duminică, 1 iulie 2012

Sunatoarea (Hypericum perforatum)


Sunatoarea este o planta cu proprietati psiho-echilibrante extraordinare, fiind practic fara echivalent atat in flora medicinala, cat si intre medicamentele de sinteza. In anul 1998, ea a fost planta medicinala cea mai folosita de pe planeta, cantitatile totale de produs vegetal folosit ca atare sau inclus in medicamente fiind de ordinul miilor de tone. In frunzele, in tulpinile si florile acestei plante se ascund adevarate miracole, ea fiind unul din cele mai rafinate si eficiente reglatoare ale activitatii nervoase si psihice. Este folosita deopotriva in tratarea depresiei si a anxietatii, a diabetului insulino-dependent si a gastritei (afectiuni care depind foarte mult de echilibrul psihic), a hepatitei si a tulburarilor biliare, precum si a altor cateva zeci de afectiuni. Pe langa actiunea benefica asupra activitatii psihomentale, se adauga efectele antiseptice, calmante locale, vasodilatatoare, vulnerare, antispastice si tonice hepatice, care fac din ea o componenta de baza in nenumarate tratamente interne si externe.

Descriere botanica, recoltare si uscare
Sunatoarea este o planta care infloreste de la sfarsitul lui iunie si pana la sfarsitul lui septembrie. Are tulpinile drepte, inalte de pana la 50-70 cm, cu frunzele cu marginea intreaga si de un verde ceva mai inchis. Florile sunt de culoare galben-aurie, iar fructele sunt capsule negre ovale. Creste din zona de campie pana in cea montana, preferand lumina directa si solurile ceva mai uscate. Este o planta perena, radacina sa “dormind” in timpul iernii sub pamant.
Recoltarea se face in timpul infloririi, din iunie pana in septembrie. Se folosesc partile aeriene: tulpina, frunze si flori. Uneori creste in asociatii compacte, asa incat poate fi si secerata. Foarte important este momentul culegerii, deoarece la sunatoare variatia de principii active pe parcursul unei zile este extrem de mare. Hipericina, cel mai important principiu activ al acestei plante, prezinta un minimum al concentratiei sale aproximativ la ora 11 dimineata (cand ajunge la 1,2%) si un maximum la ora 19, aproximativ (cand poate ajunge si la 2,5%). Deci ora 19 este cea mai potrivita pentru recoltarea sunatoarei.
Dupa recoltare, planta se usuca in strat de grosime medie, la umbra, in locuri bine aerisite. Prin uscare dintr-un kilogram de sunatoare proaspata rezulta cca. 200-250 de grame de produs vegetal uscat. Planta uscata se pastreaza in pungi sau saci de panza ori hartie. Se recomanda sa fie utilizata in maximum 12-18 luni de la recoltare, dupa aceea proprietatile sale se diminueaza simtitor.

Retete de vindecare pe baza de sunatoare

Depresii simptomatice si reactive, depresii nevrotice, stari de anxietate produse de cauze diverse
In terapie, cel mai puternic s-a dovedit extractul moale de sunatoare – o solutie hidroalcoolica extrem de concentrata in principii active, care poate fi folosita singura sau in combinatie cu alte tincturi din plante psihotrope.
Pentru tratarea persoanele foarte anxioase, labile psihic, se combina extractul fluid de sunatoare cu tinctura de rozmarin (Rosmarinus officinalis), un psiho-stabilizant foarte puternic, tinctura care se obtine la fel ca si cea de sunatoare.
In cazul unor dezechilibre psihice grave este foarte utila administrarea pulberii de sunatoare. In aceasta categorie de afectiuni, tratamentul cu sunatoare dureaza 1-7 ani si va fi insotit de alte terapii complementare: regim alimentar de purificare, rugaciune, relaxare, cura de teren, meloterapie, sugestoterapie, terapie de grup etc.
Tulburari psihice si nervoase asociate menopauzei
Sunatoarea are un efect rapid de alinare a simptomelor neplacute care preced menopauza: nervozitate, iritabilitate, anxietate, depresie, bufeuri de caldura, aritmie etc. In acest caz, este bine sa fie administrata impreuna cu plante care regleaza si activitatea hormonala. Va recomandam un amestec din urmatoarele pulberi de plante, combinate in proportii egale: sunatoare, iarba de traista ciobanului (Capsella bursae pastoris), iarba de salvie (Salvia officinalis), seminte si inflorescente de marar (Anethum graveolens). Se ia cate o lingurita cu varf din acest amestec, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de 10 minute, dupa care se inghite cu apa. Tratamentul dureaza minim 6 luni, dupa care se reia la nevoie.
Insomnie
Se combina 3 linguri de extract moale de sunatoare cu urmatoarele tincturi de plante: 3 linguri de tinctura de lavanda (Lavandula officinalis), 3 linguri de tinctura de sulfina (Melilotus officinalis), 3 linguri de tinctura de talpa gastei (Leonurus cardiaca).
Se incepe tratamentul prin administrarea inainte de culcare, pe stomacul gol, a unei lingurite din acest amestec, diluate intr-un pahar de apa. Apoi, la fiecare saptamana se creste doza cu cate o lingurita, ajungandu-se dupa 3 saptamani la 4 lingurite administrate dintr-o data inainte de culcare. Se mentine aceasta doza o saptamana, dupa care se scade progresiv cu cate o lingurita la o saptamana, pana la incheierea tratamentului.
Cosmaruri, stari de spaima nocturna (pavor nocturn)
Una din denumirile populare ale sunatoarei este „iarba spaimelor“, fiind cunoscuta in medicina populara romaneasca pentru proprietatea sa de a alunga teama, nelinistea, anxietatea etc. Se ia inainte de culcare o lingura rasa de pulbere de sunatoare, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de 10 minute, dupa care se inghite cu apa.
Deosebit de eficient este amestecul, in parti egale, de extract moale de sunatoare, tinctura de valeriana (Valeriana officinalis), tinctura de sulfina (Melilotus officinalis), tinctura de talpa gastei (Leonurus cardiaca).
Enurezis nocturn (urinare involuntara in timpul noptii)
Se iau 1-2 lingurite de pulbere de sunatoare inainte de culcare. Planta se tine sub limba vreme de 10 minute, dupa care se inghite cu putina apa. In plus, se poate pune pe zona vezicii o pernuta cu iarba proaspata de pedicuta (Lycopodium clavatum).
Afectiuni hepatice si biliare
Hepatita cronica, hepatita cronica evolutiva, ciroza hepatica initiala, diskinezie biliara, litiaza biliara. Este cunoscut faptul ca evolutia afectiunilor hepatice este foarte dependenta de starea psiho-mentala a pacientului. La stres puternic, bolile hepatice se agraveaza, recidiveaza (uneori galopant), putand lua forme foarte grave. De aceea, pe langa plantele tonice hepatice se recomanda cele de combatere a stresului, care au un rol protector foarte important. Este indicat un amestec de pulberi obtinut din 4 plante: sunatoare, rostopasca, anghinare, pedicuta. O doza este alcatuita din cate un varf de cutit de pulbere de rostopasca si de pedicuta si din cate o jumatate de lingurita de sunatoare si de anghinare. Se iau 3 doze pe zi din acest amestec de pulberi, pe stomacul gol.
In afectiunile biliare, in afara de plantele de mai sus, se mai ia, intre mese, 1 lingura de ulei de sunatoare.
Gastrita hiperacida, ulcer gastric, colite
Sunatoarea are o actiune dubla in acest tip de afectiuni: pe de o parte, are efect cicatrizant si protector gastric, iar pe de alta parte, actioneaza in sens armonizator asupra substratului psihic al acestor tulburari (care in peste 90% din cazuri este decisiv). Se recomanda urmatorul preparat: 2 linguri de pulbere de sunatoare si 1 lingura de pulbere de musetel se pun intr-o cana cu apa de seara pana dimineata, apoi se filtreaza si se obtine astfel un macerat; pulberea de planta ramasa se fierbe in inca o cana de apa 30 de secunde – 1 minut, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte. Din acest preparat se bea cate un pahar inainte de fiecare masa cu un sfert de ora si de cate ori este nevoie.
In tratamentul ulcerului gastric se adauga la sunatoare si musetel, 1 lingura de pulbere de radacina de tataneasa, care are un efect cicatrizant puternic si foarte rapid.
Pentru tratarea rectocolitei ulcero-hemoragice se recomanda si clismele cu acest preparat.
Distonie neurovegetativa, sindrom psihovegetativ
Se face un amestec, in parti egale, din tinctura de sunatoare, tinctura de menta si tinctura de talpa gastii. Se ia cate 1 lingurita din acest amestec de tincturi, diluata intr-un pahar de apa, de 3 ori pe zi.
Gingivita
Se fac de 4-6 ori pe zi clatiri ale gurii cu urmatorul preparat: 2 linguri de pulbere de sunatoare si 2 linguri de pulbere de coada soricelului se pun intr-o cana cu apa de seara pana dimineata, apoi se filtreaza si se obtine astfel un macerat; pulberea de planta ramasa se fierbe in inca o cana de apa 30 de secunde – 1 minut, dupa care se lasa la racit; in final se combina cele doua extracte.
Rani
Pentru grabirea cicatrizarii, diminuarea durerii si pentru a nu ramane semne urate, se pune o cataplasma cu sunatoare: 3-4 linguri de pulbere se amesteca cu putina apa, dupa care se aplica printr-un tifon steril pe locul afectat. Sunatoarea este antiseptica, calmanta, cicatrizanta si favorizeaza circulatia, ajutand astfel la refacerea rapida a tesuturilor.
Arsuri, eczeme
Se ung zonele afectate cu ulei de sunatoare, de 2-3 ori pe zi.
Reteta de preparare a uleiului de sunatoare
Intr-un borcan cu filet se pun 100 de grame de sunatoare (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea). Apoi se adauga ulei de floarea soarelui rafinat, amestecand in continuu pana cand este acoperita toata pulberea si ramane o pelicula de un deget de ulei deasupra. Se lasa sa macereze la soare 21 de zile, apoi se filtreaza prin tifon. Uleiul se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.

preluat din... http://centru.kamala.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu