luni, 1 septembrie 2014

Devraha Hans Baba - Maestrul yogin care a trait peste 250 de ani... Video

Un caz straniu pentru cercetatori il reprezinta yoghinul indian Devraha Hans Baba care se presupune ca s-ar fi nascut in 1447 si a decedat in anul 1990, an in care "a decis sa se ridice la cer". Dupa trei luni de la decesul sau, discipolul sau cel mai iubit s-a schimbat la fata luand infatisarea si comportamentul maestrului sau. Astfel, discipolul a inceput sa semene izbitor de mult cu Devraha Hans Baba.
Devraha Hans Baba a fost unul dintre cei mai mari maestri yoghini din istoria Indiei. Legendele vorbesc despre faptul ca Devraha nu manca nimic in schimb bea tot timpul apa din raul Yamuna si nu purta niciodata haine indiferent daca era vara sau iarna (purta o mica piele de caprioara in jurul trupului). Yoghinul obisnuia sa isi petreaca timpul stand pe o platforma inalta murmurand cantece devotionale adresate zeilor.
Se spune ca Devraha Hans Baba s-ar fi lepadat de trupul sau imbatranit si prin transmigrare a intrat intr-un corp mai tanar, continuandu-si astfel predarea invataturilor. Un mister este limba in care acesta isi canta devotiunile care nu a putut fi tradusa.
Devraha obişnuia să afirme faptul  că nu are vârstă şi că s-a născut din râul Yamuna in momentul când a fost binecuvântat de Krishna. Adevarat este ca maestrul iubea apa, deseori era surprins stand sub apa chiar si o ora. Era capabil sa manipuleze materia dar si realitatea din care facea parte astfel ca acesta reusea sa vindece multi oameni folosind doar puterea cuvintelor sau atingându-i cu picioarele. 
Faima lui era mare astfel ca s-a aproximat ca 3.000 de oameni se perindau zilnic, pe platforma lui, in cautarea de sfaturi dar si pentru a fi vindecaţi. Devraha a fost si un mare proroc facand predicţii despre viitorul politic al mai multor tari. Acest fapt a dus la arestarea sa. Yoghinul este eliberat datorita intervenţiei personale a Indirei Gandhi. Se spune ca Devraha Hans Baba ii prezice acesteia ziua în care va muri. 
Devraha a fost cunoscut nu doar in India, faima sa a facut înconjurul lumii, astfel ca, yoghinul a fost vizitat de personalităţi precum sultanul Bruneiului, Liz Taylor, Roger Moore, Gorbaciov, Regele George al V-lea (n 1910), dar şi de conducatori ai Indiei.
Iata o descriere interesanta a scriitorului englez George Willis care l-a vizitat pe maestrul in anul 1980:

“Radia  mereu dragoste. A fost o incarnare a iubirii, El i-a binecuvantat spiritual pe toti cei care au venit sa-I aduca un omagiu, Multi au aparut acolo din curiozitate, pentru a-l vedea pe acest mare sfant ilustru.
Au cerut binecuvantare, oameni din toata India, si din toate categoriile sociale, fie ei ministri, presedinti , sfinti, yoghini, pretoi, bogati, sau saraci. Am vazut pe cealalta parte a raului, o cabana de lemn pe stalpi, construita pe plaja. Acolo, in acea coabana, era Devraha Baba. Am traversat raul si am ajuns in fata maestrului. M-a atins usor pe crestet si m-a privit lung si apoi a dat din cap de cateva ori.
A murmurat o mantra sanscrita si mi-a cerut sa repet dupa el. Cu exceptia cuvantuli “Krishna”, nu am inteles nimic din acel limbaj. Apoi, mi-a oferit bomboane de zahar. Erau atat de multe incat nu am reusit sa le tin cu ambele maine. Cu dificulate le-am infasurat intr-un sal, inclusiv pe cele care au aterizat in nisip. Apoi m-a binecuvantat dupa care m-a trimis spre viata, departe. S-a intors spre altii, care au venit cu masina, cu cosuri pline cu fructe, pentru el. M-am reintors in camera de hotel avand un sentiment de iubire profunda. Am observat ca mi-a plecut Devraha Baba. M-am dus in fiecare dimineata, sa-l vad. Lui ii placea sa stea mai mult in balcon. De jos ii puteai vedea numai capul cu parul nepiaptanat si ii puteai distinge ochii albastrui. Dar, de multe ori, bratele lui atarnau ciudat pe balustrada si din cand in cand se ridicau cu generozitate si binecuvantau pe cei care se apropiau. Intr-o zi nu l-am gasit in balcon. Probabil facea baie in rau. L-am asteptat. Nisipul ardea sub mine.
Uneori am asteptat si o jumatate de ora in acel soare fierbinte, fara un singur copac in preajma pentru un pic de umbra. Multi indieni sositi acolo au murmurat in liniste “Siy Ram, Rma Syia”. Ei au murmurat acest cantec in mod repetat, probabil si de un milion de ori, fara senzatie de oboseala. De ce am asteptat atat de umil? Nu am putut gasi nici o explicatie. De cteva ori am vrut sa ma ridic si sa plec. Cu toate acestea, chiar daca mintea mea s-a jucat cu negatia, am rezistat in asptetare, chiar si atunci cand am traversat un disconfort extrem. M-am intrebat de ce am luat asupra mea curajul de a infrunta nisipul fierbinte si caldura intr-o asteptare desfarsita, doar pentru a vedea un om batran? Si pentru ca am fost norocos, mi-a acordat atentia pentru cel mult cinci minute? M-am intrebat daca ceilalti, care asteptau la fel ca mine, se confruntau cu astfel de ganduri rebele. Nimeni nu a plecat. Apoi atunci cand toate devenisera zadarnice, dintr-o data usa s-a deschis si in veranda a aparut Devraha Baba.
Un val ciudat de soapte, ca un murmur tainic a traversat multimea. Caldura si asteptarea au fost uitate. El radia putere, incredere , si mai presus de toate bunatate si iubire. Ca un tata, el a intrebat cu compasiune de problemele fiecaruia. De fiecare data plecam de acolo complet impacat cu mine si cu lumea din jur. La randul meu radiam iubire. Pentru  mine a fost o experienta, un studiu de contraste cu lumea moderna. Aolo am vazut lume de toate categoriile. Pe de o parte erau saracii. In cealalta parte erau oamenii de cultura, multi bogatasi, femei imbracate in matase si incarcate cu bijuterii, cu masini parcate in apropiere. Coborau de langa soferi si se prelingeau, cu picioarele goale , pe nisipul incins, spre Baba. Cu un ton rugator cereau binecuvantare, in speranta unei usurari a problemelor. El nu a dezamagit pe nimeni. Anticul yoghin era mereu acolo, in balcon: gol, cu parul nepieptanat, dar fara teama, fara dorinte, plin de incredere si stralucire.
Indiferent ce probleme aveau adeptii lui, sfatul lui a fost mereu acelasi. “Aveti incredere deplina in Dumnezeu. Asigurati-va ca Dumnezeu este in centrul vietii voastre. Dezvoltati dragostea pentru el, si nu va fie teama, pentru ca totul este in mainile sale. Aflati cine sunteti cu adevarat. Contribuiti la bunastarea societatii. Nu faceti rau nimanui si ajutati ori de cate ori puteti.” Adeptii lui, probabil, au auzit asta de mii de ori. Cu toate acestea, ei s-au grabit ori de cte ori au avut ocazia sa-l auda din nou. Baba nu a fost singurul care a dat acest sfat. In timpul festivalului, am auzit aceste indemnuri  difuzate prin intermediul difuzoarelor. Adesea, mi s-a parut ca aceste predici sunau ca niste anunturi deranjante intr-un targ. Cand intervenea baba simteam cu adevarat puterea lui Dumnezeu. Am putut simti binele si iubirea. Intr-o zi Baba a disparut. Cativa lucratori i-au demontat cabana inainte de ivirea zorilor si au mutat-o in Varanasi pe o plaja singuratica si pustie pe cealalta parte a fluviului.
Sase ani mai tarziu, in timpul Kumbh Maha, in 1986, l-am intalnit din nou, in acelasi loc. Un flux constant de vizitatori s-a dus la coliba lui pe cealalta parte a fluviului pe tot parcursul zieli. Intr-o seara el a dat un interviu la “ All India Radio”. Reporterul a fixat un picrofon pe veranda lui. Cu trupul sau firav, plin de putere si incredere, Baba a tunat in microfon: “ Increde-te in Dumnezeu si sa fii o fiinta umana complet buna. Apoi, el se va uita cu siguranta dupe tine!” Cativa ani mai tarziu, in 1990, pe cand eram la couada intr-o sala de mese, la “eashramul Aurobindo in Pondicherry”, un prieten s-a alaturat unui tanar din fata mea si a inceput sa vorbeasca in limba engleza. Unul dintre ei a spus: “Devraha Baba a murit?” Tanarul a dat din cap aprobator. “ Da. Devraha Baba si-a abandonat trupul.” Un film secvential a trecut prin ochiul meu interior. L-am vazut stand pe balconul sau, in lumina puternica a soarelui, cu parul lung, neingrijit, murmurand mantre si cu mana ridicata pentru binecuvantari.
Am fost mai mult decat fericit pentru faptul ca el a fost aici cu noi. Personal am fost deosebit de recunoscator pentru acest episod unic. Da, Devraha Baba, si-a parasit corpul fizic pe data de 19 iunie 1990. Cateva luni mai tarziu, discipolul sau cel mai iubit Hans Baba, preotul din templul Radha – Krishna din ashramul din Vindhyachal al gurului sau, a trecut printr-o metamorfoza misterioasa. Infatisarea si comportamentul sau s-a schimbat brusc, iar el a inceput sa semene izbitor cu maestrul sau. A inceput sa urce pe platforma pe care obisnuia sa stea gurul sau.”
surse: http://www.evz.ro/,  http://www.adanima.org/
sursa foto: http://www.evz.ro/


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu