duminică, 4 martie 2012

In cautarea lui Tao - Chuang Tzu


In cautarea lui Tao - Chuang Tzu
De ce sustin taoistii cu atata tarie ca nu se poate vorbi de adevaratul Tao? Deoarece acesta nu reprezinta un concept, motiv pentru care cuvintele nu il pot descrie. Tao este ceva care a existat inainte de aparitia cuvintelor, a limbajului uman, a gandirii. El poate fi experimentat direct, dar este imposibil sa il descrii in cuvinte.
In limba chineza veche, cuvantul Tao insemna cale, drum sau curs. Mai tarziu, a capatat semnificatia de atitudine mentala, filozofie sau mod de a privi lumea.
Chuang Tzu l-a descoperit pe Tao in secolul al IV-lea i.Ch., perioada cunoscuta in China sub numele de „epoca razboaielor”, in care in intreaga tara domnea haosul politic, social si moral. In acele timpuri periculoase, de mare confuzie, au aparut in China numeroase scoli de filozofie, cunoscute generic sub numele de „cele o suta de scoli”, fiecare avand propria sa „cale” particulara care trebuia urmata de catre societate. Inteleptii calatoreau dintr-o regiune in alta, incercand sa-i convinga pe guvernantii locali sa puna in practica invatatura lor pentru a reinstaura ordinea in viata publica si politica.
Orice filozofie chineza isi propune sa unifice Cerul, Pamantul si umanitatea, adica aspectele sublime si cele lumesti, cele materiale si cele spirituale. Dintotdeauna, chinezii au aspirat sa integreze in mod armonios omul si natura, pornind de la premisa ca nu este vorba de doua entitati separate, ci de o singura realitate. Chinezii din Antichitate aveau o viziune holistica asupra vietii, chiar ecologica am putea spune, potrivit careia existenta noastra pe pamant nu poate capata semnificatie decat daca traim in armonie cu soarele, luna si stelele, cu vantul si cu ploaia, precum si cu toate celelalte procese ale naturii. Singuri, nu insemnam nimic. Filozofii chinezi au inteles faptul ca orice forma de viata depinde de celelalte forme de viata, iar separarea lucrurilor nu poate fi facuta decat din punct de vedere intelectual. In realitatea cotidiana, nimic nu poate fi separat de restul.
Chuang Tzu a trait probabil intre anii 369-286 i.Ch. si a devenit cunoscut ca „adevaratul maestru al lui Tao”. A fost unul din primii filozofi care au propovaduit Calea si este considerat astazi drept unul din cei trei fondatori ai asa-numitului taoism filozofic (alaturi de Lao Tzu si Lieh Tzu).
Despre viata lui se stie ca s-a nascut in orasul Meng, s-a casatorit, a avut copii, a detinut o pozitie minora in guvernul local. A refuzat bogatia, puterea si titlurile nobiliare; de pilda, a refuzat o oferta a regelui din Chu de a obtine o pozitie importanta, istorie povestita in capitolul doi al cartii sale, capitol intitulat „Fericirea perfecta”.
Iata ce spune despre el biografia sa, Cartea lui Chuang Tzu:
Chuang Tzu vorbea despre Tao folosind expresii ciudate si misterioase, in cuvinte extravagante si neobisnuite. Considera ca intreaga lume a cazut prada prostiei, fiind incapabila sa inteleaga ceva. De aceea, se bucura de unul singur de spiritele Cerului si ale Pamantului, fara a se considera insa superior in vreun fel oamenilor obisnuiti.
Desi lucrarile sale nu par sa cuprinda decat povestioare amuzante, cuvintele sunt folosite cu o mare maiestrie, surprinzandu-te de fiecare data. Cat despre bogatia si profunzimea ideilor exprimate prin ele, aceasta nu poate fi epuizata vreodata.
In lumea superioara, el cauta fericirea pe care ti-o da comuniunea cu Marele Tao; in cea inferioara, ii priveste cu compasiune pe cei care considera ca viata si moartea nu au un inceput sau un sfarsit. Contempland originea tuturor lucrurilor, viziunea lui este atotcuprinzatoare si sublima, vasta, mareata si libera.
Putem afirma fara sa gresim ca s-a aflat in armonie cu Marele Tao, jucandu-se cu principiile sublime ale universului. In ceea ce priveste insa transformarea de sine si eliberarea de materie, principiile sale sunt imuabile si ii apartin intru totul. Ideile lui sunt subtile si profunde si nu pot fi explicate in totalitate.
Chuang Tzu nu si-a propus nici o clipa sa ii influenteze pe stapanii lumii in care traia sa creada in Tao. Cartea lui nu era adresata inteleptilor reali sau potentiali, precum era lucrarea Tao Te Ching. Ea pare sa se adreseze mai degraba oamenilor obisnuiti, lucru remarcabil pentru epoca in care a trait, in care nobilimea era singura clasa care detinea puterea.
Era constient ca detinea o cunoastere si o intelegere foarte rar intalnite in aceasta lume si ca singura cale care merita sa fie urmata este descoperirea acestei cunoasteri inlauntrul propriei fiinte. Aceasta este singura Cale ce ii poate elibera pe oameni de angoasele si dificultatile cu care se confrunta, aducandu-le satisfactie si multumire.
Chuang Tzu nu si-a incurajat contemporanii sa urmareasca pozitiile oficiale importante, fiind convins ca acestea nu puteau decat sa le aduca frustrari si sa le scurteze viata. Avea aceeasi parere si in ceea ce priveste faima si bogatia. Sfatul sau adresat oamenilor era sa nu urmareasca falsi zei exteriori, asa cum procedeaza inclusiv omul modern, ci sa il caute pe Dumnezeu inlauntrul lor, sub forma lui Tao, dobandind din aceasta experienta adevarata implinire si fericire.
La fel ca si multi dintre noi, nu avea nici un fel de incredere in politicieni si in lideri. Dupa parerea mea, Chuang Tzu considera ca societatea privita ca si colectivitate nu putea fi ajutata in nici un fel. Din fericire, societatea este alcatuita din indivizi; daca fiecare dintre acestia l-ar descoperi pe Tao, in cele din urma societatea s-ar putea transforma in ansamblul ei.
Chuang Tzu a fost o pasare rara, un poet-filozof, ale carui viata si opera nu au diferit foarte mult de cele ale marelui poet si filozof bineZhuang Zi cunoscut in societatea noastra occidentala, Platon. Scopul sau era sa raspandeasca cunoasterea legata de Tao, filozofia misterioasa, dar pragmatica a acestuia. A preferat sa faca acest lucru prin intermediul umorului si al poeziei, fara sa lase in urma lui o scriptura. Din aceasta perspectiva, Tao Te Ching este suficient. 
Povestirile lui Chuang Tzu includ o mare varietate de eroi, de la mistici la maestri, ologi, calugari, printi, pesti, pasari, filozofi, intelepti, tarani, pastori, rotari, tamplari sau bucatari. Pe scurt, ele reprezinta o colectie de istorioare umoristice, dar pline de miez, care dau viata invataturilor legate de Tao. Din aceasta perspectiva, a fost un filozof unic, si nu este de mirare ca textele sale sunt la fel de savuroase si de semnificative inclusiv in lumea moderna, la 2.300 de ani dupa ce au fost scrise. Daca tinem cont de marele interval de timp care s-a scurs de la moartea sa si de diferentele enorme de civilizatie si de limbaj, consider cu totul iesit din comun faptul ca invataturile sale continua sa ramana si astazi la fel de actuale ca si in epoca in care a trait. 
 
preluat din... http://centru.kamala.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu