marți, 7 august 2012

Marele maestru... Baso


Baso Doitsu era un om cu o forţă ieşită din comun. Analele îl descriu ca pe un om cu o statură înaltă, cu un mers puternic de bivol, cu privirea pătrunzătoare ca a unui tigru. Înzestrat cu semnele exterioare ale buddheităţii, Baso a devenit călugăr în copilărie, a obţinut satoriul alături de Maestrul Nangaku, iar după moartea acestuia, Baso i-a luat locul de maestru în templul Kaigen-ji. Peste trei sute dintre discipolii săi au primit transmisia şi fiecare dintre ei, în diferite locuri, a contribuit mai târziu la renumele maestrului.
Această celebritate nu s-a dezminţit niciodată, Baso fiind considerat drept precursorul Zenului Rinzai, fondatorul metodei koan-ului şi ca una dintre figurile cele mai importante din istoria Zenului, după Eno, cel de-al şaselea Patriarh. Despre metodele sale de a da învăţătură există multe anecdote, Baso educându-şi discipolii cu lovituri de picior, ţipete, ameninţări. "Soku shin soku butsu" – această minte este Buddha - era crezul său, iar viaţa - domeniul realităţii sale. Aceasta însemna că satori nu este diferit de practică şi că practica nu este diferită de viaţa cotidiană, însă ignoranţa face ca practica să fie neglijată.
Baso spunea: "Înţelepciunea lui Buddha este la fel, ea ţâşneşte din viaţă, trecând prin toţi porii pielii, iar lumina ei luminează întregul univers. Nici o acţiune nu o poate îmblânzi şi nici o normă nu o poate limita". Acesta a fost şi sensul ultimelor cuvinte ale lui Baso, când la sfârşitul vieţii un călugăr era îngrijorat de starea sănătăţii lui: "Buddha cu faţa de soare, Buddha cu faţa de lună." Buddha cu faţa de soare trăieşte pe lume o mie opt sute de ani, Buddha cu faţa de lună numai o zi şi o noapte. Care este durata reală a vieţii unui Buddha? Baso nu a mai adăugat nimic, a facut baie, s-a aşezat în zazen şi a murit.
Predica lui Baso
"De la bun început, Calea este perfectă. Când vă conduceţi viaţa fără a sta în cumpănă, salvaţi Calea. A te feri de rău, a te ataşa de bine, a medita asupra vacuitatii înseamnă a face ceva. Dar cine aleargă dupa obiecte exterioare se îndepartează de Cale. Opriţi închipuirea întreitei lumi căci în ea se află sursa naşterii şi a morţii. Când dispare şi cea mai mică urmă de închipuire, dobândim comoara neasemuită a Dharmei. O sutră spune că nenumăratele elemente se combină pentru a forma corpul nostru şi că apariţia corpului este pur şi simplu apariţia lor, iar dispariţia corpului înseamnă dispariţia lor. Când ele apar, ele nu declară: "Acum vom apărea", atunci când dispar, ele nu declară: "Acum vom dispărea". Aşa este şi cu gândirea. Un gând urmează altuia, precedentul nu-l aşteaptă pe următorul. Asta se numeşte sagara mudra samadhi care include totul aşa cum oceanul include fluviile. În acest ocean apa este uniform sărată. Cel care trăieste în acest ocean se compune din toţi curenţii care intră în el; cine traieşte acolo foloseşte toate apele care se varsă în el.
Din timpuri străvechi, fiinţele locuiesc în esenţa Dharmei. Dacă nu înţeleg că trebuie să se întoarcă la sursă, ele urmează cuvintele, formele şi permit închipuirii să creeze karme infinite. Ar fi de ajuns să revină la această sursa dintr-un salt, printr-un singur gând, pentru ca întreaga lor fiinţă să devină "această minte este Buddha". O, călugări, contemplaţi-vă mintea! Nu încercaţi să reţineţi ceea ce vă spun. În ciuda elocvenţei mele, mintea nu se înmulţeşte; dacă nu vorbesc de ea, mintea nu se împuţinează. Dacă vreţi, vă puteţi diviza corpul în forme multiple şi puteţi împlini optsprezece minuni strălucind cu o lumină supranaturală, dar tot ceea ce veţi obţine cu asta nu va fi decât propria voastră cenuşă rece. Cenuşa rece şi umedă nu posedă nici o vitalitate şi poate fi comparată cu cel care practică pentru o cauză sau un scop. Cenuşa rece şi uscată este plină de viaţă şi poate fi comparată cu un bodisattva a cărui existenţă este pură şi nepătată. Diferitele învăţături ale lui Buddha sunt ca un şir nesfârşit de lanţuri împletite. Dacă aş începe să vorbesc despre asta, nu am mai termina niciodată. Dar de cum i-aţi sesizat spiritul, nu mai aveţi nimic de atins."
"Când ne aflăm în absolut, tot ce există este absolutul. Când ne aflăm în fenomene, tot ce există sunt fenomene. Dar cum locul în care ne aflăm este realitatea, totul este esenţa locului în care ne aflăm. Fie că este în timpul mersului, aşezat, în picioare sau culcat, totul este de o utilitate de neconceput. Este Zenul pur pe care dacă-l veţi înţelege nu veţi mai crea karma şi nu veţi mai trăi conform împrejurărilor, reacţionând la ceea ce vi se înfăţişează."
preluat din... http://www.mokushozen.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu