joi, 30 octombrie 2014

Descoperiri arheologice extraordinare în situl Teotihuacan

O serie de descoperiri arheologice importante au fost facute, in aceasta perioada, in Tunelul Zeilor de langa orasul prehispanic Teotihuacan, intr-un sit aflat pe platoul central din Mexic, la 50 kilometri de Ciudad de Mexico. Descoperirile constau in câteva zeci de mii de obiecte-ofrandă, găsite la o adâncime de 18 metri.
Ingropate vreme de 1.800 de ani, ofrandele au fost descoperite la o distanţă de 103 metri de intrarea în tunelul Piramidei Kukulkan, piramida ce a fost dedicată zeului omonim, cunoscut şi sub denumirea "Şarpele cu pene", obiect gasit în octombrie 2003, a declarat Sergio Gomez, şeful de proiect al şantierului arheologic.
Sapaturile au durat 11 ani, timp in care au fost gasite câteva zeci de mii de artefacte din jad, patru statuete remarcabile din piatră verde, zeci de cochilii de mari dimensiuni provenind din Golful Mexic şi din Marea Caraibilor, osemintele unor feline de talie mare, obiecte din lemn şi mii de seminţe de plante.
"Tunelul şi ceramica datează din anii 150-200 e.n., dintr-o epocă în care au fost depuse toate aceste ofrande", a declarat acelaşi arheolog mexican.
Conform arheologului Sergio Gomez, locuitorii din Teotihuacan au săpat un tunel la o adâncime de 15 metri, pentru "a menţine în permanenţă o rezervă de apă, pentru că, potrivit miturilor, lumea din adâncuri are propria sa geografie sacră şi metaforică: râuri, munţi, lacuri şi chiar propriul cer".
In interiorul sitului arheologii au găsit "pereţii şi bolta tunelului acoperite de o pudră provenind dintr-un mineral metalic", obţinută din hematit şi magnetit, fapt ce demonstrează că oamenii acelor vremuri intrau în tunel având torţe în mâini, iar tunelul era luminat ca "un cer cu stele strălucitoare".
Sergio Gomez spera ca aceste descoperiri vor putea ajuta arheologii ca să înţeleagă mai bine structura de putere şi modul de transmitere al acesteia, care, până în prezent, au rămas un mister pentru istorici.
Inclus in patrimoniul UNESCO, Teotihuacan - sau "Oraşul Zeilor", în limba nahuatl - a fost una dintre principalele aşezări omeneşti din America Centrală în epoca prehispanică. 
Vechile civilizatii sud-americane raman si in prezent niste enigme. Enigme care, odata cu fiecare descoperire, par sa isi dezvaluie secretele ascunse timp de mii de ani.

sursa: http://www.mediafax.ro/    sursa foto: http://www.dallasnews.com/

miercuri, 29 octombrie 2014

Ce se intampla in spatele mass-media - Marturia unui ziarist

“Timp de 17 ani am fost plătit de CIA. Eu și alți zeci de jurnaliști am lucrat în favoarea Casei Albe", a declarat celebrul ziarist Udo Ulfkotte într-o carte cu titlu elocvent ”Ziariști cumpărați”.
Udo Ulfkotte este un jurnalist ce are in palmares zeci de premii internaționale fiind unul dintre cei mai importanți corespondenți externi ai ziarului geraman “Frankfurter Allgemeine”. Acesta a declarat ca atât el cât și alți jurnaliști din Germania au lucrat în favoarea Casei Albe.
Conform lui Udo Ulfkotte în Europa și in Statele Unite, majoritatea companiilor de comunicare, așa numitele ”non-officail cover”, lucrează pentru o agenție de informații. ”Cred că este, mai mult decât orice, cazul jurnaliștilor englezi pentru că au o legătură mai strânsă, dar și cazul ziariștilor israelieni și, desigur, al celor francezi. Al celor australieni, din Taiwan și Noua Zeelandă… sunt multe țări implicate”, afirmă Ulfkotte.
Site-ul  informarexresistere.fr  prezinta o parte dintre declaratiile jurnalistului german.
"Nu este corect ceea ce am făcut până acum… boicotând și discreditând Rusia, pentru a ridica un zid în Europa. Nu este corect ce am scris eu și colegii mei. Noi am făcut să se intre în război, iar eu nu doresc război. Am devenit cetățean de onoare american al statului Oklahoma…. De ce? Pentru că am scris pro americani. Am fost cumpărat de CIA, ca toți ceilalți. Iranienii au fost gazați cu gaze chimice germane. Eu știam, aveam probe. Este inuman, criminal, iar eu am tăcut. Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informații, chiar dacă CIA nu va admite niciodată.
Frankfurter Allgemeine nu scrie niciodată adevărul. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informație pur americană. De fapt, suntem o colonie. Ştiu ce se întâmplă dacă nu vreau să colaborez cu ei. De șase ori casa mea a fost precheziționată pentru că eram acuzat că aș fi dezvăluit secrete de stat. Nu mă interesează ce se va întâmpla. Nu am copii. Dacă mă vor băga în închisoare e ok, va fi bine câtă vreme va fi restabilit adevărul".
Acum puteti sa va faceti o idee despre cum stau lucrurile in Ucraina, Siria, Israel sau Irak. Majoritatea acestor conflicte au la baza niste inselatorii. Inselatorii care permit Ocultei Mondiale sa produca situatii conflictuale pe toata suprafata globului si astfel sa preia controlul mondial.


sursa foto si articol: http://www.antena3.ro/

marți, 28 octombrie 2014

Traim intr-o lume a depresiei

Un aspect profund negativ pe care il remarc de ceva timp este faptul ca foarte multi oameni aleg sa isi incheie socotelile cu viata intr-un mod tragic, acest fapt fiind unul extrem de ingrijorator. Vazand asta nu pot sa nu ma gandesc decat la faptul ca traim intr-o lume a depresiei.
O lume a depresiei in care oamenii sunt conectati total la aceasta realitate uitand total de propriul lor eu interior. Oamenii s-au distantat mult de eul lor interior si sunt complet integrati in aceasta realitate. Realitate care poate parea dura pentru ei. Acesti oameni nu sunt capabili sa isi controleze viata, haosul fiind cel care le dicteaza tot.
Atunci cand un individ simte ca nu isi mai poate controla firul vietii totul pare un dezastru si viata pare un cosmar. Raul pare sa predomine in viata acestuia deoarece negativismul pe care il emana poate atrage evenimente nefaste. Evenimente nefaste ce par a avea un efect de domino.
La acest lucru se ajunge atunci cand problemele cotidiene ajung sa va ocupe cea mai mare parte din viata. Nu lasati aceste probleme sa va darame. Problemele exista pentru a fi rezolvate si pentru a intari omul nu pentru a-l slabi.
Pentru a reusi acest fapt trebuie sa nu ne atasam de nimic. Totul este in afara noastra si nimic nu ne poate afecta decat daca ne atasam de acel ceva.
Atasamentul fata de materie (valorile materiale) ne poate distruge sufletul. Asta incerca Iisus sa explice atunci cand le spunea oamenilor: "căci mai uşor trece o cămilă prin urechile acului decât intră un bogat în împărăţia cerurilor".
Nu va recomand sa renuntati la bani dar nici sa nu depindeti de ei. Fiti bogati dar nu uitati ca totul este doar o iluzie. Ascultati-va inima si faceti numai ceea ce va place. Nu renuntati la fericire pentru bani. Fii fericit si detasat de valorile materiale in timp ce va urmati visul si banii o sa vina de la sine.

luni, 27 octombrie 2014

Misterioasa structura Hypogeumul Hal Saflienti din Malta

Hypogeumul Hal Saflienti din Malta, cea mai misterioasa structura subterana din lume. Aici s-au gasit peste 30.000 de schelete si se pare ca in interiorul ei traiesc oameni giganti si parosi!


catacombe Malta 1Chiar in sudul Italiei, in partea de vest a Marii Mediterane, se afla insula Malta. În trecut, Malta a fost in posesia mai multor naționalitați, fiind considerata a fi una dintre zonele cele mai strategice de pe pamant. Port și punct de intersecție intre Europa, Asia, Orientul Mijlociu și Africa, Malta a constituit unul dintre cele mai vechi centre ale civilizatiei umane.


Localnicii maltezi faceau jertfe zeului Moloh si altor zei subterani sub forma de sarpe



În timpul Vechiului Testament, un grup de preoti antici care se inchinau zeului Moloch (Baal, Osiris sau Nimrod) au vizitat insula, asa ca localnicii au acceptat cu usurinta invataturile lor, inclusiv oferirea de jertfe umane pentru potolirea setei zeului Moloh, dar si a altor zei care se ascundeau in lumea subterana si care se asemanau cu niste serpi. Cand Apostolul Pavel a vizitat insula (lucru pe care il aflam din Faptele Apostolilor, capitolul 28) el a aflat de convingerile superstițioase ale localnicilor cu privire la acesti șerpi.


Misterioasa structura subterana


La cațiva kilometri sud de capitala tarii, La Valletta, se afla un mic sat, numit Casal Paula. În anul 1902, muncitorii care sapau in zona au dat intamplator peste mai multe tuneluri subterane, cea mai mare parte din ele fiind excavate in roca solida, coborand in pamant și pana la 3 niveluri. Aceste catacombe multi-nivelate au primit numele de “Hypogeumul Hal Saflienti”; in limba latina, un hypogeum inseamna structura subterana.


Aproape de nivelul ultimei incaperi, intre al treilea și ultimul nivel al acestor catacombe antice, exista așa-numitele “camere de inmormantare”. Acestea au doar cațiva metri patrați și sunt situate chiar langa podea, astfel incat cineva trebuie sa ingenunchieze pentru a se uita la ele. Aceste “camere funerare” sunt suficient de mari pentru ca cineva sa se tarasca prin ele.



Mai multi profesori si elevi au disparut fara urma in tunelurile misterioase



Exista zvonuri ca una dintre aceste “camere de inmormantare” nu se termina niciodata, ci continua in caverne mai profunde și mai neexplorate. Aceasta ar fi de fapt pasajul subteran și camera la care se referea in numarul sau din august 1940 revista “National Geographic”. Articolul sustinea ca mai multe persoane au disparut fara urme in aceste catacombe:
“Guvernul maltez a inchis intrarile in aceste tunele, dupa ce mai multi elevi și profesorii lor s-au pierdut in labirintul catacombelor si nu s-au mai intors niciodata.”


30.000 de schelete se gaseau in Hypogeum!



Povestea merge mult mai “adanc” decat articolul din “National Geographic”. Alte surse spun ca circa 30 de copii au disparut in aceste catacombe, și ca atunci cand a fost descoperit pentru prima data Hypogeumul, au iesit la suprafata 30.000 de schelete umane de barbați, femei și copii, victime ale sacrificiilor facute pentru “zeii lumii subterane”.


Povestea uluitoare a domnisoarei Jessup


Un articol scris de o domnisoara Lois Jessup, angajata a Ambasadei Britanice, a aparut intr-un numar mai vechi al revistei “Borderland Science”, și mai tarziu in cartea lui Dr. Allen, “Enigma fantastique.”


Domnisoara Jessup susținea ca a vizitat Hypogeumul inainte, dar si dupa dispariția tragica a copiilor. Ea l-a convins pe ghid sa viziteze una dintre așa-numitele “camere de inmormantare”, pe propriul ei risc. Ea s-a tarat mult timp prin pasajul mic si stramt si a ajuns pana la urma intr-o caverna uriasa, care avea o terasa, iar in mijloc era o prapastie incredibil de adanca, aparent fara fund. Pe peretele opus, se afla un alt tunel. Şi acum urmeaza surpriza, iar domnisoara Jessup se jura ca ceea ce veti citi in continuare s-a intamplat cu adevarat.


În tunelurile subterane se aflau creaturi paroase si gigantice!



Din acel tunel, dincolo de prapastie, ea susține ca a vazut mai multe creaturi foarte mari, de forma umanoida, dar complet acoperite cu par din cap pana-n picioare. Observand-o, creaturile gigantice au ridicat brațele in direcția ei, moment in care un vant sufla prin intreaga caverna, stingandu-i lumanarea pe care o tinea in mana! Ea s-a intors inspaimantata inapoi, iar ghidul, cand a vazut-o, nu a spus nimic, dar a dat de inteles, dupa mimica fetei femeii, ca stia de aceste creaturi.


La a doua vizita in Hypogeum, dupa disparitia celor 30 de persoane, femeia a dat de un ghid nou, iar acesta chiar a negat ca un alt ghid ar fi lucrat acolo inainte! Domnisoara Jessup a aflat din mai multe surse ca profesorii si copiii disparuti fusesera in tunelul in care ea intrase prima oara, iar peretii acestuia s-au prabusit, astfel incat ei n-au mai avut nicio sansa de a se intoarce. Se spune ca la saptamani dupa aceasta intamplare tipete de copii se auzeau din subteran, in diferite parți ale insulei, dar nimeni nu a putut localiza sursele strigatelor.


În ceea ce privește Catacombele de sub Malta, exista unele povesti care spun ca aceste caverne adanci de sub insula se continua si dincolo de țarmuri, și acestea fac parte dintr-un labirint complex care se intinde sute de kilometri spre nordul Italiei, intersectandu-se cu celebrele catacombele de sub Vatican!


material preluat din: http://www.esoterism.ro/      sursa foto: http://www.abovetopsecret.com/

duminică, 26 octombrie 2014

Marea Invocatie a Lordului Maitreya


Fie ca din punctul de Lumină din cugetul lui Dumnezeu
Să se reverse Lumina în mintea oamenilor.
Fie ca Lumina să se reverse pe Pământ.
Fie ca din punctul de Iubire din inima lui Dumnezeu
Să se reverse Iubirea în inimile oamenilor.
Fie să se întoarcă Christos pe Pământ.
Fie ca din centrul unde Vointa lui Dumnezeu e cunoscută
Scopul să îndrume vointa mică a oamenilor –
Scopul pe care Maestrii îl cunosc si îl servesc.
Fie ca din centrul pe care-l numim specia umană
Planul Iubirii si al Luminii să se împlinească
Si să închidă usa locului unde sălăsluieste răul.
Fie ca Lumina si Iubirea si Puterea să reinstaureze planul pe Pământ.

(Trimisa de Lord Maitreya prin Djwhal Khul in cartile lui Alice Bailey)

sursa: http://ariendrafamily.wordpress.com/    sursa foto: http://petrumihaisacu.blogspot.com/

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Povestea fiecaruia dintre noi - Neale Donald Walsch

Saptamana trecuta am spus ca toata viata am cautat Cunoasterea Divinitatii. Toata viata, am stiut ca daca voi cunoaste Divinitatea, mi s-ar putea dezvalui totul. Totul despre Dumnezeu, despre viata si totul despre mine. Singurele intrebari pe care mi le-am pus au fost: ce este Cunoasterea Divinitatii si unde o pot gasi.
Apoi, am vorbit despre modul in care au inceput cautarile mele…la scoala romano-catolica din copilaria mea. Pana cand parintii mei m-au trimis la acea scoala, nu ma indoisem niciodata ca, daca-L voiam pe Dumnezeu alaturi de mine, nu trebuia decat sa-L chem. El ar fi fost intotdeauna acolo, dupa cum mi-a spus mama, iar eu o crezusem.
Cand m-am dus la St. Ignatius, dupa spusele calugaritelor, am aflat ca nu era chiar asa. Dumnezeu vrea sa vina la mine de fiecare data cand il chem, m-au asigurat ele, dar un suflet lipsit de puritate nu-L va primi niciodata pe Dumnezeu.
Am intrebat: Cine avea sufletul lipsit de puritate? Noi toti – mi s-a spus. Niciunul dintre noi nu este demn de a-L primi pe Dumnezeu in viata lui.
Cum puteam deveni demni de aceasta revelatie? Voiam cu disperare sa stiu. Crezusem ca Dumnezeu venea intotdeauna la noi. De fapt, mama ma invatase ca Dumnezeu era alaturi de noi in permanenta si ca, pentru a primi ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu, nu trebuia decat sa-L chemam, fiindca El era Intotdeauna Acolo, iar ajutorul ar fi venit nemijlocit. Acum mi se spusese ca, ei bine, nu era chiar asa
Trebuia sa fiu demn de a-L primi pe Dumnezeu sub acoperisul meu. Iar problema era ca ma nascusem nedemnde prezenta lui. La St. Ignatius, am invatat despre Pacatul Originar si despre faptul ca pacatuiam in fiecare zi si ca Dumnezeu nu putea veni in sufletul meu, daca eram un pacatos, dar ca nu trebuia sa disper, fiindca Dumnezeu imi putea ierta pacatele, iar apoi putea veni in sufletul meu, dar in primul rand, trebuia sa le marturisesc.
Dumnezeu nu putea ierta pacatele nemarturisite. Prin urmare, Taina Spovedaniei a fost creata de Cea Mai Sfanta Biserica – cea Catolica, aceasta fiind calea catre iertare si, in cele din urma, a Mantuirii.
Daca ne marturiseam pacatele, Dumnezeu ne-ar fi iertat, purificandu-ne din nou sufletele, stergand pacatele cu buretele. Apoi, puteam merge la Impartasanie. Il puteam primi pe Dumnezeu cel viu in vietile noastre, daca (literalmente, nu la figurat) consumam din carnea si sangele lui Christos, care era Fiul lui Dumnezeu si care murise pentru pacatele noastre.
Am fost invatat ca painea si vinul obisnuit s-au transformat in trupul si sangele lui Christos, in momentul Sfintirii (un ritual de baza al fiecarei Slujbe romano-catolice), cand a avut loc miracolul Transsubstantierii*, prima etapa din Sfanta Impartasanie.
*TRANSSUBSTANTIERE: In credinta crestina – prefacerea miraculoasa a painii si a vinului, din cuminecatura, in trupul si sangele lui Christos. NT:
Dupa cum va puteti imagina, dintr-o data, Spovedania a devenit foarte importanta pentru mine. Ma spovedeam cat de des puteam, asigurandu-ma ca nu existau pacate in sufletul meu, daca moartea mi-ar fi batut la usa.
Copil fiind, aceasta problema ma nelinistea teribil. Poate credeti ca glumesc sau exagerez putin, dar nu e cazul. Imi amintesc perfect ca, noaptea, imi era frica sa ma culc, mai ales daca stiam ca facusem prostii in ziua respectiva.
Daca ii raspunsesem obraznic mamei, ma certasem cu fratele meu sau, intr-un fel sau altul, ma purtasem aiurea, ma rugam cu frenezie, strangand cu putere ochii infricosati…
Acum, ma las in voia somnului. Il implor pe Domnul Dumnezeul meu sa-mi pastreze sufletul, Il rog sa-mi ia sufletul.
Speram ca seriozitatea mea sa poata  compensa comportamentul gresit.
Va impartasesc aceasta poveste personala dintr-un anumit motiv. Cautarea lui Dumnezeu, a trairii Experientei Divinitatii este un proces care a avut loc timp de secole, pe aceasta planeta. Este de remarcat faptul ca strabunii nostri si cei care ne-au educat ne-au oferit multe cai de acces. As vrea sa va vorbesc despre calea mea, pentru a va oferi macar un exemplu care sa va arate cat de mult ne-am complicat noi – toti oameni care traiesc pe Pamant – posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletele noastre, de a-L gasi, de a ne Imprieteni cu Dumnezeu si de a trai in comuniune cu Dumnezeu.
(…) Intr-o zi, voi scrie o carte cu acest titlu: Povestea fiecaruia dintre Noi, care va relata calatoria Noastra, a Tuturor, in cautarea a ceea ce stim, in adancul inimilor noastre, ca este adevarat: ca Dumnezeu exista si ca El nu ne-ar parasi niciodata, nu ne-ar condamna la o tortura eterna si nu ar vrea sa ne raneasca in niciun fel.
Cu iubire si imbratisari.
sursa: http://psihoterapiecraiova.wordpress.com/      sursa foto: http://vividlife.me/

vineri, 24 octombrie 2014

Soarele dimineţii – tehnică de transformare

Dimineaţa, la trezire, petrecem câteva minute întins pe pat, bucurându-ne de prospeţimea dimineţii, de razele soarelui. Simţim viaţa curgând prin trupul nostru. Ne observăm respiraţia, pulsul sângelui în vârful degetelor, greutatea trupului.
Coborâm din pat încet, observând schimbarea centrului de greutate în timp ce ne ridicăm. Călcăm atent, conştientizăm presiunea tălpilor pe sol. Extindem această stare de conştienţă  în timpul diferitelor activităţi matinale. Fiecare din experienţele senzoriale de dimineaţă este o parte a trezirii şi fiecare poate fi întâmpinată cu o încruntare sau cu un zâmbet. De aici începe stabilirea felului în care vom trăi acea zi: trişti sau fericiţi, cu optimism sau cu pesimism. Vom reacţiona dur la orice apare în calea noastră sau vom privi evenimentele cu seninătate? Vom lăsa grijile să ne domine ziua sau ne vom aminti ţelurile noastre înalte? Ceea ce apare zilnic în calea noastră nu poate fi controlat în totalitate de noi, dar modul în care răspundem evenimentelor vieţii depinde doar de noi.
În toate tradiţiile spirituale se recomandă ca dimineaţa, imediat după trezire, să realizăm anumite exerciţii meditative pentru a începe ziua într-un mod profund spiritual. Există numeroase variante ale acestei tehnici, fiecare dintre noi o poate adapta în funcţie de specificul şi înclinaţiile sale.
Este bine să nu mâncăm înainte de această tehnică, deoarece procesul digestiei poate îngreuna apariţia stărilor spirituale profunde. Alegem un loc liniştit, curat şi aerisit, unde să nu fim deranjaţi. Ne aşezăm pe sol, într-o postură de meditaţie şi ne relaxăm global, urmărind să eliminăm tensiunile interioare şi gândurile secundare. Timp de câteva minute respirăm calm, profund. Menţinem ochii închişi.
Ne imaginăm apoi un soare deasupra capului, care emană o intensă lumină alb-strălucitoare, caldă şi hrănitoare. Ne lăsăm treptat inundaţi de această lumină frumoasă, de sus în jos: lumina ne inundă mai întâi capul, simţim cum ochii, creierul, urechile, gura sunt pătrunse gradat de această lumină strălucitoare. Lăsăm apoi lumina să ne inunde gâtul şi umerii, să risipească încordarea din braţe, încheieturile mâinilor, palme. Fiecare celulă din braţele noastre este acum plină de lumină.
Treptat, lăsăm lumina să coboare în zona pieptului, simţim cum fiecare organ fizic este purificat de această strălucire caldă. Lumina pătrunde apoi în zona spatelui şi mai jos, în zona abdominală. Conştientizăm eliminarea tensiunilor musculare şi armonizarea energiilor din aceste zone. Lăsăm apoi gradat lumina să coboare spre picioare şi tălpi.
Acum, fiecare celulă a corpului nostru este plină de lumină. Conştientizăm starea de dilatare uşoară în afara corpului fizic, starea de purificare şi înălţare sufletească, linişte şi calm profund.
Conştientizăm în continuare lumina din fiinţa noastră şi rămânem în această stare de linişte oricât de mult timp dorim. Simţim că suntem alcătuiţi din lumină. Expansionăm gradat această lumină în întregul Univers. Cuprindem în fiinţa noastră acum mult dilatată, tot ceea ce ne înconjoară, obiectele, fiinţele, şi impregnăm cu lumină totul.
Revenim apoi gradat la conştiinţa corpului fizic, respirăm profund şi deschidem ochii. Privim acum ziua care ne aşteaptă  cu încredere şi  fericire, privim lumea cu ochi de lumină…
material preluat din: http://centrul.kamala.ro/     sursa foto: http://www.motanes.ro/