat, te simti apasat si te simti departe de Dumnezeu si de ceilalti oameni. Parca intreg universul te ameninta, parca esti mic cat un atom si te dai mare cat un munte. Asa simti cand esti lipsit de aceasta energie. Simti ca doar te bucuri, cauti sa fii fericit si implinit, dar parca nu reusesti decat sa ai stari de bucurie si veselie care te consuma, nu te incarca cu energie. Sa fii atent sa nu confunzi veselia si bucuria cu energia fericirii. Primele doua iti consuma din putere, pe cand fericirea iti da putere. Ca sa fii vesel te exteriorizezi, te agiti, sari, alergi, dansezi si canti zgomotos, mananci si bei cu prietenii, petreci si te distrezi. Ca sa fii fericit, doar stai in tacere in interiorul tau. Tacerea aceea te sperie daca nu ai acest tip de energie, tacerea aceea a fericirii poate sa iti para o fantana adanca si iti e teama sa privesti in acea zona din tine unde esti tacut. Unde gandurile tale se opresc si poti sa te privesti asa cum esti. Doar dupa ce iti gasesti curajul sa privesti spre tine poti sa acumulezi si acest tip de energie a fericirii neconditionate. Poate ca o sa dureze ani de zile, dar daca nu incepi, iti spun sigur ca nu o sa reusesti niciodata. Dar daca incepi chiar acum sa privesti in interiorul tau, deja ai facut primul pas.
Exercitiul care iti da energie de mai multe tipuri. Sa acumulezi energie din cele sapte tipuri este mai simplu decat crezi. Sunt convins ca poate ai si facut uneori acest exercitiu, poate i-ai simtit si efectele dar apoi ai uitat de el sau nu l-ai luat in seama. Am invatat acest exercitiu dintr-o carte a lui James Redfild, “A zecea viziune”. El spunea acolo ca plantele, copacii, elementele din natura au cea mai mare energie. Apoi explica ca daca activez in mine emotia de admiratie, ma pun in contact cu ceea ce admir.
Am stat sa ma gandesc la ceea ce am citit si mi-am dat seama ca are mare dreptate. Devii ceea ce admiri mai mult. Iar acest proces de devenire se bazeaza pe preluarea de energie de la obiectul, persoana admirata si acumularea energiei in tine. Ca si cum te hranesti cu ceea ce admiri. Asa ca am inceput sa privesc altfel copacii, plantele pline de vitalitate si energie. Tehnica e simplu de facut. Cand treci printr-un parc sau pe oriunde vezi o planta mai mare, macar de 1 metru inaltime, priveste-o cu ochii de copil.
Priveste acea planta ca si cum nu ai sti ce este. Priveste-o fara sa o denumesti. Fara sa iti spui ca “este o planta”. La inceput o sa fie mai dificil, dar dupa cateva incercari o sa observi ca pentru cateva secunde mintea ta se opreste si poti sa faci asta. Admiratia si uimirea sunt starile emotionale care caracterizeaza emotiile unui copil. Copilul, inainte sa afle cum se numeste ceva, este foarte uimit de ceea ce vede. Admira, se bucura, cerceteaza cu privirea. Apoi vine adultul si il “ajuta” spunandu-i: “Stai linistit, este numai o banala planta”. Si cu asta i-a taiat copilului tot schimbul energetic pe care il facea cu planta aceea sau cu orice alt obiect.

Tehnica consta in a redeveni copii. Priveste natura cu admiratie. Cauta in mintea ta sa admiri puterea de a creste a plantei, de a deveni verde, de a transforma dioxidul de carbon in oxigenul de care chiar tu ai nevoie. De cate ori ti-a venit in minte sa te bucuri pentru ca tot oxigenul din atmosfera noastra este creat de plante? Iti dai seama cat de mult datoram acestor banale plante? Poti sa iti reorganizezi mintea in asa mod incat sa realizezi ca acest simplu lucru (simplu doar pentru ca nu il gandim, pentru ca ne-am obisnuit cu el) face ca noi oamenii sa existam aici pe pamant! Priveste o floare, un copac, admira culorile, admira puterea, admira faptul ca exista, ca isi ia energia direct din pamant si din soare.
O sa simti cum intre emotiile tale incepe sa apara si o emotie de conexiune cu acea planta pe care o admiri. Ca o legatura emotionala, empatie intre doua fiinte biologice care pana acum au fost doi straini.
Aceasta legatura o sa te hraneasca incepand cu momentul in care in mintea ta apare gandul: “Mai, dar aceasta planta chiar este frumoasa!”. Cand simti acest lucru, poti sa primesti energie de la planta aceea. Si nu te teme ca ii furi energia. Iti va da un tip de energie cu care ea nu are ce sa faca, o energie care insa e buna pentru tine. Asa cum iti da si oxigen si preia de la tine dioxid de carbon cu care tu nu ai ce sa faci. Vreau sa faci aceasta tehnica timp de cateva zile apoi sa imi spui ce efecte ai observat. Eu o fac des in perioadele in care simt ca am mai multa nevoie de energie. Dar e util sa incepi sa o exersezi cand ai energie. Pentru ca iti va fi mai usor sa simti atunci frumusetea din acea planta. Apoi, cand stapanesti bine tehnica, o poti folosi si cand nu ai energie destula.


sursa: www.esoterism.ro