joi, 7 noiembrie 2013

Neale Donald Walsch - "Dumnezeu nu iti cere sa fii un suferind surogat"

Acest lucru este foarte important sa il pastrezi in Constiinta ta, ca nu cumva sa ajungi, altfel, sa adopti ideea ca treci prin zbucium si suferinta ca raspuns la dorinta lui Dumnezeu de a experimenta Divinitatea.
Daca ti se intampla sa treci prin zbucium si suferinte, nu este fiindca i-ai raspunde astfel dorintei lui Dumnezeu, ci tocmai fiindca ai uitat dorinta ta.

Cea Mai Mare Dorinta a lui Dumnezeu este aceea de a trai experienta Divinitatii in Forma sa Deplina. Iar aceasta Forma Deplina nu presupune zbuciumul si suferinta. Nu ti se cere sa experimentezi negativitatea sub nici o forma spre a-i ingadui lui Dumnezeu sa experimenteze Divinitatea.
Emotiile ce dau nastere zbuciumului si suferintelor sunt produse ale Mintii umane. Dumnezeu nu socoteste nicio conditie drept "rea", si nici nu se "enerveaza", nu se simte "ofensat" sau "frustrat" fiindca se intampla un anumit lucru.
Dumnezeu intelege ca tot ceea ce ajunge sa se intample este o invitatie pentru Divinitate sa se exprime pe sine insasi la un nivel si mai inalt.
Poti intelege acest lucru macar dintr-un punct de vedere teoretic, fiindca desi esti o fiinta Divina, nu esti tot ceea ce este Dumnezeu, in acest fel explicandu-se si faptul ca, in vreme ce Dumnezeu nu traieste experienta suferintei, tu ai totusi parte de ea.
O picatura a oceanului este si ea apa, cu siguranta, dar nu este Oceanul. Comparata insa cu o particula submoleculara, o picatura de apa poate fi socotita totusi drept un Ocean - aceasta reprezinta dimensiunea si puterea sa relativa fata de lumea submoleculara. Si in acelasi fel in care picatura de apa este un ocean, la fel esti si tu Dumnezeu.
Acest lucru inseamna ca ai o Putere Divina proportionala cu masura ta. Si acest lucru inseamna ca ai o Putere Divina proportionala cu problemele tale.
Aceasta s-ar putea sa fie una dintre cele mai importante informatii din cate vei primi vreodata.
Problemele cu care ne confruntam cu totii in fiecare zi sunt minuscule daca sunt raportate la intregul Camp Contextual in care exista Dumnezeu. In acel context, ele nu sunt deloc "probleme", ci numai "conditii".
 Pentru fiecare dintre noi, insa, cele mai mari probleme se resimt - lucru care este firesc si de inteles- ca fiind extrem de mari.
La urma urmelor, sunt intampinate de noi, si nu de Dumnezeu.
Sau sunt ...?
Daca ar fi Dumnezeu acela care se confrunta  cu aceste conditii prin noi?
Daca Dumnezeu ar trai in noi, acest lucru ar fi adevarat. Dar Dumnezeu traieste  in noi, deci este adevarat.
Mesajul acestor randuri este acela ca suntem mai mari decat banuim- si ca in relatie cu noi insine problemele noastre sunt mai mici decat ne imaginam. Vreme de veacuri intregi, mistici si intelepti ne-au spus ca viata nu ne trimite niciodata probleme mai mari decat putem duce. Au dreptate. Iar grupuri  de oameni lucrand impreuna au puterea de a depasi orice problema ridicata de grupul insusi. Tot ce trebuie este sa decidem sa facem acest lucru.
Si astfel, in spatiul nostru personal si in mediul creat de-o maniera colectiva de-o buna parte dintre noi, noi suntem, intr-un anumit sens, zeitati, la fel cum o picatura de apa este un ocean pentru particulele submoleculare.

sursa: fragment extras din Cartea 2 din seria Conversatii cu omenirea, "Singurul lucru care conteaza"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu