miercuri, 22 octombrie 2014

Klavdia Ustiujanina - Femeia care a inviat din morti

Învierea din morţi - o realitate posibilă?Imi place tot timpul sa scriu pe blogul meu despre fenomenul mortii clinice. Aceste intamplari sunt extraordinare prin simplul fapt ca declaratiile  acelor persoane care au trecut prin moarte sunt de o importanta cruciala..
Universul comunica cu noi prin acele persoane, de asta eu consider ca este foarte important ca marturiile unor asemenea oameni sa ajunga cat mai departe.
Revenind la subiect nu pot decat sa citez declaratiile lui Alexei Pohabov, un un vestit cercetător rus în domeniul paranormalului care şi-a dedicat întreaga activitate cercetării vieţii de după moarte pentru a descoperi unde merg sufletele, în aşteptarea "marii judecăţi"? Acest personaj nu este doar un simplu teoretician ci este un individ care a trecut el insusi prin fenomenul cunoscut drept moarte clinica. 
Pohabov a afirmat intr-un interviu dedicat ziarului Pravda urmatoarele lucruri: "Sufletul este un fel de matrice care tot timpul renaşte. Moar­tea cli­ni­că este, de fapt, un somn în care nu se poate controla nimic. Oamenii credincioşi sunt convinşi că sufletul lor după moarte se duce în Rai sau în iad, în funcţie de viaţa pe care au trăit-o pe Pământ. Dar oare nu cumva Raiul şi iadul sunt nişte lumi paralele? Poate că Raiul este o lume cu o frec­venţă înaltă, iadul una cu o frecvenţă joasă, iar lumea pământeană este una de mij­loc, între cele de sus şi cele de jos. Pentru a înţelege ideea, gândiţi-vă la gama de frec­venţă a sunetului. Să nime­reşti în oricare dintre aceste lumi este, probabil, aleatoriu, nicidecum în funcţie de pă­catele săvârşite în viaţa de muritor"
Am citat declaratiile acestui om deoarece este unul dintre cei care au studiat cazul Klavdiaei Ustiujanina. Aceasta femeia a fost cercetata de catre expertii fostului KGB, fiind de o importanta cruciala pentru expermentele care s-au derulat in Rusia in cercetarea "vietii de apoi"
 In 1964, Klavdia Ustiujanina, o femeie in varsta de 40 de ani, din ora­şul Barnaul, murise şi înviase după trei zile. Cauza mortii ei a fost un cancer avansat la pancreas.
Învierea din morţi - o realitate posibilă?
Medicii nu îi dădeau şanse mari de supravieţuire, însă Izrael Isaevici Neimark, un renumit medic chirurg şi un om ex­cepţional, nu s-a lăsat "intimidat" de această afec­ţiune ucigătoare şi a hotărât ca pacienta să fie operată imediat, convocând pentru intervenţie câţiva colegi chirurgi cu o vastă experienţă. Când au deschis însă abdomenul pa­cientei, doctorii au realizat că femeia era un cadavru ambulant: toate organele interne erau "mâncate" de cancer! În timpul intervenţiei chirur­gicale, inima pacientei s-a oprit

şi, cu toate eforturile, medicii nu au mai reuşit să o aducă la viaţă. Pro­fesorul Neimark şi-a şters fruntea cuprinsă de sudoare şi a şoptit, stors de vlagă, înfrânt într-o bătălie ne­dreaptă: "Scoateţi de aici cadavrul!" Trupul neînsu­fleţit a fost dus la morga spitalului, unde a stat timp de trei zile, până ce rudele au venit să îl ridice pentru înmormântare. Şi atunci, s-a întâmplat incredibilul: infirmierii au constatat că femeia dă semne de viaţă. Sub privirile lor îngrozite, Klavdia a început să se mişte, a deschis ochii şi gura ei se străduia să articuleze ceva. Întreg spitalul s-a alertat şi medicii au demarat operaţiunea de resus­citare. Aşa ceva era de-a dreptul un miracol! Nu se mai pomenise ca un om să zacă timp de trei zile la morgă şi apoi să se în­toarcă la viaţă! După ce Klavdia şi-a revenit complet în simţiri, a povestit tot ceea ce se petrecuse cu ea în timpul morţii. Mărturia ei a uluit atât familia, cât şi întreaga echipă de medici ai spitalului. 
"Când am murit, nu am simţit cum sufletul mi-a ieşit din trup, dar deodată, mi-am văzut corpul întins pe masa de operaţie. Ştiam că am murit şi asta nu mi-a trezit nicio emoţie, de parcă aş fi văzut un obiect oarecare şi nu trupul meu. Vedeam şi auzeam cum medicii se străduiesc din răsputeri să mă readucă în simţiri. Dintr-odată, m-am trezit într-o altă lume, unde nu existau nici case, nici oameni, nici animale, nimic din ceea ce mi-era familiar. O alee se întindea de-a lungul unui câmp cu iarbă de un verde crud, o alee nici largă, nici îngustă, al cărei capăt se pierdea în zare. Soare nu se vedea, însă totul era invadat de o lumină splendidă. Simţeam că nu sunt pe Pământ şi am fost cuprinsă de dorinţa covâr­şi­toare de a desco­peri unde mă aflu. În stânga mea se ve­dea o poartă imensă, strălucind ca un soare or­bitor, ce-mi amintea de poarta bisericii de la mine din localitate. Când am întors privirea în dreapta, am văzut cum spre mine se îndreaptă o femeie înaltă, cu capul acoperit, cu o ţinută sobră, purtând o robă lungă, ca o haină monahală. Când picioarele ei atingeau pământul, iarba se unduia sub greutatea paşilor, însă când talpa se ridica, firele ierbii stăteau drepte, ca şi cum nimic nu le strivise. Acum ştiu că femeia aceea era îngerul meu păzitor. Ajungând în dreptul meu, a rostit deodată: «Doamne, unde o trimitem pe femeia aceasta?». O voce tunătoare, dar blândă, a umplut ae­rul: «Trebuie trimisă înapoi! Timpul ei nu a sosit încă!». Apoi, m-am trezit în trupul meu, la morgă." Curios este ca dupa aceasta experienta femeia s-a vindecat de cancer.

sursa articol si sursa foto: http://www.formula-as.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu