marți, 17 iunie 2014

Neale Donald Walsch – Dumnezeu si minunile din viata noastra

Neale Donald Walsch„Oare Dumnezeu este mort?” În anii ’60, aceasta era o întrebarea uriaşă. Toţi şi-o puneau. Oamenii vorbeau despre acest lucru. Era scrisă pe toate autocolantele. Devenise un fel de loc comun, un fenomen cul-tural. Bineînţeles că nimeni nu credea cu adevărat că Dumnezeu era mort. Era doar un mod interesant de a ne da voie nouă înşine, ca societate, să discutăm despre rolul pe care Dumne-zeu îl juca în vieţile noastre – în cazul că exista vreunul.
Alături de alte sloganuri, cum ar fi „Faceţi dragoste, nu război” şi „Preferaţi pacea”, sloganul despre Dumnezeu format din patru cuvinte conţinea starea de spirit a unei generaţii de căutători, în special tineri cu părul lung până la umăr (bărbaţi şi femei), care erau adesea îmbrăcaţi numai cu mărgele (uneori chiar în public) şi care nu puteau înţelege de ce se agitau cu toţii atâta şi de ce nu se putea răspunde la întrebările complexe ale vieţii printr-o ridicare din umeri. Ştiţi, ceva de genul, culegeţi flori, nu vă luptaţi1”. Nostimada era că aveau chiar dreptate. Puteam cu adevărat să rezolvăm totul cu o ri-dicare din umeri.
Acum am ieşit din secolul al 20-lea şi am intrat în secolul al 21-lea şi încă încercăm să descoperim un mod de a rezolva acest lucru. Cum putem să ne îmbrăţişăm, când nici măcar nu ne cunoaştem, când între noi există o distanţă atât de mare? Din acelaşi motiv nu putem să ne îmbrăţişăm pe noi înşine! Şi nu ne este permis să încercăm să ne dăruim dragoste nouă înşine şi unul altuia. Aşa ceva e o prostie. E ceva depăşit. Era valabil pentru hippies. Am depăşit treaba as-ta. Aşa că, hai să ne continuăm viaţa, ce părere aveţi? Să mergem la serviciu, să ne plătim facturile, să ne îndeplinim obligaţiile, să ne ţinem promisiunile, să trăim în pace şi să creăm cât mai puţine probleme cu putinţă, atunci când plecăm? E bine? Vreau să spun, să nu creăm nici un fel de necazuri matricei. N-am putea face doar asta şi să încetăm cu prostiile? Ei bine, eu încă mai trebuie să pun întrebările din anii şaizeci. Unde este iubirea? Şi unde-şi găseşte Dumnezeu locul în toate acestea? După cum arată situaţia, noi încă ne strădu-im să aflăm răspunsul. Ca societate, ca lume, încă ne străduim să găsim răspunsul. Am de gând să vă propun un punct de pornire. Haideţi să începem cu o îmbrăţişare. Această carte reprezintă o îmbrăţişare uriaşă acordată lui Dumnezeu. Este un fel de salut, un bileţel de mulţumire. Nu, nu… un bileţel de iubire. Sper că atunci când veţi fi încheiat de citit această carte, veţi simţi că şi Dumnezeu v-a îmbrăţişat. Şi ştiţi de ce? Dumnezeu ne îmbrăţi-şează şi El. Atunci când îl îmbrăţişăm pe Dumnezeu, Dumnezeu ne răspunde printr-o îm-brăţişare. Da Doamne! Dumnezeu ne îmbrăţişează primul. De fapt, asta vrea să spună cu adevărat această carte. Ea se referă la momentele din vi-aţa noastră când Dumnezeu vine şi ne îmbrăţişează din plin. Aceste îmbrăţişări vin sub multe forme şi multe din ele sunt prezentate aici. Cereri la care se răspunde imediat, „semne” din cer, lucruri care se aşează la locul lor ca prin farmec – toate. Totul este aici. Acestea sunt povestiri despre viaţa reală şi oameni reali. Mi-au fost trimise de către oameni, deoarece eu le-am cerut-o. Am vrut să ştiu dacă experienţa mea legată de Dumnezeu era cu adevărat atât de diferită de a altora, sau dacă, după cum bănuiam, cu toţii aveam cam aceeaşi experienţă, dar eu sunt singurul care vorbesc despre ea – sau, oricum, unul dintre foar-te puţinii care o fac. Până acum. Sunt fericit să vă spun că volumele Conversaţii cu Dumnezeu au creat o conversaţie despre Dumnezeu. Chiar şi oamenii care nu sunt de acord cu ceea ce au citit în aceste cărţi, au intrat cel puţin în legătură cu propriul lor adevăr despre Divinitate. Iar acesta este un lucru bun. Este la fel ca şi în cazul vechii întrebări „Oare Dumnezeu este mort?” Ea ne permite cel puţin să privim subiectul în faţă! Acum, în acest grup de povestiri, oamenii împărtăşesc propria lor experienţă în privin-ţa modului în care Dumnezeu acţionează în viaţa lor. Eu le-am completat cu comentarii şi reflecţii bazate pe materialul bogat aflat în cele o mie cinci sute de pagini ale volumelor Cu Dumnezeu. Am făcut foarte multe referiri la aceste cărţi, deoarece cred că în ele există mesaje minunate şi folositoare şi sper să vă arăt prin ele modul în care aceste mesaje se aplică într-un mod practic în viaţa de zi cu zi. Prin urmare, sper să vă placă această mică formă de călătorie. Vom auzi despre mira-cole şi despre modul în care ele pot fi produse în viaţa voastră. Vom auzi – nu de la mine ci din povestirile altor oameni – un pic despre minunile lui Dumnezeu. Despre sincronizări in-credibile, despre prezenţa unor voci divine, despre împrejurări de o coincidenţă extraordinară şi despre vorbe rostite la întâmplare de către copii – vorbe care aduc o înţelepciune direct de la Dumnezeu – şi despre evenimente spontane care desfid orice explicaţie, în afară de cazul în care acceptaţi unica explicaţie care există. Dumnezeu a făcut totul. Nu, Dumnezeu nu este mort.

sursa: http://portalspiritual.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu