luni, 9 martie 2015

Stanislav Grof: Spiritualitatea nu este o chestiune de credință, ci de experiență

Descoperiri transpersonale care schimbă lumea
Dincolo de titlurile sale academice și de cei 50 de ani de cercetări a stărilor de conştiinţă extinsă, dincolo de statutul său de fondator al psihologiei transpersonale, Stanislav Grof este unul dintre acei oameni care au schimbat lumea. Iar a schimba lumea necesită nu numai clarviziune, dar şi curaj. Stanisav Grof a avut curajul să meargă împotriva curentului academic al timpului său și să afirme rezultatele cercetărilor sale asupra conştiinţei, contribuind astfel decisiv la ceea ce mai tarziu avea să se numească ”schimbarea de paradigmă”. Curentul dominant în studiul asupra psihicului omenesc acum 50 de ani era acela conform căruia conștiința nu era decât un fenomen colateral asociat activității creierului. Universul era văzut ca fiind în esența sa material, iar ființa omenească era privită de știință în mod mecanicist. Psihicul omenesc nu era decât rezultatul activității cerebrale, un accident fericit al ”materiei superior organizate”. Stanislav Grof a avut curajul de a merge pe carări nebătute și a introdus în psihologie teritorii considerate de știință, până la el, simple speculații mistice. Astfel el a contribuit decisiv la apropierea dintre știință și spiritualitate, la configurarea unei noi viziuni asupra psihicului omenesc dar și asupra naturii universului. Cercetările sale împreună cu descoperirile din fizica cuantică au deschis calea unei schimbări profunde de concepție asupra realității în care trăim dar mai ales asupra rolului pe care îl joacă psihicul în această realitate.
Am avut bucuria şi onoarea de a-l cunoaște pe Stanislav Grof. Elena a studiat cu el la GTT (Grof Transpersonal Training) şi au rămas prieteni pe viaţă. Eu (Horia) l-am cunoscut acum doi ani şi am petrecut câteva zile împreună cu el, pe care nu le voi uita niciodată. Studiul conştiinţei este probabil unul dintre lucrurile care mă interesează cel mai mult în această viaţă, iar pentru mine, a-l asculta pe Stanislav Grof, a fost un privilegiu şi o uriaşă bucurie. O bună parte dintre înțelegerile profunde care mi-au schimbat viaţa i le datorez acestui om. Acest uriaş, la propriu şi la figurat, este unul dintre oamenii care au înţeles de la bun început că adevărata cunoaştere, fie ea chiar şi asupra psihicului omenesc, vine din experienţă, din experimentare. Nu ştim, cu adevărat, nimic înafara lucrurilor pe care le-am trăit. Stanislav Grof a fost acela care ne-a arătat, într-un fel sau altul, că ceea ce trăim în stările de conştiinţă extinsă este realitatea noastră interioară.
Metoda respiraţiei holotropice pe care Stanislav Grof a pus-o la punct, şi care este o cale de a intra rapid şi eficient în extinsă, a fost o poartă fabuloasă pentru transformarea noastră, pentru evoluția noastră spirituală. Ceea ce împărtăşim astăzi cu prietenii noștri de pretutindeni, i se datorează, în bună măsură, şi lui.
L-am întâlnit din nou la Moscova, săptămâna trecută, împreună cu soția lui, Christina, cu care a pus la punct respirația holotropică. Întâlnirea a fost o nouă revelație, de data aceasta oferită de Christina. Dar despre acest subiect va scrie, în curând Elena.
Până atunci vă invit să citiți acest interviu pe care vi-l oferim în cinstea lui Stanislav Grof. În ziua în care veți citi aceste rânduri, omul acesta pe care unii îl consideră cea mai importantă figură a psihologiei occidentale de după Jung, va împlini 80 de ani.

”Depresia este semnul indepărtării de nivelurile spirituale ale fiinţei”
Domnule Stanislav Grof, la ultima noastră întâlnire am discutat despre criza prin care trece umanitatea. Concluzia discuției noastre era aceea că fațetele exterioare ale crizei – economice, politice, sociale etc – sunt aspecte ale unei crize interioare a umanității, de natură spirituală. Tot mai mulţi oameni experimentează această criză la nivel individual. Pe de-altă parte, stările de conştiinţă extinsă par să aibă o dimensiune terapeutică importantă. În ce măsură stările de conştiință extinsă ar putea fi o soluție la această criză spirituală?
Cred că trebuie să plecăm în această discuție de la potențialul transformator al unei crize. Eu și Christina (Grof) am creat termenul de ”urgență spirituală” pentru a descrie aceste stări și pentru a sugera potențialul lor pozitiv. Ideograma chinezească pentru ”criză” este compusă din două imagini, una reprezentând pericolul și cealaltă șansa, oportunitatea. Spun asta pentru a sublinia faptul că adâncirea într-o criză – a unei persoane sau a unei întregi societăți – poartă în sine posibilitatea ridicării pe un nou nivel de conștiință spirituală. Dacă aceste stări sunt corect înțelese și susținute, ele pot conduce întradevăr la vindecare emoțională și psihosomatică și la evoluții extraordinare din punct de vedere psihologic și al conștiinței în ansamblu. Episoade de criză psiho-spirituală pot fi întâlnite în biografiile tuturor marilor mistici, ale sfinților creștini și ale marilor yoghini, ale șamanilor şi ale vizionarilor. Întotdeauna ele sunt repere importante ale căii spirituale au un potențial uriaş de vindecare şi transformare interioară. Din nefericire însă, psihiatria de orientare clasică nu vede diferența între crizele psiho-spirituale sau stările mistice și tulburările mintale. Modelul clasic al psihicului așa cum este el văzut de psihiatria academică, este limitat la biografia post-natală, astfel că simptomele unei crize spirituale, care nu sunt decât semnele unei profunde transformări, sunt tratate cu medicamente supresive puternice. Aceasta este o dramă la care asistăm neputincioși în zilele noastre, în care consumul de antidepresive a devenit uriaș. Depresia, starea de disconfort psihic este semnul transformării interioare care de multe ori are semnificații spirituale. În loc ca aceste crize să fie susținute, conținute de către terapeuți, semnele lor sunt suprimate în speranța că subiecții vor reintra în ”normalitate”. Este important ca oamenii să știe faptul că depresia este semnul îndepărtării de sine, semnul unei rupturi de nivelurile spirituale ale ființei noastre, și că tot ceea ce trebuie să facem este să ne întoarcem către interior. Şi, da, stările de conştiinţă extinsă au întradevăr o forţă vindecătoare extraordinară, tocmai prin faptul că ne apropie de acele conținuturi ale psihicului care ne sunt ascunse, de care nu suntem conștienți. Dar dacă nu suntem conştienţi de ele, asta nu înseamnă că ele nu există. Există, adânc îngropate în inconștient, sunt structuri psihice şi energetice pe care le purtăm cu noi. Aici intervine limitarea modelului clasic al psihicului omenesc. Freud a impus termenul de tabula rasa cand vorbea despre conștiința omenească la naştere. Imagina psihicul omenesc ca pe un spaţiu gol, așteptând să fie scris cu experienţele post natale. În realitate, lucrul cu stări de conştiinţă extinsă a dovedit fără nici o umbră de îndoială că există conţinuturi conştiinţei anterioare naşterii.

Stările de conştiinţă extinsă induc un proces vindecător pe toate planurile
Aceasta este una dintre cele mai imporante lucruri pe care le-aţi descoperit. Puteţi detalia puţin pentru aceia care nu au citit cărţile dvs şi nici nu au experimentat niciodată o stare de conştiinţă extinsă?
Cu condiţia să nu pierdem direcţia dată de prima întrebare, şi să ne întoarcem mai târziu la dimensiunea terapeutică a stărilor de conştiinţă extinsă şi la criza spirituală, care mi se pare importantă. În primul rând aş vrea spun că nu eu am descoperit acest lucru, că ci marile tradiţii spirituale ale lumii şi cunoaşterea nativă, ancestrală, ştia foarte bine că noi nu ne naştem în acest univers odată cu naşterea fizică. Eu doar am readus în câmpul cunoaşterii ştiinţifice acest adevăr care era eludat de psihologie şi psihiatrie din cauza unei viziuni înguste, mecaniciste. Pe scurt, experimentând cu stări de conştiinţă extinsă induse la început cu LSD, în cadrul unor programe de cercetare universitară, în anii 70, apoi induse cu ajutorul respiraţiei holotropice, şi lucrând cu mii de oameni, am descoperit că trăirile subiecților mei nu se opreau deloc aşa cum te-ai fi aşteptat, la viaţa post-natală. De foarte multe ori ei retrăiau cu detalii uimitoare propria lor naştere, aflau lucruri incredibil de detaliate pe care ulterior le verificau prin intermediul familiei etc. Mai mult decât atât, ei aveau amintiri uluitoare din viața intrauterină, își aminteau detalii din viața părinților lor, retrăiau momente importante din această perioadă. Aceasta arăta faptul că fătul nu numai că avea conștiință de sine, dar sensibilitatea sa la mediul înconjurător era extraordinară. Un alt lucru foarte important pe care l-am descoperit a fost acela că viața intrauterină și nașterea influențează întreaga viață ulterioară a individului. Traumele din acea perioadă lasă urme importante, ca și etapele procesului nașterii. Ca să dau doar un exemplu, de pildă dacă în procesul nașterii există un blocaj în canalul nașterii, atunci este foarte posibil ca în viața adultă persoana respectivă să repete același model psihic, viața să i se pară o situație fără ieșire, teribilă, apăsătoare, deprimantă. Nu vreau să intru în detalii, dar retrăirea episodului nașterii poate debloca energia psihică blocată în cursul acelei traume. Nașterea poate fi cel mai traumatic moment al vieții unui om. Felul în care ne naștem lasă urme adânci în viața noastră. În stările de conștiință extinsă deci, putem retrăi aceste împrejurări și dizolva tensiunea psihică a traumei respective. Iar acest proces este unul foarte vindecător, pe toate nivelurile, nu numai psihic, dar și psiho-somatic.

Dimensiunile mistice ale experienţelor holotropice
Faptul că psihicul conține amintiri dinaintea nașterii schimbă deci harta conștiinței omenești așa cum era ea desenată de știință. Care este acea nouă cartografie a conștiinței despre care scieți în cărțile dvs? Puteți face o schiță a acesteia?
Experiențele pe care le numim perinatale, adică din preajma nașterii, sunt numai o mică parte dintre experiențele pe care le putem avea în cursul unei sesiuni de lucru cu stări de conștiință extinsă, fie ea indusă prin respirație holotropică sau prin ale mijloace. Fac această precizare pentru că tradițiile mistice ale lumii conțin o cunoaștere uriașă în acest sens, care până acum a fost complet ignorată de știință. O altă categorie de experiențe importante sunt cele transpersonale, în care subiecții pot trăi experiența de a fi identificați cu orice element al universului cunoscut, fie el un univers fizic sau arhetipal. Transpersonal înseamnă dincolo de persoană, dincolo de identificarea noastră obișnuită, dincolo de corp și de ego, dincolo de procesele mentale obișnuite. Sunt experiențe pe care tradițiile orientale, hinduse, budhiste, taoiste sau cele șamanice, le cunosc foarte bine. În aceste experiențe de indentitate cu orice element din natură, cu copaci, cu pietre, cu stele sau cu galaxii, cu animale sau cu plante, cu alte ființe omenești, au o uriașă capacitate vindecătoare și transformatoare, pentru că odată avută experiența, aceasta schimbă felul în care relaționăm cu ceilalți, felul în care privim universul înconjurător, pe care nu-l mai vedem ca pe un mediu inert, material și atât, ci ca pe un mediu viu, plin de conștiință, de cunoaștere, de experiență. Într-o asemenea experiență poți trăi direct durerea unei alte persoane, dar și durerea unei păduri atunci când este tăiată, și acest lucru e probabil că va schimba ceva în atitudinea față de ființele vii în general. Am numit acest tip de experiențe holotropice, adică experiențe de îndreptare către întreg, experiențe de întregire. Stările holotropice sunt stările prin care trec marii mistici, sfinții creștini, maeștrii yoghini, sidhașii, dervișii sufiți, sunt stările în care intră șamanii în dansurile
tribale, stările vizionare tradițiilor mistice. Sunt stări în care descoperim natura arhetipală, numinoasă a universului, putem avea experiențe mistice foarte importante, întâlniri cu personaje arhetipale din diverse tradiții, cu îngeri și arhangheli, cu divinități ale unor culturi cu care poate nu am luat contact niciodată în această viață. Sunt porți către lumea ahetipurilor intuite de Jung, porți către nivelurile inconștientului colectiv, care pot fi descrise ca un fel de matrice psihice cu grad colectiv înalt, care trasează cadrul foarte larg, contextul experienței noastre psihice de fiecare zi. Deasemeni aceste stări holotropice pot avea un impact semnificativ major asupra subiectului pentru că retrasează harta spirituală personală. Este foarte interesant faptul că putem avea acces la arhetipuri, divinități, pesonaje despre care nu am auzit niciodată în această viață, pentru că acest lucru arată măsura în care suntem racordați la rețeaua de conștiință a întregii umanități, din toate timpurile. Granițele temporale se prăbușesc, granițele logice, granițele, a tot ceea credeam despre noi înșine, astfel că ne putem scutura de structurile psihice pe care le purtăm cu noi și care ne îngrădesc de fapt trăirea deplină a realității. Descoperim dimensiunea noastră universală. Nu mai sunte ființe limitate, venite în această existență fără un scop, ci descoperim dimensiunile noastre universale. Iar acest lucru este cu adevărat vindecător.

A trăi experienţele marilor mistici
Un subiect care interesează pe multe lume: viețile anterioare. În această hartă a psihicului omenesc intră și ceea ce par a fi experiențe ale unor alte vieți. Chiar dvs descrieți în unele dintre cărțile dvs experiențe personale de acest gen. Ce puteți să ne spuneți despre acest tip de experiențe?
Aceasta este o categorie foarte interesantă de experiențe care deasemeni pun sub semnul întrebării multe dintre lucrurile pe care credem că le cunoaștem din prspectivă științifică. După 50 de ani de experiență cu stările de conștiință extinsă pot să vă spun că am întâlnit cazuri extraordinare în care informațiile obținute în astfel de stări au putut fi verificate. Este vorba despre oameni care, după ce au avut o asemenea experiență și au aflat anumite informații despre un personaj cu care se indetificaseră în cursul experienței, au verificat, uneori în alte țări și pe alte continente, și au avut confirmarea veridicității acestor informații. Experiențele din vieți anterioare sunt a categorie importantă de experiențe transpersonale și sunt printre cele mai dramatice și cele mai spectaculoase
Sunt secvențe care se desfășoară în alte epoci istorice și în alte locuri, însoțite de senzații fizice și emoții foarte puternice și descriu în detaliu persoane, circumstanțe și cadre istorice relevante. Acestea sunt cu siguranță experiențele care au determinat credința în karma și reîncarnare specifice estului. Deasemeni potențialul lor vindecător este remarcabil ceea ce ar trebui să facă știința să le ia în considerare cu seriozitate. Atunci când conținutul unei experiențe karmice apare în conștiință el poate oferi explicații pentru unele aspecte de neînțeles care apare în viața cotidiană, cum ar fi dificultățile de relaționare cu anumite persoane, fobii stranii, simptome emoționale și psihosomatice ilogice, capătă semnificație ca vestigii karmice dinstr-o viață anterioară. Aceste probleme dispar în momentul în care un tipar karmic este trăit complet și conștient în cadrul unei experiențe holotropice. La fel ca și experiențele de conștiință unificată, cele ale unor vieție anterioare modifică dramatic cadrul de referință conceptual, atât cel personal dar și cel macro, ca viziune asupra naturii universului în care trăim și asupra naturii a ceea ce suntem. Felul în care noi ne definim pe noi înșine și universul în care trăim, paradigma cum s-ar spune, influnețează decisiv deciziile pe care luam în viață și felul în care relaționăm. Sunt experiențe cruciale, în care sentimentul fragmentării obișnuite a minții și corpului este depășit și simțim acea stare de unificare și întregire. Uniunea extatică cu natura, cu umanitatea întreagă, cu Dumnezeu și cu cosmosul este asociată cu bucuria, cu pacea interioară. În asemenea experiențe depășim cu mult granițele realității convenționale, spațiul tridimensional și liniaritatea timpului. Sunt experiențele despre care vorbesc marii mistici și despre care în mod obișnuit credem că nu le putem trăi chiar noi. Dar în experiențele holotropice aceste stări sunt frecvente iar rezultatele lor ulterioare constau cum spuneam, în modificarea dramatică a cadrului conceptual al vieții obișnuite.

”Stările de conştiinţă extinsă sunt un instrument de creştere spirituală”
Schiţi vă rog acest nou cadru conceptual și faceți conexiunea cu crizele spirituale și cu puterea vindecătoare a stărilor de conștiință extinsă.
Noul cadru conceptual sau Noua Paradigmă este susținută nu numai de psihologia transpersonală și experiențială, dar domenii, dintre care cel mai important mi se pare cel al fizicii cuantice care reconfigurează complet ceea ce credeam despre univers. Descoperim de fapt că nu există granițe, ca să-l citez pe Ken Wilber, că tot ceea ce există, inclusiv lumea materială nu este decât un aspect al conștiinței. Tot ceea ce există este Conștiință. Iar această conștiință cosmică, din care face parte și conștiința omenească, este într-o profundă transformare. Ceea ce eu și Christina am numit crize spirituale – și care sunt complet diferite de crizele psihotice – sunt de fapt crize de transformare. Pe fundalul transformării Conştiinței în ansamblu, la scară cosmică, se petrece o intensificare a crizei spirituale personale. Un număr din ce în ce mai mare de oameni de pretutindeni trec prin acest tip de transformare. De aceea afirmam la ultima noastră întâlnire că aspectele exterioare ale crizei care a cuprins umanitatea – economică, socială, ecologică etc- nu sunt decât aspecte ale unei crize interioare. Conștiința umanității se extinde, tinde să depășească acele granițe înguste pe care le-a impus cunoaşterea epocii tehnologice, către domeniile arhetipale, spirituale, într-un cuvânt către o cuprindere mai largă a cunoașterii de sine. Așa se explică revirimentul extraordinar al spiritualității pe toată planeta, întoarcerea la o altă privire asupra naturii, asupra relațiilor inter-umane, explozia terapiilor inspirate din cunoașterea ancestrală, abordările holistice asupra ființei omeneşti care apar în medicină și în alte domenii. Ceea ce se petrece cu o persoană care trece printr-o criză de transformare, de evoluție spirituală, același lucru se petrece cu societatea în ansamblul său. Stările de conștiință extinsă, sau holotropice sunt un instrument extraordinar de creștere spirituală tocmai pentru că spulberă identificările noastre obișnuite și ne oferă a perspectivă mai largă asupra a ceea ce suntem. instrument de auto-investigare, de auto-cunoaştere, de înlăturare a voalului iluziei, maya, cum ar spune un budhist și de recuperare a adevărului despre ființa noastră. În cadrul acestui proces de auto-cunoaștere descoperim în interiorul nostru surse ale suferinței de care nu am fost niciodată conștienți, modele comportamentale și de reacţie, modele de gandire care ne țin încorsetați și avem ocazia de a le depăși, de a le demonta prin conștientizare. Cred că lucrul cu propria noastră conștiință va deveni, într-un viitor apropiat, unul dintre cele mai importante moduri de vindecare, pur și simplu pentru că este adevărata vindecare și nu se bazează doar pe înlăturarea simptomelor. Măsura în care noi suntem fericiţi, în care avem capacitatea de a simţi bucuria și de a ne găsi un sens, pare să fie legată foarte strâns de măsura în care conștientizăm ceea ce suntem.
Interviu realizat de Horia Ţurcanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu