sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Cum ne provocăm singuri bolile, prin gândurile noastre

Omul traieste în interiorul constiinţei sale si nu afara, în lumea exterioara. El nu-si da seama ca s-a lovit de o obstrucţie materiala, decât atunci când mesajul a fost transmis constiinţei sale, prin intermediul nervilor. Lucrurile pe care le sufera omul, le sufera în interiorul constiinţei sale, atunci când nervii îi raportează senzaţia.
Trebuie sa înţelegem adevarata relaţie dintre minte si trup, pentru a vedea de ce este facută afirmaţia că stările mentale sunt responsabile pentru boală. Omul nu este un corp ce conţine o minte; el este o minte ce acţioneaza într-un corp.
Acesta este un adevar fundamental, ce trebuie să fie acceptat dacă vrem să existe vindecare mentală şi spirituală. Corpul însuşi este rezultatul activitaţii minţii, este modelat de minte şi modificat de către aceasta.
Modificarile fizice, de natura superficiala pot fi observate daca se urmaresc schimbarile din starile mentale. Se stie, de mai multa vreme, ca ulcerele gastrice, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburarile cardiace si altele sunt cauzate de deranjamentul mental ce se manifesta pe o perioada de timp. Se afirma castari emotive adverse opresc producţia de celule rosii sanguine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din asa-numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.
Se pune întrebarea daca starile fizice pot fi corectate prin modificarea starii mentale.
Recent, revista „Physician” din New-York a publicat un articol, în care a raportat ca sistemul nervos autonom, sub influenţa gândirii negative, provoaca curgerea excesiva a unor fluide numite „apoase” în ţesuturi si membrane. Operaţiile, medicamentele si regimul vor îndeparta excesul de fluide, dar, afirma mai departe articolul, mintea în mod obisnuit îndeplineste o funcţie de umplere din nou si deci nu exista un tratament eficient pâna ce starea mentala si emoţionala nu sunt înlocuite cu una de „încredere”.
Cum se poate ca mintea sa aiba forţa de a influenţa stari fizice, pâna într-atât, încât sa conduca la îmbolnavire?
Aceasta se datoreaza faptului ca omul gândeste nu numai cu creierul, ci si cu întregul organism. Fiecare celula în parte, oricât de mica, este o scânteie infinitezimala a minţii. Nu exista în întregul Univers, un singur punct care sa nu fie influenţat de Minte, prin urmare, nu exista un singur atom în corpul omenesc, care sa fie desparţit de acţiunea mentala, nici macar pentru o clipa.
Omul este atât de obisnuit sa gândeasca pe doua planuri: fizic si mental, încât îi vine greu sa conceapa ca amândoua sunt în realitate un singur plan. Într-adevar, trupul este Mintea condensata în forma fizica, asa cum este si Spirit condensat în forma.
Activitatea mentala nu poate fi desparţita de manifestarea fizica, deoarece manifestarea fizica este manifestarea mentala. Într-un sens, ceea ce mintea gândeste, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeste, el devine. Fiecare condiţie mentala diferita se înregistreaza în corp si când mintea se modifica, se produce o schimbare corespunzatoare în corp, o reflectare a gândirii modificate.
Boala este o idee deformata, care si-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic, este incorect sa se spuna ca boala este „cauzata de minte”. Forma distorsionata, ce o numim boala, este numai gândul-forma, distorsionat în stare vizibila. Problema este, în primul rând, o chestiune de gândire, la fel fiind si soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece boala însasi este mentala.
Corpul nu are putere, ca el însusi sa genereze boala, care este numai o umbra aruncata de minte; mintea sanatoasa va proiecta un corp sanatos.
Fiecare noua celula în corp este un gând în forma, fie negativ, fie pozitiv, el având substanţa. Celulele sunt însusi gândul. Gânduri de sanatate înseamna celule sanatoase, gânduri de boala înseamna celule bolnave. Este necesar sa fim foarte siguri de acest adevar, daca intenţionam sa cerem corpului o condiţie de sanatate abundenta.
Când socotim ca celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem înţelege cum ele sunt gândire în forma. Ca un simplu exemplu, se poate arata ca globulele rosii sunt construite întrun ritm de 150.000 pe secunda, si-n mod normal, dispar în acelasi ritm.
Raportând acest lucru la alte ţesuturi ale corpului, ne putem da seama ca acest organism, pe care-l numim OM, este un vârtej dinamic de energie gândita, pe care mintea, fara încetare, o face sa ia forma.
Se poate spune ca controlul afecţiunii consta în controlul gândirii si ca, pentru a schimba o condiţie fizica, trebuie mai întâi schimbata gândirea. Prin urmare, cautam o tehnica care sa ne dea posibilitatea de a schimba caracterul fluxului constiinţei. Într-un alt capitol, vom ajunge la acest subiect.
La acest nivel, este suficient sa repetam ca tehnica nu consta în forţa voinţei, a concentrarii sau a repetarii zi de zi; în orice fel, îmi merge mai bine. Tehnica consta într-o unificare constienta a Fiinţei cu Inteligenţa Universala – Dumnezeu, Divinitatea -, care niciodata de la sine, nu are vreun gând de boala si, prin urmare, nu poate avea niciodata o forma de boala.
Boala este dovada exterioara si semnul unei tulburari interioare. Sanatatea este semnul exterior al unei minţi integre.
Putem spune, ca nimic nu apare în viaţa noastra, decât ceea ce atragem printr-o gândire intensa si este gresit sa se creada ca Divinitatea ar fi aceea care ar da boala.
S-a mai aratat faptul ca, Mintea Universala este în întregime neutra, nu are nici o dorinţa personala, se manifesta printr-o Lege Impersonala. Este dirijata în acţiune de catre dorinţa noastra, exprimata sau nu, daca este îndeajuns de clara si intensa, asa ca sa devina dominanta.
Spiritul este personal, dar Legea este impersonala. Este Legea gândirii, asa cum exista si Legea electricitaţii, care, fara nici o emoţie si cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, dupa cum, tot atât de repede, poate sa-i prajeasca pâinea, deoarece aceasta nu cunoaste altceva, decât sa funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.
Dupa cum s-a mai subliniat, omul este pe drumul descoperirii de sine. Lui îi revine îndatorirea de a patrunde înţelesul universului în care traieste si el va suferi atâta timp cât nu va realiza aceasta. Copilul va suferi de zgârieturile pisicii, pâna când va învaţa ca nu trebuie sa o traga de coada. Legea îi apare cruda, totdeauna, aceluia care nu o înţelege, si-n consecinţa acţioneaza contrar acesteia. Toate legile ne sunt stapâne, atât timp cât nu le înţelegem; când însa le patrundem semnificaţia ele devin gata de a ne servi.
Acela care îsi permite sa se satureze cu o gândire distructiva îsi atrage o manifestare fizica distructiva. Aceeasi Lege a Minţii care-i produce omului boala, îl va face sa se însanatoseasca.
Boala nu este o pedeapsa pentru pacat, ci o consecinţa a înţelegerii si folosirii gresite a Legii Minţii.
Elementul personal între om si Dumnezeu nu intra în discuţie deloc, în sensul condamnarii si pedepsirii. Asa ca, argumentul ca Divinitatea este cruda si pedepseste cu boala este o judecata incorecta.
Principiile vindecarii spirituale sunt astazi binecunoscute si larg raspândite, facându-se cunoscute, atât motivele rezultatelor bune, cât si cele ale esecurilor, în cazurile izolate. Vindecarea mentala si spirituala s-a transformat din forma de cult, cum era privita în trecut, în stiinţa, dezvoltându-se ca urmare a rezultatelor pozitive obţinute si mai ales datorita modificarii ideilor în ceea ce priveste originea bolilor, schimbând-o din planul fizic în planul mental al spiritului.
Acest mare salt nu a fost usor de realizat. Cu toate acestea, s-a ajuns, de la o concepţie vaga privind originea bolilor, la precizia de astazi. Acum stim ca: dorinţele fizice sunt o reflectare a starilor mentale, simpla schimbare a procesului de gândire.
Odata ajunsi la concluzia ca exista o Minte Universala Unica, reprezentând eterna pace, liniste, putere, iubire, credinţa, armonie, expansiune, sanatate si desavârsire, obiectivul nostru este de a aduce ceea ce numim minte individuala la o stare de unificare cu Mintea Unica. Astfel, de vreme ce Mintea Universala este vesnic netulburata de forţe ostile, nu recunoaste niciodata existenţa a altceva, ce nu este ca ea însasi; atunci, mintea noastra, facând parte din acea Minte Unica, nu poate experimenta nimic ce nu este experimentat în aceasta Minte.

primit pe mail

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu