sâmbătă, 21 aprilie 2012

Mari maestri... Jiddhu Krishnamurti


„Daca doar cinci oameni ma asculta si au fetele intoarse spre eternitate este suficient. Deoarece sunt liber, neconditionat, integru, nu sunt doar o farâma, ceva relativ, ci sunt chiar Adevarul etern.“ (J. Krishnamurti)
Considerat de catre membrii Societati Teosofice din Anglia drept „un nou Mesia“, Jiddhu Krishnamurti (1895-1986), indian de origine,  a fost crescut si educat in Anglia pentru a-si indeplini rolul de „Invatator al Lumii“. Adoptat de Annie Besant, presedinta acestei societati, Krishnamurti a ajuns sa conduca la vârsta de numai 16 ani o organizatie creata special pentru el, numita „Ordinul Stelei“. Dar la 34 de ani, el a renuntat de bunavoie la rolul sau de „Mesia“, la proprietatile si averile pe care adeptii sai i le daruisera, deoarece a constatat ca oamenii care credeau in el inlocuisera doar o religie cu alta, fara sa se transforme absolut deloc interior. „Timp de 18 ani v-ati pregatit pentru un Invatator al Lumii care sa va transforme existentele si sa va imbogateasca intelegerea, dar totul nu a dus decât la o noua idolatrie si la substituirea vechii religii cu una noua“, a spus el in discursul prin care dizolva Ordinul  Stelei. Din acel moment el a devenit un invatator solitar, care s-a opus formarii oricarei organizatii in jurul lui si a calatorit din tara in tara explicând natura divina a omului tuturor celor care doreau sa il asculte. Prezentam in cele ce urmeaza câteva selectii din conferintele sale, semnificative pentru mesajul sau spiritual.
Este necesara o continua auto-observare
„Vointa omului obisnuit este marginita, iar personalitatea lui fiind mica, fara hotarâre, fara tinta, alege, deosebeste, desparte, are atractiile si aversiunile lui. In inlaturarea acestor limite impuse fiintei umane de catre ea insasi consta maretia desavârsirii launtrice si a eliberarii ei.
Oriunde este imperfectiune, oriunde este limitare,  este si durere; iar omul, in mod constient  sau inconstient, este in continua cautare a unei cai prin care sa ajunga la perfectiunea care ii poate da seninatatea eterna, pacea, puritatea mintii si trairea iubirii divine. Iata ce cauta omul prin eforturi neincetate; iata ce incercati voi toti. Voi urmariti sa stabiliti in voi acea armonie care nu poate fi tulburata nici de singuratate sau tovarasie, nici de mâhnire sau durere, nici de extaz sau mare bucurie. Voi sunteti in cautarea acelei libertati care sa va faca cu adevarat senini, egali in fata oricarei manifestari.
Dar aceasta realitate nu se dobândeste abordând mecanic munca sau meditatia si nici nu consta in oarba urmare a unui maestru spiritual. Pentru a depasi limitarile, este necesara o necontenita atentie, o constanta supraveghere, o continua auto-analiza launtrica, impuse de tine, tie insuti si niciodata de un altul.
Viata se desavârseste vesnic in libertate, in neintrerupta uniune cu Dumnezeu, care este armonie. Acesta este Oceanul in care totul trebuie sa ajunga. Este nevoie de o neintrerupta sfarâmare a barierelor impuse eului de el insusi, de o depasire continua a limitarilor, pâna când fiinta ajunge la acea stare in care nu mai exista obstacole intre ea si eternitate. O asemenea stare infinita, beatifica si eterna reprezinta perfectiunea fiintei."
Disciplina spirituala este efortul realizarii de sine
Constientizeaza care este scopul vietii si din aceasta constientizare se va naste auto-disciplina spirituala. Nu urma o cale spirituala crezând ca vei fi pedepsit sau recompensat, sau pentru ca exista rai si iad. Auto-disciplina interioara trebuie sa apara din vasta, deplina, neconditionata, nemarginita dragoste de Viata, care cuprinde intreaga omenire. Amplificarea acestei iubiri conduce la daruirea fata de Divin, pentru ca, prin ea, voi iubiti ceea ce este etern. Si pentru ca voi iubiti libertatea, care este insusi Adevarul, care este pura Armonie, prin forta acestei iubiri, voi va inaltati; de aceea trebuie sa traiti aceasta stare de iubire.
Adevarata disciplina spirituala nu inseamna constrângere, ea apare din intelegere. Deoarece natura ta profunda doreste Eliberarea, nu te poti impotrivi acestui proces evolutiv. Disciplina spirituala este pur si simplu efortul realizarii de Sine. Ea determina intelegerea care aduce transformarea ce schimba intreaga orientare a fiintei voastre. Lumina care apare din disciplina spirituala asumata constient nu apune niciodata. Acel eu care evolueaza de la  limitare la eliberare, de la coruptie la puritate, de la imperfectiune la perfectiune, de la dizarmonie la armonie, când va obtine toate acestea, nu va mai avea nevoie de nici o disciplina care sa implice neincetate eforturi, supraveghere, lupta si suferinta; insa pentru a te ridica deasupra lor, trebuie sa treci prin toate acestea.
Pâna când omul nu isi deschide inima fata de Divin, el nu va cunoaste fericirea; el va ramâne prins in robia atasamentului, a fricii, a singuratatii si in truda luptei. Trebuie  sa se nasca din nou, in spirit, pentru a transforma intreaga lume, pentru a deveni un foc viu care sa topeasca iluziile.
Pentru a deveni astfel de oameni, trebuie sa traiti in vesnicul ACUM, in acest moment al eternitatii, care nu este nici viitorul, nici trecutul, caci in viata are importanta ceea ce faceti si gânditi cu adevarat, si nu ceea ce propovaduiti sau imaginea pe care o creati altora despre voi.
Vreti sa aflati prin voi insiva ceva care sa va dea liniste, siguranta, un tel in viata care sa va trezeasca adevarata energie creatoare. Dar daca doriti cu sinceritate Adevarul, trebuie sa veniti catre el netulburati, neimpovarati, cu o minte libera de prejudecati; trebuie sa fiti infocati si indrazneti pentru a-l descoperi. Dar voi aveti despre Adevar idei preconcepute. Unei minti impovarate ii va fi greu sa se apropie cu adevarata sinceritate si ardoare de idealul ei. Sunteti atât de plini de dogme, de superstitii, de vorbe care in realitate nu au nici o semnificatie pentru voi, si va inchipuiti totusi ca, incarcati cu asemenea lucruri copilaresti si neesentiale, veti putea descoperi ceea ce este vesnic, infinit, neconditionat si calm.
Focalizarea asupra Sinelui etern este esentiala
Asa cum un artist creeaza chipuri din lut dupa inchipuirea lui, tot astfel si voi va modelati imaginea voastra despre Adevar dupa inchipuirea mintii voastre si luati aceasta drept realitatea insasi. Vreti sa puneti pe Adevar stampila micii voastre priceperi si cunostinte si nu doriti ca Adevarul sa imprime el asupra voastra sigiliul, vesnicia lui. Cum poate acea imensitate care este Viata insasi sa fie tradusa unei minti impovarate, pline de prejudecati, pervertite, nesigure?
Daca doriti sa aflati Adevarul spiritual, esenta tuturor lucrurilor, vesnicia insasi, trebuie sa va infatisati inaintea lui cu o minte deschisa si agera. Va vorbesc despre acel Sine Suprem din care a izvorât totul si din care se nasc toate transformarile. Acest Sine Suprem exista in fiecare dintre voi si daca doriti sa cunoasteti maretia si puterea adevarului spiritual, trebuie sa va focalizati asupra acestui Sine divin si sa dati toate celelalte lucruri la o parte. Aceasta este esenta, inima Adevarului. Daca sunteti nelinistiti, ingrijorati, pervertiti, toate actiunile voastre vor purta amprenta fricii. De aceea, focalizarea asupra Sinelui este esentiala, iar constientizarea sa deplina este sursa adevaratei, depline fericiri. Ignoranta, care genereaza indepartarea de Sine, este creatoarea iluziilor, a suferintelor si efemeritatii.
In descoperirea Sinelui Suprem, in crearea armoniei, consta Eliberarea spirituala. Cautati esenta, inima, miezul tuturor lucrurilor; nu va mai preocupati de jucarii copilaresti! Ceea ce este trecator, efemer, ceea ce se schimba cu fiecare generatie, nu poate fi comparat cu ceea ce este etern.
Mintea si inima au aceeasi natura si trebuie sa va preocupati cu purificarea ei; sa faceti aceasta natura, care este si cuget, si dragoste, sa devina divina. In clipa in care in cuget exista dezbinare, exista si limitare, si deci suferinta. Atunci când in dragoste exista preferinte si aversiuni personale, exista iarasi limitare si mâhnire. Iar pentru a desprinde mintea si inima de limitari, trebuie atinsa starea de adevarata spiritualitate si armonie.
Iar pentru a obtine aceasta armonie, trebuie sa incepeti prin a iubi pe fiecare, nu numai pe oamenii cu o fire asemanatoare cu a voastra. Va certati intre voi pentru a stabili caror zei sa va inchinati, care ritual sa il practicati, ce religii sa urmati; acestea sunt principalele voastre preocupari, in loc sa invatati cum sa iubiti oamenii, fara deosebiri si fara limitari.
Astfel, atât timp cât aceasta armonie nu este stabilita in voi, prin aspiratie, prin efort, prin necontenita veghere si atenta concentrare, nu veti putea cunoaste  vesnicia si nici nu veti putea statornici Adevarul in voi.“
Când mintea este linistita, putem cunoaste infinitul
„A fi constient nu inseamna sa inveti sa acumulezi lectii din viata; dimpotriva, a fi constient inseamna a trai fara cicatricea experientei acumulate. O minte care cauta senzatie prin experienta devine insensibila, incapabila de a se adapta rapid si de aceea nu este niciodata libera. Dar in intelegerea propriilor activitati orientate catre Sine, mintea ajunge la acea stare de constienta lipsita de optiuni si o astfel de minte este atunci capabila de liniste absoluta, neclintire… Doar atunci când mintea este complet linistita poate sesiza propria ei miscare - si atunci miscarea ei este imensa, incalculabila, incomensurabila. Atunci este posibil sa percepi ceea ce este dincolo de timp.  Doar când mintea este linistita fiinta poate cunoaste infinitul.

preluat din... http://centru.kamala.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu