marți, 4 noiembrie 2014

Puterile Gandului – OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Puterile Gandului – OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
1 . Natura activitatii spirituale
Evident, omul este mai bine pregatit pentru activitatea materiala decât pentru activitatea spirituala, deoarece instrumentele pe care le are, actionând asupra materiei, cele cinci simturi, sunt mult mai dezvoltate decât instrumentele care îi permit accesul în lumea spirituala. De aceea, multi dintre cei care se angajeaza pe calea spiritualitatii au impresia ca nu ajung nicaieri si sfârsesc în descurajare.Câti nu îsi spun: “Ce este aceasta activitate, în care nu se vad niciodata realizarile?” Cel putin, când muncesti în planul fizic obtii rezultate: ceva se schimba, se construieste ori se distruge.
Chiar si o activitate intelectuala da rezultate vizibile: esti mai instruit, capabil sa judeci, sa te pronunti asupra unui subiect sau al altuia”. Ah da, toateaceste lucruri sunt adevarate. Vreti sa construiti o casa: dupa câteva saptamâni constructia apare, vizibila si tangibila. În timp ce, daca doriti sa creati în plan spiritual, nimeni nu va observa nimic, nici voi, nici cei din jurul vostru.
Atunci, în fata unei asemenea incertitudini veti avea îndoieli ce pot merge pâna la dorinta de a abandona totul,angajându-va ca toata lumea într-o activitate în care este usor sa constati rezultatele. O puteti face, dar într-o buna zi,chiar în mijlocul celor mai mari succese veti simti ca, în interior, va va lipsi ceva. Este inevitabil, deoarece nu ati atins esentialul, nu ati plantat înca ceea ce trebuia în domeniul luminii, al iubirii, al puterii, al vesniciei.
Ceea ce trebuie înteles odata pentru totdeauna în privinta activitatii spirituale este faptul ca aceasta presupuneo materie deosebit de subtila, care scapa mijloacelor noastre obisnuite de investigatie. Activitatea pe care este posibil sa o îndeplinim în plan spiritual este la fel de reala ca cea pe care o desfasuram în planul fizic.
Asa cum în planul fizic este normal sa taiati lemne sau sa pregatiti mâncarea, la fel în planul spiritual este de asemenea adevarat ca puteti construi un edificiu, ca puteti declansa forte, orientând curenti, luminând constiinte. Dar, daca aceste lucruri nu se vad, înseamna ca avem de-a face cu o materie diferita. De altfel, cel ce traieste cu adevarat în lumea spirituala nu are nevoie ca aceste realitati pe care le simte în jurul sau sa fie la fel de vizibile si tangibile ca cele din lumea fizica. Dar, cu timpul, acestea se pot concretiza în acelasi fel.Dar daca aceste legi nu sunt cunoscute, daca se asteapta imediat rezultatul muncii spirituale atunci apare descurajarea si se distruge tot ce a fost construit. Deoarece aceasta materie, asa de subtila, este foarte usor demodelat. De aceea, dupa felul  în care este sau nu convins si perseverent, omul va construi sau va distruge. Adesea el construieste, dar foarte repede ajunge sa distruga, împiedecând astfel realizarea, concretizarea definitiva a muncii sale. Ori, concretizarea materiala trebuie inevitabil sa se produca într-o buna zi. De altfel, daca îi veti întreba pe Initiati,ei va vor raspunde: “Tot ceea ce vedeti pe pamânt nu este decât concretizarea elementelor eterice care, cu timpul, au ajuns la acest grad de densitate si materializare”.
Deci, daca veti avea credinta si rabdarea de a continua munca începuta veti ajunge sa materializati în planul fizic tot ceea ce ati dorit. Daca veti spune: “Dar eu doresc de ani de zile lucruri care nu se realizeaza!”, aceasta înseamna ca nu stiti cum sa munciti sau ca, din anumite motive, dorintelevoastre nu se pot împlini. Daca dorintele tale privesc colectivitatea, întreaga omenire, evident ca ele vor fi mai greu de realizat decât în cazul când ele te privesc numai pe tine.
În timp ce tu doresti pacea în lumea întreaga, câti oameni nu doresc razboiul? Si, desigur, dorinta lor se va opune realizarii dorintei tale. Dar nu trebuie sa ne descurajam. Ce ne spune Iisus în Evanghelii? “Cautati Împaratia Domnului si Dreptatea sa si tot restul va va fi dat voua pe deasupra”.Cautarea Împaratiei Domnului poarta, în sine, propria-i recompensa.
Munca spirituala si munca materiala reprezinta doua activitati distincte. Trebuie sa stim la ce ne putem astepta si la ce nu. Putem astepta de la munca spirituala lumina, pacea, armonia, sanatatea, inteligenta da, dar nu putem astepta bani, faima, recunostinta sau admiratia multimii. Daca veti confunda cele doua lucruri veti deveni nefericiti. Nu trebuie sa asteptati nici un avantaj material din activitatile spirituale. Ceea ce creati voi va ramâne înca multa vreme invizibil si impalpabil.
Acum, sa luam o imagine si sa spunem ca diferenta dintre un spiritualist si un materialist consta în faptul ca…spiritualistul îsi poarta casa cu el, peste tot unde merge! Da, spiritualistul, pentru care toate comorile sunt interioare, nu poate fi separat de acestea, nici macar la moarte. Pentru ca numai realizarile interioare apartin omului, numai ele au radacini înauntrul lui, iar când omul trebuie sa plece în cealalta lume, el va purta în sufletul, în spiritul sau pietre pretioase – calitati si virtuti – pe care le ia cu el, numele sau înscriindu-se în cartea vietii  vesnice.
Deci, un spiritualist nu este bogat decât în masura în care a luat la cunostinta ca adevaratele bogatii sunt spirituale. Dar daca constiinta sa nu e luminata, el nu va poseda nimic, nu va fi decat un sarac, în timp ce materialistul are mereu niste proprietati exterioare lui, care îi ramân, cel putin o vreme, si acest fapt îi confera acestuia o superioritate aparenta asupra spiritualistului. În aceasta situatie spiritualistul trebuie sa înteleaga unde se gaseste adevarata sa superioritate, altfel va fi pierdut. Ar trebui scrisa o carte cu titlul: “Maretia si mizeria spiritualistilor”.Bogatia unui spiritualist este un lucru extrem de subtil, insesizabil chiar, dar daca el este constient de ea, va obtine Cerul si Pamântul, în timp ce ceilalti nu vor avea decât o bucatica mica de pamânt pe undeva.
De ce nu se înteleg toate aceste lucruri? Poate cineva ar replica: “Dar eu înteleg. Înteleg ca numai posesiunile spirituale sunt sigure si durabile, ca nimic material nu ne apartine cu adevarat, ca lucrurile materiale vor trebui abandonate într-o buna zi,deoarece e imposibil sa le luam cu noi pe cealalta lume. Dar, chiar stiind ca ma însel, eu prefer sa traiesc înca aceasta viata materialista caci ea îmi place.” Ah da, din nefericire asa se petrec lucrurile: când intelectul întelege avantajul unui lucru iar inima doreste un altul, ce poate face vointa? Ea va urma dorinta inimii, ea nu poate face decât ceea ce îi place inimii.
Pentru a dori sa traiesti aceasta viata vasta, larga, bogata din punct de vedere spiritual, va trebui sa o iubesti; nu este suficient numai sa o întelegi.Rolul meu este acela de a va oferi explicatii, argumente, si pot sa ma mai gândesc si la altele, dar nu va pot face sa iubiti viata spirituala, nu, acest lucru nu îl pot face. Sigur, într-un anume fel, va pot influenta. Când cineva iubeste un lucru, aceasta iubire devine contagioasa si îi poate influenta pe cei din jur, deoarece fiecare fiinta omeneasca are posibilitatea sa comunice celorlalte un element din ceea ce ea poseda; chiar si pietrele, florile,animalele o pot face. Deci, e posibil ca ceva din iubirea mea pentru splendoarea lumii divine sa vi se transmita si voua.Dar, depinde de voi sa acceptati aceasta influenta.Eu fac mereu tot ce este posibil ca sa va fac sa întelegeti ce drum aveti interesul sa urmati, dar gustul de a merge pe acest drum trebuie sa va apartina.
Când iubiti ceva, sunteti  împinsi sa va apropiati de obiectul iubirii voastre.Când va este foame, va place mâncarea si imediat o cautati în frigidere sau în magazine. Peste tot, lucrurile se desfasoara  astfel. Daca iubiti viata spirituala nu puteti ramâne asa, încremeniti, cu bratele încrucisate: veti fi împinsi sa gasiti o solutie acestei iubiri, veti face tot ce va sta în putinta pentru a va satisface aceasta nevoie de viata spirituala.
În rezumat, se poate spune ca este nevoie de un Maestru, care sa explice clar discipolului în ce consta viata spirituala, de ce este important sa ne apropiem de ea, dar ramâne ca discipolul sa o iubeasca si sa o traiasca.Maestrul da lumina, iar discipolul se pronunta în inima sa: el o iubeste sau nu, imediat urmând punerea sa în practica.Vedeti cât de clare sunt lucrurile: lumina vine de la Maestru, iubirea vine de la discipol; miscarea, actul, este rezultatul acestora doua. Presupuneti ca Maestrul este aidoma unei lampi: discipolul care iubeste lectura se va apropia de lampa si va începe sa citeasca.
Toata bogatia unui spiritualist se afla în el si în constiinta lui; daca el nu este constient de aceasta bogatie vadeveni mai sarac decât toti materialistii; cel putin, materialistii poseda ceva, pe când spiritualistul nostru nu are nimic.Dar, daca el învata sa-si largeasca constiinta, pentru a comunica prin gândire cu toate sufletele evoluate aleuniversului, primind în dar stiinta lor, din lumina lor, ce materialist se poate compara cu el? Chiar si pietrele pretioase si diamantele palesc în fata stralucirii tuturor comorilor interioare, în fata unui suflet scânteietor, plin de lumina.
Spiritualistul care are constiinta vasta si luminoasa este bogat precum Domnul, deci mult mai bogat decât milionarul care poseda numai bogatii terestre. Materialistul nu stie ca el este mostenitorul Domnului, el se gândeste mereu ca este mostenitorul parintilor sau rudelor apropiate, iar acest lucru este complet lipsit de valoare.
Spiritualistul simte ca este un mostenitor al Domnului, iar aceasta bogatie pe care el trebuie sa o mosteneasca se gaseste în spiritul sau. Atât timp cât nu veti gândi astfel veti fi mereu saraci si neputinciosi. Veti spune: “Sa fim mostenitorii Domnului…Ce povesti ne tot spuneti?” Acestea nu sunt povesti. Daca constiinta voastra se lumineaza, veti simti ca sunteti, cuadevarat, mostenitorii Domnului.
Oamenii care exagereaza, mai ales pentru a-si dezvolta facultatile intelectuale, o fac din nefericire în detrimentul altor posibilitati de explorare si, mai ales, de realizare: viata subtila a Universului scapa investigatiilor si activitatii lor. Coborând în materie ei si-au uitat originea divina, nu-si mai amintesc cât erau de puternici, de bogati, de frumosi.
Acum, pamântul îi preocupa: cum sa-l exploateze si sa-l lucreze pentru a se îmbogatii. Dar va veni siepoca în care, în loc sa aiba mereu atentia îndreptata spre lumea exterioara, ei vor relua drumul spre interior: nu vor mai pierde nici una din posibilitatile pe care le-au cucerit de-a lungul secolelor si mileniilor (fiindca implicarea lor înmaterie va ramâne o achizitie extraordinara), dar nu se vor mai concentra exclusiv asupra acestui aspect alUniversului ci vor pleca sa cucereasca alte regiuni, mult mai bogate si mai reale, unde îsi vor realiza opera lor de fii ai Domnului.
Trebuie sa stiti: când o fiinta si-a consacrat, cu adevarat, viata luminii, munca sa este de o importanta decisiva pentru afacerile lumii. Oriunde ar fi, cunoscuta sau necunoscuta ea este un centru, un focar atât de puternic, încât nimic nu se poate face fara ea: caci ea administreaza fortele universului într-un scop luminos, participa acolo sus la deciziile spiritelor. Va mira acestea? Si totusi e normal.
De ce spiritele luminoase care vegheaza asupra destinului lumii nu ar lua în considerare avizul altor spirite, care le seamana prin strainatate, prin emanatii? Daca atunci când exista decizii de luat pentru viitorul omenirii nimeni de aici de pe pamânt nu ar putea sa-si exprime parerea nu ar fi nici logic nici just. Trebuie deci sa stiti acum ca vocea voastra poate fi auzita, pentru a decide destinul lumii si ca puteti participa la întrunirile ceresti. Din acel moment, viata voastra va lua un nou sens.
Veti întelege mai bine cât este de important sa începeti sa traiti o viata divina, care va va da demnitatea sa va faceti auzita vocea, alaturi de entitatile sublime.Veti întreba: “Dar discipolul este constient de acest rol?” Poate sa devina, dar la început el nu este, desigur.Exista ceva în el care participa, care este luat în consideratie, este ascultat, dar aceasta se petrece în sferele superioare ale constiintei sale, unde constiinta sa obisnuita nu are acces. Planul fizic este asa de opac, asa de dens, încât trebuie mult timp si multe eforturi pentru ca evenimentele care se produc în regiunile celeste sa capete contur aici. Deci, în primele momente, în primii ani,aceasta participare nu va fi asa de constienta, dar va fi totusi reala…
Daca nu, v-am spus, n-ar fi drept ca unii sa ia toate puterile, iar pentru saracii spiritualisti sa nu ramâna posibilitatea de a-si face auzite vocile lor în voturile celeste. Dar, pentru a vota acolo sus, trebuie sa fii cu adevarat atent, constient, pur; acest lucru nu se petrece ca pe pamânt, unde toata lumea are dreptul sa se pronunte, chiar sinesimtitii sau criminalii.Când Iisus spunea:
“Tatal meu Ceresc munceste, si eu muncesc la fel cu El”,el exprima aceasta idee ca Tatal îsi asociaza copiii la deciziile Sale. Si, nu numai Iisus singur poate participa la munca Tatalui.

sursa articol: http://www.elenoh.ro/     sursa foto: http://suntsanatos.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu