vineri, 7 februarie 2014

Traditia taoista

Principii fundamentale
Filozofia şi ştiinţa occidentală adoptă o viziune dualistă asupra unor elemente aparent contradictorii, cum ar fi trup şi minte, sacru şi profan, cer şi pământ, ştiinţă şi spiritualitate, magic şi pământesc, divizându-le astfel în domenii care se exclud reciproc. Viziunea taoistă orientală consideră fenomenele şi forţele opuse ca fiind aspecte complementare ale Realităţii Unice care stă la baza întregului univers, polaritate cunoscută sub numele de “Marele principiu al lui Yin şi Yang”. Iată de ce în tradiţia taoistă nu există graniţe fixe între ştiinţă şi filozofie, fizic şi spiritual, yin şi yang. Balanţa dinamică, armonia funcţională şi transformarea ciclică dintre aceste forţe şi forme de bază constituie motorul care întreţine existenţa universului. Ele sunt, de asemenea, baza “alchimiei interne” din care provin meditaţia, fitoterapia, yoga sexuală, tehnica chee-gung şi alte practici tradiţionale taoiste.
Tradiţia taoistă din China conţine cel mai bogat filon de cercetări ştiinţifice, vechi de peste 5000 de ani. Din timpuri străvechi, sănătatea şi longevitatea s-au situat întotdeauna printre domeniile prioritare de interes studiate de adepţii taoismului. Ei consideră organismul uman ca pe un “microcosmos” al universului, cu propriul “cer” şi “pământ”, cu propriile sale “anotimpuri”, transformări ciclice şi relaţii cu energiile universale.
Cele Trei Comori
“Oamenii în antichitate l-au cunoscut pe Tao şi şi-au orientat viaţa după modelul armoniei lui Yin şi Yang, trăind în concordanţă deplină completă cu ritmurile naturii. Ei au fost cumpătaţi la mâncare şi la băutură, ordonaţi în viaţa zilnică, şi nu au făcut eforturi exagerate în nici o privinţă. În consecinţă, au trăi mult. Dar oamenii de astăzi sunt diferiţi. Viaţa lor este dezordonată, mănâncă şi beau fără discernământ, neştiind ce trebuie să evite şi nu cunosc măsura; ei fac excese alimentare şi permanent sunt nesatisfăcuţi cu ceea ce au. De aceea, mulţi oameni în ziua de azi sunt aproape sfârşiţi înainte de a atinge vârsta de 50 de ani.”  (Hu Szu-hui, medic la Curtea Imperială din China, în manualul său medical din anul 1330)
Conform tradiţiei taoiste, cele Trei Comori de care depinde viaţa sunt: esenţa (jing), energia (chee) şi spiritul (shen). Esenţa se referă la corpul fizic alcătuit din carne şi sânge, incluzând toate materialele constituente de bază (fluidele esenţiale: hormoni, enzime, neurotransmiţători). Energia reprezintă forţa primară a vieţii care impregnează fiecare celulă şi ţesut al corpului viu, activându-i funcţiile vitale. Spiritul cuprinde toate aspectele minţii, atât cea umană, cât şi cea primordială, incluzând conştiinţa, percepţia, gândirea şi simţurile, voinţa şi intenţia. Împreună, Cele Trei Comori (cunoscute şi ca Cele Trei Minuni), funcţionează ca o singură unitate organică. Înainte de naştere, Cele Trei Comori formează o unitate fără formă, indivizibilă, dar după naştere ele se separă şi dobândesc un caracter temporal, devenind astfel predispuse către epuizare şi descompunere.
Unul dintre obiectivele primordiale ale alchimiei taoiste este acela de a reface în propria fiinţă a practicantului unitatea şi puritatea primordială a esenţei, a energiei şi a spiritului, unitate capabilă să prevină bolile şi degenerarea organismului, să întârzie îmbătrânirea şi să prelungească viaţa. “Spiritul este susţinut de energie, iar energia este obţinută din transformarea esenţei. Esenţa se transformă în energie, iar energia se transformă în spirit”. (Clasificarea terapiilor, text medical taoist vechi de 2000 de ani).
Când este suficient clarificată şi energizată, mintea umană este capabilă să refacă legăturile pierdute cu propriile puteri primordiale, aducând astfel în rezonanţă aspectele individuale ale celor Trei Comori cu aspectele universale corespondente. Acest proces poartă numele de “întoarcerea la sursă”. Printr-un control interior atent şi prin cultivarea plină de răbdare a aspectelor temporale ale esenţei, ale energiei şi ale spiritului manifestate în viaţa umană, adeptul alchimiei taoiste reface legătura directă cu puterea primordială infinită a lui Tao.
“Corpul uman este compus în întregime din esenţă, energie şi spirit.
Omul care nu îşi îngrijeşte esenţa şi o împrăştie nechibzuit, seamănă cu cineva care toarnă apă într-un pahar spart.
Cel care nu îşi îngrijeşte energia şi o împrăştie cu nepăsare este precum cel care pune tămâie peste cărbuni încinşi şi adaugă continuu lemne pe foc până ce tămâia se face scrum.
Cel care nu îşi îngrijeşte spiritul şi îl împrăştie fără discernământ seamănă cu un om care a pus o lampă afară în vânt fără a o proteja, lăsând vântul să sufle peste flacără până ce o stinge.”  (Lu-Tung-Pin)
Bătrânul Maestru
În secolul al IV-lea î.H., a apărut în China “Cartea Cărării Supremului Adevăr”, o lucrare de 5000 de ideograme, care a marcat profund spiritualitatea chineză şi a devenit una dintre cele mai opere spirituale ale omenirii. Puţinele date biografice care se cunosc despre autorul ei, Lao-Tse (care înseamnă “Bătrânul Maestru”) sunt confuze. El a trăit probabil în secolul al VI-lea î.H. şi nu a lăsat, în afara acestei cărţi, decât puţine cuvinte pline de înţelepciune. El este deseori amintit de către Confucius şi Tchouang-Tseu, contemporanii lui, sub numele de Lao-Tan, în mici fabule în care replicile sale sunt tot atâtea îndemnuri de trezire la adevărata viaţă. Constatând declinul dinastiei aflate la putere în acel timp, se pare că Lao-Tse a plecat spre Occident. La frontieră, paznicul pragului Yin Shi i-a cerut să consemneze, în scris, învăţătura sa. Astfel a redactat Lao-Tse, în vârstă atunci de 200 de ani, lucrarea Tao-Te-Ching (“Cartea Cărării Supremului Adevăr”). Apoi şi-a continuat călătoria şi a dispărut pentru totdeauna.
Aspirantul trebuie să descopere simplitatea profundă a lui TAO
Lucrarea fundamentală Tao Te Ching prezintă Tao ca fiind Principiul ultim care există dinaintea apariţiei cerului şi a pământului şi care cuprinde tot ceea ce există. Tao este Cel-Fără-Formă, fără nume, constanta eternă, indivizibilă. El este originea tuturor lucrurilor, cel care dă naştere, fără însă a acţiona. Forţa sa, Te, este singurul element pe care manifestarea fizică îl mai păstrează de la Tao; această forţă este cea care susţine universul şi mişcarea lui: “Tao nu intervine, nu face nimic şi totuşi nu există nimic care să nu fie făcut de el”. Este un alt mod de a defini misterul profund al universului, al vieţii şi al morţii.
Pentru a se putea uni cu Tao, ţel ultim al tuturor adepţilor taoismului filosofic, omul trebuie să descopere în propria sa fiinţă vacuitatea beatifică şi simplitatea lui Tao, care îi permite să se ferească de orice acţiune realizată cu ataşament. Adevărata fiinţă iluminată este cea căreia lumea nu îi remarcă nici măcar existenţa, deoarece el intervine cât mai puţin posibil în derularea naturală şi firească a evenimentelor. El urmăreşte permanent să îşi depăşească sentimentele negative şi dorinţele înlănţuitoare. În acest fel, inima unui înţelept poate să rămână fericită, senină şi astfel el atinge simplitatea armonioasă (P’u).
Imperceptibil şi universal prezent, Tao “nu este nici cuvânt, nici tăcere”. Yin şi Yang, aspectele feminin şi masculin, lunar şi solar, greu şi uşor, umed şi usca, toate lucrurile şi evenimentele provin din el şi sunt intim unite cu el. Această noţiune de Tao exprimă în acelaşi timp suflul ce permite menţinerea vieţii şi a echilibrului universal, dar şi legea contrariilor, efemeritatea universului, irealitatea ce scaldă realitatea însăşi, dezordinea inerentă oricărei ordini. Tao este ansamblul mişcării cosmice, unitatea ce nu poate fi percepută de fiinţa obişnuită ignorantă.
Vorbind despre înţeleptul care atinge realizarea intimă a lui Tao, Lao-Tse afirmă: “Lucrurile şi fenomenele sunt transcense de acela care nu este ataşat de propria sa fiinţă. În mişcările sale, el este ca apa; în odihnă, este ca o oglindă şi în răspunsuri, ca un ecou. Iată de ce Tao este o imagine fidelă a lucrurilor: lucrurile se opun lui Tao, Tao nu se opune lucrurilor”.
Cunoaşterea lui TAO înseamnă libertatea supremă
Tradiţia taoistă se ridică împotriva aparenţelor iluzorii create de societate, artificiilor egoului care împiedică descoperirea adevăratului Eu. Dar respingându-le, arătând vanitatea comportamentului uman , înţelepciunea taoistă acceptă aceste fenomene care sunt ale lumii. Ea susţine echilibrul în comportamentul uman şi social, calea de mijloc care urmează cursul natural al lucrurilor. Căci dacă nu se urmează acest curs natural, mai devreme sau mai târziu va apărea separarea de sursa primordială.
Unui rege care l-a întrebat cum să îşi guverneze mai bine regatul, Chuang-Tse i-a răspuns că mai întâi trebuie să înveţe să se guverneze pe sine şi apoi totul va decurge natural. Aceasta este esenţa mesajul taoist către orice fiinţă umană.
Fiecare om are “realitatea primordială a lui Tao” în inima sa, dar foarte puţini oameni sunt conştienţi de acest lucru. Ca urmare a întunecării amăgitoare a minţii omeneşti creată prin propriile percepţii şi reacţii emoţionale, mulţi oameni rămân orbi la lumina Spiritului Suprem, până în momentul morţii, atunci când fiecare zăreşte o neaşteptată sclipire a sa. Stadiile avansate ale meditaţiei şi ale alchimiei taoiste ne învaţă cum să ne controlăm simţurile, emoţiile, gândurile, să ne menţinem în echilibru energiile, astfel încât să putem pătrunde în interiorul propriei conştiinţe, dincolo de mentalul raţional, reuşind astfel să atingem conştiinţa primordială a lui Tao. Această conştiinţă prelungeşte viaţa şi totodată ne pregăteşte pentru moarte. Deoarece spiritul primordial este singurul aspect al universului “care nu se naşte şi nu moare”, cei care îl cunosc nu se tem de moarte, această cunoaştere oferindu-le suprema libertate în viaţă.
Energia este forţa care dă formă, este legătura dintre raţiune şi materie, mediul prin care oamenii interacţionează cu puterile invizibile ale cerului şi cu manifestările sale terestre vizibile. Forţa sa atotpătrunzătoare şi puterea sa transformatoare sunt cele care unifică toate obiectele, fiinţele şi fenomenele din natură într-un sistem unitar de forme şi funcţii. Acest sistem universal este numit simplu: Calea sau Tao. Viaţa umană înfloreşte sau apune, în funcţie de modul în care respectă această Cale sau se abate de la ea.

preluat din: http://centru.kamala.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu