duminică, 14 decembrie 2014

Extraterestrii din tablitele sumeriene

Tablite sumerieneUn text antic care a generat multiple controverse in lumea stiintifica datorita prezentei in cuprinsul sau a unor indicii si informatii impresionant de avansate, ce depasesc cu mult cadrul ingust in care istoricii conventionali vor sa le integreze, este cel al tablitelor sumeriene.
Aceste tablite din piatra au fost descoperite in anul 1840 in partea sudica a Irakului, in zona Golfului Persic, acolo unde a existat civilizația antica a Sumerului, zona candva cunoscuta ca Mesopotamia. Se estimeaza ca la origine au fost cam 50.000 de asemenea tablite, insa au mai putut fi salvate doar aproximativ 5.000. Prin informatiile consemnate pe aceste tablite, sumerienii ne-au transmis o versiune uimitoare a istoriei stravechi a omenirii, surprinzator de bogata in detalii, ce include atat crearea
Pamantului, cat si a omului.
Textele tablitelor ne relateaza despre razboaiele atroce si devastatoare ce s-au desfasurat intre diferite
grupuri de „zei” pentru posesia si controlul resurselor Pamantului, razboaie care in cele din urma au condus la distrugerea civilizatiei sumeriene. Traducerea textelor a fost realizata in cea mai mare
masura de catre savantul Zecharia Sitchin, un arheolog reputat care a cercetat siturile arheologice si textele sumeriene timp de cateva decenii.
Cartile sale sunt inteligent prezentate, realizate pe baza unor cercetari meticuloase, continand informatii foarte valoroase si extrem de bine documentate. Un aspect foarte semnificativ referitor la opera lui Zecharia Sitchin este acela ca desi aspectele prezentate de el inca de la prima sa carte, in 1975, au fost
destul de controversate, nimeni nu a venit pana acum cu un argument valid care sa ii contrazica interpretarile si concluziile desprinse din respectivele texte. Practic vorbind, nimeni nu a reusit
sa aduca argumente credibile impotriva faptului ca evenimentele descrise de sumerieni ar fi plauzibile. Sitchin insusi a afirmat intotdeauna ca povestirea creatiei prezentata in cartile sale „Cronicile Pamantului” sau „A douasprezecea planeta” nu ii apartine de fapt, ci este chiar relatarea sumerienilor, iar daca cineva are vreo problema cu aceasta expunere de evenimente, atunci argumentele lor trebuie adresate sumerienilor insisi, nu lui.
Sitchin spune ca tot ceea ce a facut a fost sa ne prezinte o traducere cat mai exacta a respectivelor texte. Conform traducerilor realizate de catre Zecharia Sitchin, aceste texte spun ca „zeii din cer” (numiti
anunaki, cunoscuti si ca nefilimi) au coborat pe Pamant acum aproximativ 350.000 ani in zona actualului Irak. Acesti anunaki aveau cam 4 – 5 metri inaltime si o durata a vietii de peste 10.000 de ani terestri, ceea ce i-a facut ulterior pe oameni sa ii considere nemuritori.
Ei veneau de pe o planeta numita Nibiru, care se apropia ciclic de Pamant, la o perioada ce a fost estimata la 3.600 de ani. Scopul venirii lor era acela de a extrage aur din zacamintele de pe Pamant, acest aur fiindu-le necesar pentru a salva atmosfera planetei lor. Conducatorul acestor anunaki se numea Enki, numit ulterior Iahve, semnificatie care ne ofera o cu totul alta perspectiva asupra textului biblic referitor la intelegerea comuna a lui Dumnezeu.
Exploatarile se realizau in Africa de Sud, insa conditiile muncii erau foarte dificile. Dupa 150.000 de ani de munca, o parte dintre anunaki s-au revoltat si atunci s-a luat decizia crearii unor muncitori prin realizarea unor transformari (termenul cel mai apropiat prin care putem intelege aceasta ar fi acela de „mutatii genetice”) asupra oamenilor primitivi care existau pe Pamant la vremea aceea si care in acel stadiu erau incapabili sa inteleaga si sa execute muncile de care aveau nevoieanunaki. Folosind limbajul stiintific actual, putem spune ca naratiunea sumeriana se refera la faptul ca s-ar fi urmarit in acest scop crearea unor hibrizi intre oamenii primitivi si anunaki, folosind material genetic de la ambele rase.
Pentru a putea aprecia daca aceste informatii au vreo sansa sa fie plauzibile, este util sa facem acum cateva observatii. Conform antropologiei moderne, se considera ca saltul evolutiv de laHomo
erectus la Homo sapiens s-a produs aproximativ in urma cu 200.000 de ani. Acest salt este insa extrem de dificil de explicat – daca nu chiar imposibil – prin mecanismele evolutive naturale, pentru ca raportat la dinamica evolutiva anterioara, aceasta trecere s-a produs foarte brusc, efectiv „sarindu-se” parca peste mai multe milioane de ani de evolutie naturala. Pentru a avea o imagine de ansamblu, sa mentionam ca antropologia actuala plaseaza stramosii omului in urma cu 25 de milioane de ani. Trecerea la maimutele primate se considera ca s-a produs acum 14 milioane de ani. Apoi, prima specie umanoida a aparut in urma cu 11 milioane de ani.
Dupa inca 9 milioane de ani au aparut australopitecii, deci acum 2 milioane de ani, care au inceput sa foloseasca unele unelte primitive din piatra. Apoi, conform fosilelor descoperite,Homo erectus si-a facut aparitia in urma cu 1 milion de ani. Antropologii au identificat faptul ca in perioada aproximativa cuprinsa intre 230.000 si 29.000 de ani a existat omul de Neanderthal. Putem observa faptul ca desi sunt aproximativ 2 milioane de ani intre australopiteci si omul de Neanderthal, uneltele lor (mai exact un fel
de pietre mai ascutite) sunt practic identice, ceea ce indica o diferenta evolutiva destul de mica. Şi totusi, iata ca brusc, acum 200.000 de ani, deci cumva contemporan cu omul de Neanderthal, apare (evoluand dintr-o data din Homo erectus) Homo sapiens, care era in principiu identic cu noi din punct de vedere al aspectului si al inzestrarii genetice.
Acest salt urias este uimitor, cu atat mai mult cu cat era situat in Era Glaciara. Tocmai de aceea, ipoteza de creare a lui Homo sapiens prin mecanisme de mutatii genetice, asa cum o indica scrierile sumeriene, este in mod evident extrem de plauzibila. De altfel, putini dintre antropologii conventionali s-au incumetat sa prezinte aceasta mare discontinuitate ce a existat in evolutia omului. În plus, daca evolutia speciilor este un proces continuu – dupa cum sustine Teoria lui Darwin – atunci ar fi trebuit sa avem prezenta si „veriga lipsa”, care sa existe in continuare pe Pamant, adica „oamenii-maimuta”. Totusi, se constata ca aceasta veriga lipseste cu desavarsire, diferenta dintre oamenii celor mai primitive triburi si maimutele cele mai evoluate fiind mult prea mare.
Concluzia la care ajung astazi din ce in ce mai multi antropologi este aceea ca saltul care a dus la aparitia luiHomo sapiens nu a fost unul spontan, natural, ci unul indus in mod artificial. Este interesant sa mentionam ca exista anumite consemnari care spun ca in drumul lor, civilizatiile stravechi care calatoreau printre stele realizau adeseori speciilor umanoide inferioare anumite procedee biologice care pot fi asimilate cu mutatiile genetice, accelerandu-le astfel evolutia cu milioane de ani, aceasta practica fiind cunoscuta ca „semanarea stelelor”. Se afirma ca inca din vremuri extrem de indepartate (cu mult inainte de aparitia lui Homo sapiens), planeta noastra a fost vizitata de multe civilizatii extraterestre, aceasta planeta fiind vazuta ca o veritabila „stea roditoare”.
De altfel, asa cum vom vedea si in continuare, au ramas unele texte stravechi conform carora pe Pamant au existat in trecutul indepartat teribile razboaie intre diferite rase extraterestre, pe care oamenii i-au numit ulterior „zei”. Este, de asemenea, semnificativ sa notam faptul ca in mai multe zone de pe glob – cum ar fi in Africa de Sud, in America Centrala sau in America de Sud – au fost descoperite mine de extragere a aurului extrem de vechi, datand dintr-o perioada situata acum 100.000 ani.
Aceste descoperiri au fost puse in evidenta de Corporatia miniera Anglo-Americana in anii ’70, dar datorita contradictiei evidente cu versiunea istorica oficiala, ele sunt in general trecute sub tacere.
Totusi, acest fapt vine sa confirme si sa explice in felul acesta raspandirea timpurie a luiHomo sapiens pe tot cuprinsul planetei.
Revenind acum la textele sumeriene, acestea afirma ca au fost realizate mai multe tentative de creare a unor hibrizi intre anunaki si oamenii primitivi, dar acesti hibrizi nu se puteau reproduce. Crearea unei fiinte capabile de reproducere si care a avut – din cate se pare – un nivel evolutiv mult mai ridicat decat au dorit initial anunaki, a fost posibila doar prin interventia unei alte rase extraterestre, ce provenea din sistemul stelar al lui Sirius. Se mentioneaza ca aceste fiinte de pe Sirius aveau o infatisare ce poate
fi asemanata ca fiind pe jumatate om si pe jumatate delfin. Textele sumeriene spun ca primul embrion a fost purtat chiar de zeita-sotie a lui Enki, pe nume Ninki.
Primul om creat a fost de sex masculuin si a fost numit Adapa (Adam). Se mentioneaza ca indragindu-l
foarte mult, Enki a dorit chiar sa il adopte. La scurt timp dupa crearea lui Adapa a fost creata si o fiinta umana de sex feminin, Eva, ce a fost creata pornind chiar de la o „coasta” a lui Adam, putand intelege ca de fapt este vorba despre folosirea materialului genetic al lui Adam. Textele sumeriene mai mentioneaza de asemenea ca Enki folosea un fel de sceptru cu puteri miraculoase, numit „cheia vietii” sau „ank”, simbolizat ca un fel de cruce. Este interesant si totodata semnificativ ca acest simbol a fost ulterior preluat de traditia egipteana. Este de altfel important sa remarcam faptul ca intre scrierile antice sumeriene (mesopotamiene), vedice, egiptene si chiar grecesti exista asemanari frapante, ceea ce denota
ca fiind foarte probabil faptul ca la originea lor ele au descris exact aceleasi evenimente.
Tablitele sumeriene spun ca mult mai tarziu, dupa ce deja oamenii se inmultisera, Enki a mai avut un fiu, a carei mama a fost chiar o femeie muritoare, pe nume Ishtar. Ulterior Ishtar avea sa fie cunoscuta ca Inona sau zeita Isis. Descrierea sumeriana relateaza ca Ishtar era o femeie foarte frumoasa si inteligenta, ce a intrat in gratiile lui Enki, care i-a daruit si ei „cheia vietii”, transformand-o astfel in zeita. Din rodul iubirii lor s-a nascut apoi un fiu, pe care traditia egipteana il descrie cu numele Toth, iar in Biblie el este mentionat ca Enoh.
În Vechiul Testament din Biblie exista o relatare semnificativa care spune ca Enoh a fost luat in zbor de catre doua fiinte, pe un „nor”, si dus in „cer”, unde l-a intalnit pe „Domnul”, care l-a invatat multe taine pe care sa le dea apoi oamenilor pe Pamant. Conform „Cartii Egiptene a mortilor”, precum si a „Imnului catre Ramses I”, Toth s-a nascut pe o insula mare inconjurata de ape. Aceasta insula s-a scufundat printr-un mare cataclism, insa inainte de aceasta Toth a condus o parte din populatie pe teritoriul actualului Egipt, punand bazele civilizatiei care avea sa se dezvolte acolo. Din aceasta descriere se poate deduce ca taramul care s-a scufundat era de fapt Atlantida. Pentru a pastra peste milenii cunoasterea pe care o detineau, oamenii care s- au salvat au construit anumite depozite secrete, care sa adaposteasca aceste cunostinte si care sa poata rezista cataclismelor naturale viitoare.
În acest scop ei au construit atat anumite complexe megalitice, cat si anumite lacasuri subterane. În aceste depozite ei au plasat atat unele texte esentiale, cat si dispozitive foarte avansate tehnologic. Este important sa amintim ca exista mai multe atestari ale unor vestigii ce au apartinut altor civilizatii, mult mai avansate decat civilizatia umana actuala. În aceste atestari se spune ca exista de exemplu sali cu dispozitive ce pot activa holograme tridimensionale ce prezinta istoria sintetica a principalelor evenimente ce au avut loc pe Pamant in ultimele zeci de mii de ani.
Exista de asemenea marturii despre existenta unor cavitati uriase in interiorul anumitor munti. Un asemenea exemplu este Muntele Shasta din California de Nord (SUA), despre care exista informatii conform carora acest munte adaposteste un mare oras ce a apartinut civilizatiei lemuriene. În acest context, putem spune ca nu este intamplator ca in acea zona sunt semnalate adeseori OZN-uri ce survoleaza crestele muntelui. Cealalta civilizatie care a ajutat la crearea omului, cea din sistemul stelei Sirius, a reprezentat o ghidare spirituala foarte inalta, fiind cunoscuta si considerata ulterior de mai multe traditii ca fiind focarul spiritual originar din care toate traditiile spirituale ale omenirii au izvorat. Acest focar spiritual originar a fost denumit initial in traditia sumeriana „Thula”, dar denumirea s-a pastrat in diverse forme cum ar fi „Tolan” sau „Astlan” in traditia Maya.
Apare ca fiind evident faptul ca aceste izvoare de informatii au avut o puternica influenta asupra versiunilor ulterioare ale consemnarilor istorice, putand intelege intr-un cu totul alt context chiar anumite pasaje biblice. Putem remarca, de asemenea, faptul ca informatiile prezentate de stravechile scrieri sumeriene sunt deosebit de plauzibile nu doar in ceea ce priveste Pamantul si datele corelate cu istoria omenirii, ci chiar referitor la o serie intreaga de date stiintifice privind aspecte ale sistemului nostru solar. Foarte obiectiv vorbind, din analiza informatiilor prezentate in textele sumeriene se desprinde in mod evident concluzia ca sumerienii erau in posesia unor cunostinte stiintifice si astronomice realmente avansate.
De exemplu, prin astronomia moderna noi am descoperit planeta Uranus in anul 1781, planeta Neptun in 1846, iar Pluto in 1930. Abia de curand, in august 2005, savantii de la Institutul Tehnologic din Pasadena, California, au confirmat in mod absolut existenta unei a zecea planete in sistemul nostru solar. Detalii despre a zecea planeta se pot studia pe site-ul NASA. Şi totusi, sumerienii stiau despre toate acestea acum 6.000 de ani! Mai mult decat atat, ei spuneau ca in sistemul nostru solar nu sunt doar zece planete si nici macar unsprezece, ci douasprezece! În plus, sumerienii aveau date corecte despre dimensiunile relative ale planetelor, despre excentricitatile si miscarile lor rotationale, precum si despre centura de asteroizi.
Merita sa mentionam in acest context si faptul ca sistemul de impartire a duratei unei zile in 24 de ore a cate 60 de minute, in care fiecare minut are cate 60 de secunde provine tot de la sumerieni. Un alt fapt uimitor este acela ca au mai fost descoperite anumite tablite sumeriene din lut, care descriu evenimente produse acum aproximativ 4000 de ani si care denota anumite cunostinte matematice si astronomice care au putut fi intelese abia in ultimii ani. Printre altele, sumerienii calculasera durata unui mare ciclu cosmic de 240 de precesii ale echinoctiilor (aproximativ 6,2 milioane de ani) si masurasera aceasta printr-un numar de 15 cifre, care reprezenta valoarea respectivului ciclu exprimata in secunde! Ei bine, daca textele lor ar fi false, cum explicam toate aceste cunostinte atat de avansate? În legatura cu textele sumeriene este, de asemenea, semnificativ sa remarcam faptul ca in conținutul lor se menționeaza ca anunaki aveau o inaltime de 4-5 metri, iar asemenea schelete chiar au fost gasite in numar mare pe toata planeta in urma descoperirilor arheologice.
Datorita cenzurii extrem de stricte ce este impusa adevaratei istorii a omenirii, aceste aspecte au ramas totusi pana acum foarte secrete. Cu toate acestea, este cunoscut faptul ca si Romania este impanzita de schelete de uriași. În anul 1926, celebrul arheolog roman Vasile Parvan a descoperit scheletele a aproape 80 de uriasi de aproximativ 5 metri fiecare, ingropate intr-o zona situata undeva la 10 km sud-vest de Bucuresti. Aceasta descoperire extraordinara a fost insa trecuta sub tacere de catre autoritati, iar dupa numai un an, atat Vasile Parvan cat si asistentul sau mor in conditii cel putin dubioase.
La Cetațeni, in anul 2005, s-au mai gasit doua schelete gigantice; sub manastirea Negru Voda (Pantelimon, Lebada) alte 20 de schelete; in anul 1985 la Scaieni (județul Buzau) inca doua schelete, iar lista poate continua. În toate aceste cazuri autoritațile au impus sa se pastreze tacerea. Un caz interesant s-a produs in anul 2009, in cadrul emisiunilor „Acces direct” de la Antena 1, in care prezentatorul Madalin Ionescu a realizat o serie de reportaje pe tema „Uriași in Muntii Bucegi”. În timpul uneia dintre aceste emisiuni a telefonat un personaj care l-a avertizat pe prezentatorul emisiunii, pe un ton oficial, sa inceteze cu dezvaluirile. Inițial totul parea doar o gluma, dar este semnificativ faptul ca in scurt timp emisiunea s-a axat pe subiecte ce nu mai aveau nicio legatura cu tema initiala. Apoi, in cateva luni, Madalin Ionescu a cazut in dizgrația șefilor, fiind nevoit sa-și schimbe domeniul de activitate.


material preluat din: http://www.esoterism.ro/       sursa foto: http://astafac.eu/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu