sâmbătă, 17 octombrie 2015

Bashar extraterestrul - Sa fii o persoana intreaga

Haideti sa incepem cu a intelege ideea in legatura cu relatia dintre Mintea Fizica si Mintea Superioara ce functioneaza ca o persoana intreaga.
Fiecare dintre voi a facut o alegere, alegerea de a trai experienta realitatii fizice, de a trai o viata fizica. Cand se face aceasta alegere din starea de spirit, de la nivelul non-fizic, ceea ce faceti, general vorbind, fie ca e complet constient sau in mod automat, este sa puneti bazele unui fundament in ceea ce ar putea fi numit “o realitate la nivel de sablon”, o frecventa, un domeniu al realitatii aflat imediat deasupra realitatii fizice, la care unii s-ar putea referi ca la un taram astral inferior. In aceasta realitate sablon, vibratiile de energie sunt ceva mai scazute decat ideea de taramuri spirituale superioare, dar nu atat de scazute sau de dense precum realitatea fiziologica. Cu toate astea, sunt destul de apropiate astfel incat pot fi folosite ca sablon pentru a stabili anumite scenarii ce vor fi jucate, pentru a trasa schita anumitor scenarii ce vor fi experimentate in realitatea fizica ce va urma.
Stabilind aceste scenarii, aceste teme de explorat in realitatea sablon, creati astfel un fel de “functie automata” ce va permite sa va focalizati pe experienta si explorarea acelei teme cand veti fi in realitatea fizica fara sa trebuiasca sa va ganditi prea mult la cum se face asta. Face parte din creatia acordului colectiv, ce are loc la nivelul realitatii sablon in care sunteti cu totii de acord sa creati anumite circumstante asemanatoare, anumite conditii asemanatoare prin care veti experimenta cu totii realitatea fizica. E nivelul in care sunteti cu totii de acord cu regulile generale prin care veti juca jocul realitatii fizice.
Odata ce acest lucru s-a stabilit ca tipar si s-a pus la locul sau, constiinta voastra atunci, intr-un sens, trece , se filtreaza prin acel sablon in drumul sau spre realitatea fizica, in drumul spre a va cristaliza in materialitatea fizica, facand legatura cu ideea trupului fizic, consolidandu-se bine in acea focalizare. Trecand prin acel nivel de sablon, luati asupra voastra atributele realitatii cu care ati fost de acord la modul general. Incepeti sa va umpleti si sa va imbibati constiinta cu o structura - cristalizati o anumita structura ce este reprezentativa pentru acea realitate in care veti avea o experienta.
O analogie similara ar fi ca decideti sa faceti scufundari la mare adancime si atunci trebuie sa va pregatiti cu un costum adecvat de scafandru, cu un aparat adecvat si un echipament de respirat adecvat. Va pregatiti pentru mediul in care urmeaza sa plonjati. Astfel ca, precum pe masura ce coborati, va reglati oxigenul, etc, obisnuindu-va cu presiunea de adancime din mare, la fel va obisnuiti – prin intermediul acestui proces de cristalizare – cu ideea experientei devenirii unei fiinte fizice si cu limitarile ce vin odata cu asta.
Tineti minte! Chiar daca, pentru majoritatea dintre voi, aceasta viata are de-a face in totalitate cu renuntarea la limitele proprii, multe dintre ele sunt inca de folos. Va folosesc inca pentru a va mentine focalizati in realitatea fizica.
Astfel ca, doar conceptul de limitare in sine, nu e inerent unul negativ – ceea ce faceti cu acel concept poate fi pozitiv sau negativ. Totusi, intorcandu-ne la ideea acestei progresii, cand va conectati astfel la ideea semintei fizice ce se naste pentru a crea o legatura cu conceptul unui trup, cand va cristalizati spiritual in acea fizicalitate, de fapt ajutati si asistati la formarea acelei forme embrionice, imbiband-o cu multe dintre ideile cristalizate pe care le-ati adus cu voi ca spirite si colaborati cu acel corp embrionic in pantecele mamelor voastre la crearea fiintei, a structurii de personalitate ce va exemplifica cel mai bine temele pe care ati ales sa le explorati in realitate.
In timp ce colaborati cu structura embrionica in acel sens, veti descoperi ca majoritatea ideilor sablonului, ca majoritatea ideilor tematice pe care le veti explora in realitatea fizica si pe care  le cristalizati astfel in acel corp embrionic, sunt gata dupa – in timpul sau dupa – cea de-a 41-a zi din existenta acelui embrion. Pana in acel moment structura embrionului nu are capacitatea sa incorporeze acele idei din sablon deoarece in embrion nu s-a format inca glanda pineala care e necesara, esentiala, cruciala.
Odata ce exista glanda pineala, deoarece ea este in creier poarta si usa dintre realitatile superioare si inferioare, e necesar ca ea sa fie in embrion ca sa functioneze ca si glanda care incorporeaza acele idei din sablon si astfel incepe apoi sa aranjeze partea neurologica a creierului, precum si structura celulara a corpului, intr-o asa maniera incat sa fie favorabila ideilor si temelor ce se cristalizeaza in acel trup.
Apoi, odata ce forma embrionara e organizata suficient pentru a fi potrivita cu frecventele reprezentative pentru tipul de experiente si teme pe care ati ales sa le explorati in realitatea fizica, incepe sa devina din ce in ce mai mult o legatura vibrationala solida intre ideea de forma fizica si forma spirituala. Asta va fi inca insuficient pentru ceva timp. Chiar si copii nascuti vor avea – general vorbind – de decis intre 3 si 7 ani daca isi doresc cu-adevarat sa desfasoare acea viata fizica mai mult de-atat, inainte ca ideea de legatura vibrationala dintre corpul fizic si spiritual sa devina relativ coeziva si relativ rezistenta.
Dar mai ales pana la varsta de 3 ani, veti descoperi ca multe spirite au dorit poate sa experimenteze doar foarte putin din realitatea fizica, ca si-au dorit, intr-un sens, doar sa-si ude putin asa numitele “picioare spirituale” in realitatea fizica, dar nu vor neaparat sa aiba o viata intreaga. Deci, veti descoperi ca multi indivizi foarte tineri vor alege sa traiasca doar o zi. Acesta nu e singurul motiv, dar e unul dintre cele majore, pentru ceea ce numiti pe planeta voastra morti fulgeratoare neasteptate. Vor trai doar intervalul pe care au ales sa-l traiasca si pur si simplu se vor intoarce inapoi in spirit.
La fel si ideea la care va referiti prin pierdere de sarcina sau avort e ceva ce, intr-un sens, serveste scopului acelui spirit de a alege pe cineva care nu va alege sa aiba neaparat un copil. Formand astfel o legatura cu persoana ce a facut o astfel de alegere, spiritele vor trai experienta portiunii din existenta fizica pe care au ales s-o experimenteze si-atat. Asta nu e sub nicio forma un comentariu la adresa acestui tip de alegere; inseamna pur si simplu ca nimic nu se pierde, iar in acest sens, totul serveste scopului unui spirit. Deci, in acest sens, nu trebuie judecat in vreun fel. E pur si simplu o alegere, o circumstanta si o oportunitate de care profita cei carora le poate fi de folos.
Pe masura ce continuati sa va cristalizati forma embrionica ce incepe sa stabileasca structurile celulare si conexiunile neurologice in corpul fizic, ce sunt reprezentative pentru tipul de teme pe care le veti explora, incepe, de asemeni, sa se creeze si constructia personalitatii. Reprezentarea inteligentei spiritului, constientei spiritului va fi, intr-un sens, copiata, redata in trup, va avea o forma de sablon proprie ce e reprezentativa pentru producerea sistemelor de credinte, emotii si tipare de gandire si actiuni.
Acest sablon prismatic din creier e setat sa primeasca anumite tipuri de informatii ce sunt in concordanta cu expresia alegerii experientelor tematice ale acelui spirit.  Astfel ca acea personalitate devine atunci fixata in mod unic si capabila sa se exprime pe sine in mod unic in concordanta cu temele ce au fost alese pentru a fi explorate. Asta nu vrea sa spuna ca personalitatea nu poate fi maleabila, fiindca este. Dar ideea e ca este proiectata special sa absoarba informatia care e in concordanta cu temele alese.
Acum, bineinteles ca atunci cand se naste un copil pe planeta voastra din anumiti parinti, deoarece inca absoarbe, inca isi pune bazele acelui sablon ce se cristalizeaza inca o vreme, va absorbi toata alimentarea telepatica de la parinti, de la societate. Si, pe masura ce se stabilizeaza in asta, va culege sisteme de credinte de la parinti, de la societate si va incepe sa le incorporeze si pe acelea in matricea sa; de multe ori vor fi sisteme de credinte ce sunt in concordanta cu explorarea sa tematica, precum si sisteme de credinte ce nu sunt neaparat in concordanta cu explorarea lui tematica. Cu exceptia unor sisteme de credinte ce in ofera acelui copil ocazia ca mai tarziu sa realizeze ca poate face o comparatie intre sistemele de credinte adunate de pe la altii si care nu-i apartin si sistemele de credinte pe care le-ar prefera.
Din nou, toata absorbtia serveste unui scop, dar o parte dintre sistemele de credinte ar putea ca in final sa nu fie neaparat in concordanta cu alegerile acelei personalitati, insa fac in continuare parte din tema de explorare aleasa, relative la acele sisteme de credinte culese de la parinti si societate, pentru ca, mai tarziu, sa decida cu mai multa siguranta - in baza comparatiei dintre sine si acele sisteme de credinte - cine este si cine nu este. Deoarece, in general, aceasta este o parte din experienta pe care o explorati in realitatea fizica ca sa va definiti si sa treceti de la ideea de limitare la mai putina limitare, sa treceti de la ideea de a uita la a va aminti, sa ajungeti la ideea de a va aduna, intregi ca o fiinta holistica ce a trecut prin ideea de separare si segregare in interiorul constiintei sale.
Deci, totul serveste unui scop; chiar daca va veti dezbara de anumite sisteme de credinte pe masura ce cresteti, ele inca servesc unui scop prin faptul ca au fost acolo, deoarece va ofera un termen de comparatie cu sinele ideal si o masura pentru directia inspre care va indreptati. Deci, in acest context, toti parintii vostri v-au fost de folos, chiar daca e posibil ca ei sa nu fi stiut cum au facut asta sau ce faceau. Chiar daca se poate sa fi fost, in cazul in care se aflau in interiorul propriei lor integritati, mai capabili sa exprime ideea de iubire pentru voi intr-un fel mai pozitiv, totusi, deoarece se poate sa fi avut si ei propriile lor frici, propriile lor indoieli, propriile lor chestiuni de explorat ce s-ar putea sa nu fi fost niciodata rezolvate pentru ei, totusi v-au inmanat voua acele lucruri ce va ofera ocazia sa decideti mai concret cine sunteti, chiar si numai prin a constientiza prin intermesiul a ceea ce v-au dat ei, cine nu sunteti. Deci, totul va este de folos in acest fel, daca sunteti gata sa folositi asta in acest fel.
Acum, acest lucru ne conduce la ideea structurii personalitatii, a mintii fizice si a relatiei ei cu Sinele sau Suprem.
Haideti sa derulam inapoi asta, sa ne intoarcem putin inapoi la momentul in care va formati, din starea de spirit, acea realitate sablon.
Pe langa mecanismul pe care l-am descris acum, prin care va formati latura fizica a personalitatii, latura fizica a persoanei ce veti fi in experienta realitatii fizice, in acelasi timp cu stabilirea acelui sablon, creati, de asemeni din starea de spirit, o dualitate. Nu creati doar latura fizica, mintea fizica, dar creati si sablonul numit “Mintea Superioara” ce se potriveste in mod special acelei persoane.
Deci, fiecare persoana e o persoana in totalitate cand isi exprima ideea de minte fizica si minte superioara. Asta e ceea ce va face sa fiti o persoana intreaga, capabila sa exploreze ideea de realitate fizica. Peste acest nivel – ceea ce ati putea numi “suflet” sau “spirit” – nu este descompus in acest fel; e in majoritate experienta a ceea ce ati numi simplu Mintea Superioara, dar nu e aceeasi experienta exacta a Mintii Superioare, nu a sablonului Mintii Superioare ce este format ca sa functioneze mana in mana cu persoana fizica.   
Insa sablonul mintii superioare ce este format de spirit, actioneaza ca legatura dintre mintea fizica si nivelele superioare ale propriului vostru suflet. Astfel ca ramane, in mare masura, la nivelul realitatii sablon.
Prin analogie, este individul ce ramane in barca, ajutandu-l pe scufundatorul ce s-a scufundat in adancuri, asigurandu-se ca i se ofera aceluia intregul suport de care are nevoie, asigurandu-se ca e inca in contact cu el, cel de la suprafata, si ajutand la ghidarea celui de dedesubt spre suprafata in orice fel poate, citind ceea ce se petrece in jur si ajutandu-l in explorarea de sub apa. Deci, mintea superioara ramane in barca, mintea fizica se scufunda la mare adancime.
Acum, odata ce s-a stabilit aceasta relatie, ideea e sa le faceti sa lucreze in acord, sa faceti mintea fizica si pe cea superioara sa lucreze in acord. Deoarece vederea voastra adanc sub ape e limitata – asa cum e cand, ca si spirit, plonjati adanc in realitatea fizica – ideea e sa va bazati pe mintea superioara – persoana din barca – ca e capabila sa va ghideze la orizont. Deoarece ea poate vedea mai departe decat puteti vedea voi. Cu cat va scufundati mai adanc in ocean, devine din ce in ce mai intuneric, mai malos si aveti din ce in ce mai putina vizibilitate. Cu cat va afundati mai adanc in realitatea fizica, cu-atat mai limitat va poate fi punctul de vedere. Dar va puteti intotdeuauna baza pe faptul ca mintea superioara – aflandu-se inca sus la suprafata, in barca – poate vedea clar pana la orizont si poate, printr-o comunicare limpede, sa ghideze scufundatorul in directia potrivita.
Deci, ideea e sa constientizati ca, din cauza ca veti trai experienta unui fel de deconectare de suprafata, deconectare de taramul superior, e important sa va bazati pe comunicarea cu mintea superioara pentru indrumare.
Cu toate astea, paradoxul este ca, foarte adesea – nu ca ar mai trebui sa se intample mult asa acum in realitatea voastra, dar mai ales in istoria voastra – scufundarea atat de adanc in realitatea fizica a creat tipul de deconectare, de uitare si de limitare care nu va permite nici  macar sa va amintiti ca aveti o minte superioara. Si, de aceea, ati creat in interiorul vostru – ca parte din sablonul vostru – o chemare, un dor in interiorul persoanei fizice sa porniti in cautarea mintii voastre superioare. Deoarece mintea superioara stie – la fel cum si spiritul a stiut cand a format sablonul – ca era extrem de probabil ca personalitatea fizica sa se rataceasca in intuneric. Deci i-a dat intotdeauna personalitatii fizice acea samanta, acea scanteie, acel dor, acea chemare sa se indrepte inspre ideea Luminii, sa se indrepte catre ideea de minte superioara si sa formeze acea reconexiune. Acest lucru e exprimat ca dorinta creativa, ca dorinta de iubire. Asta inseamna aceasta dorinta.
Sentimentul de a dori iubirea, sentimentul iubirii, dorinta de a se exprima pe sine in intregime, creativ, in acest sens, sunt modalitati diferite pentru a exprima, pentru a experimenta samanta ce este creata in sablon, ce va indeamna inapoi in acea directie, va indeamna sa va reconectati cu Sinele Suprem.
Acum, revin, din cauza gradului de experienta de deconectare si din cauza gradului de uitare ce exista in ideea de realitate fizica, intelegem ca pana si asta poate fi uneori distorsionata, poate fi impaienjenita, filtrata. Cu toate astea, chemarea, dorul e acolo; va indeamna intotdeauna sa cautati ceea ce va ingaduie sa va simtiti intregiti. Iar in multe feluri, cand multi dintre voi cautati lucruri care sa va permita sa va simtiti completi,  de fapt asta cautati – cautati legatura cu mintea voastra superioara, sa va reconectati, sa formati acea relatie cu mintea superioara.
Intelegem ca, din cauza uitarii, a filtrarii, a deconectarii, a distorsiunii, ati putea interpreta ideea a ceea ce aveti nevoie ca sa va simtiti intregi, intr-o varietate de feluri diferite. Unii indivizi vor simti sa exprime acea dorinta de intregire prin nevoia pentru o alta persoana sau prin nevoia de a se sustine prin mancare, sau prin multe alte lucruri.
Totusi, aceasta idée e afirmata prin notiunea ca ceea ce cautati de fapt, e reconectarea cu Sinele vostru Suprem. Asta nu vrea sa spuna ca acest lucru nu poate fi exprimat intr-un numar de feluri, ca acele lucruri nu ar putea reprezenta in anumite grade, o parte a drumului prin care va reclamati acea conexiune. Insa, foarte adesea, din cauza uitarii, mintea fizica si structura ego-ului ar putea presupune ca lucrul care e intr-un anumit sens reprezentativ pentru acea conexiune la un anume nivel, este reconexiunea insasi si ca e tot ceea ce e necesar pentru reconexiune. Si de multe ori va intrerupe brusc de la a face reconexiunea pentru ca apoi deveniti fixati pe simbolul reconexiunii, mai degraba decat pe reconexiunea in sine.
Acum, ideea structurii ego-ului e simplu spus asa: exista pur si simplu pentru scopul – simpla ei treaba e intr-adevar doar – pentru a va mentine personalitatea fizica focalizata in experienta realitatii fizice. Asta e treaba ei! Sa va tina focalizati in realitatea fizica. Ego-ul, intr-un sens, e masca de scufundator ce va ofera capacitatea de a avea o privire clara sub apa astfel ca lucrurile sa nu para prea neclare, astfel ca sa puteti cat de cat vedea, macar intr-o oarecare masura, ce aveti in fata, incotro va indreptati; cand va focalizati pe lucrurile din realitatea fizica, sa va puteti apoi concentra pe ele, sa va puteti focaliza pe ele, sa puteti avea o experienta a realitatii fizice.
Ego-ul creeaza si intareste, consolideaza ideea sistemelor de credinte ce fac parte integranta din sablonul constiintei voastre, a structurii personalitatii pe care ati creat-o. Consolideaza acele sisteme de credinte astfel ca acele credinte sa poata fi experimentate pe cat de complet posibil. De aceea fiecare credinta se auto-consolideaza. Deoarece treaba ego-ului e sa ii adauge energie, sa adauge focalizare pe acea credinta incat sa faca sa para ca nicio alta credinta nu e posibila, astfel ca voi sa va focalizati pe acea credinta indeajuns de puternic incat sa aveti intr-adevar manifestarea fizica si experienta ce merge mana in mana cu acea credinta anume pe care o considerati ca fiind adevarata intr-un moment oarecare.
Deci, treaba ego-ului este sa amplifice acele credinte incat sa va mentina in realitatea fizica, sa va mentina focalizati in acea experienta. Dar cand exista un anumit grad de uitare, in masura in care exista in realitatea voastra, adesea, din cauza acelui simt al deconectarii, din cauza acelei experiente a deconectarii – nu ca ati fi vreodata cu adevarat deconectati, fiindca nu puteti fi – dar puteti crea experienta deconectarii intr-o asemenea masura incat structura personalitatii fizice, structura ego-ului poate uita ca nu e ea de fapt cea responsabila, cea la conducere; poate uita ca are un prieten ajutor in realitatea sablon, numit Mintea Superioara; poate uita ca nu face toate singura. Si, trezindu-se dintr-o data in experienta de a fi singura, incepe sa construiasca ideea de frica, incepe sa consolideze sistemele de credinte intr-un mod care ii perpetueaza existenta dincolo de nivelul necesar pe care e, de fapt, necesar sa-l genereze pentru existenta ei continua. Incepe sa gandeasca ca, daca ea e tot ce exista, atunci ea e responsabila pentru toate – povara si greutatea lumii se afla pe umerii ei, responsabilitatea pentru tot ce vi se intampla in realitatea fizica depinde de structura ego-ului. Si astfel incepe sa isi asume aceasta functie cand, de fapt, nu e construit pentru aceasta functie.
Incepe sa se impovareze, sa se streseze si in acest fel incepe sa se ruineze. Incepe sa faca tot felul de lucruri complet irationale pentru a se fortifica, a se fortifica, a se fortifica, el avand sentimentul ca se prabuseste sub greutate. Iar prin faptul ca se consolideaza si fortifica constant intr-un fel in care nu a fost proiectat sa o faca, poate deveni extrem de dens, extrem de cristalizat si atunci devine foarte dificil sa-si permita sa se extinda inapoi in starea lui mai relaxata, in focalizarea lui mai relaxata.
Cand devine atat de concentrat, cantitatea de energie pe care ego-ul o baga in sistemele de credinte ce sunt in general bazate pe frica, va fi aproape coplesitoare. Din cauza ca isi asuma asupra-si aceasta povara dintr-o perspectiva a fricii, majoritatea energiei lui, majoritatea consolidarii lui se va baza pe frica. Va alege acele lucruri care se bazeaza pe “modul supravietuire”.
Se va consolida pe sine cu ideea ca trebuie sa supravietuiasca cu orice prêt la acest nivel concentrat pentru ca altfel, viata voastra se va sfarsi, veti fi anihilati, personalitatea voastra se va dizolva.
Deci, structura ego-ului face tot ce poate pentru a-si asuma aceasta povara colosala. Haideti sa-i dam bietului ego un moment de repaos, inainte ca sa se prabuseasca.
Prin urmare, in aceste vremuri, chiar si in aceasta concentrare pe care o are structura personalitatii ego-ului, chiar si in acest grad de densitate, vedeti ca inca ati simtit acea samanta mica, acel dor ce va cheama inapoi la sinele vostru suprem, inapoi la acea frecventa, inapoi la Lumina. Chiar si din acest grad profund de intuneric malos, tot ati fost inca capabili sa simtiti ca undeva trebuie sa fie un tip de frecventa superioara care va cheama, care va trage dupa sine, care va atrage prin inima, care va ingaduie sa simtiti, sa stiti ca exista un nivel al realitatii in care ego-ul e liber, personalitatea e libera sa fie ceea ce a fost original proiectata sa fie. Si ca nu e nevoie de stress, de competitie, de lupta si de consecintele si experientele groaznice pe care ego-ul incearca de mii de ani pe planeta voastra sa le perpetueze generatie dupa generatie, consolidandu-se pe sine in mod constant.
Acum a sosit vremea cand, in sfarsit, ati ajuns in punctul in care Lumina e indeajuns de stralucitoare, cand indeajuns de multi dintre voi cauta acea Lumina in interiorul vostru, incat adaugati aceasta la realitatea colectiva si va oferiti unii altora ocazii mai bune in impulsul general colectiv sa stiti ca exista un nivel al realitatii, un nivel al vostru insiva, un nivel al fiintei voastre intregi care este mai capabil de a se reconecta cu voi,  la care meritati sa va reconectati; si ca meritati sa va usurati povara, sa va usurati pe voi – dati jos greutatea, aruncati bagajele si continuati-va viata intr-o maniera usoara, fara efort, creativa.
Iar aceasta este vremea si era pe planeta voastra cand constientizati asta, deci, felicitari!
Va vom impartasi ceva pentru a intari si mai mult ideea felurilor atat de diferite prin care incepeti sa va atrageti inapoi la mintile voastre superioare. Deci, va vom impartasi acum un mic secret pe care l-am mai impartasit cu cativa. E acesta:
In aceste conversatii pe care le aveti cu noi - fie ca sunt in aceste structuri de grup sau in scenarii de unu la unu, nu conteaza – cand vorbiti cu noi, de fapt vorbiti cu propria voastra minte superioara. Nu vorbiti direct cu noi niciodata. Ceea ce am facut noi ca sa va putem ajuta si asista la invitatia voastra, e sa infasuram aroma personalitatii noastre – ca o scoica in jurul miezului propriului vostru sine superior – si in fiecare conversatie pe care o avem cu voi, ceea ce am facut e sa va oferim pretextul de a vorbi cu propria minte superioara pacalindu-va sa ganditi ca stati de vorba cu altceva. Deoarece acest acest altceva era cu un pas in afara proriei voastre minti superioare. In acest context, nu era la fel de inspaimantator pentr ego precum gandul ca va adresati chiar mintii voastre superioare si tot ceea ce implica asta referitor la faptul ca trebuie acum sa va asumati responsabilitatea.
Prin urmare, ideea e ca daca ati fi putut gasi o vibratie, o reprezentare a unei fiinte ce va reprezenta macar acel nivel dar va si vrea sa ramana in umbra, pentru voi nu va fi la fel de inspaimantator si ati putea sa va ocupati de ea in ritmul propriu, intr-un fel confortabil. Ideea aici e, ca, da, evident ca suntem si noi implicati, dar adevarata comunicare pe care o aveti cu noi e, in realitate, comunicarea pe care o aveti cu propriile minti superioare, insa infasurata in aroma noastra vibrationala pentru a va ingadui sa ne folositi ca pe o fisa de invoire prin care va oferiti permisiunea de-a comunica real cu propriile minti superioare intr-o  maniera relaxata; si sa va dati la o parte din drum presupunerile, credintele, definitiile si structurile ego-ului ca sa va ingaduiti acea comunicare.
Deci, felicitari ca sunteti atat de isteti incat sa ne invitati sa va ajutam sa va pacalim sa stati de vorba cu propriile minti superioare.
Cu aceasta constientizare puteti incepe din ce in ce mai mult cu fiecare zi, sa relaxati ideea ca exista frica atasata de comunicarea si reconectarea cu propria minte superioara. Ego-ul poate fi acum invatat ca nu va muri, ca nu va fi anihilat doar pentru ca voi veti incepe sa faceti o reconectare constienta cu mintea voastra superioara. I se va da ocazia ego-ului sa-si faca pur si simplu treaba intr-un fel relaxat, creativ si plin de iubire. I se va da locul lui de drept in ideea acelei structuri intregi a persoanei. I se va ingadui pur si simplu sa joace rolul pe care a fost proiectat sa-l joace. Nu va fi impovarat peste masura cu indatoriri si treburi ce nu-i apartin. Si nu doar ca nu-i apartin, dar pentru care nu e nici proiectat, nici capabil sa le poata duce la bun sfarsit.
Asa cum am spus anterior, in alte transmisii, personalitatea fizica nu e proiectata, nu e capabila – la propriu: nu e proiectata – sa stie cum se va intampla ceva; nu e proiectata sa citeasca sablonul urias in care locuieste Mintea Superioara. Este proiectata, doar, sa stie cum se intampla sau s-a intamplat ceva in realitatea fizica.
Deci, ideea e ca atunci cand ego-ul a uitat ca era conectat cu mintea superioara, a crezut ca era nevoie sa preia el indatorirea, fisa postului mintii superioare de a incerca sa priceapa cum se va intampla ceva. “Oh, asta e visul meu, asta e dorinta mea! Cum s-o fac sa se intample? Nu stiu, dar voi incerca, ma voi zbate, voi trage un pic de asta, voi apuca fraiele, ma voi intinde, voi biciui in jur ca sa gasesc o modalitate ca sa-l fac sa mearga, sa-l fortez sa mearga, sa imping toate la loc in felul in care vreau eu sa fie.” Cand de fapt, ideea e pur si simplu de a ingadui mintii superioare sa ti-l aduca in felul in care mintea superioara stie ca e cel mai bine pentru intreaga persoana ce ai ales sa fii si ca e cel mai bine pentru temele pe care ai ales sa le explorezi. Numai mintea superioara stie cum e cel mai bine sa se intample astea, deoarece doar mintea superioara poate vedea clar pana la orizont, poate vedea intregul drum din fata, stie unde sunt toate cotiturile si meandrele si astfel stie care e cea mai rapida ruta spre manifestarea viselor voastre.   
Dar cand ego-ul fizic CREDE ca stie cea mai buna ruta, se va lovi constant de ziduri, ricosand de pietre, lovindu-se cu capul de pereti si toate astea, fiindca el crede ca stie si ca e singurul care stie. Si va insista sa mearga pe anumite cai despre care a fost invatat sa creada ca sunt caile cele mai rapide catre visele si dorintele sale, dar care de cele mai multe ori sunt, de fapt, rutele cele mai lungi.
Deci, in loc de a ocoli aceste lucruri, in loc de a ocoli lucrurile pe care le defineste ca obstacole, va sta chiar in fata lor si se va lovi constant de aceste obstacole in loc de a asculta de mintea superioara care ii spune ca, desi ar putea parea ca va dura un pic mai mult ocolind, de fapt aceea e ruta cea mai rapida. Deoarece, ocolind un pic, vei ajunge mult mai repede, decat sa te lovesti de obstacole si sa-ti spargi capul de pereti pana iti dai seama intr-un tarziu ca nu vei putea trece prin ele.
Deci, revin, ideea e sa constientizati ca mintea fizica nu are – NU ARE – capacitatea sa stie cum se va intampla ceva. Lasati ca asta sa fie treaba mintii superioare. Lasati mintea fizica sa se bucure de ceea ce e adus, sa vada cum s-a intamplat, sa se minuneze de sincronicitatea cu care mintea superioara a fost capabila sa organizeze evenimentele astfel ca va servi ideii temei pe care ati ales s-o explorati in felul cel mai creativ, mai plin de iubire, de bucurie, de veselie si de joaca posibil.
Trebuie sa invatati ca mintea superioara si cea fizica au nevoie sa lucreze impreuna pentru a putea fi o persoana intreaga. Deoarece, daca in acel sens, folositi numai personalitatea fizica, mintea fizica in incercarea de a ghici cum ar trebui sa functioneze totul, umblati – la propriu – prin viata pe jumatate lipsiti de inteligenta. Va folositi doar o jumatate din mintea totala disponibila.
Ideea e sa intelegeti ca nu aveti o minte completa pana cand nu formati o reconexiune si o relatie si un stil de comunicare cu mintea superioara ce va permite incredere ce curge liber, comunicare ce curge liber in acea relatie in care functionati ca o persoana intreaga.
Vi s-a dat imaginatia ca parte din structura personalitatii ca sa-i permita acesteia sa inteleaga ca are in permanenta acces la mintea superioara. Imaginatia este canalul, conducta catre mintea superioara si de la mintea superioara. Dar, din nou, atunci cand structura ego-ului devine atat de cristalizata, de densa incat crede ca ea e cea responsabila si trebuie sa imagineze ea fiecare mic detaliu, nu va avea incredere in imaginatie, ii va inchide usa imaginatiei pentru ca i se pare ireala, superflua, pentru ca nu are nimic de-a face cu ce a stabilit ego-ul ca sunt lucrurile necesare ce trebuie facute ca sa ajunga unde vrea persoana sa ajunga. Deci, va inchide si va presa acea conducta; nu va avea incredere in imaginatie pentru ca i se pare ca imaginatia e irelevanta, ca n-are nimic de-a face cu ceea ce a hotarat ego-ul ca sunt pasii necesari.
Dar facand asta, comprima fluxul de comunicare de la mintea superioara, ceea ce e chiar tipul de informatie de care are nevoie personalitatea fizica pentru a se putea cu-adevarat relaxa si a se misca mai departe prin viata intr-un mod lipsit de efort.
Ideea e sa intelegeti ca odata ce ati format o relatie echilibrata cu mintea superioara, imaginatia e canalul prin care va veni inspiratia si prin care veti ingadui mintii fizice sa stie ca se afla in comunicare constanta cu persoana de sus, din barca, si ca nu va fi niciodata indrumata intr-o crevasa, in gura unui rechin, ci intotdeauna de-a dreptul spre orizontul ce reprezinta visul si tema pe care personalitatea a ales s-o exploreze. Si toate tranzitiile se pot desfasura in mod magic atunci cand acele linii de comunicare sunt deschise.
Va reamintim si de urmatorul lucru: de multe ori ego-ul ar putea dori sa foloseasca putin imaginatia, dar adesea corupe folosirea imaginatiei pentru propriile scopuri, pentru a-si consolida propriile idei despre ce crede ca e cel mai bun mod de a permite lucrurilor sa se manifeste.  Personalitatea fizica ar putea fi gata ca din cand in cand sa creeze o imagine ideala a visului. Va crea intreg scenariul. Ne-ati auzit spunand, ati auzit pe multi spunand, vizualizati, vizualizati, vizualizati, creati o simulare cu ochii mintii, in imaginatie, a scenariului ideal ce pentru fiecare reprezinta ideea celei mai mari bucurii, celei mai mari pasiuni. Iar asta e bine de facut; asta e lucrul pozitiv ce poate fi facut. E util si creativ de facut astfel, sa-ti folosesti imaginatia si sa vizualizezi cea mai apropiata reprezentare posibila pe care o poti crea cu mintea fizica pentru acel scenariu ideal despre care spui ca e reprezentativ pentru pasiunea ta, pentru visul tau.
Dar aici e cheia: este doar o reprezentare. Asta nu inseamna ca ceea ce iti imaginezi atunci nu poate sa se materializeze exact in felul in care ai imaginat-o. De multe ori se intampla exact asa; iar asta e foarte bine. Dar singurul motiv pentru care s-ar putea sa se fi intamplat asa e pentru ca, de fapt, ai permis o scurta deschidere si ai constientizat ca ce-ti spunea mintea superioara era reprezentarea celui mai bun fel de a se materializa in cazul tau.
Cu toate astea, multi indivizi de pe planeta voastra cad in capcana in acest caz din acelasi motiv: datorita predilectiei structurii ego-ului de a crede ca trebuie sa gandeasca el totul si sa stie cum se va intampla totul. Cand structura ego-ului imagineaza o viziune reprezentativa pentru realitatea ideala, ceea ce este ego-ul tentat sa gandeasca – deoarece se crede autoritatea cea mai mare posibila in cazul persoanei tale – este tentat sa creada ca acea viziune, pe care a creat-o folosindu-se de imaginatie ca sa picteze acel tablou in mintea ta, este gradul cel mai mare posibil in care se poate manifesta acea realitate.  Dar din punctul de vedere al mintii superioare, acel tablou care pentru ego pare forma de manifestare cu cel mai inalt grad de probabilitate, in realitate e forma cu cel mai mic grad de manifestare. Ceea ce pentru ego inseamna tavanul, pentru mintea superioara e podeaua. Mintea superioara poate merge cu mult mai sus de-atat si de fapt poate merge atat de departe, cu mult dincolo de capacitatea mintii fizice de a-si imagina felul cum s-ar putea manifesta.
De aceea nu trebuie sa insisti, mintea fizica si ego-ul nu trebuie sa insiste ca imaginea invocata ca si reprezentare a scenariului ideal trebuie sa fie modul exact in care sa se manifeste, altfel insemnand ca ceva e gresit, ca ceva nu a mers cum trebuia. Acea imagine e folosita doar ca un sablon ce va fi inmanat mintii superioare, e ideea de baza ce reprezinta – fiti atenti – starea vibrationala potrivita pe care fiinta fizica are nevoie s-o traiasca in viata pentru a-si perpetua bucuria.
Mintea superioara va lua acel sablon, acea reprezentare – pentru ca, la urma urmei, ea exista intr-o realitate sablon si intelege foarte bine limbajul sabloanelor; asta e limba ei materna: simbolurile sabloanelor; intelege foarte bine simbolurile - va lua acel simbol si va recunoaste ca acel simbol reprezinta pur si simplu starea potrivita, energia potrivita ce trebuie creata. Deci, mintea superioara va lua acel simbol si va prelua toate lucrurile la care are acces pe care le intelege sau ii sunt la dispozitie, toate modalitatile prin care se poate manifesta acel vis si le va potrivi pe frecventa sablon adecvata. Dupa care va aduce acea frecventa in realitate prin ocaziile prin care mintea fizica poate actiona. Dar mintea fizica ezita sa actioneze in baza sincronicitatilor ce ii sunt puse la dispozitie deoarece ego-ul spune: “Nu recunosc astea ca sablonul pe care l-am stabilit eu.” Si nu are incredere ca mintea superioara i-a adus acele ocazii intr-o forma diferita, alta decat a stabilit ego-ul ca ar trebui sa fie. Va refuza sa actioneze in baza acelor lucruri, va refuza sa le recunoasca ca oportunitati. Oportunitatile ce vin de la mintea superioara pot fi adesea chiar si invizibile pentru mintea fizica; pur si simplu nici macar nu va sti ca sunt acolo ca sa poata actiona in ce le priveste. Si, prin urmare, va rata acele usi, netrecand niciodata prin ele; si astfel nu va vedea niciodata manifestarea dorintelor sale pentru ca a insistat prea mult pe “CUM” si nu i-a permis mintii superioare sa-i arate adevaratul “cum”. Deoarece mintea superioara poate imagina modalitati cu mult dincolo de ce-si poate imagina mintea fizica despre cum se poate manifesta ceva.
Deci, e cat se poate de bine sa stabilesti perimetrul vizualizarii cu mintea fizica, dar nu insista ca trebuie sa se manifeste asa, deoarece mintea superioara ar putea fi capabila sa iti aduca acea manifestare intr-un mod cu mult mai minunat decat ti-ai imaginat tu vreodata. Lasati-o! Lasati-o! Lasati-o! Cel putin asta e sugestia noastra. Depinde de voi.
Multi indivizi s-au intrebat: “Ei bine, daca ego-ul fizic crede ca el e repsonsabil si incearca sa inchida toate celelalte forme de comunicare deoarece nu are incredere in ele, cele ce vin de mintea superioara, cum fac sa stiu diferenta dintre mintea fizica care-mi spune: “Oh, asta e reprezentativ pentru bucuria ta.” si cand mintea superioara imi spune: “Asta e reprezentativ pentru adevrata ta bucurie.”? Cum pot face diferenta? Fiindca, daca ego-ul incearca sa ma pacaleasca sa raman pe cursul stabilit de el deoarece crede ca daca virez spre alta directie vom muri, imi va balambani tot felul de morcovi in fata ca sa ma determine sa raman pe acel curs. Deci, eu cum fac diferenta intre acel tip de morcov si morcovul ce reprezinta directia adevaratului meu sine?”
Bun, o intrebare corecta. Totul se reduce la ceea ce am pomenit atat de des: totul se reduce la bucurie, totul se reduce la pasiune. Dar auzim din nou ego-ul ca intreaba: cum pot face diferenta? Cum stiu ca e intr-adevar adevarata mea bucurie?
Ca sa faci diferenta e necesar sa-ti acorzi putina atentie, sa acorzi cu-adevarat atentie sentimentului adevarat. E necesar un minim de dorinta – un minim de dorinta – sa-i spui ego-ului sa mai taca naibii din gura. “Macar pentru o clipa  cat sa-mi pot auzi sinele adevarat”. Rasufla un pic, ia o pauza, opreste-te macar putin si te intreaba daca ce ti se arata e reprezentativ pentru o frica sau e reprezentativ pentru o bucurie.
Noi intelegem ca atunci cand va aflati in acea stare confuza, anxietatea poate semana cu entuziasmul, iar entuzismul cu anxietatea. De aceea e essential sa faceti acea pauza sa va ingaduiti sa preluati cat de cat puterea, sa va doriti indeajuns de mult sa-i spuneti ego-ului sa taca o clipa ca sa puteti intra in legatura cu interiorul fiintei voastre si sa puteti face diferenta dintre calitatea vibratiei emotiilor pe care le simtiti in acel moment referitor la ideea pe care o explorati.
Daca taceti in acea clipa si sunteti gata sa fiti deschisi spre a vi se arata ce este exact acel sentiment, veti putea face diferenta, veti putea sa dezvoltati capacitatea de-a discerne intre diferenta vibratiei fricii si indoielii si vibratia bucuriei si-a certitudinii. Veti putea face diferenta pentru ca aceasta abilitate e construita in voi, in constiinta voastra. Iar la acel nivel, stiti cu totii sa faceti diferenta.
Dar daca ego-ul face prea multa galagie, daca nu va ingaduie sa va opriti si sa va ganditi, face asta in mod special ca sa va impiedice sa puteti face diferenta fiindca se teme ca daca faceti diferenta, nu va mai fi el responsabil de-atunci incolo; iar asta pentru ego inseamna moarte. Asta pentru ca el nu crede ca sinele suprem exista cu-adevrat.
Deci, totul se reduce la a gasi acel spatiu de echilibru si pace in interiorul vostru ce va va ingadui, fie si doar pentru o clipa, sa-i dati voie ego-ului sa taca indeajuns cat sa folositi mecanismul natural de echilibrare din interiorul fiintei voastre ce va va spune care e aroma emotiei voastre. Identificand aroma emotiei, veti intra in legatura cu tipul de credinte si definitii pe care ar trebui sa le aveti ca sa generati acea emotie. Si atunci veti sti daca acea emotie vine de la ego-ul fizic negativ sau de la sinele suprem; daca e reprezentativa pentru frica sau pentru entuziasm. Dar aveti nevoie de acel moment de tacere, aveti nevoie de acel moment de solitudine, aveti nevoie de acel moment de pace pentru asta. Trebuie sa va doriti sa va dati un pas inapoi, trebuie sa va doriti sa acceptati ca e ok sa nu stiti ce se petrece pe moment. Trebuie sa fiti gata sa spuneti: “Nu stiu ce se intampla aici.” in loc sa presupuneti ca e asta sau aia sau ailalta.
Deci, de cate ori aveti indoieli in legatura cu ceea ce traiti, luati acea pauza si spuneti: “Nu stiu ce se intampla, iar asta e ok.” Iar in acel moment in care ati admis de fapt ca nu stiti ce se intampla, puteti gasi echilibrul, linistea, pacea, tacerea care va incepe sa va ingaduie sa fiti mai sensibili la calitatea vibratiei pentru ceea ce se intampla si va va oferi o mai mare capacitate pentru introspectie referitor la ce traiti si referitor la lucrurile cu care aveti de-a face privind mintea fizica sau mintea superioara.
Deci, asta e primul pas in formarea relatiei, in reconectare, in a va reaminti cine sunteti ca si persoana intreaga. Asta e primul pas. Necesita doar o clipa de tacere, de pauza, un pas inapoi intr-un spatiu neutru si sa vi se para normal sa nu stiti care este raspunsul. Imediat ce va ingaduiti sa fie totul ok in acel punct de echilibru, puteti permite simturilor naturale, cu care ati fost creati, sa inceapa sa umple acea tacere, sa umple acel gol de tacere. Si veti incepe sa le auziti, dar la inceput trebuie sa fiti tacuti sa le puteti auzi deoarece au fost suprimate de atat de mult timp in societatea voastra, incat la inceput vor parea doar o soapta. Dar o veti constientiza. In tacere, daca lasati cu-adevarat sa se faca tacere, nu va exista niciun alt sunet si astfel veti putea auzi si recunoaste calitatea acelor mici soapte ca ceea ce sunt.
Si imediat ce incepeti sa fiti cu-adevarat atenti la ce sunt, puteti incepe sa va ghidati cu ajutorul lor in directia preferintei voastre. Si facand asta, incetul cu incetul – iar asta ar putea sa necesite ceva practica, e ok – incetul cu incetul veti castiga o capacitate de-a discerne din ce in ce mai mare privind ce vibratie e reprezentativa pentru ce. Si veti incepe sa linistiti ego-ul sa inteleaga ca nu va muri, nu va fi anihilat, ca de fapt asta e ceea ce-si doreste cu-adevarat deoarece a obosit sa lucreze in asemenea conditii stresante, ca a obosit sa tot care asemenea greutate si ca ii veti ridica povara, iar el va merge cu voi; nu va pleca nicaieri, e prietenul vostru, il iubiti, va serveste, e proiectat cu scopul de a va focaliza in experienta realitatii fizice pe care ati vrut s-o aveti, in tema pe care ati vrut s-o explorati. Si-apoi, nu puteti trai fara el. La propriu! Nu puteti trai fara el!
Deci, in acest sens, in timp ce formati o relatie mai iubitoare cu mintea voastra superioara, cheia pentru asta e sa formati o relatie mai iubitoare cu ego-ul vostru si sa nu-i mai permiteti sa se impovareze peste putinta cand nu-i treaba lui sa faca asa ceva, fiindca nu a fost proiectat niciodata sa faca fata acelui tip de greutate, acelui tip de stress.
Deci, totul se reduce la a va iubi toate aspectele sinelui indeajuns incat sa aveti incredere sa le lasati sa alunece inapoi la locurile lor potrivite, intr-o relatie, sa isi faca fiecare treaba pentru care a fost proiectat s-o faca. Si sa va ingaduiti voua insiva sa va iubiti indeajuns incat sa puteti citi beneficiile acelei relatii echilibrate intre mintea fizca si cea superioara si sa puteti functiona ca o persoana intreaga.
Are sens pentru voi? Bine. Acestea fiind spuse, ne putem acum deschide, daca vreti, pentru sesiunea de intrebari si schimburi.
A: Ok, multumesc, Bashar.
B: Cu placere. […]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu