joi, 25 mai 2017

Krishnamurti - Timpul - Suferinţa - Moartea

Sunt ispitit să vă spun povestea unui mare discipol care a mers la Dumnezeu pentru a-i cere să-1 înveţe adevărul. Sărmanul Dumnezeu îi spuse: "Prietene, este o zi atât de călduroasă, adu-mi te rog un pahar cu apă." Aşa că discipolul plecă şi bătu la uşa primei case la care nimeri. O tânără fermecătoare se ivi în prag, el se îndrăgosti pe dată de ea, se căsătoriră şi avură împreună mai mulţi copii; discipolul uită cu desăvârşire sarcina pe care o avea de îndeplinit, într-o bună zi începu să plouă, apa căzu în torente zile de-a rândul, străzile fură inundate iar casele măturate de apele vijelioase. Discipolul îşi luă soţia, puse copiii pe umeri şi, în timp ce se strecura afară, strigă: "Doamne, te implor, îndură-te de noi,", iar Domnul îi răspunse: "Unde este paharul cu apă pe care ţi l-am cerut"?
Este o poveste destul de potrivită, fiindcă cei mai mulţi dintre noi gândesc in termeni de timp. Omul trăieşte în sfera timpului.  Născocirea viitorului a fost jocul favorit al evadărilor sale.
Noi gândim că se pot ivi schimbări în noi înşine în decursul timpului, că ordinea în noi înşine poate fi clădită  puţin  câte  puţin,   cu   mici  adăugiri  în fiecare zi. Insă timpul nu aduce nici ordinea şi nici pacea, aşa că trebuie să încetăm să mai gândim în termeni de evoluţie treptată. Aceasta înseamnă cã pentru noi nu trebuie să mai existe nici un mâine-chiar în clipa aceasta trebuie să punem ordine în noi înşine
Când suntem ameninţaţi de un pericol imediat timpul dispare, nu-i aşa? Acţiunea este imediată însă noi nu vedem pericolul multora din problemele noastre şi de aceea inventăm timpul ca un mijloc de a le învinge. Timpul este totuşi înşelător, căci nu ne ajută cu nimic să producem o schimbare în noi înşine. Timpul este o mişcare pe care omul a împărţit-o în trecut, prezent şi viitor. Câtă vreme va împărţi timpul în felul acesta, omul va trăi în permanentă stare de conflict.
Este oare învăţătura o chestiune de timp? Noi nu am învăţat, în ciuda atâtor mii de ani, că există o cale mai bună de a trăi decât să ne urâm şi să ne ucidem unii pe alţii. Problema înţelegerii timpului este foarte importantă dacă vrem să găsim o cale de ieşire din această viaţă monstruoasă şi lipsită de sens.
Primul lucru pe care trebuie să-lînţelegem este că noi nu putem pătrunde natura timpului fără a avea acea prospeţime, acea puritate a minţii despre care am vorbit. Noi suntem sufocaţi de mulţimea problemelor noastre şi ne simţim pierduţi în această confuzie. Ei bine, dacă cineva se rătăceşte într-o pădure, care este primul lucru pe care îl face? Se opreşte şi priveşte în jur, nu-i aşa? Insă noi cu cât suntem mai confuzi, cu cât suntem mai sufocaţi de viaţă, cu atât gonim mai mult de la un capăt la altul, căutând, întrebând, implorând, cerşind.
Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să punem capăt cu desăvârşire acestei căutări interioare. Şi dacă ne oprim lăuntric, psihologic, mintea noastră devine foarte liniştită şi foarte clară. Atunci putem examina cu adevărat procesul timpului.
Probleme psihologice nu există decât în timp; cu alte cuvinte ele se manifestă numai când contac­tul nostru cu evenimentele este incomplet.Tocmai această abordare incompletă a problemei este cea care creează problema. Când răspundem în mod parţial, fragmentar la o provocare, când încercăm să o evităm sau când nu o întâmpinăm cu întreaga noastră atenţie, noi creăm o dificultate de ordin psihologic care va dura atâta timp cât atenţia noastră va fi incompletă: care va dura atâta timp cât vom spera să o rezolvăm "într-una din zilele următoare".
Ştiţi oare ce este timpul? Nu timpul ceasornicului, nu timpul cronologic, ci timpul psihologic? Este intervalul dintre idee şi acţiune. Mobilul ideii este auto-protecţia, crearea unei stări de siguranţă. Acţiunea este întotdeauna imediată; ea nu se realizează în trecut sau In viitor. Făptuirea se realizează întotdeauna în prezent, însă acţiunea este atât de periculoasă, atât de nesigură, încât ne conformăm unei idei sperând că ea ne va da o oarecare siguranţă.
Să privim, aşadar, la aceasta în noi înşine. Avem o idee despre ceea ce este drept şi nedrept, sau o concepţie ideologică despre noi înşine sau despre societatea în care trăim şi ne pregătim să acţio­năm. Acţiunea noastră se va conforma la această idee, va încerca să se apropie cât mai mult de ea şi de aici va rezulta un conflict, în acest fel se produce ideea, intervalul şi acţiunea, în acest interval, care este determinat în mod esenţial de gândire, se află întregul câmp al timpului psihologic.
Când ne gândim la o fericire viitoare, ne imagi­năm aşa cum vom fi, după ce vom fi obţinut un anumit rezultat. Gândirea, observând dorinţa si continuitatea dorinţei pe care ea însăşi o susţine şopteşte: "Mâine voi fi fericit; mâine voi avea succes-mâine lumea va fi frumoasă." în acest fel gândirea creează acest interval care este timpul.
Dar oare nu am putea opri timpul în loc? Nu am putea trăi atât de complet încât să nu mai existe nici un mâine asupra căruia să reflecteze gândirea? Fiindcă timpul este suferinţă. Poate că ieri, sau în miile de ieri pe care le-aţi lăsat în spate, aţi iubit sau aţi avut un prieten care s-a dus, iar aceste amintiri rămân. Vă gândiţi la acele plăceri sau la acele dureri - priviţi înapoi, dorind, nădăjduind, regretând şi astfel gândirea, revenind mereu şi mereu asupra aceloraşi teme, naşte ceea ce numim suferinţă şi dă continuitate timpului.
Atâta vreme cât există acest interval de timp care a fost creat de gândire, există suferinţă, există continuitatea fricii. Atunci pe bună dreptate se ridică întrebarea, dacă este cu putinţă ca acest interval să dispară. Dar dacă vă întrebaţi: "Se va sfârşi el vreodată?", aceasta este o întrebare ieşită dintr-o idee, căci gândiţi în termeni de reuşită şi prin urmare cădeţi din nou în plasa timpului.
Să analizăm acum problema morţii, care este o preocupare majoră pentru cei mai mulţi oameni. Cunoaşteţi moartea; ea este permanent prezentă, se plimbă zilnic printre noi. Este oare cu putinţă să o întâmpinăm atât de deplin încât ea să nu mai reprezinte deloc o problemă? Pentru un astfel de contact, orice credinţă, orice speranţă, orice frica cu privire la moarte trebuie să ia sfârşit, altminteri abordăm acest lucru extraordinar prin intermediul unei concluzii, unei imagini, unei nelinişti premedi­tate şi de aceea o întâmpinăm în lumina timpului.
Timpul este intervalul dintre observator şi lucrul observat; aceasta înseamnă că voi, observatorul, sunteţi înfricoşaţi de întâlnirea cu acest lucru care se cheamă moarte. Voi nu ştiţi ce înseamnă moartea; aveţi tot soiul de speranţe şi de teorii despre ea; credeţi în reincarnare, în înviere, sau în ceva numit suflet, atman ['Cel mai înalt dintre cele şapte principii ale omului. Este Sinele suprem, esenţa Sinelui pe toate planurile. Este Sinele universal (Brahman) prezent în fiecare om.(N.T.)] , o entitate spirituală care este în afara timpului şi căreia îi daţi diferite denumiri.
Ei bine, aţi descoperit prin voi înşivă că sufletul există? Sau este doar o idee care v-a fost transmisă? Se află oare cu adevărat ceva permanent, continuu, dincolo de gândire? Dacă acest ceva poate fi conceput, înseamnă că el se află în câmpul gândirii şi prin urmare nu poate fi permanent, fiindcă nimic nu este permanent în domeniul gândirii. A desco­peri că nimic nu este permanent are o importanţă imensă, căci numai atunci mintea devine liberă, numai atunci poată să vadă cu claritate, şi în aceasta se află o mare bucurie.
Nu putem fi înfricoşaţi de necunoscut, pentru simplul motiv că nu îl cunoaştem. Moartea nu este decât un simplu cuvânt. Cuvântul, imaginea, iată cine a creat frica. Puteţi privi la moarte fără a avea imaginea morţii, dat fiind că imaginea dă naştere gândirii?
Această gândire creează frica; când ne dăm seama de acest lucru încercăm să creăm o rezistenţă împotriva inevitabilului, sau să inventăm nenumărate credinţe care să ne pună la adăpost de frica de moarte. De aici provine spaţiul dintre noi şi lucrul de care suntem înfricoşaţi - spaţiul unei durate, spaţiu care presupune în mod necesar un conflict.
Gândirea care dă naştere la frica de moarte spune: "Să o amân, să o evit, să o ţin cât mai departe cu putinţă, să nu mă gândesc la ea", dar în tot acest timp, ea nu face decât să se gândească la moarte. Când ne propunem să nu ne gândim la ea, deja ne-am gândit la mijloacele prin care s-o evităm. Suntem înfricoşaţi de moarte, tocmai pentru că încercăm să o alungăm.
Omul a separat viaţa de moarte. Intervalul dintre a trăi şi a muri este frica; frica este cea care creează acest interval de timp. A trăi, înseamnă chinul nostru zilnic, blestemul nostru zilnic, suferin­ţa şi confuzia zilnică şi, din când în când, anumite deschideri către zări fermecătoare. Aceasta numim noi a trăi şi ne este teamă de moartea care pune capăt acestor nenorociri. Mai curând ne agăţăm de cunoscut, decât să facem faţă necunoscutului - cunoscutul însemnând casa noastră, mobila noastră, familia noastră, caracterul nostru, munca noastră, ştiinţa noastră, singurătatea noastră, zeii noştri. Pe scurt, cunoscutul este această entitate care se învârteşte neîncetat în jurul ei înşişi, în limitele existenţei sale amare.
Noi gândim că viaţa înseamnă a ne afla mereu în prezent şi că moartea este un eveniment care ne aşteaptă într-un viitor îndepărtat, însă nu ne-am întrebat niciodată dacă această bătălie de fiecare zi este cât de cât trăire.   Noi dorim  să cunoaştem adevărul  despre  reîncarnare,   dorim   o   dovadã a supravieţuirii,   ascultăm  vorbele  clarvăzătorilor, concluziile studiilor metapsihice, însă nu ne întrebăm  niciodată, niciodată, cum să trăim cu adevărat - cum să trăim cu încântare, cu frumuseţe, fiecare zi.
Noi am acceptat că viaţa înseamnă agonie şi suferinţă, ne-am obişnuit cu acest lucru şi ne gândim că moartea este ceva ce trebuie evitat cu grijă. Şi totuşi, când ştim să trăim cu adevărat, moartea este extraordinar de asemănătoare cu viaţa. Nu se poate să trăim fără ca, în acelaşi timp, să nu murim. Nu putem să trăim dacă nu murim psihologic în fiecare clipă. Acesta nu este un paradox intelectual. Ca să trăim complet, total, ca şi cum fiecare zi ar fi o nouă frumuseţe, trebuie să murim pentru ziua de ieri, altminteri trăim mecanic, iar o minte mecanică nu poate cunoaşte niciodată ce este iubirea, nu poate cunoaşte nicio­dată ce este libertatea.
Pe noi, în general, ne înfricoşează moartea pentru că nu ştim ce înseamnă cu adevărat viaţa. Nu ştim cum să trăim şi de aceea nu ştim cum să murim. Câtă vreme ne va fi frică de viaţă, ne va fi frică de moarte. Omul pe care viaţa nu îl înspăi­mântă, nu se teme că se va găsi intr-o nesiguranţă totală, căci el ştie că lăuntric, psihologic, nu există siguranţă.
A nu căuta siguranţa, înseamnă a participa la o mişcare nesfârşită în care viaţa şi moartea sunt unul şi acelaşi lucru.   Omul  care  trăieşte  fără conflicte, care trăieşte cu frumuseţe şi iubire, nu se teme de moarte, fiindcă a iubi înseamnă a muri. Dacă  muriţi   pentru   tot   ceea   ce   cunoaşteţi, inclusiv pentru memoria dumneavoastră şi pentru tot ceea ce aţi trăit, atunci moartea devine o purificare un proces de întinerire; atunci moartea conferă inocenţă şi numai cei inocenţi sunt pasionaţi,  şi nicidecum oamenii credincioşi sau cei care caută să afle ce se întâmplă după moarte.
Pentru a descoperi cu adevărat ce se întâmplă atunci când murim, trebuie să murim... aceasta nu este o glumă. Trebuie să murim nu fizic ci psiho­logic, lăuntric, să murim pentru tot ceea ce ne-a produs plăcere şi pentru tot ceea ce ne-a produs amărăciune. Dacă ştim să murim pentru unul din lucrurile care ne-au încântat, fie acesta deosebit de însemnat sau complet lipsit de importanţă dar să murim în mod firesc, fără vreo constrângere sau argumentare, înseamnă că ştim ce înseamnă a muri.
A muri înseamnă a ne goli mintea, a ne goli de aspiraţiile, de chinurile şi de plăcerile zilnice. Moartea este o reînnoire, o mutaţie în care gândirea nu mai intervine deloc, fiindcă gândirea înseamnă vechiul. Când există moarte, ia fiinţă ceva cu totul nou.
Eliberarea de cunoscut înseamnă să murim pentru ceea ce este vechi şi abia atunci începem să trăim cu adevărat.

sursa: http://www.ceruldinnoi.ro

marți, 23 mai 2017

Cunoasterea de sine

Imagini pentru cunoasterea de sineCunoasterea de sine este atunci cand in loc sa fii atent la drum, esti focalizat pe lucrurile de langa drum.
Cunoasterea de sine este atunci cand in loc sa te grabesti sa ajungi unde ti-ai propus, te opresti sa te bucuri de frumusetea din jurul tau.
Cunoasterea de sine este atunci cand te focusezi pe fiecare detaliu al realitatii tale... pasari, copaci, furnici, vant, fiecare pas al tau, fiecare respiratie de-a ta etc.
Cunoasterea de sine este atunci cand apreciezi drumul si nu te astepti sa ajungi nicaieri... drumul este casa ta.
Cunoasterea de sine este atunci cand  esti atent la tine, dar in acelasi timp esti atent si la oamenii din jurul tau.
Cunoasterea de sine este atunci cand te uiti in interiorul tau si vezi exact care sunt adevaratele tale sentimente.
Cunoasterea de sine vine in momentul cand recunosti raul din tine.... faptul ca esti invidios pe altii si ca de fapt le-ai dorit (pe ascuns) raul... doar asa te poti vindeca de aceste boli.
Cunoasterea de sine reprezinta momentul de euforie, fara ca acest sentiment sa aiba legatura cu vreun stimul material... esti pur si simplu bucuros.
Cunoasterea de sine este acel ceva care iti da convingerea ca orice s-ar intampla, totul este bine.
Cunoasterea de sine este atunci cand iti dai seama ca nu esti diferit de ceilalti si ca esti, de fapt, UNUL cu toti
Cunoasterea de sine este atunci cand observi iubirea din tine si din interiorul celor din jurul tau.

luni, 22 mai 2017

Dr. David R. Hawkins – Letting Go – Calea renunţării

Când aveţi o problemă, vă duceţi la medic, la psihiatru, la un analist, un lucrător social sau astrolog. Vă ataşaţi la o religie, citiţi filozofie, urmaţi trainingul oferit de seminarele Erhard, recurgeţi la tapping cu terapia EFT. Vă echilibraţi chakrele, încercaţi puţină reflexologie, apelaţi la acupunctura urechii, treceţi la iridologie, încercaţi vindecarea cu lumină sau cristale.
Meditaţi, cântaţi mantre, beţi ceai verde, încercaţi cultul penticostal, respiraţi foc, vorbiţi în limbi. Încercaţi meditaţia de centrare, învăţaţi NLP, încercaţi actualizările, vă perfecţionaţi vizualizările, studiaţi psihologia, vă alăturaţi unui grup jungian. Apelaţi la masajul rolfing, încercaţi substanţe psihedelice, participaţi la şedinţe de comunicare mediumnice, faceţi jogging, urmaţi jazzercise, vi se fac clisme, consultaţi nutriţionişti, faceţi aerobic, staţi cu picioarele în sus şi capul în jos, purtaţi bijuterii cu proprietăţi mistice. Vă străduiţi să deveniţi mai intuitivi, să obţineţi biofeedback, încercaţi gestalt terapia.
Vă consultaţi homeopatul, chiropracticianul, naturopatul. Încercaţi kinesiologia, vă descoperiţi prin eneagrame, vă echilibraţi meridianele energetice, vă alăturaţi unui grup de dezvoltare a conştiinţei, luaţi calmante. Faceţi injecţii cu hormoni, încercaţi sarurile celulare, echilibraţi mineralele din corp, vă rugaţi, imploraţi şi conjuraţi. Învăţaţi proiecţia astrală. Deveniţi vegetarieni. Nu mâncaţi decât varză. Încercaţi dieta macrobiotică, folosiţi numai produse organice, excludeţi alimentele modificate genetic. Mergeţi să întâlniţi vraci amerindieni, faceţi saună în camera de transpirare. Încercaţi amestecuri de ierburi chinezeşti, moxicombustie, masaj shiatsu, acupresura, feng-shui. Călătoriţi în India. Găsiţi un nou guru. Vă dezbrăcaţi. Înotaţi în Gange. Meditaţi asupra soarelui. Vă radeţi părul de pe cap. Mâncaţi cu mâinile, ajungeţi într-un hal fără de hal, vă spălaţi cu apă rece.
Cântaţi cântece tribale. Vă retrăiţi vieţile trecute. Încercaţi regresia hipnotică. Ţipaţi în şedinţe de terapie primala. Loviţi perne. Încercaţi un Feldenkrais. Frecventaţi un grup de întâlnire pentru cupluri conjugale. Scrieţi afirmaţii. Vă concepeţi postere cu idealuri. Vă renaşteţi. Căutaţi răspunsuri prin I Ching. Etalaţi cărţile de tarot. Studiaţi filozofia Zen. Vă înscrieţi la încă şi mai multe cursuri şi ateliere. Citiţi zeci de cărţi. Faceţi analiza tranzacţională. Luaţi lecţii de yoga. Pătrundeţi în sfera ştiinţelor oculte. Studiaţi magia. Lucraţi cu un kahuna. Realizaţi o călătorie şamanică. Staţi sub piramida. Îl citiţi pe Nostradamus. Vă pregătiţi mental pentru tot ce poate fi mai rău.
Practicaţi retragerea spirituală. Încercaţi postul ritualic. Luaţi aminoacizi. Achiziţionaţi un generator de ioni negativi. Urmaţi cursurile unei Şcoli de mistere. Învăţaţi o strângere de mână secretă. Faceţi exerciţii de tonifiere. Încercaţi terapia culorilor. Ascultaţi înregistrări cu mesaje subliminale. Luaţi enzime pentru creier, antidepresive, remedii florale. Petreceţi sejururi în centre spa. Gătiţi cu ingrediente exotice. Căutaţi tot felul de ciudăţenii fermentate de pe meleaguri îndepărtate. Plecaţi în Tibet. Căutaţi cu tot dinadinsul oameni sfinţi. Formaţi cercuri în care vă ţineţi de mână şi consumaţi substanţe halucinogene. Renunţaţi să faceţi sex sau să mai mergeţi la film. Vă îmbrăcaţi în robe galbene. Intraţi într-un cult.
Încercaţi nenumărate tipuri de psihoterapie. Luaţi medicamente minune. Vă abonaţi la un toptan de reviste. Încercaţi dieta Pritikin. Nu mâncaţi decât grapefruit. Vi se citeşte viitorul în palmă. Adoptaţi sistemul de gândire New Age. Vă preocupaţi de ecologie. Vă propuneţi să salvaţi planetă. Mergeţi să vi se citească aura. Purtaţi diverse cristale. Vă interpretaţi astrograma în sistemul hindus. Participaţi la şedinţe de channeling prin intermediul unui medium. Încercaţi terapia prin sex. Faceţi sex tantric. Obţineţi binecuvântarea lui Baba Nu-ştiu-cum. Vă alăturaţi unui grup anonim. Mergeţi în pelerinaj la Lourdes. Vă bălăciţi în izvoare termale. Urmaţi cursurile Şcolii Arica. Purtaţi încălţări terapeutice. Va împământaţi. Acumulaţi mai multă prana şi expiraţi toată negativitatea aceea neagră şi urâtă. Încercaţi acupunctură cu ace din aur. Vă gândiţi dacă să apelaţi la terapia cu vezică de şarpe. Încercaţi respiraţia chakrelor. Vă curăţaţi aura. Meditaţi în Piramidă lui Keops, Marea Piramidă din Egipt.
Spuneţi că voi şi prietenii voştri aţi încercat deja toate acestea? O, omule! O, tu, fiinţă minunată! Tragic, comic şi totuşi atât de nobil. Îţi continui căutările cu atâta curaj. Ce ne împinge să perseverăm în găsirea unui răspuns? Suferinţă? O, da. Speranţă? Cu siguranţă. Dar mai este ceva.
Ştim, intuitiv, că undeva există răspunsul absolut. Ne poticnim pe alei lăturalnice întunecate, nimerim în fundături şi pe drumuri închise; ajungem să fim exploataţi, excrocati, dezamăgiţi, sătui de toţi şi de toate şi, totuşi, continuăm să încercăm. Unde greşim? De ce nu găsim răspunsul?
Nu reuşim să identificăm problema, de aceea nu putem găsi răspunsul.
Poate că răspunsul este atât de simplu încât de aceea nici nu-l putem vedea.
Poate că soluţia nu este “pe undeva, pe acolo” şi de aceea nu o putem găsi.
Poate că suntem înconjuraţi de atâtea sisteme de convingeri, încât nu mai reuşim să percepem ceea ce este evident.[…]


Dr. David R. Hawkins – Letting Go – Calea renunţării – Introducere (fragment)

joi, 18 mai 2017

Limbajul – este responsabil de multe evenimente fericite și nefericite

“Metamorfoza omizii în fluture este un proces al cărui echivalent îl putem găsi în viața noastră psihică. Pe parcursul unei perioade din existența sa (iar aceasă perioadă poate dura veacuri întregi!), ființa umană este precum omida care are nevoie să se hrănească cu niște frunze, adică să-și satisfacă poftele pe cheltuiala altora, și ea îi murdărește, îi distruge. Dar, într-o zi îi este rușine de purtarea sa și ea decide să se îndrepte; ea începe astfel să pătrundă în sinea sa și se roagă, meditează, pregătind o gogoașă pentru a-și ocroti lucrarea interioară. Până în ziua în care, din această gogoașă, iese un fluture care zboară în aer.
Veți spune: „Care este această gogoașă ce trebuie să o pregătim?” Este aura. Discipolul care începe să conștientizeze puterea aurei, care lucrează asupra aurei, nu se mai „hrănește” cu ființe; el este ca un fluture care nu mai mănâncă frunze, ci zboară cu ușurință, din floare în floare, pentru a se hrăni cu nectarul lor. Diferența dintre un om obișnuit și un Inițiat se poate rezuma foarte simplu: felul în care ei se hrănesc.”
Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

joi, 11 mai 2017

Cannabisul bun pentru memorie

Imagini pentru cannabisUn studiu nou, derulat de Universitatea din Bonn, a adus la cunostinta faptul ca planta de Cannabis este detinatoarea unor proprietati extraordinare. Conform cercetatorului german Andreas Zimmer, studiul facut pe soareci, in cadrul facultatii din Bonn, a relevat faptul ca, in doze mici, Cannabisul poate ajuta batranii sa isi imbunatateasca semnificativ memoria (acelasi lucru nu este valabil si la tineri). In acelasi timp, Cannabisul poate proteja creierul de leziunile cerebrale induse de alcool. 
Desi prezinta foarte multe proprietati, Cannabisul continua sa fie o planta interzisa. In schimb, tutunul si alcoolul, cu mult mai periculoase si mai nocive sunt lasate pentru consum fara nicio problema.

sursa: http://www.ziarulevenimentul.ro

luni, 8 mai 2017

Emmanuel Macron, omul Rothschild

Imagini pentru emmanuel macronEmmanuel Macron a fost ales presedinte in Franta. Alegerea acestuia a bucurat pe toata lumea. Se crede ca U.E. a fost salvata. Dar cine este acest om? Macron este un politician crescut practic in lumina aparatelor de filmat. A fost bancher la celebra banca Rothschild si a fost format pentru a prelua fraiele Frantei.
Macron a fost bagat in politica de echipa Rothschild care l-a consiliat pe Thierry Breton. Imediat a preluat postul de ministru al economiei şi apoi a devenit director executiv pentru tehnologie la Firma Atos, în achiziţia unei unităţi IT a Siemens în 2010. Dupa patru ani, Macron era cel care conducea ministerul Economiei. 
Emmanuel Macron reprezinta noua generatie de politicieni. Politicieni creati in laboratorul Ocultei Mondiale, pregatiti fiind sa devina niste marionete ascultatoare. Prin intermediul acestor politicieni, fraiele marilor state sunt tinute puternic de marile familii oculte.


sursa foto: https://www.thesun.co.uk/

vineri, 5 mai 2017

Eckhart Tolle - Despre karma


INTREBARE : Ai vorbit despre Prezenta si fiinta ca si chei pentru a te bucura de forma si a crea circumstante pozitive sau netede. Cum se potriveste karma in toate acestea?


E.T : Fiecare se naste intr-un anumit mediu extern. Deasemenea, fiecare se naste cu anumite predispozitii - acestea pot fi pe de o parte genetice, dar mai exista si alte lucruri. O persoana este nascuta cu anumite tipare, cu alte cuvinte. Nu trebuie sa examinam de unde vin acestea, dar important este ca o fiinta umana este nascuta intr-un anumit mediu. Acesta poate fi foarte violent sau relativ pasnic. O persoana este nascuta cu tipare interioare pe care le mosteneste. Chiar si corpul durere este o parte mostenita. Exista un intreg set de conditii care se intampla cand veniti intr-un mediu. Mediul va conditioneaza mai departe si nu exista nici o alegere implicata - acesta doar va influenteaza. Va gasiti in aceasta lume cu anumite tipare inconstiente, care au
devenit conditionarea a cine este persoana. Karma, asa cum o vad eu este conditionarea inconstienta care va guverneaza viata.



Karma este partial colectiva si partial personala. Voi puteti intelege karma nu doar ca pe un subiect extern voua, o puteti intelege observandu-va pe voi si apoi, cunoasteti multe alte lucruri. Daca doriti sa intelegeti karma, trebuie sa va priviti pe voi insiva. Eu incep sa inteleg ce este karma atunci cand ceva apare, care nu a facut parte deloc din karma. Aici este cheia - aparitia constiintei - sau Prezenta sau trezirea spirituala, nu fac parte din karma. Aceasta este o alta dimensiune care intrerupe taramul karmic. Voi nu deveniti constienti prin acumulare, asa cum se spune cateodata in orient , "karma buna". Este in regula la acest nivel, va puteti face peretii sau mobila inchisorii voastre putin mai confortabili, dar exista ceva total dincolo de karma, care poate intra in viata voastra in orice moment. Renasterea este desigur o parte din karma. Intelesul profund al renasterii este identificarea cu forma. Nu trebuie sa credem in transmigrare , va puteti privi renasterea in propria voastra viata. De fiecare data cand va identificati cu un gand , care reprezinta forma, va nasteti in acel gand. Identitatea voastra, sensul sinelui vostru se afla in el. Aceasta este karma.



Karma voastra este identificarea inconstienta cu aceste tipare pe care le-ati mostenit - adica conditionarea. Aceasta este identificarea completa a constiintei cu tiparele conditionate. Constiinta inseamna visare, ar putea spune cineva. De aceea noi folosim cuvantul "trezire", in multe traditii spirituale. Constiinta este trezire, constiinta este in starea ca de vis, cand santeti identificati cu tiparele inconstiente. De multe ori pe zi, voi santeti renascuti intr-o reactie emotionala sau mentala , in gandurile care apar. Karma creaza, in exterior, confirmarea ca acest lucru este corect. Deci, daca va ganditi ca lumea este plina de oameni rai, veti intalni oameni rai - cu alte cuvinte, oameni inconstienti. Chiar si pe oamenii care sant la jumatatea caii intre a fi constienti si inconstienti, credinta voastra ii va impinge in inconstienta. Karma este absenta completa a Prezentei constiente. Aceasta este automata. Se joaca singura. Timpul nu va elibereaza de karma. Aceasta este o neintelegere, ca daca trece suficient timp, puteti sa va eliberati de karma. Karma renaste si se repeta. Singurul lucru care va poate elibera de karma este aparitia Prezentei. La orice punct in roata karmei, Prezenta poate aparea. Se poate intampla unui criminal in inchisoare, unui condamnat la moarte. I se poate intampla cuiva care nu a auzit niciodata de lucruri spirituale. Se poate intampla cuiva care mediteaza de 30 de ani.



Prezenta va elibereaza de karma. Nu de toata odata. Karma are o amploare enorma. Tiparele gandurilor, tiparele emotionale, tiparele de reactie. Asa cum prezenta isi face aparitia, karma se diminueaza gradual si veti experimenta o prabusire a acelor tipare. Nu aceasta conteaza atat de mult, deoarece odata ce santeti prezenti, acele tipare de gand mai pot inca aparea , dar nu mai sant atat de problematice. Acestea nu mai cauzeaza suferinta pe care au cauzat-o inainte, deoarece sant vazute in lumina constiintei. In lumina constiintei, tiparele nu va mai domina viata. Corpul durere face parte din karma , care poate fi puternic in unii si nu chiar atat de puternic in altii. Asa cum Prezenta apare, voi santeti eliberati de karma. Apoi, aveti un alt factor complet diferit care soseste in viata voastra. De exemplu, pentru ca o persoana sa devina libera fata de karma colectiva , are nevoie de o cantitate considerabila a Prezentei care sa intre. Apoi aceasta va va inlatura , fie intern sau va puteti afla altundeva. Pentru o persoana care este nascuta intr-o vasta karma colectiva este necesara Prezenta considerabila pentru ca sa nu fie atrasa in aceasta karma. Cand Hitler a venit la putere, nu multi oameni au fost capabili sa se indeparteze. Cativa au fost si au plecat. Ei au putut vedea ceea ce se intampla si au fost destul de puternici sa nu se identifice cu colectivul. A fi in stare sa va indepartati de karma colectiva cere o Prezenta considerabila - si cativa oameni au avut-o. Apoi este destinul nostru sa mergem dincolo de karma , prin a fi receptaculii pentru Prezenta. Oricine se trezeste va afla ca mai devreme sau mai tarziu vor deveni invatatori
pentru altii. Ceea ce face un invatator spiritual este sa sublinieze posibilitatea trezirii si neidentificarea cu tiparele inconstiente.



Invatatorul spiritual va invata sa mergeti dincolo de karma. Acesta este functia voastra si va deveni crescanda, fie ca deveniti un invatator formal sau neformal. Trezirea spirituala si iesirea din karma reprezinta acelasi lucru. Multi oameni vor fi atrasi catre voi.



Oricine trece prin procesul trezirii este deja un invatator. Predand, inseamna ca v-ati gasit pe voi insiva ascultand din spatialitate , cand cineva vorbeste sau intreaba ceva sau va spune despre problemele sale. Puteti afla ca raspunsul vine din acea tacere in care voi ascultati. Nu are sens sa spuneti :" Eu o voi invata pe aceasta persoana acum". Veti afla ca aceasta invatare este spontana. Veti ajuta oamenii sa paseasca in afara identificarii cu inconstienta , ceea ce inseamna a merge dincolo de karma. Aceasta se aplica tuturor celor care se trezesc. Asa cum ii invatati, constiinta se aliniaza cu mintea voastra. Mintea voastra este capabila sa se acordeze in profunzimile constiintei si poate fi utilizata ca un instrument. Apoi cuvintele ies afara din gura voastra.



Exista, in final, doar un singur invatator, constiinta trezita este invatatorul. Aceasta ii poate invata doar pe cei in care exista un grad de pregatire. Invatatura trebuie sa fie primita. Daca exista doar o densitate a mintii, invatarea nu are loc. Veti fi amuzati cand oamenii sant atrasi spre voi - oamenii care sant pregatiti - si voi va gasiti spunand ceva ce nici macar nu stiati despre voi insiva. Aceasta se intampla doar atunci cand intrebarea a fost pusa si constiinta raspunde. Asa cum predati, voi invatati. Realizarile sosesc. Predarea si invatarea reprezinta acelasi proces. O profunzime are loc, asa cum voi predati. Voi santeti aici sa ajutati oamenii sa treaca dincolo de karma. Lucru important de stiut este ca timpul nu va elibereaza de karma. Mintea egotica spune :" Eu trebuie sa am mai mult timp pentru a deveni liber". Singurul lucru pentru care oamenii au nevoie de mai mult timp este ca ei au nevoie de timp , pentru a realiza ca nu au nevoie de timp". Mai pot fi inca 20 de ani de suferinta pentru ei, pentru a realiza ca nu au nevoie de timp. Poate ca au nevoie sa mai sufere putin , inainte de a realiza puterea lipsei timpului. Lipsa timpului este desigur, sfarsitul karmei.

sursa: 
http://www.esoterism.ro