duminică, 31 august 2014

Portalul spre alte lumi din satul spaniol Ochate

Un tinut misterios sau chiar blestemat, in care se petrec doar lucruri ciudate si inexplicabile. Acesta este satul spaniol Ochate, care este abandonat de mai multi ani si despre care se spune ca este un portal spre alte lumi.


Ochate este un mic sat aflat in nordul Spaniei, in provincia Burgos. Istoria sa nu este foarte bine cunoscuta, dar se stie faptul ca la sfarşitul secolului al XX-lea cea mai mare parte din populatie a fost rapusa de o maladie crunta. Atunci a fost momentul in care cei care au supravietuit ca prin minune au parasit aceste locuri ciudate. În prezent, Ochate este compus doar din cateva cladiri care au intrat in paragina si nimic mai mult.


Cu toate acestea, exista numeroase relatari cu iz paranormal care inconjoara aceste locuri. Povesti cu lumini ciudate, presupune nave extraterestre, care se vad aproape in fiecare noapte pe cerul straniu din Ochate, disparitii de fiinte umane si aparitia unor creaturi care scot sunete bizare si inspaimantatoare.


În aprilie 1982, ziarul spaniol Desconocido Mundo a publicat un articol in care erau dezbatute faptele inexplicabile care se petrec in Ochate. Articolul a fost insotit de o imagine ciudata, care arata o bila imensa de foc care se indreapta cu mare viteza spre sol. Fotografia a fost realizata in 1981 de catre Prudencio Muguruza si a generat o sumedenie de intrebari la care nimeni nu a gasit nici pana in ziua de astazi un raspuns clar. Muguruza declarase ca inainte de aparitia sferei de foc a putut zari cu ochiul liber numeroase alte sfere luminoase care misunau pe cer. La vremea respectiva, fenomenul OZN nu prinsese amploare din ziua de astazi si putini erau cei care aveau curajul sa-l confirme public. Acesta este poate si motivul pentru care fotografia lui Muguruza a provocat numeroase dezbateri.


Unul dintre primele rapoarte care poarta marca inexplicabil a fost efectuat in 1868, cand preotul satului a disparut fara urma. Ani buni mai tarziu, clopotnita bisericii din Ochate a fost lovita de un fulger si s-a transformat brusc intr-un medalion pe care era infatisat un chip de femeie.


În anii care au urmat, disparitiile oamenilor a luat amploare. Autoritatile au intrat in alerta si nimeni nu stia unde “pleaca” locuitorii din Ochate, in conditiile in care niciun cadavru nu a fost descoperit niciodata. Aparitia creaturilor umanoide devenise un fapt obisnuit. Mai multi fermieri sustineau ca in fiecare noapte, pe terenurile lor, pot vedea creaturi care seamana atat de bine cu oamenii, dar care par desprinse dintr-o alta lume.


Expertii in fenomene paranormale s-au deplasat de nenumarate ori in micutul sat spaniol. Aici au captat numeroase sunete de joasa frecventa pe care nu le-au putut explica. Acest fenomen este similar cu cel cunoscut drept Elctronic Voice (voce electronica) si care apare in general in locurile care sunt bantuite de fantome.


Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile stranii care s-au petrecut de-a lungul timpului in Ochate. Acesta este si motivul pentru care se crede ca acest tinut este, de fapt, un portal care face legatura cu alte dimensiuni si prin care diversi locuitori ai Universului trec pentru a ajunge mai repede pe Terra. Deocamdata, Ochate ramane un loc invaluit in mister si nimeni nu reuseste sa inteleaga mare lucru din fenomenele bizare, care se petrec in fiecare zi.


material preluat din: http://www.esoterism.ro/

sâmbătă, 30 august 2014

Mooji: Puterea Gandului - Video

”Atunci cand (re)vin, gandurile obtin de la tine ceva asemeni serviciilor de cinci stele. Asta insemnand ca tu le dai atentie – nu te certi, incepi sa dansezi cu ele, vrei sa te joci. Exact asa! Pentru toti este la fel. Asa ca, daca nu le dai un scop, ele nu pot pleca: tu le oferi oxigenul – prin credintele tale, prin interesele tale… Trebuie sa fim foarte clari in privinta asta, trebuie sa identificam de ce gandul a devenit atat de puternic.”  - Mooji



vineri, 29 august 2014

Enigma lacului circular construit de nazisti



La 170 kilometri de orasul Murmansk se afla unul dintre locurile cele mai misterioase de pe glob. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial in aceasta zona a fost construit un lac artificial bizar ce detinea in interior mai multe cercuri.
Lacul se afla in satul Liinakhamari, in districtul Pechenga, aproape de marea Barents. Acest lac nu ar fi fost considerat o enigma daca nu ar fi fost unul dintre cele mai pazite obiective in timpul comunismului.
Cu privire la acest obiectiv misterios s-au lansat mai multe teorii precum ca ar fi fost o platforma pentru artilerie, de unde puteau fi atacate navele de razboi sovietice, sau ca ar fi avut rolul de a lansa obiecte zburatoare ale Wehrmacht-ului.
Cert este ca locul cu pricina a fost foarte bine pazit dar si cercetat intensiv de cercetatorii rusi, imediat dupa finalizarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, ceea ce denota ca aceasta constructie avea o mare importanta. O importanta care, in schimb, nu se cunoaste si care provoaca si in acest moment controverse.

sursa: http://cultural.bzi.ro/       sursa foto: http://cultural.bzi.ro/

joi, 28 august 2014

Fenomen inexplicabil petrecut in adancurile Oceanului Pacific - Video

Ce au văzut doi piloţi danezi care survolau peninsula rusă Kamchatka: "Fenomenul este INEXPLICABIL". Iată ce se întâmpla SUB ape 442Doi piloti au fost martori la un fenomen inexplicabil ce s-a petrecut in adancurile Oceanului Pacific intre Rusia si Alaska. Cei doi piloti survolau aceasta regiune si au fost uimiti sa observe o lumină roşie strălucitoare venind din adâncurile Oceanului Pacific.
Pilotii zburau dinspre Hong Kong către Anchorage, Alaska, iar acest fenomen i-a intampina la sud de Peninsula Kamchatka. Acestia sunt de parere ca au survolat un vulcan subacvatic care a erupt dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple.
Luminile sunt destul de enigmatice si cred ca nu sunt rodul unor eruptii - poate ma insel. Pilotul danez JPC van Heijst a declarat că a fost cea mai terifiantă experienţă pe care a avut-o până acum în cariera sa, scrie jurnalul.ro.
"Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât lumina era şi mai strălucitoare, cerul şi norii căpătând o culoare portocalie înfricoşătoare", a declarat unul dintre piloti.

sursa: http://www.antena3.ro/          sursa foto: http://www.antena3.ro/





miercuri, 27 august 2014

Misterul piramidei construite de Ceausescu la Pitesti

Piramida a ajuns o ruinaO cladire piramidala cunoscuta si ca Piramida din Pitesti se poate observa langa orasul Pitesti pe autostrada A1 si se poate ajunge la ea numai de pe malul Argesului, pe langa statia de epurare. Localnicii se feresc sa stea prea mult in apropierea acesteia, din cauza unor povesti auzite de la parinti despre anumite fenomene paranormale care s-ar fi petrecute acolo.
In perioada comunista piramida a purtat numele de “Laboratorul National de Cercetare Fundamentala”, si se spune ca ar fi fost cladita de serviciile secrete sau de armata cu scopul de a purifica apa si de o transforma in apa potabila folosind metode inedite.
Sefa proiectului de cercetare a fost dr. Marioara Godeanu,  cercetatoare de la Institutul Central de Biologie, iar metoda folosita in interiorul piramidei era filtrarea apelor reziduale folosind nufarul de Nil ca filtru de sedimente. Rezultatul era o apa purificata mai eficient dar si un mal, biomasa, care era folosit in agricultura ca ingrasamant. Rezultatele au fost extraordinare datorita folosirii nufarului de Nil dar si a piramidei in sine, pentru ca apa murdara era urcata in varful acesteia, folosindu-se pompe, si curgea catre sol printr-un labirint de canale cu verdeata si nuferi, iar in bazinele de la baza ajungea limpede precum cristalul.
La purificarea apei era folosit si efectul de piramida creat de forma constructiei care nu era intamplatoare. In interiorul constructiei piramidale s-a observat ca plantele evoluau in mod spectaculos si cu o viteza mult mai mare decat intr-un mediu natural. 
In interiorul piramidei s-au facut si multe studii farmaceutice. A fost studiata de catre cercetatori influenţarea fenomenului de cristalizare din soluţii suprasaturate, în sensul numărului de germeni şi a mărimii acestora, remarcîndu-se diferenţe semnificative în funcţie de zona din piramida în care era plasat cristalizorul. Astfel s-a observat cum creşte viteza de polimerizare a unor răşini epoxidice.
S-au facut si masuratori radiestezice, observandu-se ca spatiul interior, desi aparent identic, era structurat intr-un anume fel.
A fost observat faptul ca vibraţia piramidei interacţionează cu componentele materiei astfel ca esenţele de flori sunt amplificate iar cristalele cresc facand ca apa sa piarda gustul de clor.
Piramida din Pitesti a fost construita avand la baza numarul de aur 1,618, proportie care se regaseste, ca o marca a Divinitatii, în toată lumea vie.

In interiorul piramidei s-au facut numeroase experimente

Cercetarile s-au intrerupt brusc. Intr-o noapte oamenii care lucrau la intretinerea instalatiilor au fost evecuati cu ajutorul unor masini negre. De pe urma acestei piramide s-au dezvoltat mai multe legende precum cea a unor paznici bolnavi care si-ar petrecut tura de noapte dormind in piramida si care mai apoi s-ar fi trezit sanatosi, sau a unor femei carora medicii nu le dadeau nici o sansa sa faca copii si care, mai apoi, sub efectul constructiei de sticla au devenit mame. In acest moment piramida se afla intr-o stare avansata de degradare.
Cert este ca in interiorul acestei piramide s-au facut mai multe experimente extrem de interesante de care am putea sa beneficiem si in prezent daca ele ar continua, dar politicienii nostri inca nu stiu sau nu vor sa lucreze pentru folosul tarii, preocupandu-se mai mult cu lupta pentru "osul puterii" si pentru imbogatire proprie.

P.S. Materialul a fost inspirat de pe site-ul http://www.cancan.ro/. Am observat ca foarte multe materiale interesante sunt ascunse sub rubrici bizare sau in reviste de scandal unde veridicitatea lor poate fi pusa la indoiala.

sursa foto: http://www.cancan.ro/

marți, 26 august 2014

Kong Keng - Baietelul de doi ani care vindeca orice boala

Un băiețel de doi ani vindecă orice boalăKong Keng este un baietel in varsta de doi ani originar din satul Knor, Provincia Kampong Cham, Cambodgia. Desi inca nu stie sa vorbeasca sau sa mearga corect puterile sale sunt uimitoare.  Se spune ca intr-o saptamana a insanatosit 200 de bolnavi doar printr-o atingere a sticlelor cu ulei de eucalipt puse de rudele bolnavilor pe podeaua umeda de lemn.
Copilul vindeca cu ajutorul mamei sale, in varsta de 21 de ani, care ii poartă manuta copilului peste crestetul bolnavilor adunati cu miile in fata colibei de lemn din satul sau.
“L-a vindecat pe fratele meu care a fost paralizat după un accident de motocicleta”, a declarat Sung Bahn pentru revista “Vice”. Oamenii sustin ca dupa ce atinge uleiul de eucalipt, acesta devine un leac universal pentru orice maladie, a vindecat bolnavi de cancer, orbi, surzi sau suferinzi de alte maladii îngrozitoare.
“Peste 1.000 de oameni au fost vindecaţi după ce au băut sau şi-au uns trupul cu ulei de eucalipt atins de Keng. Vin oameni din întreaga lume, de toate religiile şi nu înţeleg miracolul, însă recunosc puterile copilului”, a declarat primarul satului, Sou Hen.

sursa: http://gandul.md/                  sursa foto: http://www.presaonline.com/

luni, 25 august 2014

Adevarul despre noul razboi din Irak - Cine sta in spatele teroristilor din Irak

Noul razboi din Irak naste controverse. Controverse care par sa scoata adevarul la iveala. Adevar care insa nu pare sa fie de partea americanilor care tot timpul incearca sa "fardeze" realitatea cu mii de minciuni inventate de mass media care este la picioarele lor.
Zona Golfului Persic a fost, tot timpul, o zona extrem de exploziva. Impartita de englezi, in timpul dominatiei lor in zona, Orientul Mijlociu s-a transformat intr-un teritoriu instabil - trebuie mentionat faptul ca oriunde s-au implicat occidentalii (englezii, francezii sau americanii) lucrurile s-au alterat mai apoi.
Spatiul Orientului Mijlociu a fost impartit in state artificiale, fara nici-o legatura cu distribuirea natiunilor in teritoriu. Acest fapt a dus la crearea multor conflicte intre minoritatile fiecarui stat in parte ceea ce a facut ca noile entitati statale create sa fie niste tari slabe si usor de manipulat.
Revenind la Irak, tara afectata de dominatia englezo-americana, aceasta are de suportat acum un nou conflict extrem de grav, care afecteaza extrem de mult populatia bastinasa nevinovata. Acest nou conflict are in prim plan doi rivali - SUA si SIIL, noul Calif Islamic terorist.
Problema care se pune este - cine sprijina financiar aceasta factiune terorista?  Unii reporteri nu au stat degeaba si au cautat raspunsuri, asa ca raspunsurile au venit de la sine. SIIL a fost finantata ani de-a randul de donatori bogati din Kuweit, Qatar si Arabia Saudita, tari prietene ale Statelor Unite si s-a dezvoltat cu ajutorul elitei de donatori bogati din regiunea Golfului Persic.
Donatori bogati care au avut si care au si in continuare tot sprijinul SUA. Spun asta pentru ca aceste mari familii au afaceri prospere in SUA, dar vad ca americanii nu sunt ingrijorati de acest fapt.
Este stiut faptul ca in 1990, SUA a atacat Irakul pentru a "elibera" Kuweitul din ghearele dictatorului irakian. Acum, Kuweitul ii ajuta pe succesorii lui Saddam sa distruga Golful Persic - curios nu? 
Tot timpul bogatii Kuweitului, Qatar-ului si ai Arabiei Saudite (tari aliate SUA si care primesc sume considerabile de la acest stat), avand aprobarea tacita a regimurilor care conduc aceste state, au spalat bani alimentand conturile celor din SIIL dar si ale altor grupari extremiste, precum al-Nusrah Front, bransa siriana a Al-Qaeda - SUA a stiut intotdeauna de acest fapt.
Cunoscand aceste adevaruri putem sa ne facem in minte un tablou destul de bine conturat in ceea ce priveste conflictul din Irak. Totul este o facatura. O facatura care are la baza Oculta Mondiala si care are scopul precis de a destabiliza Orientul Mijlociu pentru ca mai apoi sa destabilizeze intreg mapamondul. Daca inca nu v-ati prins de treaba asta este momentul sa va treziti!

sursa: http://europolitics.ro/         sursa foto: https://deveghepatriei.wordpress.com

duminică, 24 august 2014

Descoperire importanta - Doua orase antice scoase la lumina dupa 3.000 de ani

O descoperire importanta a fost facuta de o echipă de arheologi de la Academia de Științe din Slovenia. Acestia au descoperit două orașe antice aparținând civilizației Maya în pădurile tropicale din sudul Mexicului.
Echipa slovena de arheologi condusa de de Ivan Sprajc, a localizat orașele Lagunita și Tamchen în penisula Yucatan.  "Fotografiile aeriene ne-au ajutat sa localizăm siturile", a spus liderul expediției.
In interiorul oraselor antice au fost gasite ramasitele unor piramide cu rol de templu, de 20m înălțime. Au mai fost găsite și câteva structuri masive, asemănătoare unor palate, și trei altare în care s-au păstrat foarte bine inscripții hieroglife și basoreliefuri.
Una din fatadele unei constructii reprezinta gura deschisă a unui monstru care marca intrarea în oraș.
Echipa coordonata de Ivan Sprajc  nu este la prima descoperire de acest gen, aceasta a mai descoperit un mare oraș al civilizației Maya. Numit Chactun, "Piatra Roșie," sau "Piedra Grande," aceasta așezare se întinde pe aproape 54 de hectare și datează din 600 și 900 d.Hr.
Noile descoperiri vor aduce la suprafata noi amanunte despre antica civilizatie Maya si ne va ajuta la intelegerea adevaratei noastre istorii.



sursa: http://www.evz.ro/    sursa foto: http://www.evz.ro/

vineri, 22 august 2014

Incredibila poveste a unui om care a vazut moartea

Exista viata dupa moarte de asta sa nu va indoiti niciodata. De fapt, moartea nu exista iar asta o dovedeste si o relatare extraordinara a unui om care a infruntat moartea cu adevarat. Aceasta poveste, pe care am sa o public pe blogul meu, o veti mai gasi pe net, nu e noua, dar nu pot sa nu o postez si eu pentru ca e minunata si explica extraordinar de bine misterele vietii, ale Universului si ale acestei realitati pe care noi o numim lume.
VIATA DE DUPA MOARTEDesi am mai citit-o de cateva ori, azi cand am revazut-o am simtit nevoia de a o reciti si de-a o posta.

"In 1982 am murit de cancer in faza terminala. Boala mea era inoperabila si orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi facut altceva decat sa ma transforme, din ce in ce mai mult, intr-o leguma. Mi se dadusera intre sase si opt luni de viata. in anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informatii si ma intristam din ce in ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice si asa mai departe.
Asa ca, in lipsa unei baze spirituale, am inceput sa cred ca natura facuse o greseala si ca noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planeta. Percepeam oamenii ca fiind un soi de cancer si cu asta m-am ales. Asta m-a ucis. Aveti mare grija cum vedeti lumea. Acest lucru se rasfrange asupra voastra, mai ales daca viziunea voastra este negativa. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am incercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit. Asa ca am stabilit ca totul era, de fapt, intre mine si Dumnezeu. Nu ma mai confruntasem niciodata pana acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodata de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupari spirituale la vremea respectiva, dar am inceput o calatorie pentru a afla despre spiritualitate si despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat sa citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru ca nu voiam sa am vreo surpriza dincolo. Asa ca am inceput sa citesc despre diverse religii si filosofii. Toate erau foarte interesante si mi-au dat speranta ca exista ceva dincolo.
Imi amintesc ca m-am trezit intr-o noapte, acasa, pe la 4:30 si am stiut ca venise timpul. Asta era ziua in care aveam sa mor. Asa ca mi-am chemat cativa prieteni si mi-am luat la revedere. Mi-am trezit ingrijitoarea si i-am spus. Facusem o intelegere cu ea ca imi va lasa cadavrul in pace sase ore, pentru ca citisem ca se intampla tot soiul de lucruri interesante atunci cand mori. Am adormit la loc. Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este inceputul unei experiente tipice in apropierea mortii. Dintr-o data, am fost perfect constient ca stateam in picioare, dar corpul meu era asezat in pat. in jurul meu era un fel de intuneric. Ma simteam mai viu in afara corpului decat in viata obisnuita. Totul era atat de viu, incat puteam vedea fiecare camera din casa. Puteam vedea si acoperisul casei, imprejurimile ei si chiar dedesubtul casei.
Era o Lumina care stralucea. M-am intors spre Lumina, care era foarte asemanatoare celei descrise de alti oameni in experientele lor din apropierea mortii. Era atat de minunata. Este tangibila, o poti simti. Este ademenitoare; vrei sa te duci spre ea, asa cum te-ai arunca in bratele tatalui sau mamei tale ideale. Pe masura ce am inceput sa ma misc catre Lumina, am stiut intuitiv ca, daca merg catre Lumina, voi muri. Asa ca mergeam spre Lumina si spuneam: „Te rog sa astepti un minut; stai doar o secunda. Vreau sa ma gandesc la asta, as vrea sa-ti vorbesc inainte sa plec”. Spre surprinderea mea, in acel punct, intreaga experienta s-a oprit. Va puteti controla experienta de dupa moarte. Nu va aflati intr-un vartej incontrolabil. Asa ca dorinta mea a fost respectata si am avut o discutie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini si semne arhetipale. Am intrebat-o: Ce se intampla aici? Te rog, Lumina, explica-mi. Chiar vreau sa stiu care este realitatea situatiei. Nu pot pune exact in cuvinte, pentru ca era un fel de comunicare telepatica.
Lumina mi-a raspuns. Informatia care mi-a fost transferata era ca, in timpul experientei tale de dupa moarte, credintele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care il primesti in fata Luminii. Daca esti budist sau catolic sau fundamentalist, primesti feedback legat de ceea ce era credinta ta. Ai ocazia sa o privesti si sa o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. Dupa cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama ca ceea ce vedeam cu adevarat era matricea Sinelui nostru Superior. Cu totii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufleteasca a fiintei noastre. El mi s-a revelat in cea mai adevarata forma energetica a sa. Singurul fel in care o pot descrie cu adevarat este ca Fiinta Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arata asa, dar este o conexiune directa la Sursa, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectati la Sursa. Asa ca Lumina imi arata matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat in nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stari de fapt primeam feedback in timpul experientei mele dupa moarte.
Continuand sa cer Luminii sa ma lamureasca, sa-mi explice, am inteles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o retea in jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualitatile Superioare. Este precum o companie grozava, un nivel urmator, subtil de energie care ne inconjoara, nivelul spiritului, ca sa spunem asa. Apoi, dupa cateva minute, am mai cerut lamuriri. Chiar doream sa stiu despre ce este vorba in Univers si, de data asta, eram gata sa plec. Am spus: Sunt gata, ia-ma! Atunci, Lumina s-a transformat in cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata: o mandala de suflete umane de pe aceasta planeta. Adusesem aici viziunea mea negativa a ceea ce se intampla pe planeta. Asa ca am intrebat Lumina, rugand-o sa ma lamureasca si am vazut, in aceasta mandala magnifica, cat de frumosi suntem cu totii in esenta noastra, in nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creatii.
Sufletul uman, matricea umana pe care o formam impreuna este absolut fantastica, eleganta, exotica, orice. Nu pot spune destul despre felul in care mi s-a schimbat parerea despre Fiintele umane in acel moment. Am spus: O, Doamne, nu stiam cat suntem de frumosi! La orice nivel, sus sau jos, in orice forma v-ati afla, voi sunteti cea mai frumoasa creatie. Revelatiile primite de la Lumina continuau fara oprire. Apoi am intrebat Lumina: Asta inseamna ca Omenirea va fi salvata? Atunci, asemenea unei explozii de trambite cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumina a vorbit: tine minte asta si nu uita niciodata; voi va salvati, voi va rascumparati si voi va vindecati. Ati facut-o intotdeauna. O veti face intotdeauna. Ati fost creati cu puterea de a face asta, inca dinainte de inceputul lumii.
In acea clipa am inteles si mai mult. Am inteles ca AM FOST DEJA SALVATI, si ne-am salvat pe noi insine, pentru ca am fost proiectati sa ne autocorectam, asemenea intregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se refera “a doua venire”. I-am multumit Luminii lui Dumnezeu, din toata inima. Cel mai bun lucru pe care am putut sa-I spun au fost urmatoarele cuvinte simple de multumire: O, draga Dumnezeule, draga Universule, draga Sine Superior, imi Iubesc Viata. Lumina parea sa ma aspire si mai profund. Era ca si cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat intr-un alt taram, mai profund decat cel precedent, si am devenit constient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un suvoi enorm de Lumina, vast si plin, adanc in Inima Vietii. Am intrebat ce era. Lumina mi-a raspuns: Acesta este FLUVIUL VIETII. Bea din aceasta apa bogata, dupa dorinta inimii. Asa am facut. Am luat inghitituri, una dupa alta. Sa bei Viata insasi! Eram in extaz. Atunci Lumina a spus: Ai o dorinta. Lumina stia totul despre mine, trecutul, prezentul si viitorul. Da! am soptit.
Am cerut sa vad restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omenesti. Lumina mi-a spus atunci ca pot sa merg odata cu suvoiul. Am facut-o si am fost purtat prin Lumina, catre capatul tunelului. Am simtit si am auzit o serie de explozii sonice foarte blande. Ce mai goana! Dintr-o data, mi s-a parut ca sunt lansat de pe planeta, pe acest suvoi de Viata. Am vazut Pamantul disparand. Sistemul solar, in intreaga lui splendoare, a trecut usor pe langa mine si a disparut. Cu o viteza mai mare decat cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce in ce mai multa cunoastere, pe masura ce inaintam. Am aflat ca aceasta Galaxie si intreg Universul sunt pline de diferite forme de VIATA. Am vazut multe lumi.
Vestea buna este ca nu suntem singuri in Univers! Pe masura ce calatoream pe suvoiul de constienta prin centrul Galaxiei, suvoiul se desfacea in extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerarile Galaxiei, cu toata intelepciunea lor straveche, zburau pe langa mine. Primul gand a fost ca mergeam undeva, chiar calatoream. Dar apoi mi-am dat seama ca, pe masura ce suvoiul se marea, propria mea constienta se extindea si ea, pentru a cuprinde tot ce era in Univers! Toata creatia trecea pe langa mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevarat un Copil Minune; un prunc in Lumea minunilor! In acel moment, m-am regasit intr-o tacere profunda, dincolo de limitele linistii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit. Eram in Vid. Eram in pre-creatie, inainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de inceputul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibratie. Eram in Ochiul Creatiei. Am simtit ca atingeam Fata lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur si simplu, am fost una cu Viata si Constienta Absoluta. Cand spun ca am putut vedea sau percepe vesnicia, spun ca am putut experimenta modul in care Creatia, in intregimea ei, se autogenereaza. Era fara inceput si fara sfarsit. Acesta e un gand care iti largeste mintea, nu-i asa?
Oamenii de stiinta percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat nastere Universului. Am vazut, in timpul experientei mele de viata dupa moarte, ca Big Bang a fost doar unul dintr-un numar infinit de alte Big Bang-uri care creeaza Universuri, incontinuu si simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, in termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuatii de geometrie a fractalilor. Oamenii din antichitate stiau toate astea. Ei spuneau ca Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirand si recrease alte Universuri, inspirand. Aceste epoci erau numite Yuga. stiinta moderna a numit asta Big Bang. Ma aflam in constienta absoluta, pura. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau si se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, in toate. Am vazut ca absolut fiecare particica a creatiei are, la randul sau, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Inca nu am cuvinte sa descriu lucrul asta.
Mi-au trebuit ani intregi, dupa ce m-am intors din experienta mea in preajma mortii, sa gasesc cuvinte care sa descrie experienta Vidului. Pot sa va spun acum asa: Vidul este mai putin decat nimic si totusi, mai mult decat orice exista! Vidul este zero absolut, haosul ce da nastere tuturor posibilitatilor. Este Constienta Absoluta, cu mult mai mult decat Inteligenta Universala. Vidul este golul sau nimicul dintre manifestarile fizice. Este SPAtIUL dintre atomi si componentele lor. stiinta moderna a inceput sa studieze acest spatiu. Ea il numeste punctul Zero. Ori de cate ori se incearca sa fie masurat, instrumentele depasesc scala, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Pana acum nu a fost gasita o modalitate de a masura, cu precizie, infinitul. In corpul vostru si in Univers exista mai mult spatiu zero decat orice altceva! Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atat de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, incepand de la Big Bang, este vibratie, de la primul Cuvant care este prima vibratie. Biblicul EU SUNT in realitate are un semn de intrebare dupa el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creatia este Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, in orice fel imaginabil, intr-o explorare continua prin fiecare dintre noi. Am inceput sa vad, in timpul experientei mele in preajma mortii, ca tot ceea ce exista este Sinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea stie Dumnezeu chiar si atunci cand cade o frunza. Lucrul acesta este posibil pentru ca, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se afla orice atom, acela este centrul Universului. Exista Dumnezeu in acela si exista Dumnezeu in Vid.
Atunci cand exploram Vidul, in timpul experientei mele in preajma mortii, si toate acele Yuga sau creatii, ma aflam complet in afara timpului si spatiului, asa cum le cunoastem noi. In aceasta stare extinsa am descoperit ca, de fapt, creatia inseamna Constienta Absoluta Pura, sau Dumnezeu, care intra in Experienta Vietii, asa cum o stim noi. Vidul insusi este lipsit de experienta. Este inaintea vietii, inainte de prima vibratie. Dumnezeirea inseamna mai mult decat Viata si Moarte. Prin urmare, exista chiar mai mult de experimentat in univers decat Viata si Moartea! Cand am inteles acest lucru, incheiasem cu Vidul si doream sa ma intorc la Creatia sa, sau Yuga. Parea lucrul cel mai normal de facut. Atunci m-am intors brusc prin cea de-a doua Lumina, sau Big Bang, si am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe suvoiul constientei, inapoi prin intreaga Creatie, si ce mai calatorie a fost! Supraaglomerarile Galaxiilor au trecut prin mine, aducandu-mi si mai multa intelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaura neagra. Gaurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.
Stiti ce se afla de cealalta parte a unei gauri negre? Suntem noi; Galaxia noastra, care a fost reciclata dintr-un alt Univers. in intreaga ei configuratie energetica, Galaxia arata asemenea unui oras fantastic al luminilor. Toata energia de pe aceasta parte a Big Bang-ului este Lumina. Fiecare subatom, atom, stea, planeta, chiar si constienta insasi sunt alcatuite din Lumina si au o frecventa si/sau o particula. Lumina este vie. Totul este alcatuit din Lumina, chiar si pietrele. Asa ca totul este viu. Totul este alcatuit din Lumina lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent. Atunci cand eram purtat pe suvoi, am putut vedea, in cele din urma, ca se apropia o Lumina imensa. Am stiut ca era Prima Lumina; Matricea Luminoasa a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, intregul nostru Sistem Solar a aparut in Lumina, insotit de una dintre exploziile acelea de catifea. Am putut vedea toata energia pe care o genereaza acest Sistem Solar si este un spectacol incredibil de Lumina! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor ceresti, genereaza o matrice unica de Lumina, sunet si energii vibrationale.Civilizatiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta in Univers Viata, asa cum o stim noi, dupa amprenta energetica si vibrationala a matricei. Este o joaca de copii. Copilul minune al Pamantului (Fiintele umane) face chiar acum o gramada de zgomot, asemenea copiilor care se joaca in curtea Universului.
Lumina mi-a explicat ca nu exista moarte; suntem Fiinte nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am inteles ca facem parte dintr-un sistem natural viu, care se recicleaza permanent. Nu mi s-a spus niciodata ca trebuie sa ma intorc. Am stiut ca va trebui. Era firesc, dupa tot ceea ce vazusem in timpul experientei mele in preajma mortii. Nu stiu cat timp am fost cu Lumina, in timp uman. Dar a venit momentul in care am inteles ca toate intrebarile mele isi primisera raspuns si ca intoarcerea mea era iminenta. Cand spun ca toate intrebarile mele capatasera raspuns dincolo, chiar asta vreau sa spun. Toate intrebarile mele au primit raspuns. Fiecare om are o viata diferita si intrebari diferite, la care cauta raspuns. Unele dintre intrebarile noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi exploreaza acest lucru pe care il numim Viata in felul sau personal unic. Asa se intampla cu orice forma de viata, de la munti, pana la orice frunza din vreun copac. Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru ca totul contribuie la Imaginea Generala, la deplinatatea Vietii. Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, intr-un Dans infinit al Vietii. Unicitatea noastra sporeste intreaga Viata. Cand am inceput intoarcerea catre ciclul vietii, nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, nici nu mi s-a spus, ca ma voi intoarce in acelasi trup. Am avut incredere deplina in Lumina si in procesul Vietii. Atunci cand suvoiul s-a unit cu marea Lumina, am cerut sa nu uit niciodata revelatiile si sentimentele legate de ceea ce am invatat dincolo. A urmat un da. L-am simtit ca si cum sufletul mi-ar fi fost sarutat.
Apoi am fost dus inapoi prin Lumina in taramul vibrational. intregul proces s-a repetat, cu si mai multe informatii care mi-au fost transmise. M-am intors acasa si mi s-au dat lectii din experienta mea in preajma mortii, legate de mecanismul reincarnarii. Mi s-au dat raspunsuri la toate micile mele intrebari: Cum se face asta? Cum se face ailalta? Am stiut ca ma voi reincarna. Pamantul este un mare procesator de energie si constiinta individuala se dezvolta din asta, in fiecare dintre noi. Ma gandeam la mine ca devenind om pentru prima data, si eram fericit sa fiu asa. Din ceea ce am vazut, as fi fericit sa fiu si un atom in acest Univers. Un atom. Asa ca, sa fiu o parte umana a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunata binecuvantare. Este o binecuvantare dincolo de orice ne inchipuim noi ca poate fi o binecuvantare. Pentru fiecare dintre noi, sa fim partea umana a acestei experiente este ceva teribil si magnific. Fiecare dintre noi, oriunde si oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvantare pentru planeta, exact in locul in care se afla.
Am trecut prin procesul reincarnarii, asteptandu-ma sa ajung un bebelus undeva. Dar mi s-a dat o lectie despre cum evolueaza identitatea si constienta individuala. Am fost atat de surprins cand am deschis ochii. Nu stiu de ce, pentru ca o intelesesem, dar a fost totusi o surpriza atat de mare sa ma intorc in acest corp, inapoi in camera mea, cu cineva care ma privea, plangand in hohote. Era infirmiera mea. Ea renuntase sa mai spere dupa o ora si jumatate dupa ce ma gasise mort. Corpul meu era rigid si inflexibil. S-a dus in cealalta camera. Atunci m-am trezit si am vazut lumina afara. Am incercat sa ma ridic si sa ma duc spre ea, dar am cazut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit in fuga si m-a gasit pe podea. Cand mi-am revenit, am fost foarte surprins si, in acelasi timp, plin de veneratie fata de ceea ce mi se intamplase in timpul experientei mele in preajma mortii. La inceput, toate amintirile calatoriei mele pe care le am acum, inca nu existau. Continuam sa alunec din lumea asta si intrebam intr-una: Traiesc? Lumea asta parea mai ireala decat cealalta. Dupa trei zile ma simteam din nou normal, mai clar si totusi diferit de felul in care ma mai simtisem vreodata in viata. Amintirile experientei mele au revenit mai tarziu. Nu vedeam nimic rau in nicio Fiinta umana pe care o vazusem vreodata. inainte, eram cu adevarat plin de prejudecati. Credeam ca multi oameni erau niste ratati. De fapt, credeam ca toti, in afara de mine, erau niste ratati. Dar acum am scapat de toate astea.
Cam dupa 3 luni un prieten mi-a sugerat sa fac niste analize, asa ca m-am dus sa ma scaneze si asa mai departe. Ma simteam cu adevarat bine si ma temeam sa nu primesc vesti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinica privind scanarile dinainte si cele dupa, zicand: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus: “Cu adevarat este un miracol”. El a raspuns: “Nu, astfel de lucruri se mai intampla, se numesc remisii spontane.” Parea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol si eu eram impresionat, chiar daca nimeni altcineva nu era. In timpul experientei mele in preajma mortii am coborat in ceea ce s-ar putea numi Iad si a fost foarte surprinzator. Nu am vazut Satana sau raul. Coborarea mea in Iad a fost o coborare in mizeria umana, in ignoranta si intunericul lipsei de cunoastere. A parut a fi o eternitate jalnica. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mica stea de Lumina, care ii statea oricand la dispozitie. Dar nimeni nu parea sa-i acorde atentie. Erau atat de prinsi in propria durere, trauma si suferinta. Dar, dupa ceea ce mi-a parut o eternitate, am inceput sa chem Lumina aceea, asemenea unui copil care isi striga parintii in ajutor.
Atunci, Lumina s-a deschis si a format un tunel care a venit direct la mine si m-a izolat de toata frica si durerea. Asta este, in realitate, Iadul. Asa ca, ceea ce facem este sa invatam sa ne tinem de mana, sa ne apropiem unii de altii. Portile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de maini si vom pasi impreuna afara din Iad. Lumina a venit la mine si s-a transformat intr-un inger auriu, imens. Am spus: Esti ingerul Mortii? Mi-a transmis ca era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastra. Apoi am fost dus in Lumina. Curand, stiinta noastra va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i asa? Reusim sa facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtila, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii si a vedea din ce sunt formati. Au ajuns pana la nivelul quarcilor si asa mai departe. Ei bine, intr-o buna zi vor ajunge pana la acel lucru mic ce tine totul laolalta si il vor numi: Dumnezeu. De abia acum incepem sa intelegem ca si noi cream, pe parcurs ce avansam. Cum am vazut aievea, in timpul experientei mele am ajuns pe un taram unde exista un punct in care ne transmitem intreaga cunoastere acumulata si incepem sa cream urmatorul fractal, urmatorul nivel. Avem puterea de a crea, pe masura ce exploram. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.
De la intoarcerea mea, am trait experienta Luminii in mod spontan si am invatat cum sa ajung in acel spatiu aproape oricand in timpul meditatiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie sa muriti sau sa aveti o experienta in preajma mortii pentru a face acest lucru. Sunteti dotati pentru asta, aveti deja tot ce va trebuie. Corpul este cea mai minunata Faptura de Lumina din cate exista. Corpul este un Univers de Lumina incredibila. Spiritul nu ne forteaza sa anulam acest corp. Nu asta se intampla. Nu mai incercati sa deveniti Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici. L-am intrebat pe Dumnezeu: “Care este cea mai buna religie de pe planeta? Care este cea corecta?” si Dumnezeirea a spus, cu multa iubire: “Nu-mi pasa.” A fost o gratie incredibila. Cand Dumnezeirea a spus nu-mi pasa, am inteles imediat ca e treaba noastra sa ne pese. Este important, pentru ca noi suntem Fiintele carora le pasa. Conteaza pentru noi, iar in asta rezida importanta. Aici avem ecuatia energiei in spiritualitate. Dumnezeului Absolut nu ii pasa daca esti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezinta fatetele unui intreg. Mi-as dori ca toate religiile sa-si dea seama de asta si sa se lase unii pe altii in pace. Nu e vorba de sfarsitul religiilor, ci ca vorbim despre acelasi Dumnezeu. Traiti si lasati-i si pe altii sa traiasca. Fiecare are o alta viziune. Si toate fac parte din imaginea globala; toate sunt importante.
Am trecut dincolo, in timpul experientei mele in preajma mortii, plin de temeri legate de deseurile toxice, rachetele nucleare, cresterea exploziva a populatiei si de distrugerea padurii amazoniene. M-am intors, iubind fiecare problema. Iubesc deseurile nucleare. Iubesc norul urias in forma de ciuperca; acesta reprezinta cea mai sfanta mandala pe care am manifestat-o pana acum, ca un arhetip. El, mai mult decat orice religie si filozofie de pe Pamant, ne-a adus impreuna, dintr-o data, la un nou nivel al constientei. stiind ca am putea arunca planeta in aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizam in cele din urma, poate, ca ne aflam cu totii aici, impreuna. Pentru o perioada de timp, a fost nevoie sa se adune mai multe bombe. Atunci am inceput sa spunem: nu mai vrem asa ceva. Acum ne aflam, de fapt, intr-o lume mai sigura decat a fost ea vreodata, si va deveni si mai sigura. Asa ca m-am intors din experienta mea in preajma mortii iubind deseurile toxice, pentru ca ne fac sa ne apropiem unii de altii. Aceste lucruri sunt atat de mari. Dupa cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem solutii de dimensiunea sufletului? DA! Taierea padurii amazoniene va incetini si, in cincizeci de ani de acum incolo, vor fi mai multi copaci pe planeta decat au fost demult. Daca va ocupati de ecologie, faceti-o in continuare; sunteti acea parte din sistem care devine constienta. Faceti-o cu toata puterea, dar nu fiti deprimati. E o parte din ceva mult mai mare.
Pamantul se afla in plin proces de imblanzire. Nu va mai fi niciodata un loc atat de salbatic cum era altadata. Vor ramane locuri salbatice marete, rezervatii in care natura sa prospere. Gradinaritul si rezervatiile vor constitui preocuparile viitorului. Cresterea populatiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care sa determine o schimbare a constientei. Aceasta schimbare in constienta va conduce la schimbari in domeniul politicii, banilor si energiei. Dupa ce am murit o data, trecand prin experienta in preajma mortii si intorcandu-ma, respect cu adevarat viata si moartea. In experientele noastre cu ADN-ul s-ar putea sa fi deschis poarta unui mare secret. in curand, vom putea trai in acest corp cat de mult vrem. Dupa ce veti fi trait in jur de 150 de ani, veti simti intuitiv ca vreti sa schimbati canalul.
Sa traiesti o vesnicie intr-un singur trup nu este la fel de creativ ca si reincarnarea, ca si transferul energiei in acest vortex fantastic de energie in care ne aflam. Vom vedea cu adevarat intelepciunea vietii si mortii si ne vom bucura de ea. Dupa cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna.Acest corp in care va aflati a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un suvoi de Viata care isi are originea in Marea Explozie (Big Bang) si chiar dincolo de ea. Acest corp da viata vietii urmatoare, atat ca energie densa, cat si subtila. Acest corp este viu deja de o vesnicie".

sursa: http://www.mondonews.ro/     sursa foto: http://www.mondonews.ro/

joi, 21 august 2014

Decapitarea jurnalistului James Foley metoda eficienta de manipulare prin frica

Teroristii din Statul Islamic au publicat o inregistrare VIDEO cu decapitarea unui jurnalist american. Casa Alba e ingrozitaInstaurarea Noii Ordini Mondiale se face calcand pe cadavre si pe sentimentele oamenilor. Noul razboi care se pare ca a izbucnit in Irak pare sa fie o modalitate eficienta de manipulare prin frica si prin demonizarea adversarului inchipuit.
Adversarul lumii civilizate pare sa fie un adevarat salbatic. Un salbatic ce contrasteaza puternic cu lumea moderna care a fost construita de catre Oculta Mondiala. O lume civilizata care, insa, sustine cu bani aceste factiuni teroriste pentru a produce teroare in randul oamenilor obisnuiti.
Aceasta executie brutala, care "a scapat" pe internet si in varianta necenzurata are rolul de a da motive de razboi Statelor Unite. Oamenii sunt ingroziti si infricosati la ideea ca asemenea oameni, precum salbaticii calai, ar putea ajunge in Europa sau SUA si ar putea raspandi teroare. Astfel, oamenii tind sa dea credit SUA sa bombardeze si sa macelareasca populatia irakiana care a mai ramas in acest stat, parca blestemat de soarta.
Inainte de a ne gandi la ceea ce s-a intamplat cu reporterul James Foley trebui sa ne mutam atentia si la macelurile pe care le-au facut kurzii (teroristi sustinuti pe fata de SUA pentru a lupta impotriva Statului Islamic nou instaurat in Irak) in randul populatiei yazide din nordul Irakului. Dar se pare ca valoarea indivizilor americani este mai mare decat valoarea celor islamici. Se pare si ca moartea unui singur om cere varsare de sange de proportii.
Revenind la noul Stat Islamic instaurat in Irak sau la Al Qaida (sunt aceeasi teroristi implicati) aceasta factiune terorista a fost creata de SUA, cu mai multi ani in urma, in Arabia Saudita, avandu-l ca sef pe agentul CIA, Osama bin Laden.
SUA a recunoscut ca l-a inarmat si l-a sustinut financiar pe Osama bin Laden in timpul Razboiului Rece dar mai apoi a sustinut ca acesta s-a rasculat, pur si simplu, impotriva unchiului Sam. Trebuie sa fii tare naiv sa crezi ca sutele de agenti CIA au intors armele impotriva statului care ii hranea si care le permitea o viata in lux (Osama bin Laden a fost sau este miliardar, familia acestuia fiind stabilita in SUA si avand afaceri uriase aici).
Chiar executia lui bin Laden a fost foarte bizara, cadavrul acestuia fiind practic de nerecunoscut si fiind aruncat in apa pentru a respecta un ritual localnic desi tot aceeasi americani au calcat pur si simplu in picioare toate ritualurile musulmane locale cand au intrat cu armata in Irak sau Afghanistan.
Executiile lui bin Laden si lui James Foley sunt pentru naivi si din pacate naivii sunt intr-un numar extrem de mare. Nu pot sa nu remarc accentul britanic al calaului lui James Foley care (daca ar fi sa ne luam dupa americani ar fi un cetatean britanic musulman care a plecat de buna voie in razboiul din Irak) pare sa dezvaluie faptul ca teroristii jihadisti sunt mai "occidentali" decat ni se spune.

sursa foto: http://stirileprotv.ro/

miercuri, 20 august 2014

Filmare spectaculoasa a unui OZN deasupra Frantei - Video

OZN-urile isi fac aparitia din ce in ce mai des, iar aceasta este un sem clar ca vremurile care vor veni vor fi extrem de interesante. Un asemenea OZN a fost vazut deasupra Frantei. Filmarea este deosebita si a fost preluata de unul dintre cele mai importante emisiuni dedicate paranormalului din lume.


marți, 19 august 2014

Deepak Chopra - Anatomia fricii

Victimele aflate în zona zero pe data de 11 septembrie au su­ferit cel mai mult, însă noi toţi am suferit într-un fel. Am simţit strânsoarea de gheaţă a fricii, chiar dacă, de fapt, pericolul fizic propriu nu a crescut semnificativ. Incertitudinea şi lipsa de siguranţă au devenit sentimente obişnuite şi, pentru mulţi, ele nu vor dispărea - cel puţin nu complet. În evoluţia naturală a tristeţii, straturile de frică şi suferinţă au ieşit la suprafaţă. Dacă acest proces este negat sau neexprimat, trauma se transformă într-o rană profundă şi de durată. Din cauză că jalea provoacă durere, toată lumea este tentată să sară peste această fază; toţi îi opun rezistenţă.
„În anii nouăzeci eram cu toţii adormiţi", a spus o tânără, după atacurile teroriste. „Trăiam în interiorul unui balon protejat. Atât timp cât a durat balonul, nimeni nu a fost rănit. Prosperitatea era fără sfârşit, feri­cirea ne aştepta în viitor. Ştiam că totul era ireal, însă nu m-am aşteptat niciodată ca balonul să fie străpuns din exterior. Acum, nimeni nu pare să ştie ce să facă."
În faţa tragediei, cel mai simplu sentiment este mânia. Ca toate sentimentele, mânia nu trebuie să fie negată - dar ea nu va fi un substitut pentru manifestarea suferinţei mai profunde, rănii mai cumplite.
Vindecarea necesită curaj. Atunci când eram copii, exista un de­calaj uriaş între lucrurile de care ne era frică şi ceea ce era adevărat - chiar dacă, în acel moment, noi nu ne dădeam seama de asta. în mijlocul nopţii, părinţii ne puteau linişti dacă visam urât, ne asigurau că nu exista bau-bau, ne protejau de fantomele inventate de minţile noastre.
Adulţii caută aceeaşi protecţie, însă pentru noi este, câteodată, mult mai greu să astupăm breşa dintre frică şi realitate. Când guvernul a reacţionat la atacul asupra World Trade Center, ca şi la cel asupra Washingtonului şi la deturnarea avionului care s-a sfârşit printr-o coliziune în Pennsylvania, jurând că se va răzbuna pe terorismul din întreaga lume, patriarhii din societatea noastră au încercat să fie părinţi buni şi protec­tori. Dar inamicii noştri, ziceau ei, erau invizibili şi se ascundeau în întuneric. Nimeni nu ştia cu adevărat cine erau şi, după un timp, a fost uşor să ne imaginăm că sunt peste tot. Deci, protecţia ne-a fost refuzată - chiar în momentul în care aveam cea mai mare nevoie de ea. In zilele urmă­toare, bursa de mărfuri s-a prăbuşit. Deşi avioanele zburau din nou, prin aeroporturi se auzeau zvonuri din toate părţile despre colapsul economiei, încrederea scădea rapid.
Deoarece scriu acestea la o săptămână după tragedie, nu ştiu ce urmări a avut acel sentimentul că e sfârşitul lumii. Avem, într-un asemenea moment, senzaţia că ar putea fi mai rău, înainte de a fi mai bine. Freud spunea că nici o emoţie nu este mai puţin de dorit decât neliniştea. Ea soseşte - şi refuză să plece, în faţa terorii, gândirea se opreşte. Sistemele de apărare ale corpului lansează avertismente puternice şi gheara fricii pune stăpânire pe tot. Senzaţia fizică de frică este, în realitate, aliatul nostru în momente de criză, pentru că pune în mişcare sistemul hormonal care reacţionează la modul „luptă sau fugi". Nu ştim cum răspundeau psihologic strămoşii noştri la ameninţări, dar putem fi siguri că trupurile lor erau echipate să lupte sau să fugă de pericol.
Frica adoptă o spirală descendentă, atunci când ameninţările nu dispar - aşa cum observăm în cazul copiilor care nu pot scăpa de violenţă şi abuzuri. Dar ea este trăită, poate, cel mai evident, în timpul războiului. „Am fost la Sarajevo ca membru al unei misiuni umanitare, la mijlo­cul anilor nouăzeci", mi-a spus, de curând, un bărbat. „Imaginea era groaznică. Trăgătorii îşi descărcau armele din clădiri. Bombardamentele de artilerie erau cotidiene. Oamenii se plimbau, deşi ştiau că pot muri cumpărând fructe dintr-o piaţă, sau, pur şi simplu, mergând de la parcare spre serviciu.
Ca vizitator în acest iad făcut de om, am simţit frica ce nu te pă­răseşte niciodată. Atunci când îţi iei prânzul, sau bei o ceaşcă de cafea la o cafenea, viaţa normală este doar un văl transparent. Ceea ce am simţit tot timpul a fost frica - ea reprezenta fundamentul realităţii. Inima mea găsea un motiv să bată puternic cel puţin de zece ori pe zi - iar să adormi noaptea era aproape imposibil, dacă nu erai extenuat până la punctul în care trupul nu mai avea nici o altă alternativă."
Ştirile din zonele de război adeveresc toate aceste sentimente.
Însă, chiar dacă evenimentele exterioare creează condiţiile pentru frică, oamenii pot trăi situaţiile care le provoacă îngrijorare într-un mod destul de diferit. Bărbatul a continuat. „Populaţia din Sarajevo a suferit mult mai mult timp şi mult mai intens decât aş fi putut-o trăi eu vreodată, ca vizitator. Era ciudat cum unii puteau fi aproape bine dispuşi şi normali, în timp ce alţii erau cufundaţi într-o letargie profundă, comportându-se ca nişte somnambuli. Bărbaţii, mai ales, îşi manifestau frica prin mânie. Puteai auzi discuţii despre inamic şi revanşă peste tot pe unde mergeai -şi, dacă încercai să atragi atenţia asupra adevărului că violenţa dă naştere la violenţă, riscai să fii bătut.
Femeile, pe de altă parte, erau cufundate într-o stare jalnică de neajutorare. Nu-ţi dai seama de lumina şi vioiciunea pe care femeile le aduc existenţei de fiecare zi, decât atunci când acestea nu mai există. In Sarajevo nimic nu era luminos şi plin de viaţă. Aproape că-mi venea să cred că nu se vor mai putea naşte niciodată fetiţe nevinovate. Va fi doar o negură nesfârşită, veşnică."
Aş vrea să tratez separat fiecare dintre aceste simptome din ana­tomia fricii, deoarece vindecarea diferă, în funcţie de faza de nelinişte în care se află o persoană şi de reacţiile individuale la acea frică.
Şoc şi amorţeală: Mintea este folosită pentru a se proteja de ameninţări - trecându-le cu vederea şi negându-le. Chiar dacă s-ar putea prevedea cu uşurinţă că urmează să se întâmple ceva foarte rău - o boală de inimă, de exemplu, în cazul unei persoane care nu face niciodată mişcare, fumează şi mănâncă numai grăsimi - totuşi, ştirea că este pe punc­tul de a i se întâmpla ceva fatal soseşte cu un şoc. Dacă mintea a reuşit să se amăgească îndeajuns, o cantitate uriaşă de suferinţă, care a fost mult timp înăbuşită, erupe acum dintr-o dată. Acest stres este mult prea mare pentru a putea fi acceptat. Reuşind să se amorţească, mintea este capa­bilă să stăvilească, pentru o vreme, torentul suferinţei.
După un timp, şocul şi amorţeala iau sfârşit. Aşa cum am menţi­onat anterior, aceasta este doar prima fază.Energiile blocate ale mâniei, fricii şi tristeţii vor să-şi facă drum spre ieşire. Cu toate acestea, o persoană le poate opri revărsarea naturală, alegând să rămână amorţită. Ea poate decide, la un anumit nivel, că rezistenţa este singurul mod de supravieţuire. Ca rezultat, lumea ei interioară se comprimă, întrucât nici unul dintre noi nu poate spune că s-a eliberat complet de traumele trecutului, psihiatrii descoperă rezervoare imense de durere la oameni care aveau impresia că singura lor problemă era insomnia, sau incapacitatea de a păstra o relaţie. Problema amorţelii este mult mai importantă decât ne dăm seama.
Conştiinţa comprimată vă răpeşte în multe moduri libertatea. Ea este ca o menghină invizibilă, care vă restrânge reacţia emoţională, reducându-vă la minimum forţa vitală. Deşi sună abstract, conştiinţa comprimată provoacă o gamă largă de probleme. Ele încep cu indiferenţa: când te forţezi să nu simţi, nu poţi fi sensibil faţă de alţii. Nu poţi simţi empatie pentru situaţia în care se află; nu eşti deschis faţă de punctul de vedere al celuilalt. Oamenii indiferenţi par distanţi şi izolaţi. Ei lasă impresia că nu le pasă de sentimentele nimănui - când, în realitate, nu sunt capabili să o facă. Conştiinţa lor comprimată este focalizată total pe rezolvarea conştientă sau subconştientă a propriei lor suferinţe.
Neajutorare şi vulnerabilitate: în cazul celor mai mulţi dintre noi, după ce trece şocul iniţial, mintea încearcă să activeze vechile sisteme de apărare - însă, adesea, ele nu mai funcţionează. Impactul stresului este prea puternic; emoţiile care izbucnesc, refuză să mai fie oprite. Când îţi dai seama că nu mai ai apărare împotriva propriei tale frici, începi să te simţi vulnerabil. Din multe puncte de vedere, este sănătos să te simţi vulnerabil. Aceasta arată că nu eşti izolat - nici faţă de tine însuţi şi nici faţă de alţii, însă este extrem de greu să trăieşti cu sentimentul neajutorării. El însuşi poate produce teamă - şi mintea se luptă să recâştige controlul.
PanicăDacă nu eşti capabil să redobândeşti controlul, următoarea fază este panica. Panica se naşte atunci când mintea este atât de împovărată de suferinţă, încât nu mai este coerentă. Frica bântuie mintea după plac, dărâmând toate barierele, întrucât sistemul minte-trup este adaptat să restabilească echilibrul prin orice mijloace, această incoerenţă totală durează doar pentru scurt timp. Panica este una dintre cele mai în­fricoşătoare experienţe pe care le poate avea cineva, dar este aproape în­totdeauna temporară.
Atacurile de panică, ce-i lovesc pe unii oamenii fără nici o cauză externă, îşi au rădăcină în amintirile unei traume anterioare - la fel cum se întâmplă şi cu atacurile fricii. Imagini generate în interiorul minţii devin mecanisme de declanşare, ca şi cum ar fi evenimente externe, şi nu interne - şi reacţia în lanţ a fricii porneşte, fără a mai putea fi oprită. Din cauză că imaginile vechi pot reveni şi pot produce vătămare, mult după ce au fost vizionate, este de importanţă vitală să ne protejăm copilaşii şi să nu-i lăsăm să vadă filmele înspăimântătoare pe care posturile de televiziune le transmit în timpul catastrofelor. Copiii care par să nu manifeste teamă în evenimente ca cele de la 11 septembrie, îşi amână adesea re­acţiile până mult mai târziu. Aceia dintre noi care au crescut în timpul războiului rece pot confirma oroarea pe care am simţit-o mulţi ani după ce am văzut fotografii cu bomba atomică - cu toate acestea, nu-mi amin­tesc să le fi arătat vreodată părinţilor mei această teamă interioară. Era ceva intim - şi, în special din acest motiv, înspăimântătoare.
Oricât de acut s-ar manifesta în exterior, panica nu este unitatea de măsură a gravităţii crizei. Când avioanele sunt pe punctul de a se prăbuşi - şi aceasta s-a întâmplat atât cu avioanele osândite, implicate în atacul terorist, cât şi în interiorul turnurilor gemene - oamenii devin tă­cuţi şi se întorc spre celălalt, pentru a-i spune cât de mult îl iubeşte. Un asemenea calm conduce, deseori, la acte de curaj: din conversaţiile pe te­lefoanele celulare, desfăşurate în avionul care s-a prăbuşit în Pennsyl-vania, am aflat că, cel puţin într-unul dintre avioane, pasagerii au opus rezistenţă teroriştilor, chiar dacă ştiau cu certitudine că vor muri.
MânieMânia poate fi o emoţie primară - dar, în lumea fricii, ea este un mecanism secundar de apărare. Oamenii devin mânioşi, atunci când sunt incapabili să-şi stăpânească sentimentele de neputinţă. Exteriorizarea este folositoare pentru două scopuri. Ea te face să simţi că ai iarăşi control asupra ta - iar, fără stăpânirea de sine, unii oameni ar fi într-o panică totală, în al doilea rând, ea direcţionează emoţiile spre exterior, găsind un inamic extern vizibil, bun de atacat.
Trebuie să devii conştient de emoţia primară, înainte de o putea elibera. Dacă ştii că emoţia primară este neajutorarea - în atacurile teroriste, aceasta era foarte uşor de acceptat - mânia poate fi stăpânită şi ob­servată ca ceea ce este ea în realitate, un mecanism de apărare. Dacă re­fuzi să accepţi că ţi-ai putea pierde vreodată stăpânirea de sine, devenind neajutorat, mânia se justifică pe sine ca fiind răspunsul „corect". De aici, calea până la intoleranţă şi violenţă este scurtă.
NelinişteFrica cronică, cea care te trezeşte noaptea şi loveşte fă­ră avertizare în viaţa de fiecare zi, este denumită nelinişte. Ea este una dintre cele mai răspândite forme ale suferinţei în societatea noastră, am­plificată după atacurile teroriste - dar prezentă şi cu mult timp înainte.
Neliniştea se percepe ca o groază fără nume. Ea poate fi liniştită pe cale medicală, dar tranchilizantele nu înseamnă vindecare. Ea poate fi resimţită în continuare în forme moderate, menţinând o stare de nervozitate constantă şi senzaţia că eşti tot timpul gata să-ţi pierzi controlul -sau poate fi simţită acut, atunci când o persoană este inundată de frică, fără un motiv aparent.
Frica devine nelinişte, atunci când o ameninţare nu mai este iminentă, dar nu poate fi uitată. Neliniştea este bazată pe memorie. Ea nu vine din exterior, ci din lumea noastră interioară. Deoarece se dezvoltă din reacţiile primare pe care le avem faţă de un pericol fizic, neliniştea rămâne legată de evenimentele exterioare. O femeie căreia i se spune că tumoarea ei la sân este malignă, se va cufunda în nelinişte - şi starea de nelinişte continuă, până când se face din nou sănătoasă.
DepresiaDeşi s-ar putea să nu se manifeste ca atare, depresia are la bază frica şi neliniştea. Depresia este durerea îndreptată împotriva sinelui. Privind expresia de pe feţele oamenilor deprimaţi, înţelegi cât de posomorâţi, retraşi, extenuaţi şi trişti se simt. Ei abordează viaţa cu pasivitate şi resemnare. Avem tendinţa să uităm acest lucru şi să tratăm de­presia - în special pe cea proprie - ca pe o slăbiciune; dacă alţii îşi găsesc fericirea în viaţă, considerăm că este vina noastră că nu am reuşit. Astfel de raţionamente se leagă de vinovăţie şi oamenii deprimaţi îşi dau seama adesea, în mod acut, că şi-au dezamăgit familia şi prietenii. Se gândesc la ei înşişi ca la norul întunecat care ameninţă fiecare ocazie fericită.
Dacă priveşti depresia fără judecată, o poţi percepe ca fiind frontul suprem pe care se dă lupta împotriva fricii.Oamenii deprimaţi sunt pe punctul de a renunţa şi, într-adevăr, unii vor face alegerea cumplită de a încerca să-şi pună capăt vieţii. Dar înaintea acestei faze, depresia este o ultimă linie de apărare, cea în care mintea fuge să-şi găsească adăpost, reducând toate activităţile la minimum şi asigurând doar activităţile suficiente pentru supravieţuire.
Deşi a devenit ceva normal să pronunţăm cu uşurinţă cuvântul „depresie" - ca şi cum am discuta despre o răceală, sau despre o banală durere de cap - nu pot să nu simt cât de patetică este această stare. Pentru mine, să văd o persoană deprimată este ca şi cum aş urmări un cal splendid de curse care şi-a rupt piciorul. Atât de multă splendoare există într-o fiinţă umană, încât ţi se rupe inima să o vezi închisă şi aproape stinsă.
Deci, care este cel mai bun mod de a trata numeroasele aspecte şi deghizări ale fricii? Indiferent de faza în care se află o persoană, frica poate fi eliberată. Se începe prin a vorbi liber şi clar despre frica pe care o simţiţi.Dacă pare imposibil, din cauză că aţi fost învăţaţi că frica este un semn de slăbiciune, vorbiţi despre acest lucru.Vinovăţia este un obstacol uriaş în acest sens - şi la fel este şi ruşinea. Dar trebuie găsită o breşă şi cred că următorii paşi sunt eficienţi:

Recunoaşte-ţi frica, privind-o ca pe o senzaţie corporală.

Consideră că această senzaţie îşi are rădăcinile în energii vechi, ce au fost acumulate.

Cere energiei înmagazinate să iasă din corpul tău.

Ajută această eliminare de energie, până când ai eliberat tot ceea ce e gata să plece chiar acum.
Fiecare pas are propria sa tehnică. La început, a simţi frica sub forma unei senzaţii corporale, te face să o scoţi din domeniul minţii.
Frica are o voce. Ea vorbeşte despre numeroase pericole; acumulează scenarii catastrofice - şi trece la nesfârşit de la unul la altul. Ca voce, frica este extrem de convingătoare, iar cuvintele sunt în legătură cu reacţiile fizice. Acestea sunt mult mai uşor de eliberat decât gândurile. Gândurile vin şi pleacă - adesea crescând în intensitate, pe măsură ce le opui rezistenţă. Senzaţiile fizice sunt mai obiective.
Mai întâi, localizaţi-vă senzaţiile fizice de frică. Ele includ adesea muşchi încordaţi - deci, mai întâi exploraţi zonele sensibile ale gâtului, frunţii, pieptului, fosei stomacului şi spatelui inferior. Câteodată simţim o mare slăbiciune sau greutate în braţe şi picioare. Ori de câte ori gândurile voastre o iau razna, este posibil ca tensiunea arterială să crească - dar nu există o modalitate fizică de a simţi acest lucru. Vreţi o senzaţie pe care să o puteţi localiza? Concentraţi-vă pe pulsul în creştere, pe stomacul care tremură, pe genunchii şi picioarele care se înmoaie şi aşa mai departe - pe orice care poate fi asociat cu frică sau nelinişte, în orice formă s-ar manifesta ele.
Aceste senzaţii sunt reziduuri biologice ale unor experienţei.
De exemplu, când îţi aminteşti că te-a înspăimântat ceva, corpul tău - ca şi mintea, de altfel - revăd scena şi, în loc să şi-o reamintească doar, el recreează aceleaşi simptome pe care le-ai simţit în momentul respectiv. Revine aceeaşi senzaţie cumplită de frică, aducând cu ea o semnătură fizică manifestată în trup, care reprezintă expresia energiei sale.
În cadrul vindecării, energia este mai importantă decât gândurile care o însoţesc. Ca o pietricică în pantof, o energie răscolitoare vă rea­minteşte constant de prezenţa sa, trimiţând semnale de durere. Nu are nici un rost să vă gândiţi în permanenţă cât de mult vă răneşte pietricica; până când nu înlăturaţi sursa de energie, nu are loc nici o vindecare. Tot aşa, frica şi neliniştea trimit nenumărate gânduri - însă, până când nu înlăturaţi energia care însoţeşte gândurile, nu se va produce o vindecare de durată. Frica se va ataşa la un nou set de gânduri.
Acum, cereţi-i acestei energii să plece şi ajutaţi-o să o facă. Acest ajutor - care reprezintă pasul decisiv - poate fi dat în multe feluri:
Respiraţie profundă, relaxată.Cu fiecare inspiraţie, coborâţi aerul până la abdomenul inferior, apoi lăsaţi-l să iasă natural, ca şi cum aţi ofta.
Ascultareîntrebaţi în interior ce vrea energia să ştiţi. Noi toţi avem mii de sertăraşe cu traume pe care ni le amintim la un moment dat, fiecare însoţită de propria sa poveste. Deschideţi-vă cu sinceritate, ca să auziţi şi să vedeţi de unde vine energia. Pe măsură ce primiţi mesajele şi imaginile, întâmpinaţi-vă frica cu înţelegere, dându-i posibilitatea de a se debloca şi de a se elibera.
MişcareEnergiile blocate sunt îngheţate; sunt ca nişte blocaje de gheaţă în râul conştientei, sau ca depunerile formate în artere. Ceea ce este înţepenit, trebuie făcut să se mişte. Ceea ce este îngheţat, trebuie să se topească. Multor oameni le este de ajutor să se mişte fizic. Alergarea şi exerciţiile fizice constituie o modalitate bună pentru eliberarea tensiunii superficiale. Energiile profunde răspund atunci când se acţionează fizic asupra lor - prin zvârcolire, zguduire şi tremur, de exemplu - dacă acestea reflectă ceea ce simţiţi. Tropăitul şi bătutul din picioare sunt eficiente, atunci când energia înţepenită îşi are rădăcinile în mânie.
ZgomoteSpaima are o voce nearticulată, o voce căreia nu-i plac cuvintele, deoarece ele sunt prea slabe pentru intensitatea sentimentului resimţit. Spaima preferă să ţipe. Ea ţipă, geme, se jeluieşte, scânceşte şi plânge în hohote. Când simţiţi senzaţiile profunde ale fricii, lăsaţi astfel de sunete să iasă firesc la suprafaţă. Nu le înăbuşiţi. (Ţipatul într-o pernă poate fi un ajutor imens.)
Începeţi mai blând, prin modularea vocii. Când simţiţi o senzaţie corporală, murmuraţi sau gânguriţi tonul acelei senzaţii, apoi lăsaţi energia să-l poarte, înalt sau grav, oriunde vrea el să meargă. Dacă sunetul nu vi se pare potrivit, începeţi cu acel „Hmm" satisfăcut, ce apare spontan la gândul că mâncaţi ceva delicios. Aceasta este o intonaţie posi­bilă - şi există şi multe altele, cum ar fi gemete, oftaturi de dezamăgire, mormăituri guturale ce însoţesc un efort fizic etc. S-ar putea să vă feriţi de tonurile durerii, de vaietul său strident, sau de plânsul în hohote al copilaşului, care-i zguduie întregul trup - însă ele vă sunt încă accesibile, cum ar fi ţipătul, care este prima reacţie la o lovitură, în special dacă vine prin surprindere. Toate acestea aparţin arsenalului vostru folosit împotri­va fricii şi, întrucât ele vă implică atât trupul, cât şi centrii emoţionali ai creierului, sunetele au o capacitate puternică de a localiza suferinţa, de a o exprima şi, apoi, de a o elimina.
***
Există un alt element crucial pentru eliberarea fricii. Am observat că suntem dispuşi să eliberăm cele mai intime şi mai ascunse frici, atunci când avem un sentiment de încredere, încredere înseamnă că ţi se oferă asigurarea că eşti în siguranţă - şi o poţi accepta. Ambele părţi sunt necesare - trebuie să existe oferta deschiderii emoţionale şi, de aseme­nea, capacitatea de a accepta că există cu adevărat un refugiu sigur.
Întrebarea este, unde putem găsi această încredere? În primul rând, trebuie să aveţi încredere în voi înşivă, să fiţi suficient de siguri că nu veţi fi blocaţi de propria voastră manifestare. Cu toţii ne simţim inhibaţi. Este jenant să-ţi manifeşti sonor spaima. Priviţi înăuntrul vostru şi întrebaţi-vă dacă aveţi vreuna dintre convingerile următoare:

Am suferit atât de mult, încât e prea târziu pentru a mă schimba.

Aştept pe cineva care să-mi observe suferinţa.

Suferinţa mea înseamnă că sunt în viaţă.

Merit să trăiesc în acest fel.

Strig pentru a fi iubit.

Nu-mi este dat să înţeleg.
Fiecare dintre aceste atitudini vă dă un motiv pentru a vă prelungi suferinţa şi a-i bloca eliminarea. De fiecare dată când repetaţi aceste raţionamente, îngroşaţi zidurile care vă întemniţează. Aveţi libertatea de a păstra aceste convingeri cât de mult vreţi - însă energiile blocate devin din ce în ce mai puternice, cu cât sunt reprimate mai mult. Ciclul negării şi al suferinţei trebuie întrerupt, în locul convingerilor negative care au îngroşat pereţii reprimării, începeţi să absorbiţi acele convingeri care subţiază zidurile, chiar dacă nu le-aţi acceptat, încă, în totalitate. Fiecare convingere pozitivă anulează una negativă:
Nu are nici o importanţă cât timp am suferit; mă pot schimba.

Poate că nu sunt destui oameni care au observat suferinţa mea şi au luat-o în serios, însă eu am observat-o - şi asta e suficient.

Suferinţa nu mă ţine în viaţă - ea îmi închide nenumărate posibilităţi, împiedicându-le să se manifeste în viaţa mea.
Merit să fiu vindecat.

Nu am nevoie să fiu salvat; am nevoie de ajutor, întotdeauna există cineva dispus să ajute.

Fac orice pentru a fi iubit, deci e timpul să găsesc persoana potrivită, cineva care îmi poate auzi cuvintele şi răspunde nevoii mele.

S-ar putea să nu înţeleg ce mi se întâmplă acum - dar, dacă voi păşi pe calea vindecării, înţelegerea va veni de la sine.
Ceea ce începeţi acum să faceţi se numeşte o atitudine vindecătoare. De aici puteţi porni în multe direcţii. Păstraţi la îndemână această listă de convingeri şi, atunci când vă simţiţi descurajaţi, întoarceţi-vă la ea. Discutaţi cu alţii cum au transformat ei o atitudine negativă într-una pozitivă. Ocupaţi-vă de un singur punct de pe lista negativă şi dedicaţi-i o zi întreagă, pentru a examina modul în care această convingere v-a afectat - apoi, în ziua următoare, înlocuiţi-o cu o convingere pozitivă. Ţineţi un jurnal în care vă dezvăluiţi vouă înşivă, cu cea mai mare onestitate posibilă, modurile în care vă influenţează atât convingerile negative, cât şi convingerile pozitive.
Dezvoltarea unui nou sistem de convingeri este o campanie militară - şi trebuie să luptaţi din două direcţii.
Dacă citirea afirmaţiilor negative vă trezeşte mânia sau un alt gen de rezistenţă, fiţi foarte atenţi; aţi atins un punct dureros. Dacă simţiţi cu adevărat că nu vă puteţi schimba, când vi se spune că puteţi, vor apărea frustrarea, furia, auto-compâtimirea, defetismul - o mulţime de copii vitregi, care apar ca urmare a acceptării unei resemnări deznădăj­duite. Scoateţi la lumină aceste sentimente. Aşterneţi-le pe hârtie. Aşe-zaţi-vă la calculator şi creaţi un document cu titlul: „De ce nu mă voi schimba niciodată", sau „De ce nu observă nimeni că sufăr". Lăsaţi să curgă întregul şuvoi al certitudinii voastre că aţi fost persecutaţi şi ne­dreptăţiţi, neglijaţi şi trecuţi cu vederea. Nu vă judecaţi gândurile şi nu corectaţi ortografia, în timp ce le scrieţi. Până când nu vă confruntaţi cu ceea ce simţiţi cu adevărat - şi nu cu ce ar trebui să simţiţi - vindecarea nu poate începe.
La un moment dat, veţi schimba direcţia şi veţi fi încântaţi să creaţi un sistem nou, pozitiv, de gândire.
Indiferent de faza în care vă aflaţi pe această cale, aplicaţi în fie­care zi acelaşi mod de reamintire - nu forţaţi nimic.Bucuraţi-vă de fiecare posibilitate minusculă de a înţelege ce se întâmplă, de fiecare des­chidere cât de mică. A muta pe rând câte o cărămidă pare a fi ceva lip­sit de importanţă - dar vine ziua în care întreaga închisoarea se pră­buşeşte.
Fiţi răbdători şi blânzi cu voi înşivă. Nu vă lăsaţi tulburaţi de mânie. O dată ce ştiţi ce v-a făcut să fiţi mânioşi şi frustraţi, opriţi-vă. Cereţi răspunsuri pentru frustrările voastre; pătrundeţi conştient până la sursa lor cea mai profundă - care este, întotdeauna, frica.
Parcurgerea întregului labirint al neliniştii sau depresiei ar putea să dureze ani de zile - însă, dacă sunteţi hotărâţi, vindecarea durează mult mai puţin decât v-a fost necesar pentru a vă crea rănile, iar elibera­rea de spaimă poate veni rapid, încă de la începutul acestui proces, veţi face paşi uriaşi spre vindecare.
Frica poate fi gonită, chiar atunci când există la un nivel foarte profund - dar trebuie respectată, până când găseşti un mod de a scăpa de ea. Întreabă-te despre cât de multă frică, suferinţă şi nelinişte ţi-au vor­bit părinţii tăi şi cât de la largul lor s-au simţit când au făcut-o. (Mă refer la propria lor suferinţă, nu la suferinţa pe care le-ai provocat-o tu când te simţeai neliniştit - deşi, şi aceasta îţi poate da câteva indicii.) Dacă-ţi aminteşti că tatăl tău ascundea orice urmă de spaimă şi nelinişte - chiar atunci când banii erau puţini, sau era în primejdie să-şi piardă serviciul, sau îl ameninţa o boală gravă - ai trasat o limită pe care astăzi s-ar putea să-ţi fie greu s-o depăşeşti - acum, când eşti tu însuţi adult. Dacă-ţi aminteşti că mama ta a suferit în tăcere, sau a acceptat pasiv acele situaţii cumplite, pe care nu le putea rezolva - din nou ai desfiinţat o limită pe care s-ar putea să o fi integrat, copil fiind, în fiinţa ta interioară.
Limitele emoţionale sunt transmise de la o generaţie la alta. Tera­peuţii pot pierde ani de zile cu anumiţi pacienţi, înainte ca aceştia să se deschidă. Respectă-ţi sistemele defensive, chiar în timp ce lucrezi pen­tru a le anula. Zidurile interioare nu se demolează; ele se dizolvă. Deci, să nu crezi că cineva se aşteaptă ca tu să-ţi ataci cu mult curaj sistemele defensive şi să te arunci asupra lor ca un războinic. Armele tale cele mai importante sunt: dorinţa de a acţiona, sinceritatea şi răbdarea.
După ce ţi-ai construit un spaţiu pentru a avea încredere în tine, acum ai nevoie de altcineva în care să ai încredere. Vindecarea nu este o lucrare solitară. Nu aşeza automat în capul listei pe cel mai bun prieten, soţul/soţia, sau sora mai mare. Fii obiectiv în legătură cu cine este disponibil din punct de vedere emoţional şi cine nu este. Caută pe cineva care e tolerant şi îşi acceptă propriile defecte, cineva care este un bun ascultă­tor şi nu-şi impune altora judecăţile proprii. Aceştia sunt oamenii în care poţi să începi să ai încredere. Abordează o astfel de persoană şi cere-i permisiunea să-i împărtăşeşti o anumită suferinţă despre care vrei cu adevărat să vorbeşti. Este crucial să-i spui totul, pentru că, dacă tu te aş­tepţi ca cineva să fie deschis cu tine, este corect ca şi tu să fii deschis cu acea persoană. Totuşi, dacă simţi o suferinţă acută, e total justificat ca tu să-i ceri să-ţi acorde un interval de timp, în care discuţia va fi numai des­pre tine. Convenţia implicită este că, atunci când acea persoană va avea propria suferinţă, tu vei fi disponibil.
Fii simţit şi dă-ţi seama, atunci când ai mers prea departe şi doar ai folosit urechea înţelegătoare a altuia ca pe o zonă de descărcare. Nu cere sfaturi. Cea mai bună folosire a simpatiei este aceea de a găsi pe cineva în care să ai suficientă încredere pentru a începe procesul de elib­erare, pe care trebuie să-1 continui, apoi, de unul singur.
Intenţia ta este de a aduce la lumină energiile timide, ascunse, stânjenitoare, vinovate sau scandaloase.
Oare avem o asemenea persoană în vieţile noastre? Nu, nici vorbă de aşa ceva.
Două lucruri se pot spune în această privinţă, în primul rând, poţi căuta un ajutor profesionist, care te face să te relaxezi, întrucât ai deplină încredere şi astfel avansezi cu viteza ce ţi se potriveşte şi simţi - nu cu mintea, ci cu inima - dacă el sau ea este suficient de deschis/ă pen­tru a accepta energiile întunecate pe care vrei să le eliberezi.
În al doilea rând, există o lege spirituală în care am ajuns să cred în totalitate, de-a lungul anilor: atunci când eşti pregătit, îndrumarea va veni. Bazează-te pe oamenii care sunt acum în viaţa ta; priveşte-ţi în faţă energiile întunecate, cât de cinstit poţi; respectă-ţi propriile limite, cât şi pe cele ale tuturor care sunt în jurul tău.
Pe măsură ce îndepărtezi fiecare foaie de ceapă, profesorul care te poate conduce va apărea aproape miraculos, chiar în momentul când îndrumarea este necesară

sursa: http://www.ceruldinnoi.ro/