luni, 22 iunie 2015

Demonstrat - Calatoriile in timp sunt posibile

Calatoriile in timp au reprezentat unul din marile vise ale omenirii. Ani in sir, mii de inventatori si-au incercat norocul emitand cate o teorie sau dezvoltand cate un proiect in acest scop. Fizicienii de la Universitatea Nationala din Australia au publicat un studiu, in acest sens, in publicatia Nature Physics.
Conform profesorului asociat  Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU, studiul "demonstrează că totul ține de măsurarea directă". Astfel ca "la nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct, a mai declarat acesta.
Prin cadrul asa-numitului Experiment al celor două fante, cercetatorii au observat comportamentul ciudat al particulelor de lumină. S-a observat ca atunci cand când lumina a fost proiectată asupra unui ecran în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod neprevăzut, de-a dreptul schizoid.
"Experimentul implică o configurație simplă, un "tun" care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât să emită doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor de trecere. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși senzori în jurul fantelor pentru a urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu prin observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală. Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realității. Acest experiment poate fi replicat și cu electroni și cu orice alt tip de particulă."
Pentru o a explica mai simplu experimentul trebuie subliniat faptul ca atunci cand  fizicienii observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuși faptul că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Astfel ca practic fotonul  ar decide cum sa fie vazut.
Practic, observarea fotonului il aduce pe acesta din tărâmul cuantic al probabilităților în cel real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături de niște otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem cutia și operăm o observație directă asupra sa.
Faptul ca realitatea nu exista in afara observatiei este un lucru destul de bine stiut de cercetatori. Teoria aceasta a fost susținută și de un experiment propus de americanul John Wheeler încă din 1978. Despre acest experiment se credea ca nu va fi niciodata pus in practica. Din acest motiv a primit numele de "Experimentul cognitiv al alegerii întârziate" (cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică).
Se dorea sa se stie cand mai exact mai exact un foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de fantă?
John Wheeler a decis sa introduca in experimentul sau un al doilea ecran, dar doar dupa ce fotonul a trecut deja de primul ecran.
Decizia de a introduce cel de-al doilea ecran a fost una aleatorie. Cateodata se introducea cel de-al doilea ecran, cateodata nu.
Cand era introdus cel de-al doilea ecran scopul era de a produce același timp de interferență ca și primul ecran. 
Lucrurile au fost foarte dificil de pus in practica. Nimeni nu a reusit sa introduca cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a trecut de primul ecran și înainte de a ajunge la perete. Practic experimentul se inpotmolise aici.
Acum cateva saptamani in urma, cu ajutorul unei instalații de lasere, echipa de australieni a reusit  sa transforme acest experiment de gândire într-unul cât se poate de concret, de laborator. Acestia nu au folosit un foton ci un ci un atom de heliu, care deși este mult mai masiv decât un foton, ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă același comportament în cadrul experimentului — și anume să existe într-o stare indefinită și apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă.
Cercetatorii australieni au folosit laserele pe post de grilaje, unul în fața celuilalt, iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.
S-a observat ca de fiecare dată când cele două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca unde. Se mai observase faptul ca de fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă. Din punctul de vedere al cercetatorilor, ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, era faptul că decizia privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu se întâmplase încă !
Conform cercetatorilor, experimentul a demonstrat faptul ca atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Astfel ca, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj parea să determine starea din prezent a atomului de heliu care trecea prin primul grilaj laser.
Se pare ca atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă fiind determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat si care urmeaza să se întâmple în viitor. Deci, conform experimentului, viitorul determină prezentul.
Profesorul Andrew Truscott a declarat: 'Atomii nu au parcurs distanța dintre punctele A și B. Abia când au fost măsurați, la sfârșitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile, de particulă sau de undă".
Daca acest lucrur este adevarat ne punem o intrebare cat se poate de logica: ocultii se folosesc de trecut pentru a influenta realitatea prezenta si viitorul?

sursa: http://www.capital.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu