luni, 1 decembrie 2014

Partea a doua - Text biblic apocrif - Evanghelia Pacii a lui Iisus Hristos

Dragostea este cea prin care Tatal divin Ceresc Mama divina Natura si Fiul divin al Omului devin Una, pentru ca spiritul Fiului Omului a fost creat de spiritul Tatalui Ceresc, iar trupul sau a fost creat din trupul Mamei a Naturii. De aceea, fiecare trebuie sa deveniti desavârsiti, asa cum desavârsite sunt spiritul Tatalui Ceresc si trupul Mamei Naturii. Si sa iubiti pe Tatal divin Ceresc, asa cum si El iubeste spiritul vostru si tot asa sa iubiti pe Mama voastra divina Natura, dupa cum si Ea va iubeste trupul vostru. Si la fel este bine sa iubiti pe fratii vostri adevarati, asa cum si Tatal vostru Ceresc si Mama voastra Natura îi iubesc. Caci numai atunci, Tatal divin Ceresc va va da spiritul Sau sfânt si Mama divina Natura va va da trupul Ei sfânt. Atunci, Fiii ai Oamenilor vor da o nesfârsita dragoste unul altuia, ca frati adevarati, dragostea pe care ei de fapt au primit?o de la Tatal divin Ceresc si de la Mama lor divina; si abia atunci ei toti vor deveni mângâietori unul pentru celalalt. Si atunci, va dispare de pe pamânt tot raul si toata suferinta si va fi multa dragoste, fericire si bucurie pe pamânt. Pamântul va fi atunci ca cerurile, si împaratia lui Dumnezeu abia atunci va veni. Atunci, va veni Fiul divin al Omului în toata slava Sa, pentru a mosteni împaratia lui Dumnezeu. Si Fiii Oamenilor îsi vor împarti mostenirea lor divina, care este împaratia lui Dumnezeu. Pentru ca Fiii Oamenilor sa ajunga sa traiasca în Tatal divin Ceresc si în Mama divina Natura, iar Tatal divin Ceresc si Mama divina Natura sa ajunga sa traiasca în ei. Si odata cu împaratia lui Dumnezeu, va veni sfârsitul timpurilor, pentru ca dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc da tuturor viata vesnica în împaratia lui Dumnezeu, pentru ca dragostea Sa este vesnica. Dragostea este mai puternica decât moartea.
Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l? am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel. Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte. Dar când deplinatatea perfectiunii va veni, tot ceea ce este partial va deveni Totul. Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.
Acum va vorbesc în limba vie a Dumnezeului viu, prin spiritul sfânt al Tatalui nostru divin Ceresc. Înca nu este nici unul printre voi, care sa poata întelege pe deplin tot ceea ce spun. Cel care va prezinta scripturile va vorbeste în limba moarta a unor oameni morti, prin trupul sau supus bolilor si mortii. De aceea poate fi el înteles de toti oamenii, pentru ca toti oamenii sunt supusi bolii si toti sunt în moarte. Nici unul nu vede lumina eterna a vietii. Omul orb îi conduce pe cei orbi pe cararea întunecata a pacatelor, bolilor si suferintelor, si în cele din urma toti cad în prapastia cumplita a mortii.
Sunt trimis la voi de catre Tatal divin, ca sa pot face lumina vietii sa straluceasca înaintea voastra. Lumina se cunoaste pe sine si cunoaste întunericul, dar întunericul se cunoaste numai pe sine si nu cunoaste niciodata lumina. Mai am înca multe lucruri sa va spun, dar nu le puteti purta înca, pentru ca ochii vostri sunt obisnuiti mai mult cu întunericul, iar lumina deplina a Tatalui divin Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteti sa întelegeti deocamdata ceea ce va spun în legatura cu Tatal divin Ceresc, care M-a trimis la voi. Urmati, mai întâi, sa întelegeti si sa respectati doar legile Mamei divine a Naturii, despre care v-am vorbit, iar când îngerii Ei v-au curatat pe deplin si v-au reînnoit trupurile întarindu-va ochii, veti fi cu adevarat în stare sa suportati lumina Tatalui Ceresc, care este de o mie de ori mai stralucitoare decât stralucirea a o mie de sori. Caci cum credeti ca v-ati putea uita la lumina orbitoare a Tatalui divin Ceresc, când voi nu puteti sa suportati nici macar stralucirea soarelui arzator? Credeti? Ma, soarele este întocmai ca flacara unei sarmane lumânari pe lânga soarele adevarului Tatalui divin Ceresc. Aveti, deci, totdeauna încredere, speranta si dragoste.
Adevarat, adevarat va spun, nu va asteptati rasplata. Daca credeti în vorbele Mele, voi credeti de fapt în Cel care m-a trimis pe Mine, caci acesta este Domnul tuturor, prin care toate devin cu putinta. Pentru ca tot ce este imposibil oamenilor, toate acestea îi sunt cu usurinta posibile lui Dumnezeu. Daca credeti în îngerii Mamei divine a Naturii si ascultati de legile Ei, credinta voastra va va întari si nu veti mai vedea boala niciodata. Aveti credinta, de asemenea, în dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc, pentru ca cel care neîncetat se încrede în El nu va fi niciodata înselat si nici nu va vedea vreodata moartea.
Iubiti-va neîncetat unul pe altul, pentru ca Dumnezeu este nesfârsita dragoste si, actionând în felul acesta, îngerii Sai vor sti ca mergeti pe cararile Lui. Si atunci, toti îngerii vor veni în fata voastra si va vor servi. Si Satana, cu toate pacatele, bolile si necuratiile, va pleca pentru totdeauna din trupul vostru. Mergeti acum si feriti-va sa mai pacatuiti; caiti-va pentru pacatele voastre; botezati-va, ca sa va puteti naste din nou si astfel sa nu mai pacatuiti".
Apoi, Iisus s-a ridicat, dar toti ceilalti au ramas asezati, pentru ca fiecare simtea puterea coplesitoare a cuvintelor Sale. Si atunci, luna plina a aparut între norii care se spargeau si L-a învaluit pe Iisus în stralucirea ei. Scântei au tâsnit din parul Sau si El a stat între ei în lumina lunii, de parca ar fi plutit în aer. Nimeni nu s-a mai miscat atunci, nici o voce nu s-a mai auzit si nimeni nu a stiut cât timp a trecut, pentru ca timpul parca se oprise.
Atunci Iisus a întins mâinile catre ei si a spus: "Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi!" Si El a plecat asa cum suflarea vântului leagana frunzele copacilor.
Înca pentru multa vreme, cei din jur au ramas nemiscati si apoi s-au trezit în tacere, unul dupa celalalt, ca dupa un lung vis. Dar nimeni n-ar fi plecat, ca si cum cuvintele Celui care îi parasise continuau sa le rasune în continuare în urechi. Si au ramas extaziati, ascultând parca o muzica cereasca minunata.
La un moment dat, în cele din urma, unul dintre ei, ca si cum ar fi fost putin înfricosat, spuse: "Ce bine ca suntem aici"; iar altul a spus: "Ce bine ar fi fost daca noaptea aceasta minunata ar fi durat de-a pururea"; si altii au adaugat: "Ce bine ar fi fost daca El ar fi fost cu noi întotdeauna. El este cu adevarat trimisul lui Dumnezeu, pentru ca iata, doar el a sadit speranta în inimile noastre". Si nici unul nu dorea sa se întoarca acasa si spuneau: "Nu vreau sa ma duc acasa, unde totul este întuneric si fara bucurie. De ce sa ne ducem acum acasa, unde nimeni nu ne iubeste?"
Ei vorbeau în acest fel pentru ca toti erau saraci, schiopi, orbi, schilozi, cersetori, vagabonzi, dispretuiti în nemernicia lor, tinuti doar de mila în casele în care gaseau uneori refugiu doar pentru câteva zile. Chiar unii care aveau si casa si familie au spus: "Si noi vom sta acum cu voi". Pentru ca fiecare om simtea ca spusele Celui divin, care plecase, legasera mica adunare cu mii de fire invizibile. Toti simteau acum ca s-au nascut din nou. Ei continuau acum sa vada înaintea lor o luna stralucitoare, chiar si atunci când luna se ascunsese în nori si atunci, în inimile tuturor au înflorit flori de o frumusete minunata, care erau florile bucuriei divine.
Si când stralucitoarele raze ale soarelui au aparut peste marginea pamântului, toti au simtit ca era soarele Împaratiei lui Dumnezeu, care venea. Cu încurajari pline de bucurie, au iesit în întâmpinarea îngerilor lui Dumnezeu.
Si foarte multi bolnavi si necurati au urmat întocmai cuvintele lui Iisus si au cautat malurile pârâurilor susurânde.
Ei si-au scos îmbracamintea si au postit, si-au abandonat trupul îngerilor aerului, apei si luminii soarelui si îngerii Mamei divine a Naturii i-au îmbratisat, luându-le în stapânire trupurile si pe dinauntru si pe dinafara, si ei toti au vazut toate relele, pacatele si necuratiile plecând în graba de la ei.
Si au realizat atunci ca suflarea unora devenise la fel de rau mirositoare ca aceea care iese din maruntaie, si unora le-a iesit saliva din gura, si o voma spurcata si rau mirositoare a iesit din partile lor interioare. Toate aceste necuratii au curs prin gurile lor, unora prin nas, altora prin ochi si urechi, si o respiratie fetida si îngrozitoare le-a iesit multora din tot trupul lor, prin toata pielea lor. Prin multe membre au iesit afara bube mari si fierbinti, prin care au iesit necuratiile cu miros urât si urina a curs abundent din trupurile lor; si la foarte multi urina devenise groasa ca mierea de albine; urina altora era aproape rosie sau neagra si aproape la fel de tare ca nisipul râurilor. Si multi au rasuflat duhori din intestinele lor, asemanatoare cu respiratia diavolilor. Si mirosul urât a devenit atât de greu, încât nimeni nu-L mai putea suporta.
Si când s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor si din ei au curs afara toate spurcaciunile si necuratiile pacatelor lor trecute si, ca un torent de munte, s-au napustit afara din trupurile lor o multime de spurcaciuni tari si moi. Si pamântul unde lichidul s-a scurs din ei a fost spurcat si mirosul a devenit atât de puternic, încât nimeni nu mai putea sa ramâna acolo. Si diavolii au parasit maruntaiele lor sub forma unei mari multimi de viermi care se zvârcoleau în mocirla necuratiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasa, dupa ce îngerul apei i-a aruncat afara din maruntaiele Fiilor Oamenilor. Si apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui si acestia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, calcati în picioare de îngerii luminii soarelui. Si toti tremurau plini de groaza, când au vazut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvasera. Si ei au adus, plini de umilinta, multumiri lui Dumnezeu care?si trimisese îngerii pentru mântuirea lor.
Erau unii chinuiti de mari dureri, care nu voiau sa plece de la ei; si, nestiind ce sa faca, s-au hotarât sa trimita pe unul dintre ei la Iisus, pentru ca doreau foarte mult ca El sa fie cu ei. Când doi dintre ei s-au dus sa îl caute, L-au vazut pe Iisus însusi apropiindu?Se de malul râului. Si inimile lor s-au umplut de speranta si bucurie când au auzit salutul Sau: "Pacea lui Dumnezeu sa fie cu voi!" Multe erau întrebarile pe care ei doreau sa I le puna, dar mare le-a fost uimirea vazând ca nu puteau sa înceapa, pentru ca nimic nu venea în mintile lor.
Atunci, Iisus le-a spus : "Am venit pentru ca am simtit ca aveti nevoie de mine". Si ei au raspuns: "Învatatorule, avem nevoie într-adevar. Vino si elibereaza-ne de durerile noastre!"
Si Iisus le-a vorbit în parabole: "Voi sunteti ca fiul risipitor care, timp de multi ani, a mâncat, a baut si si-a petrecut zilele în desfrâu cu prietenii sai. Si în fiecare saptamâna, fara stirea tatalui sau, se îndatora tot mai mult si apoi risipea totul în câteva zile. Camatarii îl împrumutau întotdeauna, pentru ca tatal sau avea mari bogatii si întotdeauna platea rabdator datoriile fiului sau. Si în zadar a încercat tatal cu vorbe blânde sa îsi mustre fiul. În zadar îl ruga staruitor sa înceteze destrabalarile fara sfârsit si sa se duca la câmp, ca sa supravegheze munca slujitorilor sai, pentru ca el niciodata nu asculta mustrarile lui. Si fiul mereu îi promitea orice, daca el îi va plati din nou vechile datorii, dar a doua zi, ca un facut, începea din nou. Si timp de sapte ani fiul si-a continuat viata sa destrabalata. Dar, în cele din urma, tatal si-a pierdut rabdarea si n-a mai platit camatarilor datoriile fiului sau. "Daca continui sa platesc mereu-a spus el-nu va mai fi nici un sfârsit pentru pacatele fiului meu". Atunci, camatarii care au fost înselati l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el sa poata, prin truda lui zilnica, sa le plateasca înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, bautura si destrabalarile zilnice. Acum, de dimineata si pâna seara, cu sudoarea fruntii sale, el uda câmpiile si toate madularele îl dureau în aceasta munca istovitoare, cu care el nu era obisnuit. Traia cu pâine uscata si nu avea nimic altceva decât lacrimile sale cu care sa o ude. În trei zile, el suferise atât de mult de caldura si oboseala, încât i-a spus stapânului sau: "Nu mai pot sa muncesc, caci aproape totul ma doare. Cât mai vrei sa ma chinuiesti?" "Dupa ce, prin munca mâinilor tale, îmi vei plati toate datoriile si vor trece sapte ani, vei fi din nou liber". Si fiul, disperat, a raspuns plângând: "Dar nu pot sa suport nici macar sapte zile, ai mila de mine, pentru ca toate madularele ma ard si ma dor". Camatarul, plin de rautate, a strigat: "Acum vei munci cu staruinta, caci adu-ti aminte cum ai putut sa-ti petreci zilele si noptile timp de sapte ani în destrabalare, acum trebuie sa muncesti pentru cei sapte ani. Sa stii ca nu te voi ierta pâna când nu-ti platesti toate datoriile, pâna la ultima drahma". Si fiul, cu membrele torturate de durere, s-a întors cu disperare la câmp ca sa?si continue munca. Deja nu se mai putea tine pe picioare din cauza oboselii si a durerilor, când a saptea zi a venit, ziua Sabatului, când nimeni nu munceste câmpul. Atunci, fiul si-a adunat restul de putere si s-a îndreptat, clatinându?se, spre casa tatalui sau, s-a aruncat la picioarele acestuia si i-a spus: "Tata, iarta?ma pentru tot trecutul meu, iarta-mi toate mâhnirile pe care ti le-am adus. Îti jur ca niciodata nu voi mai duce o viata destrabalata si ca voi fi fiul tau cel cuminte si ascultator în toate lucrurile. Elibereaza?ma, te implor, din mâinile asupritorilor mei. Tata, te rog, ai grija de mine si de madularele mele bolnave si nu-ti împietri inima fata de mine!"
Atunci lacrimile au aparut în ochii tatalui sau. El si-a luat fiul în brate si a spus: "Sa ne bucuram împreuna, caci astazi o mare bucurie mi-a fost data: iata ca mi-am regasit fiul iubit, care se pierduse". L-a îmbracat apoi cu cele mai alese haine si întreaga zi s-au bucurat, iar a doua zi de dimineata, el a dat fiului sau un sac de arginti cu care sa-i plateasca pe toti camatarii carora le era îndatorat si, când fiul sau s-a întors, el i-a spus: "Fiul meu, vezi bine ca este usor ca, ducând o viata destrabalata, sa faci datorii pentru sapte ani, dar plata lor este foarte grea prin munca aspra timp de sapte ani".
"Tata, stiu acum ca este într-adevar greu sa le platesc si pentru sapte zile". Si tatal sau l-a mustrat spunând: "Doar de data asta ti s-a dat voie sa-ti platesti datoriile în sapte zile în loc de sapte ani, restul fiindu-ti iertat, dar ai grija ca pe viitor sa nu mai faci nici o datorie, pentru ca îti spun cu adevar ca nimeni altcineva în afara tatalui tau nu îti iarta datoriile, caci aceasta se întâmpla numai pentru ca tu esti fiul lui. Pentru toti ceilalti, tu ar fi trebuit sa muncesti din greu timp de sapte ani, asa cum este scris în legile noastre".
"Tata, de acum încolo îti promit ca voi fi fiul tau iubitor si ascultator si nu voi mai face nici o datorie, pentru ca stiu ca plata lor este foarte grea".
Si el s-a dus la câmpul tatalui sau si, în fiecare zi, a îngrijit munca slujitorilor tatalui sau. Si niciodata nu si-a pus slujitorii sa munceasca din greu, pentru ca si-a amintit de propria sa munca grea. Si anii au trecut si averea tatalui sau a crescut tot mai mult sub îngrijirea sa, pentru ca munca sa avea binecuvântarea tatalui sau. Încetul cu încetul, a început sa îi dea înapoi tatalui sau de zece ori mai mult decât risipise în sapte ani. Si când a vazut tatal ca fiul sau folosea bine slujitorii sai si toata averea sa, i-a spus: "Fiul meu, vad ca acum averile mele sunt în mâini bune. Am sa-ti las toate turmele mele, casa mea, pamânturile si comorile mele. Fie ca toate acestea sa fie mostenirea ta si continua sa o maresti, pentru ca eu sa îmi gasesc bucuria în tine". Când fiul a primit mostenirea de la tatal sau, el a iertat toate datoriile tuturor datornicilor lui care nu puteau sa-i plateasca, pentru ca el nu a uitat ca si datoriile sale fusesera iertate. Si Dumnezeu l-a binecuvântat cu viata lunga si fericita, cu multi copii si cu multe bogatii, pentru ca el era bun si iubitor cu toti slujitorii lui si cu toate turmele lui".
Apoi Iisus s-a întors catre cei bolnavi si le-a spus: "Va vorbesc în parabole ca sa puteti întelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Cei sapte ani de mâncare, bautura si viata desfrânata sunt pacatele trecutului. Camatarul rau este Satana. Datoriile sunt bolile. Munca grea reprezinta durerile. Fiul risipitor sunteti voi însiva. Plata datoriilor este aruncarea afara din voi a diavolilor si bolilor si vindecarea trupului vostru. Sacul de arginti primit de la tatal este puterea divina eliberatoare a îngerilor. Tatal este Dumnezeu. Averile tatalui sunt pamântul si raiul. Slujitorii tatalui sunt îngerii. Câmpul tatalui este lumea care se preface în Împaratia divina a Cerurilor, daca Fii Omului o lucreaza împreuna cu îngerii Tatalui divin Ceresc. Pentru ca va spun, este mai bine ca fiul sa?si asculte tatal si sa supravegheze slujitorii tatalui sau în câmp, decât sa devina îndatorat camatarului cel rau si sa trudeasca si sa asude în sclavie, pentru a?si plati toate datoriile. Astfel, este mai bine ca si Fiii Omului sa asculte legile Tatalui lor divin Ceresc si sa lucreze împreuna cu îngerii Sai în Împaratia Sa, decât sa devina datornicii Satanei, regele mortii, al tuturor pacatelor si tuturor bolilor, pentru ca sa sufere multe dureri si sa asude din greu pâna îsi platesc toate pacatele. Va spun cu adevarat, mari si multe sunt pacatele voastre, multi ani v-ati supus farmecelor Satanei, ati fost lacomi, betivi si desfrânati si, tocmai de aceea, datoriile voastre trecute s-au înmultit. Si acum trebuie sa le platiti si plata este foarte grea. De aceea, nu fiti deja nerabdatori, dupa a treia zi, ca fiul risipitor, ci asteptati rabdatori si umili a saptea zi, care este sfintita de Dumnezeu, si apoi mergeti cu inima umila si supusa în fata Tatalui divin Ceresc, pentru ca El, în imensa Lui compasiune, sa va ierte toate pacatele si toate datoriile trecute. Tatal Ceresc va iubeste nesfârsit de mult, pentru ca, iata, acum El va da voie sa platiti în numai sapte zile datoriile a sapte ani. Acelora care datoreaza pacatele si bolile a sapte ani, dar platesc cinstit si staruiesc pâna în a saptea zi, le va ierta Tatal nostru divin Ceresc toate datoriile tuturor celor sapte ani".
"Dar daca pacatuim de sapte ori sapte ani?", a întrebat un om bolnav, care suferea groaznic.
"Chiar si în acest caz, Tatal Ceresc îti iarta toate datoriile în de sapte ori sapte zile".
"Fericiti sunt cei care staruiesc pâna la sfârsit, pentru ca diavolii lui Satana scriu toate faptele voastre rele într?o carte, în cartea trupului si sufletului vostru. Va spun cu adevarat, ca nu exista nici o fapta pacatoasa, care sa nu fie scrisa chiar de la începutul lumii în cartea care se afla în fata Tatalui divin Ceresc. Daca prin viclenie puteti scapa de legile facute de împarati, de legile lui Dumnezeu niciodata nu poate scapa nici unul dintre Fiii Omului. Si atunci când veniti în fata lui Dumnezeu, diavolii lui Satana vor purta marturie împotriva voastra cu faptele voastre rele si Dumnezeu va vedea atunci toate pacatele voastre în cartea trupului, a sufletului si a mintii voastre si va fi trist în inima Sa, dar daca, înainte, va caiti de pacatele voastre si prin post, aspiratie si rugaciune cautati mereu pe îngerii lui Dumnezeu, atunci, cu fiecare zi în care continuati sa postiti si sa va rugati, îngerii lui Dumnezeu sterg una câte una din datoriile voastre rele din cartea trupului, a sufletului si a mintii voastre. Si când, în final, ultima pagina este si ea stearsa si curata de toate pacatele voastre, atunci puteti sa stati fericiti în fata lui Dumnezeu si Dumnezeu se bucura în inima lui si va iarta toate pacatele. El atunci va elibereaza din ghearele lui Satana si de toata suferinta; El va ia în casa Lui si porunceste ca toti îngerii Sai sa va slujeasca si sa va întareasca. Viata lunga si fericita El va da si dupa aceea nu veti mai vedea boala niciodata. Si daca, din acel moment, în loc sa mai pacatuiti, va petreceti toate zilele facând fapte bune, atunci îngerii lui Dumnezeu va vor scrie toate faptele bune în cartea trupului, a sufletului si a mintii voastre. Adevarat va spun, nici o fapta buna nu ramâne nescrisa în Cartea ce se afla înaintea lui Dumnezeu, chiar de la începutul lumii. De la împaratii si de la guvernatorii vostri puteti adeseori astepta în zadar rasplata, dar toate faptele voastre bune vor primi întodeauna proportional rasplata de la Dumnezeu, mai ales atunci când aveti mare trebuinta.
Si când veti veni în fata lui Dumnezeu, îngerii Sai vor purta marturie pentru toate faptele voastre bune. Si atunci Dumnezeu vede faptele voastre bune scrise în trupurile, în sufletele si în mintile voastre si Se bucura mult în inima Lui. El binecuvânteaza trupul, sufletul, mintea voastra si toate faptele voastre si va da drept mostenire Împaratia Sa Pamânteasca si Cereasca, pentru ca sa aveti viata vesnica si o fericire nepieritoare. Fericit este acela care poate intra în Împaratia lui Dumnezeu, pentru ca el nu va mai vedea niciodata moartea".
O mare tacere se lasa dupa cuvintele Lui. Cei care erau descurajati si? au luat o noua putere din cuvintele Lui si au continuat sa posteasca si sa se roage. Si cel care vorbise primul a spus: "Voi starui si eu acum pâna în a saptea zi". Si al doilea, de asemenea, a spus: "Iar eu de asemenea voi starui sa postesc de sapte ori câte sapte zile".
Iisus le-a raspuns: "Fericiti sunt cei care staruiesc pâna la sfârsit, pentru ca ei vor fi mântuiti".
Printre ei erau foarte multi bolnavi, chinuiti de mari dureri, si care de-abia s-au târât la picioarele lui Iisus, fiindca nu mai puteau sa mearga pe picioarele lor. Ei au spus: "Stapâne, suntem chinuiti de durere: spune-ne ce sa facem". Si ei I-au aratat lui Iisus picioarele în care oasele erau rasucite si înnodate si au spus: "Nici îngerul aerului, nici îngerul apei, nici cel al luminii soarelui nu ne-a alungat durerile, chiar daca ne-am botezat, am postit si ne-am rugat, si am urmat întru totul cuvintele Tale".
"Adevar va spun, oasele voastre vor fi vindecate. Nu fiti descurajati, ci cautati pentru a va vindeca pe vindecatorul oaselor, îngerul pamântului, pentru ca de acolo au fost luate oasele voastre si la sfârsit acolo se vor întoarce".
Si El a aratat locul cu pamânt argilos din marginea râului pe care curgerea apei si caldura soarelui îl muiase.
"Cufundati-va picioarele în namol, pentru ca îmbratisarea îngerului pamântului sa poata scoate afara din oasele voastre toate necuratiile si toate bolile. Si veti vedea pe Satana si toate durerile voastre zburând prin îmbratisarea îngerului pamântului. Si nodurile oaselor voastre vor disparea, si ele se vor întari, si atunci toate durerile voastre vor disparea".
Bolnavii îi urmara cuvintele, pentru ca stiau si credeau cu tarie ca vor fi vindecati.
Si erau acolo bolnavi care sufereau mult de dureri si, cu toate acestea, continuau sa posteasca, iar puterea lor launtrica se irosea si o mare caldura îi chinuia. Si când s-au ridicat din paturile lor ca sa se duca la Iisus, capetele lor au început sa se întoarca de parca ar fi simtit o rafala de vânt si, de fiecare data când încercau sa se tina pe picioare, cadeau înapoi la pamânt.
Atunci Iisus a venit la ei si le-a spus: "Voi suferiti pentru ca Satana si bolile lui va chinuiesc corpurile, dar nu va temeti, pentru ca puterea lor asupra voastra va înceta în curând. Pentru ca Satana este ca un vecin mânios, care a intrat în casa vecinului sau când acesta era plecat, vrând sa-i ia lucrurile din casa. Dar cineva i-a spus ca dusmanul sau îi ravaseste casa si atunci el s-a întors grabnic spre casa. Si când vecinul cel rau, adunând lucrurile care îl ispiteau, a vazut de departe pe stapânul casei întorcându?se în graba, s-a suparat foarte tare ca nu putea sa fure toate acele lucruri si s-a apucat sa sparga si sa strice tot ce era acolo, cautând sa distruga totul. El socotea cu rautate ca daca lucrurile acelea nu puteau sa fie ale lui, atunci nici celalalt, care era stapânul, nu trebuia sa mai aiba parte de nimic. Dar, imediat, stapânul casei a intrat si, înainte ca vecinul cel rau sa?si împlineasca scopul cel distrugator, l-a luat si l-a aruncat afara din casa. Cu adevar va spun, chiar asa a intrat Satana în corpurile voastre, care sunt locuinta lui Dumnezeu, si a luat în puterea sa tot ce voia sa fure: respiratia voastra, sângele vostru, oasele voastre, carnea voastra, maruntaiele voastre, ochii vostri si urechile voastre. Dar, prin posturi, aspiratie si prin rugaciune, voi ati chemat înapoi pe stapânul trupului vostru si pe îngerii sai. Acum, Satana vede ca adevaratul stapân al trupului se întoarce si ca acesta este sfârsitul puterii sale. De aceea, în furia lui, îsi aduna ultimele puteri înca o data, pentru a va putea distruge trupurile înaintea venirii stapânului. De aceea Satana va chinuie acum, în final, atât de cumplit, pentru ca el deja simte ca sfârsitul i-a venit. De aceea este bine sa nu va lasati inimile sa tremure, pentru ca în curând îngerii lui Dumnezeu vor aparea, ca sa ocupe din nou lacasurile lor si sa le sfinteasca cu puterea lor din nou, ca temple ale lui Dumnezeu. Si atunci ei îl vor apuca pe Satana si îl vor arunca afara din trupurile voastre, cu toate bolile lui si cu toate necuratiile lui. Si atunci fericiti veti fi, pentru ca veti primi rasplata neclintirii si sperantei voastre si niciodata nu veti mai vedea boala". Era printre cei bolnavi unul care era mai chinuit de Satana decât toti ceilalti, iar trupul sau era aproape ca un schelet si pielea îi era galbena ca o frunza cazuta toamna. Era deja atât de slab, încât nu putea nici macar sa se târasca în mâini pâna la Iisus si a strigat doar la el de departe: "Învatatorule, ai mila de mine, pentru ca nici un om nu a suferit de la începutul lumii asa cum sufar eu acum. Stiu ca esti cu adevarat trimisul lui Dumnezeu si mai stiu ca, daca vrei, poti sa scoti într?o clipa pe Satana afara din trupul meu. Nu asculta oare îngerii lui Dumnezeu de trimisul lui Dumnezeu? Vino, Învatatorule, si scoate pe Satana afara din trupul meu acum, pentru ca eu simt cum urla cu furie în mine si cumplit este chinul meu, ce parca nu mai are sfârsit!"
Si Iisus i-a raspuns: "Satana te chinuie atât de mult pentru ca ai postit multe zile si este foarte furios ca deja nu-i mai platesti tributul; nu-L mai hranesti cu toate spurcaciunile cu care ti-ai spurcat pâna acum templul sufletului. Îl chinui pe Satana ce se afla în tine cu foamea si astfel, el, în furia lui, te chinuie la rândul sau. Nu te teme, pentru ca îti spun, pâna la urma Satana va fi distrus înainte ca trupul tau sa fie distrus; pentru ca în timp ce postesti si te rogi, îngerii lui Dumnezeu îti apara acum trupul, pentru ca puterea lui Satana sa nu te poata distruge. Si duhurile lui Satana sunt neputincioase în fata îngerilor lui Dumnezeu".
Atunci ei toti au venit la Iisus si L-au implorat, spunându-i: "Învatatorule, ai mila de el, pentru ca sufera mai mult decât noi toti si, daca nu alungi cât se poate de repede pe Satana afara din el, ne este teama ca nu va mai trai pâna mâine".
Si Iisus le-a raspuns: "Mare este credinta voastra. Sa se faca totul dupa credinta voastra si veti vedea în curând, fata în fata, chipul înspaimântator al Satanei alungat de puterea Fiului divin al Omului. Pentru ca voi arunca afara din el pe puternicul Satana, prin puterea nesfârsita a lui Dumnezeu. Pentru ca Spiritul cel sfânt si atotputernic al lui Dumnezeu face chiar si pe cel mai slab, foarte puternic. Satana nu va ierta nimic si iata, în cazul pacatelor, trebuie sa-i platiti totul: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâna pentru mâna, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, viata pentru viata, moarte pentru moarte. Pentru ca mai devreme sau mai târziu, plata pacatului este suferinta si moartea. De aceea va spun: sa nu ucideti niciodata si nici sa nu mâncati carnea vânatului nevinovat, ca sa nu deveniti sclavii Satanei. Pentru ca aceasta este calea suferintelor si a bolii care duce la moarte. Faceti totdeauna voia lui Dumnezeu, pentru ca îngerii lui sa va poata sluji si întari mereu pe calea vietii. Ascultati, de aceea, cuvintele lui Dumnezeu: "Iata, v-am dat sa va hraniti cu fiecare iarba care poarta samânta si care se afla pe fata pamântului si fiecare copac, în care se afla fructul datator de samânta; aceasta sa fie totdeauna carnea pentru voi. Si fiecarei fiare a pamântului si fiecarei pasari a aerului, si tuturor celor care se târasc pe pamânt, oriunde se afla suflarea vietii, le dau drept hrana fiecare fir de iarba verde, iar voua va dau laptele lor. Dar carnea si sângele care îi da viata sa nu le mâncati. Caci, cu siguranta, totdeauna le voi cere înapoi din puterea sângelui vostru; voi cere înapoi toate animalele ucise si sufletul tuturor oamenilor ucisi. Pentru ca Eu, Domnul Dumnezeu, sunt Unicul Dumnezeu, atotputernic si drept, care pedepsesc nelegiuirile celor care Ma urasc, si ma îndur fata de cei care Ma iubesc si respecta poruncile Mele."
Prima si cea mai importanta porunca este: "Iubeste-L pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta si din tot sufletul tau, cu toata puterea ta!" Cea de a doua este aceasta: "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine însuti". Sa stiti ca nu este nici o porunca mai mare decât acestea".
Dupa aceste cuvinte toti au ramas tacuti, în afara de unul, care spuse: "Ce sa fac, Învatatorule, daca vad o fiara salbatica omorându-mi fratele în padure? Sa-mi las fratele sa piara sau sa omor fiara? Nu încalc astfel legea?"
Si Iisus raspunse: "A fost spus din timpuri stravechi: "Toate fiarele care misca pe pamânt, toti pestii din mare si toate pasarile cerului sunt date în puterea ta". Va spun cu adevarat, ca din toate fiintele care traiesc pe pamânt, Dumnezeu a creat doar pe om dupa chipul si asemanarea Sa. De aceea, animalele sunt pentru om si nu omul pentru animale. De aceea, este bine sa stiti ca nu încalcati legea daca omorîti fiara salbatica, pentru a salva viata fratelui vostru. Pentru ca omul înseamna mai mult decât animalul. Dar cel care omoara un animal fara motiv, fara ca animalul sa-L atace, actionând astfel numai din placerea de a-L ucide sau pentru carnea lui, pentru pielea lui sau pentru coltii sai, face o fapta rea si el însusi, se preface atunci într?o fiara salbatica. De aceea, sfârsitul fiarelor salbatice prin intermediul lui înseamna totodata si sfârsitul sau ca om" (animalizarea, abrutizarea sa).?
Apoi, altul a spus: "Moise, mai marele Israelului, a dat voie stramosilor nostri sa manânce carnea animalelor curate si le-a interzis oamenilor carnea animalelor necurate. Atunci Tu de ce ai interzis carnea tuturor animalelor? Care lege vine cu adevarat de la Dumnezeu: aceea a lui Moise sau legea Ta?"
Atunci Iisus a raspuns: "Dumnezeu a dat prin Moise zece porunci stramosilor vostri. Aceste porunci sunt grele, au spus stramosii vostri si n? au putut sa le dea ascultare. Când Moise a vazut asta, i s-a facut mila de poporul sau si nu a vrut ca el sa piara. Si el le-a dat atunci de zece ori zece porunci mai putin grele, ca ei sa le poata urma. Va spun cu adevarat ca, daca stramosii vostri ar fi avut puterea sa urmeze cele zece porunci ale lui Dumnezeu, Moise nu ar fi avut nevoie de acele de zece ori zece porunci. Pentru ca cel ale carui picioare sunt puternice ca Muntele Sionului, nu are nevoie de cârje; dar cel ale carui picioare tremura, înainteaza mai întîi cu cârjele si numai dupa aceea fara ele. Si Moise a spus lui Dumnezeu: "Inima mea este plina de întristare, pentru ca poporul meu se va pierde. Pentru ca ei sunt fara cunoastere si nu pot sa înteleaga poruncile Tale. Ei sunt precum copiii mici, care nu pot sa înteleaga cuvintele tatalui lor. Da-mi voie, Doamne, sa le dau alte legi, pentru ca ei sa nu piara. Daca nu pot fi cu Tine, Doamne, lasa-i sa nu fie împotriva Ta, ca ei sa poata trai si, când timpul va veni si ei vor fi copti pentru legile Tale, descopera-le legile Tale". De aceea, Moise a frânt cele doua table de piatra pe care erau scrise cele zece porunci si le-a dat de zece ori zece în locul lor. Si, din acestea de zece ori zece, scribii si fariseii au facut de o suta de ori zece porunci. Si ei au pus poveri insuportabile pe umerii vostri, pe care nici ei nu le poarta. Pentru ca, cu cât mai apropiate sunt poruncile de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai putine; si cu cât sunt mai îndepartate de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai multe porunci. De aceea, legile fariseilor si scribilor sunt nenumarate; legile Fiului Omului sunt sapte; ale îngerilor sunt trei si a lui Dumnezeu una singura.
Va voi învata, de aceea, numai acele legi pe care le puteti întelege, ca sa puteti deveni oameni si sa urmati cele sapte legi ale Fiului Omului. Atunci si îngerii va vor descoperi legile lor, pentru ca astfel Duhul Sfânt al lui Dumnezeu sa poata coborâ asupra voastra si sa va conduca la legea Sa".
Toti erau uimiti de întelepciunea Lui si L-au rugat: "Continua, Învatatorule, si învata-ne toate legile pe care le putem primi".
Iisus urma: "Dumnezeu le-a poruncit stramosilor vostri: "Sa nu ucizi!" Dar inima lor era împietrita si ei au omorât. Atunci Moise a vrut ca cel putin sa nu omoare oameni si le-a dat voie sa omoare animale. Si atunci inima stramosilor vostri s-a împietrit si mai mult si au omorât oameni si animale deopotriva. Dar eu va spun sa nu omorâti nici oameni, nici animale si nici macar hrana care intra în gura voastra. Daca mâncati hrana vie, asta va va însufleti, dar daca omorâti hrana, atunci hrana moarta va va omorâ la rândul ei. Pentru ca viata vine numai din viata, iar din moarte vine numai moartea. Tot ce omoara hrana voastra, omoara si trupurile voastre. Si tot ce omoara trupurile voastre, omoara si sufletele voastre. Si trupurile voastre devin ceea ce este hrana voastra, asa cum sufletele voastre devin ceea ce sunt gândurile voastre. De aceea, este foarte bine sa nu mâncati nici un aliment pe care focul, frigul sau apa l-au distrus. Pentru ca totdeauna hrana arsa, înghetata sau putrezita va va arde, îngheta si putrezi corpurile voastre, într?un mod asemanator. Nu fiti asemeni gospodarului prost care a însamântat în ogorul sau seminte coapte, înghetate si putrezite. Iar când toamna a venit, singur ogorul sau nu a dat deloc rod. Si mare a fost suferinta sa. Ci fiti asemenea gospodarului care a însamântat în ogorul sau samânta vie si al carui ogor a dat spice vii de grâu, întorcându-i de o suta de ori mai mult decât semintele pe care le însamântase. Pentru ca va spun cu adevarat, caci trebuie sa traiti numai din focul vietii si sa nu va pregatiti hrana prin intermediul focului mortii, care omoara complet hrana voastra, trupurile voastre si, de asemenea, sufletele si mintile voastre".

sursa foto si articol:  http://apocrife.ro/  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu