duminică, 24 iunie 2012

Asherah, jumatatea ascunsa a divinitatii


Furtuna iscata de cele 70 de pacute din plumb de la inceputul crestinismului, gasite in Iordania, intre care s-ar afla si un pretins portret al lui Iisus, a acoperit o dezvaluire cumva inrudita, dar si mai socanta, pe care un grup de teoreticieni au facut-o recent cu referire la…consoarta nestiuta a lui Dumnezeu! Însasi prestigioasa revista Time a acordat un spatiu larg subiectului, prezentand-o pe Asherah, zeita fertilitatii in Canaan, drept jumatatea feminina a divinitatii, prezenta in versiunile vechi ale Bibliei, dar marginalizata pana la eliminare, ulterior.

 Zeita alungata din Biblie

Potrivit Time, singurele indicii ramase despre relatia dintre Asherah si Yahweh (Dumnezeu) sunt cateva texte antice descoperite in orasul antic Ugarit din Siria si un fragment ceramic cu niste desene, gasit in desertul Sinai, care lasa sa se inteleaga ca vechii israeliti venerau laolalta cele doua divinitati. Interpretarea ii apartine Francescai Stavrakopoulou, lector la departamentul de Teologie si Religie al Universitatii din Exeter si absolventa de Oxford, iar opiniile sale sunt sustinute si de J. Edward Wright, presedintele Centrul pentru Studii Iudaice din Arizona si al Institutului pentru Cercetari Arheologice din Albright:"Mai multe inscriptii ebraice ii mentioneaza, intr-adevar, pe Yahweh si Asherah. Dar Asherah nu a fost in intregime eliminata din Biblie. Înca persista urme ale existentei ei in Sfanta Scriptura si, pe baza acelor urme, a dovezilor arheologice si a mentionarii ei in texte din zone care depasesc granitele Israelului, putem reinterpreta rolul ei pentru religiile din Levant", a spus
Wright.
Stavrakopoulou afirma, potrivit Daily Mail, ca Biblia admite ca zeita Asherah era venerata in templul lui Yahweh din Ierusalim. În Cartea Regilor, ni se spune ca o statuie a lui Asherah era gazduita in templu si ca mai multe femei teseau haine ritualice pentru ea. Textul Scripturii condamna insa aceste practici idolatre.”Atunci au scos Asera (Asherah –n.n.) din templul Domnului afara din Ierusalim, la paraul Chedron, au ars-o la paraul Chedron si au facut-o praf; si praful l-au aruncat asupra cimitirului obstesc al poporului. Apoi au daramat casele de desfrau care se aflau langa templul Domnului, unde femeile tineau vesminte pentru Astarte (corespondentul lui Asherah –n.n.); Au scos pe toti slujitorii idolilor din cetatile lui Iuda si au spurcat inaltimile pe care ei savarseau tamaieri, de la Gheba pana la Beer-Şeba, stricand inaltimile de la porti: cea care se afla la poarta lui Iosua, capetenia cetatii, si cea care se afla in partea stanga a portilor cetatii.”( Cartea a IV-a a Regilor, cap.23, 6- 8)
. Potrivit lui Stavrakopolou, dovezile din Biblie ca zeita era venerata in templul din Ierusalim indica faptul ca ea ar fi putut juca rolul unei sotii divine in vechiul Israel. Teoria continua astfel cercetarea inceputa de savantul Ralph Patai, primul care a mentionat in 1967 dubla venerare practicata in vechile temple ale poporului evreu.
Pentru Francesca Stavrakopoulou, ipoteza formulata de ea in documentarul BBC “Secretele ingropate ale Bibliei” nu pune in discutie divinitatea sau ce reprezinta Dumnezeu pentru credinciosi, ci doar existenta unei alte figuri celeste, care apare alaturi de EL in inscrisuri antice si care a fost treptat indepartata din mentalul colectiv, cum s-a intamplat si cu alte zeitati ale vechiului Israel, devenite ingeri sau disparute. Pana prin anii ‘70, in ciuda referirilor la Asherah pastrate in textul biblic, nu existau suficiente dovezi care sa formeze o legatura in mod explicit cu Dumnezeu. Abia descoperirea fragmentului ceramic din desertul Sinai a pus divinitatea intr-o lumina noua. Inscriptia datand din secolul al VIII-lea i.Hr. a fost gasita in perioada 1975-1976 de arheologul israelian Zeaev Meshel, intr-un site arheologic numit Kuntillet Ajrud. Se presupune ca ea a fost scrisa pe o bucata mare dintr-un vas spart de un calator sau de un comerciant care mergea dintr-un oras in altul al vechiului Israel.
Pentru asemenea drumeti, voiajul era pe atunci periculos, asa ca protectia divina era importanta. Prin urmare inscrisul cerea binecuvantarea lui “Yahweh si a lui Asherah a lui”, formula pe care arheologii o considera dovada ca Dumnezeu avea o pereche. Într-un articol din ziarul Lumina, lect. dr. Alexandru Mihaila semnala anul trecut ca inscriptii similare au mai fost gasite in sudul extrem al Israelului antic:„Va binecuvantez prin Yahweh din Samaria si Asherah Lui“,„Te binecuvantez prin Yahweh din Teman si prin Asherah Lui. El sa te binecuvanteze si sa te pazeasca si sa fie cu tine“ si „Yahweh i-a dat dupa inima lui prin Yahweh din Teman si Asherah Lui“. În mod absolut surprinzator, desi arheologii au fotografiat, catalogat si indosariat la vremea aceea incredibila prima descoperire, ulterior fragmentul cu inscriptia a devenit de negasit. Asta a alimentat teoriile conspirationiste, potrivit carora senzationala marturie a fost “pierduta” special, pentru a nu afecta cele doua mari religii, iudaica si crestina,
care se bazeaza pe existenta unei singure divinitati masculine.

Sotie, mama sau bunica?

Extrem de interesant este si faptul ca, potrivit lect. dr. Al.Mihaila, alaturi de prima inscriptie enigmatic disparuta, existau si o serie de desene ciudate: doua personaje grotesti, ce pareau sa se tina de mana, iar in planul secund, o femeie canta la harpa. Desi la o interpretare superficiala s-ar putea crede ca inscrisul explica imaginile, existenta a trei personaje pe cand inscriptia vorbeste doar de doua, Yahweh si Asherah, arata ca textul a fost adaugat ulterior pe un ciob gata desenat (pe care mai apar si alte imagini: gatul si capul unui animal si o parte dintr-un atelaj). O inscriptie asemanatoare, inghesuita langa un desen, fusese scoasa la iveala inca din 1967, in Khirbet el-Qom, tot in sudul Iudeei, dar arheologul W.G. Dever, care a gasit-o pe pilonul de piatra al unui mormant de la finele sec. al VIII-lea i.Hr., n-a publicat-o decat in 1970. Textul suna astfel: „Binecuvantat a fost Uriahu pentru Yahweh si de dusmanii lui l-a salvat prin Asherah Lui. (Scrisa) de catre Oniahu. Şi prin Asherah Lui…
Şi prin Asherah Lui…“ Inscriptia mortuara pare astfel sa contina o rugaciune adresata lui Yahweh si Asherah, pentru protectia celui decedat. Avea, asadar, divinitatea masculina unica a Israelului o pereche feminina, cum se intampla la alte popoare? “E doar o ipoteza aflata in curs de verificare”, a explicat, pentru HotNews, Andrei Gaitanaru, cercetator in cadrul Centrului de Studii Medievale al Universitatii Bucuresti, adaugand: “Atunci cand asemenea ipoteze de laborator devin publice, imaginarul public face priza in special pe senzationalul lor. Nu stiu in ce masura Yahweh ar fi avut o "sotie", "mama" sau "bunica", astfel de ipoteze pot fi infirmate sau confirmate doar printr-un efort de cercetare substantial”. Potrivit lui Gaitanaru, trebuie aflat in principal cine sunt cei care au redactat inscriptia:”Nu stim daca era vorba despre o miscare sectara - asa cum, probabil, era - si nici care era relatia cu centrul sacerdotal al Templului”.

„Sa nu-ti ridici stalpi idolesti”

De unde vine, totusi, numele Asherah? Prima mentiune o gasim in Babilon, intr-o dedicatie facuta regelui Hamurappi. Pentru acel spatiu, ea era „nascatoarea“ si „mama zeilor“. În Vechiul Testament, Asherah apare ca zeita pagana, asociata in special cu Baal. Dar cu acelasi nume, transcris asera, era descris stalpul sacru de lemn/piatra sau chiar arborele sacru din incinta sanctuarelor. Termenul este un derivat al lui ashar (in ebraica), care inseamna a fi drept, inaltat sau vertical. În Templul Astarteei din Pafos, fenicienii se inchinau unui obelisc de piatra, peste care turnau ulei si pe care-l invesmantau in panza brodata. Astfel de "obeliscuri" s-au gasit pe teritoriul Babilonului, in Siria, Palestina, Egipt etc. Interpretat ca obiect de cult pagan, stalpul si-a aflat condamnarea in Deuteronom 16, 20-21:„Sa nu-ti sadesti dumbrava de orice fel de copaci imprejurul jertfelnicului pe care-l vei zidi Domnului Dumnezeului tau. Şi sa nu-ti ridici stalpi idolesti, care sunt urati de Domnul Dumnezeul tau“.
Dar, asa cum remarca lect.dr.Mihaila, insasi interdictia certifica faptul ca asemenea practici existau. De aceea unii cercetatori au considerat ca Asherah din cele inscriptiile mentionate nu este de fapt zeita omonima, consoarta lui Dumnezeu, ci „stalpul“ sau „arborele sacru“ de langa sanctuarul lui Yahweh. Dar chiar si-n ipoteza ca Aserah era totusi venerata ca divinitate feminina, in secolele al IX-lea - al VIII-lea i.Hr., in spatiul sudic al Israelului, asta nu inseamna ca religia oficiala sau majoritatea populatiei erau astfel, ci doar ca practicile politeiste continuau in anumite zone.


...de Madalina Firanescu

preluat din ... http://www.esoterism.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu