joi, 26 iulie 2012

Constiinta, prizoniera egoului

Cu totii facem parte din ceva mai vast, de fapt mult mai vast decat imaginatia noastra isi poate inchipui, care se numeste Constiinta. Suntem interconectati intre noi ca oameni dar suntem interconectati si cu tot ceea ce inseamna viata si energie. Dar cu toate astea parem a fi neputinciosi in fata unor probleme banale precum bolile sau banii. Si oricat am incerca parca nu reusim sa invingem aceste probleme.
Daca totusi facem parte dintr-o Constiinta atat de vasta cum de nu reusim sa trecem peste niste probleme atat de marunte?
Tot ceea ce numim realitate am construit-o noi ca si Constiinta. Toate legile fizice le-am impus tot noi. Este exact precum inceputul primului capitol din Biblie... "La inceput a fost cuvantul". Cuvantul aici are insemnatate de unda. Rezulta ca la inceput au fost doar unde. De fapt si acum sunt doar unde, dar niste unde care au preluat forme pe care Constiinta noastra le-a impus.
Noi locuim intr-o realitate construita de noi. Noi suntem arhitectii acestei realitati si noi o modificam in continuare.
In timp Constiinta a format Egoul. Adica starea de a te simti separat. Desi Constiinta e unica, egoul permitea ca ea sa se manifeste pe mai multe planuri care pareau separate. Astfel Constiinta avea posibilitatea de a experimenta separarea.
Egoul a evoluat si si-a construit limite din ce in ce mai bine conturate pentru a reda din in ce mai bine separarea. Egoul a cautat sa formeze entitati care sa fie cat mai diferite intre ele si apoi a stimulat acele entitati sa devina din ce in ce mai puternice in dauna altora.
Egoul a format culturi, nationalitati, limbi diferite, forme de exista diferite. De aici au aparut neintelegerile, asta deoarece totul parea separat, asa ca fiecare dorea sa isi insuseasca cat mai mult. Asa au aparut teoriile. Fiecare individ isi construia o teorie care sa ii dea dreptul de a fi stapan pe ceva sau sa ii dea dreptul de a fi superior. Desi totul era doar iluzie.
Au aparut razboaiele. Au aparut religiile... fiecare individ era constient ca exista ceva mult mai vast decat egoul care il controla si de aceea a inventat zei si dumnezei care ii erau superiori. Dar religiile erau construite tot pentru egou si tot pentru dorinta de a domina. Nimic nu era construit pentru a fi egal.
Au aparut societatile mai dezvoltate dar care nu au facut decat sa diferentieze si mai tare diferentele dintre indivizi. In aceste societati, cei bogati detineau totul iar cei saraci nu detineau nimic. Asa ca egoul era in plina glorie. Devenea din ce in ce mai puternic si lasa impresia ca nimic nu il va dobora.
Dar si asta era doar o iluzie, asta deoarece Constiinta era mult mai puternica si usor usor incepea sa rasada in mintea omului nevoia de libertate.
La inceput omul nu a stiut ce inseamna a fi liber (de fapt nici acum nu stie ce inseamna a fi liber), dar cu timpul notiunea de liberate devine din ce in ce mai vasta. Daca la inceput libertatea insemna doar un nivel de viata mai bun si doar libertati limitate precum libertatea cuvantului sau a actiunii, acum acest termen incepe sa insemne mult mai mult.
Libertatea totala este atunci cand nu mai ai limite. Atunci cand egoul exista doar ca o modalitate de a diferentia o latura din TOT. In acel moment suntem liberi. Liberi de societate si de limitarile ei sociale si economice, liberi de starile naturale ale corpului si liberi de suferinta.
Atunci cand vom experimenta aceasta libertate, noi vom creea perfectiunea. Totul va fi perfect... de la societate, la starea de sanatate si la starea de fapt. Nimic nu ne va limita, iar egoul va fi doar ca o modalitate de a ne experimenta in afara Sinelui.
Nu va mai trece mult timp si ne vom elibera, pana atunci egoul va lupta cu toate "armele din dotare" pentru a ne tine prizonieri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu