luni, 28 decembrie 2015

Separarea de trecut - Crearea omului nou si a Noii Ordini mondiale

Trecutul nu exista separat de clipa prezenta. Trecutul coexista cu prezentul si reprezinta de fapt o alta dimensiune a realitatii noastre. O dimensiune pe care incercam sa o cunoastem cat mai bine. O dimensiune care ne este totusi refuzata.
In vechime, oamenii antici isi respectau trecutul si stramosii. Vechile cladiri erau reparate si pastrate. Asa pare ca se incearca si in prezent. Dar doar pare asa. In realitate societatea din ziua de azi face ce face si distruge ramasitele trecutului. Astfel ca, cele doua razboaie mondiale au distrus pur si simplu orasele europene in asa fel incat reconstructia lor fidela a fost o imposibilitate.
In Europa de Est, mai ales in Romania, dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a incercat crearea asa-zisului "om nou". Un om nou care trebuia sters de trecut si care trebuia sa fie indoctrinat in permanenta de catre stat pentru a devenit 100% un individ obedient fata de societatea din care facea parte. Ceausescu a crezut ca vechile cladiri deraiau mintea "omului nou" de la misiunea sa comunista asa ca si-a pus in gand sa le stearga de pe fata pamantului. Misiunea lui Ceausescu a facut ca orase precum Bucuresti, Ploiesti, Pitesti, Bacau, Botosani, Iasi etc, sa fie practic demolate si reconstruite in totalitate. Acum, omul nou nu mai avea nicio legatura cu trecutul. In celelalte state comuniste cladirile istorice s-au refacut dupa razboi, dar nu in totalitate.
Orasele occidentale au fost practic rase de pe fata pamantului. Au fost mai apoi reconstruite, dar diferenta fata de trecut a fost simtitoare. Putine orase europene au ramas neatinse de razboi. Dar acele orase suferise deja modificari substantiale ale cladirilor si ale strazilor. Parisul a fost regandit de catre Imparatul Napoleon al III-lea, astfel ca, orasul nou din sec. al XIX-lea nu mai semana deloc cu cel din sec. al XVIII-lea. Viena fusese si ea reconstruita la sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea.
Odata distruse urmele trecutului noul om nu mai putea privi in trecut decat pe bazele istoriei scrise. O istorie scrisa care putea fi usor manipulata. Omul era practic rupt de tot ce a reprezentat el in trecut. Aceasta problema a facut ca oamenii sa-si piarda din identitate. Omul nu se mai poate cunoaste pe sine fiindca nu mai are reperele vizuale necesare.
Senzatia de deja-vu reprezinta tendinta individului de a-si reaminti  vietile anterioare si de a face conexiunea cu trecutul. Atunci cand aceasta senzatie este completata de anumite repere vizuale individul poate sa-si aminteasca trecutul si sa se trezeasca. Aceasta este o problema grava pentru societate - un individ complet obedient nu trebuie trezit. Astfel ca, reperele vizuale trebuiau sterse in permanenta. Asta este motivul pentru care orice regim politic a cautat sa distruga vechiul si sa construiasca versiunea lor de civilizatie.

citeste si: Asa arata Germania in 1900, inainte sa fie distrusa de razboaie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu