sâmbătă, 18 februarie 2012

Iubire si posesivitate

Uneori simţim în alb, alteori în negru... Atunci când iubim, însă, simţim multicolor. Şi nicio acuarelă n-ar putea reda spectacolul de culoare pe care sufletul nostru îl interpretează... Atunci când iubim, cerurile ni se oglindesc în ochi pentru că sufletul nostru bate la porţile necuprinsului. 

Dar pentru că iubirea nu este a noastră, ci doar ne traversează în veşnica ei curgere, dându-ne aripi cu care să ne înălţăm la stele, nu avem dreptul să o cântărim şi nici să îi posedăm poezia.

De aceea, dacă între două ierni, primăvara îţi înmugureşte în suflet, lasă-i parfumul să se răspândească în eter şi nu-ţi fie teamă că vântul ţi-ar putea spulbera bucuriile. Şi nicio clipă nu te gândi că noul anotimp ar putea fi născut din iernile care ţi-au pustiit toate visele... Căci acest fel de primăvară există mai presus de tine şi doar faptul că îţi deschizi uşile inimii ţi-o pulsează în vene... 

Iar dacă ai început să înfrunzeşti, lasă ciripitul păsărilor să îţi încânte auzul şi nu încerca să-l cuprinzi în coliviile minţii tale. Pentru că numai dincolo de minte vei găsi zborul de deasupra câmpiilor spiritului unde verbul „a avea” nu are niciun înţeles şi unde iubirea îşi trăieşte, între „aici” şi „acum”, eternitatea!

de Daniel Roxin
preluat din...http://danielroxin.blogspot.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu