luni, 29 iunie 2015

Deepak Chopra - DUMNEZEU. O istorie a revelaţiei sale

Punctul la care am ajuns în prezent în evoluţia lui Dumnezeu este ambiguu. Orice tendinţă negativă din trecut - un cler bănuitor, o dogmă rigidă, o luptă împotriva toleranţei - supravieţuieşte alături de tendinţe pozitive care sunt la fel de vechi - un Creator plin de iubire, fiinţe umane făcute după imaginea divinităţii, un contact direct cu prezenţa lui Dumnezeu.
Groaza unei lumi fără Dumnezeu bântuie milioane de oa­meni. După calculatorul personal există promisiunea unui calculator cuantic. Cantitatea de informaţie se dublează din doi în doi ani. Smart phone-ul e la putere. Dar Dumnezeu nu e susceptibil de a fi depăşit. Divinul se aude liniştit din mijlocul glasurilor zgomotoase, iar miracolul este că cineva, undeva, vrea încă să asculte.
Epilog

,E cineva acolo?"
Citind povestirile despre sfinţi, înţelepţi şi vizionari eşti prins de o senzaţie ciudată, un amestec de inspiraţie si îndoială. Suntem ca o cultură ce a avut cândva telefoane până când s-au stricat. Încercăm să vorbim cu Dumnezeu, doar pentru a auzi o tăcere mormântală la celălalt capăt al firului. „E cineva acolo? Alo, alo! E cineva?" e singurul lucru care mai poate fi ros­tit. Cu legătura întreruptă, e imposibil de ştiut dacă Dumnezeu ascultă. Poate că şi El se întreabă de la celălalt capăt al firului: „E cineva acolo?"
Înainte de a fi refăcută legătura cu Dumnezeu, trebuie pusă o întrebare esenţială. Au stat vreodată oamenii de vorbă cu Dumnezeu? Logic vorbind, răspunsul trebuie să fie da sau nu. „Poate" înseamnă a da bir cu fugiţii. Nimeni nu ar mai păstra un telefon care nu merge, cel puţin nu atâtea sute de ani cât au simţit oamenii că Dumnezeu sau zeii îi ascultă. Cineva a simţit o prezenţă divină şi a auzit-o transmiţându-i mesaje venite dintr-o realitate mai înaltă. Am prezentat zece astfel de oameni, legaţi între ei printr-un fir ce trece prin întreaga istorie a spiri­tualităţii. Nu credinţa îi uneşte, ci conştiinţa.
Acum că era credinţei s-a încheiat de tot, oamenii moderni îşi pun o întrebare rezonabilă. Dacă Dumnezeu există, ar trebui să putem verifica asta. Vorbele sfinte nu sunt de-ajuns.
Autoritatea sfinţilor nu mai e o garanţie pentru nimic într-o lume bazată pe date concrete. A-i acorda divinului drept de liberă trecere susţinând că Dumnezeu e dincolo de orice îndoieli meschine nu-l linişteşte pe cel care nutreşte aceste îndoieli.
La Dumnezeu se ajunge în urma unei călătorii interioare şi întreaga problemă a dovezilor poate fi rezolvată dacă această călătorie poate fi confirmată. Dumnezeu se plimba cândva în răcoarea serii prin Grădina Edenului, dar gata! De-atunci, zei­tatea a lăsat urme invizibile - probabil până în prezent. Cercetările despre creier au devenit suficient de sofisticate pentru a examina modul de funcţionare al unor zone cerebrale minus­cule, iar neuroştiinţele alcătuiesc hărţi ale regiunilor ce fuseseră terra incognita. Astfel de hărţi îţi spun ce zone ale cortexului se activează când cineva simte compasiune, are o credinţă pu­ternică, o viziune sacrosanctă, aude voci sau se roagă.
„Voi sunteţi lumina lumii", ceea ce le-a spus lisus disci­polilor lui, are deodată un înţeles literal. Practic, zonele lobilor centrali sunt asociate cu funcţii mai înalte, cum este compasi­unea tot mai mare si mai puternică a călugărilor budisti din Tibet care meditează. Anumite frecvenţe cerebrale pe lungimea de undă delta cresc în acelaşi timp, depăşind valorile cunoscute. Urmele lui Dumnezeu nu sunt atât de invizibile până la urmă; ci sunt ascunse doar, în cutia craniană, în ţesutul moale şi cenu­şiu al creierului nostru.
Cum să realizezi propria conexiune cu Dumnezeu
Ce înseamnă asta pentru mine si pentru tine în calitatea noastră de căutători plini de speranţă? Prin dovada că practica spirituală duce la modificări ale creierului, realitatea se extinde. Singura realitate pe care o putem cunoaşte este cea înregistrată în creier. Acum, nici ateii, nici alţi sceptici nu pot să susţină întemeiat că nu se întâmplă nimic în timpul trăirilor spirituale. Uşa e deschisă pentru oricine e dornic să-1 afle pe Dumnezeu. Sau, ca să fim mai exacţi, patru uşi s-au deschis. Revenind la vizionarii din această carte, ei au urmat patru căi pentru a atingeo realitate mai înaltă.
Calea devoţiunii a fost deschisă dintotdeauna celor care-1 l iubesc pe Dumnezeu. Pe măsură ce iubirea lor se intensifică, ei simt tot mai aproape prezenţa lui Dumnezeu. Asta era mai uşor în era credinţei. Viaţa cotidiană presupunea mai multă rugăciune, iar biserica locală era în miezul naşterilor, deceselor,  căsătoriilor, zilelor de sărbătoare, Comuniunii şi al multor alte zile de sfinţi din calendarul creştin. Sub formă de călătorie interioară, e mai greu să apuci în ziua de azi pe calea devoţiunii. Ea presupune o cufundare în miracol în faţa lui Dumnezeu şi a tuturor faptelor sale divine. Natura este privită ca o pânză care ascunde mâna lui Dumnezeu. Marele avantaj al căii devoţiunii este bucuria. Călătorul se roagă pentru a atinge extazul. Dar asemenea lui Rumi, adeptul său absolut, această poveste de dragoste cu divinul e la fel de tumultuoasă ca orice poveste umană de dragoste si la fel de pasibilă a-ţi frânge inima. Depinde de tine să înţelegi la nivel de simţire dacă Dumnezeu e sau nu în inima ta.
Calea înţelegerii este drumul deschis minţii. Ea presupune să reflectezi la marile întrebări ale vieţii: cine sunt? de ce am fost creat? care e sensul existenţei mele? Dacă primeşti numai răs­punsuri abstracte, e doar o investigaţie mentală seacă. Mintea, însă, poate deveni înfocată după Dumnezeu şi atunci nu mai poate avea odihnă până când nu reuşeşte să vadă prin orice iluzie care-i blochează drumul. Toate cele patru căi sunt călă­torii pe viaţă, însă calea înţelegerii e probabil cea mai îngustă. Trebuie sa ai un intelect puternic şi o curiozitate neabătută. Gân­direa vine cu bucuriile ei, însă nimeni nu ar spune că e o cale fericită. Luându-l pe Socrate drept model, se vede clar ca socie­tatea nu-i aprobă pe cei insistenţi şi care pun întrebări cu privire la judecata încetăţenită. Şi totuşi, sunt oameni care nu se pot opri din a se gândi la Dumnezeu, iar cunoaşterea adevărului despre realitatea mai înaltă îi mulţumeşte mai mult decât orice extaz religios.
Calea activismului este o cale a acţiunii, de găsire a modu­rilor de a face bine în numele lui Dumnezeu. Actele caritabile sunt una dintre modalităţi. A oferi cu abnegaţie din timpul tău este o alta. Dar e nevoie de mai mult decât nişte fapte bune. Chestiunea mai profundă este să afli ce acţiuni te vor aduce mai aproape de Dumnezeu. Adesea, religiile recurg la ideea că Dumnezeu vrea ca noi să facem lucruri stabilite, cum ar fi să ascultăm de legile sale, să obţinem aprobarea de sus. Eu cred că asta e în mare parte politica bisericii, o modalitate de a men­ţine ordinea printre credincioşi. Fiind infinit, Dumnezeu nu vrea nimic; prin urmare, nici de la noi nu vrea nimic. Iubirea noastră de sine, limitată, nu e nimic în comparaţie cu iubirea infinită. Secretul pe calea activismului e să renunţi la propriul ego, care-1 serveşte doar pe „eu, mie, al meu". Pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie să te pui în slujba vieţii înseşi, ceea ce înseamnă a tuturor fiinţelor. Luându-1 pe Baal Shem Tov drept model, vedem o existenţă umilă ce nu are nevoie de răsplată si care-si obţine inspiraţia din a oferi.
Calea meditaţiei este drumul conştiinţei. Devoţiunea începe cu un sentiment de bucurie, înţelegerea începe cu un strop de pătrundere. Activismul începe cu un act de umilinţă. Dar când porneşti pe calea meditaţiei, e doar fiinţa. Pentru a fi, avem nevoie de un singur lucru: conştiinţa. Eşti conştient că exişti. O astfel de cale ţi se va părea sărăcăcioasă, dacă nu chiar pră­pădită. Fiinţa nu-ţi trezeşte în minte imagini ale distracţiei. Nu-ţi trezeşte nimic în minte - e gol. Ceea ce se dovedeşte a fi secretul, căci în acest aparent gol e începutul a tot. Conştiinţa este incubatorul creaţiei. Tot ce vei gândi, vei spune sau vei face vreodată începe aici. Pe calea meditaţiei îţi deschizi mintea către o conştiinţă mai înaltă ca însuşi esenţa ta. Luând-o ca model pe Iuliana din Norwich, ne dăm seama că această cale e solitară, pentru că meditaţia are nevoie de linişte şi de comu­niune cu sine. Marele său avantaj e că izolarea nu trebuie să fie fizică. Poţi medita în mijlocul vieţii de zi cu zi. Timpul nu e un obstacol când scopul tău e în afara timpului.
Aceste patru căi au fost fondate cu mii de ani în urmă în r India antică. De ele s-au servit nenumărate generaţii care le-au validat. Aş mai spune si că sunt nişte căi universale, şi nu doar orientale, de a atinge o realitate mai înaltă. Odată cu prăbuşirea credinţei ca moştenire comună, fiecare dintre noi trebuie să pornească într-o călătorie interioară la alegere, dar asta a fost valabil dintotdeauna. Sfinţii si înţelepţii au avut cândva mai mult prestigiu decât au astăzi. Vocile pe care le auzeau nu erau etichetate cu suspiciune ca halucinaţii de schizofrenie, crize de epilepsie sau simptome ale unei tumori cerebrale. Aceste explicaţii au apărut în vremurile moderne, după ce două războaie mondiale şi o bombă atomică au erodat eficient credinţa a milioane de oameni; argumentul medical a venit ca un fel de  gândire de apoi care să justifice îndoielile bine consolidate   despre un Dumnezeu al milei si iubirii. Totuşi, „dovezile"  medicale sună a gol, pentru că atunci când citim cartea lui Iov,   Platon, Sf. Pavel sau Rumi, cuvintele lor înseamnă ceva. Ne tulbură îndeajuns de profund încât să ne simţim reconectaţi, oricât de puţin şi de vag.
Dovada vie
Spre satisfacţia ştiinţei, lucrul de care avem nevoie există deja: ansa feedback-ului. în corpul tău se petrec nenumărate schimburi de mesaje chimice, transmise către trilioane de celule; aceste mesaje dau naştere unei reacţii de răspuns pe care celulele o transmit înapoi la creier si, în funcţie de răspunsul acestuia, au loc schimbări în următoarea serie de mesaje. Creierul ia act de feedback, iar conexiunea sa cu restul corpului ia forma unei anse. Acum înlocuieşte creierul cu Dumnezeu si celulele corpului cu fiinţele umane. Ansa feedback-ului rămâne aceeaşi: mesaj si răspuns. Dacă simţi un impuls către bucurie, speranţă, frumuseţe sau credinţă, sursa sa nu poate fi în afara propriei tale conştiinţe.
Mesajele divine au loc tot în câmpul conştiinţei. Dacă Dum­nezeu ar fi în afara conştiinţei umane, el nu ar exista - nu pentru noi, cel puţin. Realitatea e infinită si eternă; şi asta a făcut din-totdeauna parte din misterul lui Dumnezeu, însă infinitul şi eternul au fost încapsulate în timp şi spaţiu odată cu big-bang-ul, lucru care i s-a întâmplat si spiritului. Dacă spiritul lui Dum­nezeu a devenit suficient de limitat pentru a pătrunde în mintea oamenilor obişnuiţi - aşa cum sunt Iov, Platon, Sf. Pavel şi Rumi -, asta nu e un miracol. Nimic din câmpurile infinite de materie, energie şi informaţie ce alcătuiesc universul vizibil nu poate fi cunoscut până nu este redus la o scală umană.
Einstein a respectat misterul cosmic îndeajuns pentru a spune că ceea ce l-a uimit cel mai mult nu a fost universul, ci faptul că-l putem cunoaşte cât de cât. Având aceeaşi atitudine, anumiţi cercetători vizionari din ziua de azi au început să admită conştiinţa ca domeniu îndreptăţit de studiu si cercetare (în mare parte datorită descoperirilor de imagistică cerebrală, cum este tomografia funcţională). Unii merg şi mai departe, afirmând că spiritualitatea este inerent umană - creierul, genele şi, deci, gân­durile noastre sunt create pentru a-1 căuta pe Dumnezeu. Aceasta e o afirmaţie surprinzătoare împotriva constituirii ştiinţei ca oponentă a religiei. Nu trebuie să o privim deloc ca pe-o afir­maţie, ci ca pe-o ipoteză.
Hai să-i spunem pe scurt „ipoteza sufletului". Ea poate fi enunţată fără niciun fel de referire la Dumnezeu, după cum urmează. Suntem fiinţe conştiente care dorim să ştim de unde provine conştiinţa noastră. Doar conştiinţa poate înţelege conştiinţa; de unde şi lunga tradiţie a călătoriei interioare. Sfinţii şi înţelepţii din trecut au fost nişte Einsteini ai conştiinţei, exploratori ai naturii realităţii. Ei testau ipoteza sufletului si, dacă aceşti exploratori s-ar întoarce cu aceleaşi descoperiri, secol de secol, cultură de cultură, de ce să nu acordăm credit descope­ririlor lor?
De fapt, descoperirile lor sunt uimitor de asemănătoare. Mintea, spun ei, e ca un râu. La suprafaţă e într-o continuă mişcare şi agitaţie; realitatea poate fi descrisă ca permanentă schimbare pe măsură ce râul curge prin timp si spaţiu. Totuşi, dedesubt, râul e tot mai liniştit si mai domol. Nu mai există valuri si, pe măsură ce te adânceşti, agitaţia de la suprafaţă încetează să se mai simtă. Predomină nemişcarea, iar pe fundul râului, dacă este suficient de adânc, apa nu se mai mişcă deloc sau se mişcă imperceptibil.
Şi atunci, legătura noastră cu Dumnezeu este ca între un val şi adâncurile liniştite. Un râu este un singur lucru, o apă curgătoare, si totuşi realitatea de la suprafaţă pare să fie foarte diferită de realitatea de dedesubt. Marea descoperire a acestor Einsteini ai conştiinţei a fost revelaţia că toată conştiinţa este la fel. Şi dacă aşa stau lucrurile, nu suntem separaţi de Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să moară sau să abandoneze sau să stea deoparte ca un ceasornicar fără griji după ce a pus în mişcare mecanismul cosmic. Suntem de esenţă divină, pentru că Dumnezeu e doar un alt nume pentru originea şi sursa conştiinţei.
Să ne întoarcem acum la ansa feedback-ului. Dacă mintea lui Dumnezeu este o versiune infinită a minţii noastre, toate gândurile şi mişcările noastre fac parte din mintea divină. Ori că îţi spui credincios, ori că îţi spui ateu, nu contează. Conştiinţa nu încetează niciodată să-si trimită mesaje sieşi, aşteptând o reacţie de răspuns, pentru a ajusta apoi următoarea serie de mesaje. Avem un suflet în măsura în care ne dăm seama că facem parte din ansa feedback-ului. Singura diferenţă este către ce anume îţi îndrepţi atenţia. Unii oameni se mulţumesc să rămână la suprafaţa agitată a râului. Sunt fascinaţi de activitatea permanentă, de suişuri si coborâşuri; viaţa e un traseu de rafting pe râu. Dar nimic nu-i împiedică pe câţiva dintre noi să-şi con­centreze atenţia la un alt nivel al conştiinţei, caracterizat de linişte, pace, înţelepciune, tăcere şi imensitatea misterului cosmic.
Mintea mea se îndreaptă astăzi către Rabindranath Tagore. L-am ales pe el ca explorator modern al conştiinţei, iar călăto­riile lui neobosite au pregnanţă. El s-a născut cu patru ani îna­inte de asasinarea lui Lincoln şi a murit cu patru ani înainte de explozia primei arme atomice la Trinity Site. La fel ca oricare altul de-a lungul istoriei, Tagore a simţit nevoia umanităţii de a auzi mesajul iubirii eterne, în loc de bonsai si tufişuri în flăcări, vehiculul lui Dumnezeu a fost de astă dată conferinţa de presă de lângă docuri, după acostarea vasului lui Tagore. In mijlocul terorii barbare a secolului XX, cât de ciudat trebuie să se fi simţit acei reporteri luând notiţe despre ceea ce spunea el!
- Lăsaţi viaţa să danseze pe marginile timpului asemenea unei picături de rouă pe vârful unei frunze.
- Iubirea nu pune stăpânire, ci oferă libertate.
- Muzica umple infinitul dintre două suflete.

Ce? Spune asta Coreei de Nord sau Iranului. Spune-le-o criminalilor în masă din Congo sau celor sase milioane. Frica si oroarea merg mână în mână, dacă vrei să rupi orice posibilă legătură cu Dumnezeu. Când cineva se îmbolnăveşte, trilioane de celule primesc mesaje distorsionate şi toxice şi, dacă acele celule pier, se poate să se îndoiască de existenţa creierului sau de faptul că acesta s-ar gândi la binele lor. Distrugerea unei anse a feedback-ului duce la izolare. Dacă întrebi „E cineva acolo?" şi nu primeşti niciun răspuns, e foarte normal să te simţi neajutorat şi lipsit de speranţă. Răspunsul, acum şi întotdeauna, este de a testa tu însuţi ipoteza sufletului.
Acum există indicii mai ademenitoare ca niciodată. Cerce­tările pe creier ne-au indicat urmele conştiinţei în activitatea ridicată de la nivelul cortexului. Fizica cuantică a dărâmat acum ceva vreme mitul neîndoios al lumii de obiecte solide şi al legăturii clare dintre cauză şi efect. Există o grămadă de motive pentru a crede că această călătorie interioară nu este o nesoco­tinţă sau o amăgire în masă impusă de religia oficială.
S-ar putea să fie necesar să te uiţi nervos peste umăr ca să vezi dacă ştiinţa dă aprobator din cap. Totuşi, până la urmă, poeţii şi vizionarii, proscrişii si misticii ce reprezintă amalgamul trecutului nostru spiritual ştiau ei mai bine. Fiind conştienţi, nu suntem niciodată departe de divin, nici chiar pentru o clipă, nici chiar în noaptea cea mai neagră a sufletului. Undeva înăuntru tânjim cu toţii după conexiunea pierdută si, dacă stăm liniştiţi în acele momente în care bogăţia vieţii e copleşitor de frumoasă pentru a o trece cu vederea, ştim că Tagore avea mare dreptate:
Iubirea e singura realitate si nu e un simplu sentiment.
Este adevărul suprem ce stă în inima creaţiei.


Ah, ne dăm seama că până la urmă, e, totuşi, cineva la celălalt capăt al firului.


sursa: http://www.ceruldinnoi.ro/

vineri, 26 iunie 2015

NASA ne dezvaluie ceva? - Misterul luminilor si a piramidei extraterestre de pe planeta Ceres.

Imagini pentru lumini ceresUn mister intrigant a bulversat oamenii de stiinta din domeniul astronomiei. Misterul este legat de planeta Ceres. Ceres este o planeta pitica situata in centura de asteroizi din Sistemul Solar si se afla între orbitele planetelor Marte şi Jupiter. Este de altfel cel mai mare corp ceresc din interiorul centurii de asteroizi, avand un diametru de 950 de kilometri.
Ceres este un corp ceresc misterios. Aceasta eliberează vapori de apă care au greutate de circa 6 kilograme pe secundă.
Pentru a studia mai bine corpul ceresc, NASA a trimis spre Ceres sonda spatiala Dawn. Sonda americana a reusit sa se plaseze cu succes pe suprafata corpului. Este pentru prima data (cel putin asa spun americanii) când un vehicul de acest tip explorează de la distanţă foarte mică o planetă pitică.
Sonda americana a trimis imagini care, conform cercetatorilor americani, au surprins si au creat controverse in randul astronomilor. Imaginile prezentau, pe langa numeroase cratere si două puncte extraordinar de strălucitoare, apropiate între ele, aflate în acelaşi bazin, a căror existenţă nu a putut fi explicată deocamdată de oamenii de ştiinţă.
piramida2Dupa cateva zile NASA prezinta niste imagini si mai controversate. Imagini ce prezentau o structură piramidală cu o înălţime de aproximativ 4,8 kilometri. "Intrigant", susţin cercetătorii de la NASA, potrivit CNN.
Aceasta stire este extrem de intriganta si pentru mine. Ma intreb acum - NASA ne dezvaluie ceva? Se pare ca da, avand in vedere faptul ca stirile nu au fost dezvaluite accidental. 

piramida

sursa articol: http://www.mediafax.ro/   sursa foto: http://www.aktual24.ro/



luni, 22 iunie 2015

Demonstrat - Calatoriile in timp sunt posibile

Calatoriile in timp au reprezentat unul din marile vise ale omenirii. Ani in sir, mii de inventatori si-au incercat norocul emitand cate o teorie sau dezvoltand cate un proiect in acest scop. Fizicienii de la Universitatea Nationala din Australia au publicat un studiu, in acest sens, in publicatia Nature Physics.
Conform profesorului asociat  Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU, studiul "demonstrează că totul ține de măsurarea directă". Astfel ca "la nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct, a mai declarat acesta.
Prin cadrul asa-numitului Experiment al celor două fante, cercetatorii au observat comportamentul ciudat al particulelor de lumină. S-a observat ca atunci cand când lumina a fost proiectată asupra unui ecran în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod neprevăzut, de-a dreptul schizoid.
"Experimentul implică o configurație simplă, un "tun" care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât să emită doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor de trecere. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși senzori în jurul fantelor pentru a urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu prin observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală. Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realității. Acest experiment poate fi replicat și cu electroni și cu orice alt tip de particulă."
Pentru o a explica mai simplu experimentul trebuie subliniat faptul ca atunci cand  fizicienii observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuși faptul că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Astfel ca practic fotonul  ar decide cum sa fie vazut.
Practic, observarea fotonului il aduce pe acesta din tărâmul cuantic al probabilităților în cel real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături de niște otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem cutia și operăm o observație directă asupra sa.
Faptul ca realitatea nu exista in afara observatiei este un lucru destul de bine stiut de cercetatori. Teoria aceasta a fost susținută și de un experiment propus de americanul John Wheeler încă din 1978. Despre acest experiment se credea ca nu va fi niciodata pus in practica. Din acest motiv a primit numele de "Experimentul cognitiv al alegerii întârziate" (cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică).
Se dorea sa se stie cand mai exact mai exact un foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de fantă?
John Wheeler a decis sa introduca in experimentul sau un al doilea ecran, dar doar dupa ce fotonul a trecut deja de primul ecran.
Decizia de a introduce cel de-al doilea ecran a fost una aleatorie. Cateodata se introducea cel de-al doilea ecran, cateodata nu.
Cand era introdus cel de-al doilea ecran scopul era de a produce același timp de interferență ca și primul ecran. 
Lucrurile au fost foarte dificil de pus in practica. Nimeni nu a reusit sa introduca cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a trecut de primul ecran și înainte de a ajunge la perete. Practic experimentul se inpotmolise aici.
Acum cateva saptamani in urma, cu ajutorul unei instalații de lasere, echipa de australieni a reusit  sa transforme acest experiment de gândire într-unul cât se poate de concret, de laborator. Acestia nu au folosit un foton ci un ci un atom de heliu, care deși este mult mai masiv decât un foton, ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă același comportament în cadrul experimentului — și anume să existe într-o stare indefinită și apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă.
Cercetatorii australieni au folosit laserele pe post de grilaje, unul în fața celuilalt, iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.
S-a observat ca de fiecare dată când cele două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca unde. Se mai observase faptul ca de fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă. Din punctul de vedere al cercetatorilor, ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, era faptul că decizia privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu se întâmplase încă !
Conform cercetatorilor, experimentul a demonstrat faptul ca atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Astfel ca, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj parea să determine starea din prezent a atomului de heliu care trecea prin primul grilaj laser.
Se pare ca atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă fiind determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat si care urmeaza să se întâmple în viitor. Deci, conform experimentului, viitorul determină prezentul.
Profesorul Andrew Truscott a declarat: 'Atomii nu au parcurs distanța dintre punctele A și B. Abia când au fost măsurați, la sfârșitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile, de particulă sau de undă".
Daca acest lucrur este adevarat ne punem o intrebare cat se poate de logica: ocultii se folosesc de trecut pentru a influenta realitatea prezenta si viitorul?

sursa: http://www.capital.ro/

sâmbătă, 20 iunie 2015

Iubirea Unimii

CITATE PENTRU SUFLET 


Afla cine esti si trateaza pe oricine intalnesti ca si cum l-ai intalni pe Dumnezeu. Mooji 

Dacă ai putea privi in interiorul Inimii oricarei ființe umane, te-ai indragosti total de ea. Dacă o vezi în interior așa cum este ea, și nu cum mintea ta proiecteaza ca este, ai fi atât de îndragostit de toata fiinta. ~ Mooji,Rishikesh

Gaseste ceea ce nu poate fi stins, inainte ca lumanarea acestui corp sa se stinga. Mooji 

Mintea și corpul au pornit in călătorie, dar adevăratul loc de origine este propria Inima. Aceasta este infinită și astfel, oriunde ai merge, esti mereu Acasă. Mooji 

Te iubesc prea mult pentru a te trata ca pe o persoana. Mooji 

Tu esti aici. Nu esti cel care va pleca și veni. Lasa suferintele sa vina si sa plece, nu tu. Tu stai pe loc. ~ Mooji 

Oceanul este infinit ... valul este apa, oceanul este apa, dar in momentul in care ceva se ridica si spui un "val", el intra în timp și se rostogolește de-a lungul suprafeței...tu numesti asta o viață, apoi el se retrage și o numesti moarte, dar nu este decat apă. Cine moare? Numele, formele și credințele. ~ Mooji 


În Fiinta nu exista anxietate sau așteptare.
Nici un fel de așteptare, anticipare, sau viitor.
Recunoaste Sinele care nu este pe cale de a deveni o alta stare.
Acesta este dincolo de stari. Este pur și simplu.
Nu este mintea ganditoare.
Recunoaste diferența dintre gând și Sine.
Gandul este mai mult ca vântul care se tot mișcă,
iar Sinele este ca spațiul ce este prezent peste tot dar nemișcat.
Spațiul nu are nici o părere despre gând.
Gândul nu se poate prăbuși în spațiu deoarece spațiul este fără formă.
Recunoaște, accepta și fii una cu spațiul care este.
Acest lucru este natural pentru tine.
Nu contează ce spune mintea.
Mintea poate spune: "Nu există nici o valoare în a fi pur și simplu.
Există valoare doar în a deveni."
Și prin acceptarea acestui lucru, ea te va jefui de pacea și liniștea inerenta.
A fi Sinele nu este o stare de lene ci inseamna a fi în armonie naturală.
Păstreaza atenția aici, în tăcerea de a fi.
Și, în același timp, vei observa că activitățile tale nu au de suferit daca atentia ramane în ființă.
Aici, invitația este de a merge dincolo de pădurea minții, în recunoașterea pură a ceea ce este atemporal și perfect.
Este cu totul posibil.
Nu-ți fie frică.
Ori de câte ori o ființă umană a făcut acest lucru, oricat de demult s-ar fi intamplat, lumea nu i-a mai putut uita.
Impactul prezenței lor aduce lumina pentru nenumărate ființe.
Această prezența despre care vorbesc este adevăratul tau Sine.
Nimeni nu este mai aproape de el decat un altul,
sau prea departe de el.
Acestea sunt simple idei.
Trezeste-te si descopera ceea ce este de neevitat in tine. 
Bucura-te de aceasta sansa.
Vino. ~ Mooji


Sunt aici, privind spre exterior.
Vederea meu este tăcută. Mintea și simțurile mele sunt tăcute.
Spre deosebire de timp, eu nu trec.
Observ acest corp.
Este ca un comprimat de alkaselzer scufundat în apele vieții, facand spuma in continuare. Aceasta spuma sunt activitățile mele spontane.
Ele se întâmplă de la sine.
Dar eu nu sunt acest comprimat. Eu sunt Sinele neschimbător, neatins de activitățile corpului și minții. ~ Mooji


Explodeaza! Transforma-te intr-un vulcan de bucurie. Sa fii atat de plin de bucurie, incat sa nu poti merge. Bucuria este un alt nume pentru Sine. Mooji

Simti ca te-ai pierdut de tine si ceri indrumare. Eu iti arat ceea ce nu poate fi pierdut, propriul tau Sine. Tu vrei o harta, eu iti ofer o oglinda si iti spun sa te uiti dincolo de aparente, dar tu intrebi: 'Cum functioneaza?  Mooji

Adevarul transcende timpul. El nu se poate demoda. Adevarul exprimat acum 2000, 2500, 3500, 7000, 12000 ani este inca proaspat azi, deoarece Inima este dincolo de timp. Spiritul lui Hristos este aici, acum. Este propriul tau spirit, spiritul tau pur. ~ Mooji 

Atâta timp cât corpul este prezent, va continua să aiba loc un fel de maturizare, devenind din ce in ce adânca și din ce in ce mai pura, pe fundalul Conștiintei neschimbătoare. Doar contempla și continua sa contempli, deoarece în contemplare vei descoperi ca "Eu sunt aici". Și orice se va întâmpla, sau ce va urma, nu te mai preocupa. ~ Mooji ॐ 

Vestea cea rea este ca esti in cadere libera, 
nimic de care sa te prinzi, si nici parasuta.
Vestea cea buna este ca nu exista pamant. 

- Chögyam Trungpa Rinpoche 

Cea mai inalta bucurie a Ființei este de a se contempla pe sine. 
Recunoaste ceea ce nu esti. ~ Mooji 

Când nu mai esti o persoană, nu mai exista probleme personale. ~ Mooji 30 martie 2013 

Nu medita - Fii.
Nu gandi ca esti - Fii.
Nu te gandi la a fi - tu esti. 

Ramana Maharshi 

Atunci când atenția devine liniștita ... imaginile, senzațiile, gândurile nu mai sunt simțite atât de aproape și mai mult spațiu este prezent. Cand există spațiu, există un sentiment de expansiune. Acolo unde există expansiune, poate avea loc o respirație completă ... un sentiment de pace este prezent. Acolo unde este pace, în mod firesc, bucuria este prezenta ... si unde este bucurie, bineînțeles, iubirea va izvori. Și ce faci tu? Absolut nimic. Rămâi doar ca EU SUNT. Și astfel EU SUNT marineaza ca si EU SUNT. ~ Mooji 

Nu apartin trecutului. Nu apartin viitorului. Nu apartin prezentului. Sunt ceea ce ESTE, aici, dincolo de timp, Constiinta nenascuta. ~ Mooji 

Gaseste acea stare ce exista fara efort si se odihneste in ea insasi. Ramai acolo...devenind una cu ea. Mooji 

Atat de vasta este aceasta Fiinta incat e destul spatiu in ea pentru ca fiecare senzatie sa isi desfasoare jocul trecator. Mooji 

Iubirea mea, tu esti viata insasi si esti si acesta ce aparent o traieste. Toate sunt doar Sinele tau. Si Eu sunt Tu si Tu esti Eu. Ce mister. Dar pentru cine? Mooji ♥

Cuvintele feroce ce vin de la un intelept, ele musca, dar nu te otravesc. Chiar si muscatura este vindecatoare. Mooji 

Sinele este acelasi Sine in toate Fiintele. 
Sinele este iubitul perfect si preaiubitul perfect. Mooji 

In cel ce s-a trezit in Adevar - dincolo de intelegerea intelectuala - exista o putere ce radiaza, avand o influenta imensa ce atinge si inspira nenumarate fiinte. Mooji 

Mintea este Constiinta ce si-a impus limite. Ramana Maharshi 

Dragostea ar trebui să crească și să se extinda dincolo de ''tu și eu". Ar trebui să crească urmand potențialul său cosmic, să crească iubirea într-un sens mai larg. Nu sa iubesti multi oameni într-o dragoste competitiva, ci sa imbratisezi tot Universul. Acest lucru este firesc, nu ceva ce tu ai de facut, tu doar esti deschis, mai degrabă decât să creezi un mic trib, un mic clan, ceva se deschide iubirii universale. ~ Mooji 

Pentru o clipa, renunta la incercarea de a intelege. Renunta la orice intelegere. Si iata! Mooji

Nu-i aminti lumii ca este bolnava si ingreunata de probleme. Aminteste-i ca este frumoasa si libera.  ~Mooji 

Cand un gand este puternic, se datoreaza credintei atasate lui...la un moment dat, gandurile devin irelevante...cand sunt irelevante, Sinele se reveleaza in intregime in acest moment... Mooji 

Putem dobori o mie de balauri doar prin capturarea acestui balaur numit " eu "... ai puterea de a aduce atenția in interior din nou și din nou, si atunci vei vedea că tot ce apare doar vine și pleacă ... nimic nu este fix ... continua sa confirmi acest lucru și zgomotul interior al identității și condiționarii se va spăla ... ceea ce rămâne este spațiul pur al Ființei.  Mooji ♥ 

Dumnezeu a pus în tine setea de a merge până la capăt.
"Până la capăt" nu cuprinde nici o distanta.
E o călătorie a subtilitatii, nu a milelor sau kilometrilor.
Puterea este aici în tine,
dar dacă continui sa te bazezi pe cap, o vei rata.
Mintea ta vrea să înțeleagă, dar ea nu poate înțelege acest lucru. Nu poate decat sa se indragosteasca de Acesta.
Exista ceva aici ce nu este "apoi".
Și nu va fi niciodată ''apoi''.
''Apoi'' va trece cu siguranță.
Găseste-l pe Acela care nu trece.
Este aici, în odaia inimii tale.
Ramai aici.
Asta e tot. ~ Mooji

vineri, 19 iunie 2015

Rusia cere o anchetă internaţională privind aselenizarea americană din 1969

Se pare ca o raza de speranta inca mai persista in aflarea devarului in ceea ce priveste falsa aselenizare americana din 1969. Rusia a cerut o ancheta internationala cu privire la aselenizarea americana din 1969. 
Aceasta cerinta, neobisnuita de altfel, a venit pe fondul unei investigatii conduse de americani dupa ce a fost pusa la indoiala corectitudinea alegerii Rusiei drept gazda a editiei din 2018 a Cupei Mondiale de Fotbal.
Conform Mediafax, un purtător de cuvânt al Comitetului de anchetă al Federaţiei ruse, Vladimir Markin, a răspuns anchetei FBI printr-un editorial publicat în ediţia de vineri a ziarului Izvestia
Dupa spusele lui Vladimir Markin, Statele Unite au încălcat o linie atunci când "procurorii (americani) au decis să se declare arbitri supremi ai fotbalului internaţional" 
Există un lucru şi mai rău (decât corupţia) - atunci când oficiali corupţi decid să lupte împotriva corupţiei cu mijloacele lor corupte" a declarat Markin.
Vladimir Markin a trecut la acuze dure si a pus sub semnul 
întrebării aselenizările americane, subliniind că este necesară atât anchetarea dispariţiei unor secvenţe filmate la contactul Apollo cu Luna în 1969, cât şi testarea "validităţii" celor 400 de kilograme de rocă lunară colectată de misiuni americane ulterioare.
"Nu, noi nu susţinem că ei nu au zburat (până la Lună) şi că doar au înregistrat un film. Însă toate aceste artefacte ştiinţifice - sau poate culturale - fac parte din moştenirea umanităţii, iar dispariţia lor fără urmă este pierderea noastră comună. O investigaţie va arăta (ce s-a întâmplat)", scrie Markin.
In ceea ce priveste NASA aceasta nu are cum sa se apere. Avand in vedere ca aselenizarea de la tv a fost falsa, este clar ca buna ziua ca daca ar pune pe masa filmarile originale acestea vor evidentia pacaleala fara doar si poate. Asa ca pentru a se apara de numeroasele acuzatii care i se aduc cei de la NASA au declarat ca au sters inregistrarea originala a aselenizarii din motive bugetare, dar mai apoi filmarea a fost refacuta cu ajutorul inregistrarilor de televiziune.

Nici a doua varianta nu sta bine in picioare pentru ca, si in acest caz, "umbrele sau luminile cad rau pe astronautii de pe Luna", iar acest fapt nu poate fi pus pe seama unei reconstructii a filmului pe baza unor inregistrari de televiziune.
In ceea ce priveste cea mai mare parte a rocii selenare, aceasta este depozitată la Centrul Spaţial Lyndon B. Johnson, în Texas, iar unele fragmente sunt expuse în muzee internaţionale - roca selenara cred ca este autentica deoarece americanii au ajuns pe Luna dar nu cu vehiculele Apollo si nu in 1969, ci mai devreme.
Vladimir Markin mai acuza guvernul american de instalarea unor oficiali corupţi în Ucraina, la 25 de la prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice, fapt ce a condus la războiul din estul ţării, şi le sugerează procurorilor americani să investigheze potenţiale fapte de corupţie la Cupa Mondială din 1994, în Statele Unite. 

joi, 18 iunie 2015

Omraam Mikhael Aivanhov: Viața spirituală – o strădanie a fiecărei clipe

“Chiar ființele cele mai dotate din lume nu reușesc nimic dacă nu se exersează zilnic, mai multe ore pe zi, și deseori din copilărie, pentru a-și dezvolta înzestrările. Munca, numai munca aduce niște rezultate. Este și mai adevărat pentru viața spirituală decât pentru toate celelalte domenii. De ce?… Fiindcă viața spirituală nu poate fi considerată separat de totalitatea existenței. Viața spirituală cuprinde întreaga ființă și toate clipele zilei.
Să luăm cazul unui muzician: chiar dacă el este un geniu, nu numai că muzica nu îi ocupă tot timpul, dar el își poate manifesta deopotrivă înzestrările căzând pradă gândurilor sale rele și ducând o viață haotică. La fel pentru scriitori, pictori etc. Este mult mai ușor să-ți cultivi o înzestrare decât să-ți învingi slăbiciunile și lipsurile psihice sau morale. Aici este o lucrare a fiecărei clipe, zi și noapte, și de aceea nu există prea mulți candidați pentru viața spirituală.”

marți, 16 iunie 2015

Conspiratie istorica - Cum au castigat Natiunile Unite cel de-al Doilea Razboi Mondial

Cel de-al Doilea Razboi Mondial a reprezentat o adevarata drama pentru umanitate. Milioane de vieti au fost secerate in numele jocurilor facute de Oculta Mondiala. O oculta ce inca nu stapanea intreaga lume si care incerca din rasputeri sa incatuseze toate statele lumii.
Principalul actor al celei de-a doua conflagratii mondiale a fost fara doar si poate Hitler,care reprezenta statul german. Un lider ce aducea in discutie toate ideile poporului german ce au fost puse pe tapet cu un secol si ceva in urma - spatiul vital, rasa suprema, problema evreilor, poporul ales de Dumnezeu etc.
Desi s-a remarcat la inceput ca un lider foarte iscusit in deciziile politice dar si militare, istoria ne arata ca Hitler a gresit flagrant in anumite momente si a permis aliatilor sa preia initiativa militara pentru ca mai apoi sa fie invins de catre acestia din urma.
Problema care se pune aici este - au fost acele "erori" doar erori sau au fost niste debusee create anume pentru a influenta soarta razboiului?
Inca de la inceputul ostilitatilor, Germania a dat impresia ca nu poate sau nu vrea sa duca la indeplinire niciun plan, facand lucrurile pe jumatate.
Primul lucru despre care o sa vorbim este inarmarea. Inainte de inceperea razboiului Germania dezvolta o tehnologie militara extraordinara, fiind cu mult superioara oricarui stat. Sub o echipa de cercetatori geniali, statul german creea avioane asemanatoare celor F-22 Raptor din ziua de azi (mai mult ca sigur ca avioanele invizibile americane din ziua de azi sunt rodul cercetatorilor germani interbelici), arme ce puteau lovi din spatiu si OZN-uri care erau capabile sa iasa din atmosfera terestra. Pe langa acest fapt cercetatorii germani lucrau de zor la o arma incredibila pentru acea perioada - bomba atomica (incredibil este faptul ca savantii americani au terminat bomba atomica inaintea nemtilor desi germanii aveau un avans considerabil in cercetari in anul 1939 - americanii au inceput proiectul cativa ani mai tarziu).
Germania a inceput razboiul in toamna anului 1939 atunci cand ei nu isi dusese la capat inventiile militare, prezentandu-se pe front cu arme mult inferioare (desi si acele arme "inferioare" erau cu mult superioare oricaror alte arme). Mai mult chiar, unele inventii, desi finalizate (mai multe tipuri de OZN-uri), nu au fost deloc folosite pe campul de lupta - exista multe teorii care vor sa spuna ca germanii inca nu stapaneau pe deplin tehnologia acestor aparate circulare, desi eu ma indoiesc serios de ele.
Dupa ce Hitler ataca Franta, acesta face o miscare total eronata. Dupa ce spulbera usor armata franceza, total nepregatita pentru un astfel de razboi, armata germana se afla aproape de portul Dunkerque. Capturarea acestui port ar fi insemnat blocarea unei armate aliate impresionante (peste 300.000 de soldati), ceea ce ar fi complicat extrem de mult problemele englezilor. Comandantul trupelor germane ordona asaltul orasului dar, Hitler intervine si anuleaza ordinul. Marea Britanie va reusi sa retraga o adevarata armata din Franta pe care o va folosi din plin in luptele contra nazistilor.
Desi nu reuseste sa infranga rezistenta britanica, Hitler decide sa atace URSS-ul deschizand un al doilea front. Pe plan militar aceasta tactica este considerata a fi una sinucigasa. Curios este ca Germania ar fi putut infrange destul de usor Marea Britanie daca ar fi invadat-o. Submarinele germane, care erau suverane in oceane si mari atunci, ar fi permis o debarcare relativ usoara in spatiul britanic, dar si aici se pare ca nemtii nu si-au terminat treaba.
O alta greseala a fost declararea razboiului impotriva SUA, dupa bombardarea portului Pearl Harbour de catre armata japoneza... desi japonezii nu au declarat razboi sovieticilor, care mai apoi vor deveni aliatii americanilor. Germania parea sa atraga contra ei toata lumea.
Dupa o inaintare rapida in spatiul sovietic armata germana comite o imensa greseala. Nu indrazneste sa cucereasca Moscova desi armata sovietica era, in acel moment, incapabila sa faca fata masinariei de razboi germane. Cucerirea Moscovei ar fi fost dezastruasa pentru sovietici. Capitala era centrul de putere al partidului comunist fiind in acelasi timp cel mai mare centru industrial si cel mai important punct de legatura al sistemului feroviar sovietic. Dar Hitler ordona, in loc sa-si concentreze fortele pentru a cuceri Moscova, sa mute o parte a trupelor in sud, motivand ca resursele naturale ale Ucrainei si petrolul din Caucaz trebuie sa fie ale Germaniei. Intre timp, cu ajutorul americanilor, trupele sovietice se vor reface si cu ajutorul iernii vor lansa o contraofensiva ce va clatina serios frontul german.
In loc sa se concentreze pe petrolul din Caucaz, asa cum motiva Hitler necucerirea Moscovei, liderul german va implica armata germana intr-un efort inutil - cucerirea Stalingradului. Un efort ce va epuiza armata germana.
Atacarea neinspirata a orasului Kursk, tot la ordinul lui Hitler, a dus la inclinarea definitiva a frontului inspre armata sovietica.
Neglijarea trupelor lui Rommel din Africa l-a costat pe Hitler peste 230.000 de soldati si a cedat definitiv spatiul african trupelor aliate care puneau stapanire pe Marea Mediterana.
Chiar debarcarea trupelor in Normandia putea fi prevenita de germani. Hitler banuia ca trupele aliate vor debarca in Normandia dar a ales sa apere regiunea Pas-de-Calais.
O ultima mare eroare a fost faptul ca a mutat forte impresionante de pe frontul sovietic pentru a incerca o contraofensiva fara rost in Ardeni. Slabirea frontului din est a permis trupelor sovietice sa inainteze mult mai usor catre Berlin.
Toate aceste erori contrasteaza puternic cu planul pus la cale de un Hitler perfectionist care reusea, cu banii americanilor si a marilor industriasi evrei din Germania, sa puna mana pe putere. Contrastand si cu inceputul razboiului atunci cand Hitler dadea dovada de o pricepere tactica desavarsita.
Luand in calcul faptul ca Hitler a fost drogat tot timpul de catre doctorul sau, putem vedea motivul greselilor sale. Un doctor care facea jocurile Ocultei Mondiale si care a influentat in repetate randuri soarta razboiului. Astfel aliatilor li s-a pus pe tava o victorie gata facuta.

sursa articol: http://www.historia.ro/   sursa foto: http://www.gandul.info/

cititi si: http://dimline.blogspot.ro/2014/12/conspiratie-istorica-afacerea.html
             http://dimline.blogspot.ro/2015/04/conspiratie-istorica-lupta-pentru.html
             http://dimline.blogspot.ro/2015/05/conspiratie-istorica-santajul-marii.html
            http://dimline.blogspot.ro/2015/06/conspiratie-istorica-cine-provocat-cele.html

luni, 15 iunie 2015

Vibratia viitorului

Unii se intreaba cum pot crea viitorul avand in vedere ca in realitatea sa se gasesc cateva miliarde de oameni care pot decide oricand pentru ei.
In realitatea lucrurile nu sunt chiar asa. Fiecare om in parte isi formeaza propria realitate. El vede si percepe lucrurile din jur diferit de ceilalti. Astfel ca, fiecare om se afla in dimensiunea lui. O dimensiune complet diferita de ceilalti de langa el.
Intalnirile cu ceilalti din jur sunt de fapt conexiuni cu alte realitati. Cu alte realitati de-a lui. Astfel ca, fiecare individ reprezinta versiunea aceluiasi OM intr-un timp si spatiu diferit.
Daca gandim la parametrii astia ne dam seama ca realitatea noastra ne-o construim noi insine. Deciziile celor de sus (statul sau Oculta Mondial) sunt o cauza directa a gandurilor si a actiunilor noastre.
Este adevarat ca majoritatea oamenilor depind de aceleasi cauze si de aceeasi lideri. Asta pentru ca majoritatea oamenilor au tendinta sa ii lase pe altii sa le decida "viitorul" (in realitate exista doar prezentul).
Oamenii au tendinta sa se poarte la moda, sa tina cu aceleasi echipe sportive, sa adere la aceleasi partide politice, sa pactice aceleasi religii sau credinte, sa adere la acelasi set de valori etc. Toate aceste similaritati fac ca oamenii sa depinda unii de altii mai mult decat ar trebui.
Oamenii nu au venit aici sa se imite unii pe altii ci sa experimenteze lucruri noi. De asta este esential ca fiecare individ sa fie cat mai independent si sa nu preia orice idee. Cu cat un individ este mai independent de ceilalti din grup cu atat deciziile unui grup nu il vor afecta. El isi va putea crea un viitor distinct de cel al majoritatii. Un viitor care il va feri de orice se va intampla cu majoritatea.
Unii, pentru a se detasa de majoritate, se retrageau in munti si meditau. Asta este forma extrema de a te delimita de ideile majoritatii si de a te defini pe tine ca OM. Dar nu cred ca este necesara o asemenea masura. O asemenea masura este doar una de moment fiindca in alta viata noi tot legati de majoritate vom fi.
Ideea este ca majoritatea sa nu mai fie... majoritate. Daca fiecare om ar gandi doar pentru el atunci, cu adevarat, oamenii s-ar experimenta pe ei insasi  ca versiuni diferite ale aceluiasi OM. De acest moment se teme Oculta Mondiala.
Dar nu uitati un lucru... doar iubirea poate delimita un individ de majoritate (pastrandu-l in acelasi timp unit cu ceilalti). O majoritate care acum experimenteaza forme diferite de materialism, ura si dependenta fata de niste idei. Iubiti si fiti mereu independenti in gandire - aceasta este "vibratia viitorului".

duminică, 14 iunie 2015

Conspiratia dezastrului iminent

Filme de actiune cu dezastre sau chiar stiri cu posibile sfarsituri ale lumii, toate acestea ne prezinta parti din viitorul nostru. Dar viitorul nostru este in mainile noastre si nimeni nu il poate scrie, atunci care este rostul acestor idei apocaliptice raspandite peste tot?
Aceste idei au rolul de a crea apocalipsa. O apocalipsa ce ar ajuta o oculta sa stapaneasca tot. O oculta care se foloseste de tot ce are la indemana sa ne trimita imagini, ganduri sau idei negative.
Daca sunteti atenti la tv veti putea observa ca 80% din stiri sunt negative. Filmele de la tv au intr-un procent de peste 50% actiune, adica lupte, morti, dezastre si asa mai departe. Jocurile de calculator sunt bazate pe violenta... multa violenta. Internetul este plin de profetii apocaliptice si nefericite pentru umanitate. Chiar in majoritatea rapirilor extraterestre celui rapit i se prezinta o imagine apocaliptica despre viitor.
Indepartandu-ne putin de ceea ce am scris mai inainte pot afirma ca umanitatea este o singura entitate. O singura entitate care evolueaza din toate punctele de vedere. O entitate care se reseteaza permanent si care isi corecteaza, din mers, existenta. Subliniind termenul "reseteaza" vreau sa explic faptul ca prin fiecare copil sa urmas (cum vreti sa-i spuneti) umanitatea isi creeaza noi valori. Noi valori care creaza practic noi realitati. Noi realitati care sunt influentate puternic de ideile despre viata pe care copilul sau tanarul le preia de la tv, internet, jocuri pe calculator, sport (sportul se bazeaza pe confruntare ceea ce cauzeaza frustrare partii pierzatoare si stimuleaza deseori la violenta) etc. Rezulta - de fiecare data cand umanitatea se reseteaza aceasta o face folosind aceleasi coordonate - violenta, dezastre, sfarsitul lumii etc.
Umanitatea a avut in trecutul ei mai multe civilizatii care au ajuns la nivele de dezvoltare incredibile si care s-au prabusit. Acest fapt ne arata ca umanitatea nu a fost capabila sa vada mai mult decat dezastre sau violenta, ceea ce le-a cauzat pana la urma sfarsitul.
Pe langa faptul ca aceste elemente negative ne limiteaza potentialul ne face sa privim la viitor cu idei fabricate. Fabricate de alti indivizi care se pare ca au gasit reteta cea mai eficienta de a ne manipula.
Fiti fericiti, uitati de toate stirile negative. Nu bagati in seama nicio profetie apocaliptica sau vreo alta prostie. Totul depinde de noi.

sâmbătă, 13 iunie 2015

Misterul de la NASA - Hexagonul de pe Saturn

Imagini pentru saturn hexagonPlaneta Saturn este una dintre cele mai mari planete ale sistemului solar dar si una dintre cele mai misterioase de altfel. Saturn este un colos gazos care ascunde un mare mister. Un mister ce nu a fost dezlegat nici pana in zilele noastre.
Misteriosul sistem noros aflat pe Saturn măsoară aproximativ 20.000 de mile (32.187 km) în diametru şi este absolut unic în sistemul nostru solar. Este unic prin dimensiunile si dinamica acestuia care sunt neobisnuite.
Unicitatea este data si prin existenta unui hexagon extrem de misterios.  Un hexagon perfect care are in mijloc un un uragan care este de aproximativ cincizeci de ori mai mare decât uraganele cu ochi central de mărime medie de pe Pământ.
In interiorul hexagonului se gasesc un numar de vartejuri mai mici care se rotesc in sensul acelor de ceasornic. "Furtunile" au o formă ovală roşcată. Cel mai mare vartej măsoară aproximativ 2.200 mile (3.540 km) în diametru (de aproximativ două ori mai mare decât cel mai mare uragan format pe Pământ).
Problema este cum s-a format acest sistem noros ce are această formă neobişnuită şi modul prin care acesta s-a menţinut (cel puţin trei decenii şi, probabil, mult mai mult decât atât).
Este de subliniat faptul ca vârtejurile polare nu sunt foarte rare (chiar şi Pământul are unul!), dar vârtejul aflat pe Saturn este unic în felul său datorită mărimii sale, simetriei geometrice şi stabilităţii acestuia. O simetrie extraordinara care pare sa nu fie naturala.
Cu privire la acest fenomen total neobisnuit s-au emis mai multe teorii care de care mai promitatoare care insa nu au putut explica in totalitate cauza sa.
„Hexagonul este doar un curent de aer şi caracteristicile meteo de acolo prezintă similitudini cu cele corespunzătoare unui regim turbulent şi instabil", a spus Andrew Ingersoll, un membru al echipei Cassini care a descris noul film ce prezintă hexagonul de pe Saturn. „Un uragan pe Pământ durează de obicei o săptămână, dar uraganul de pe Saturn persistă de zeci de ani şi, cine ştie, poate că de secole".
„Ne apropiem de solstiţiul de vară de pe Saturn din anul 2017, atunci când polul nord al planetei va fi mai bine iluminat şi suntem încântaţi că vom putea urmări modificările care se vor produce atât în interiorul, cât şi în afara limitelor hexagonului", a adăugat Scott Edgington, din cadrul proiectului ştiinţific Cassini.





vineri, 12 iunie 2015

Incepe cel de-al Treilea Razboi Mondial... daaa!!!?

Dupa cele doua razboaie mondiale va mai urma unul si mai devastator. Se vor folosi bombe nucleare, bombe cu hidrogen etc. Vor cadea avioane si ozn-uri din cer si... trebuie sa subliniez ca profetia a fost facuta de parintele Arsenie Boca la o cafea sau poate de Cleopa cand se plictisea si nu avea ce face.
Astfel de tampenii continua sa apara pe site-uri care par sa nu aiba limita in ceea ce inseamna dezinformarea si prostia.
A fost o perioada, inainte de 2012, cand toti prevesteau extraterestri, ozn-uri si sfarsituri ale lumii. In schimb acum se continua cu cel de-al treilea razboi mondial. In fiecare an incepe cate un razboi mondial si ne nenoroceste cate un cutremur devastator prevestit de nu stiu ce mare profet.
Anul trecut un astrolog rus prevestea inceputul celui de-al treilea razboi mondial imediat dupa sfarsitul jocurilor olimpice. A prevestit un razboi care nu a mai venit... din fericire.
Din fericire destinul ne este in mana si nu ne este deja scris. Totul depinde de noi si de nimeni altcineva. Ceea ce se intampla pe site-uri (unele se cred spirituale) este doar dezinformare. Dezinformarea isi are locul ei in limitarea potentialului uman. Inoculeaza frica si ideea ca viitorul ne este scris deja. Desi la prima vedere nu pare a fi ceva prea nociv, in realitate subconstientul primeste mesajul mincinos si creeaza limitari si stari de frica.
Aceste "profetii" au scop negativ precis. Un scop negativ care pare sa aiba ajutor din partea unor site-uri sau bloguri care vand senzationalul pentru bani. Va rog... nu mai bagati in seama aceste stiri. Nu irositi timpul citind stiri nocive. Sunt alte lucruri mai productive de facut.

miercuri, 10 iunie 2015

Legea universala a Vibratiei

Universul, privit fizic, energetic dar si mental/subtil, este dirijat de legi pe care inteleptii le-au numit legi universale. Una dintre ele a fost in mare voga in ultimi ani Legea Atractiei. Intelegerea acestei legi a revolutionat gandirea si viata multor oameni ce au devenit deodata constienti de potentialul lor de a-si schimba viata si prin asta, de a-si modela viitorul.



Insa aceasta este doar una din legile ce au ramas, pana de curand, secrete majoritatii dintre noi.



O alta lege este Legea Vibratiei. Sau Legea Vietii. Ea spune ca orice exista (sau este creat la un moment dat), are miscare, propria energie si ritm, pulseaza, are viata, emite informatie, interactioneaza.


Orice exista in Univers, vibreaza. Are o amprenta personala, o frecventa unica. Si cat timp acest camp de vibratie personala se mentine nealterat, atata timp acel lucru continua sa existe, sa fie viu in acea forma.


Asta inseamna ca orice intentie, sau gand fugar, orice imagine pe care mintea noastra le creeaza, continua sa se mentina vii si sa pluteasca in Universul subtil.





Ganduri vii



Orice intentie, orice gand are viata. De aceea, odata emise ele continua sa reverbereze, sa pulseze, sa emita energie in Universul subtil al fortelor nevazute.

Ele se intretin, se pot multiplica, mari sau se pot dezintegra trecand in alta forma.


Legea vibratiei (dezvaluita fiind) ne face extrem de responsabili cu tot ceea ce facem. Pentru ca tot ce secretam lasa o urma in aura noastra si acea urma pulseaza, atrage in campul nostru auric elemente rezonante ganduri similare ale altora, oameni si evenimente care ne intretin ideile sau ne obliga sa ne confruntam cu convingerile si credintele personale.





Orice apare in univers are viata si dispune de ea



Universul creeaza necontenit. Niciodata nu distruge. Mereu adauga si transforma. Ce ne pare noua distrugere este de fapt o transformare, o trecere in alta forma, respectand legea energiei si a creatiei. Universul si Viata sunt mereu pozitive, constructive, creative. Orice s-ar produce poate fi vindecat printr-o alta creatie. Un cuvant jgnitor nu poate fi luat inapoi, dar scuzele si atitudinea sincera plina de cainta pot compensa golul energetic produs de suparare si poate transforma mahnirea in intelegere. Deci momentul emiterii cuvantului jignitor nu poate fi facut sa dispara pur si simplu. De aceea responsabilitatea este uriasa. Orice gandim, spunem sau facem lasa urme in Univers, in vietile oamenilor, in destinul nostru. Iar gesturile noastre reverbereaza, ca o piatra aruncata in apa ce produce unde circulare mult dupa ce ea a ajuns la fundul lacului.



Orice element creat in Univers va continua sa existe atata timp cat sursa care l-a creat continua sa mentina matricea/forma sa. Adica, pana se transforma in altceva, sau pana este preluat de o forma mai mare energetica, inglobata si alchimizata.


Aceasta cred ca ne face deodata mai atenti la gandurile, cuvintele si gesturile noastre!


Pentru ca ele sunt vii. Pentru ca odata intentia aparuta, ea pulseaza, vibreaza si genereaza camp. In consecinta atrage intentii asemanatoare conform legii atractiei. Orice gest pe care il facem persista chiar daca noi, temporal, suntem in alta parte cu viata noastra.


Un gand emis la un moment dat poate fi abandonat, dar daca starea sufleteasca se mentine, daca si convingerile care l-au alimentat persista, gandul va continua sa pulseze in Universul subtil si sa creasca. Si ne vom confrunta cu efectul acelui gand. De aceea o mica invidie trecatoare poate atrage asupra noastra invidia altora. Un gand de neincredere in noi insine va creste si se va transforma in teroarea rusinii si a fricii de expunere publica. O dorinta sau un impuls pasional se pot transforma in furtuni ale senzualitatii care ne tulbura sufletul. Si asta pentru ca gandurile sunt vii si nu mor imediat cum nu le mai avem in mintea constienta. Ele continua sa aiba viata in lumea gandurilor si sa genereze forte care pot sa creeze realitati.


De aceea trecutul nu ne da pace si fiecare rememorare ne face sa retraim puternic acele evenimente pentru ca ele continua sa fie puncte pulsatorii, sa aiba viata, sa genereze camp si consecinte, sa interfereze cu noi. Chiar daca am semnificat altfel povestea din trecut, ea continua sa fie acolo si sa faca parte din biografia noastra.


De aceea un gand emis acum creeaza consecinte cu care ne intalnim mai tarziu chiar daca gandim altfel. Daca nu ammantuit gandul initial, el va continua sa existe si sa emita.





Principiul vietii




Consecintele Legii Vibratiei sunt absolut formidabile.


In primul rand, intelegem ca Universul nu stie decat sa creeze. Ca un lucru creat este inlocuit de o alta creatie, care o poate ingloba pe prima, adaugandu-si valoarea la lumea pe care o gaseste in acel moment. Si acest lucru transforma lumea.


In al doilea rand rand, ne ia de pe cap povara de a ne simti datori sa distrugem ce consideram negativ razboaiele, mizeria, rautatea, bolile, saracia etc. Maica Tereza spunea nu ma invitati la o demonstratie anti-razboi ci la una pro-pace. Esti mai in acord cu legile Vietii daca, in loc sa iti pierzi timpul eliminand razboiul, preferi sa cultivi pacea care va face razboiul inutil. Este mai eficient si rentabil sa transformi conflictul in pace, boala in sanatate, saracia in bogatie, rautatea in altruism, frica in incredere, lasitatea in curaj.


Daca vom considera ca ceva este daunator (cancerul de pilda) va trebui sa intervenim constructiv, fara sa propagam frica, ura, furia si nemultumirea. Fara sa distrugem ceva. Altfel nu vom face decat sa creem forte contrare de o si mai mare putere cancerul va prospera, conflictele se vor inmulti, rautatea se va manifesta cu mai multa forta.


Dimpotriva, va trebui sa transformam adaugand: iubire, intelegere, bunatate, credinta, bucurie. Nimic nu piere. Totul se transforma in energia unei inimi iubitoare. De aceea terapeutii (intelepti) spun ca trebuie sa ne intelegem boala si sa-i multumim ca ne da ocazia sa meditam la cauzele inbolnavirii.


Daca totul are viata, intentia de distrugere va capata viata si va depasi pragul bolii. Dorinta de a elimina cancerul nu trebuie sa aiba la baza dorinta feroce de a distruge invadatorul. Vibratia distrugerii se va propaga in tot corpul. De aceea terapeutii holistici recomanda integrarea bolii, acceptarea ei. Vibratia acceptarii permite corpului sa se destinda, sa se detaseze de frica si astfel celule imunitare sa intre in functiune. Frica si respingerea blocheaza functia imunitara.


O critica plina de nemultumire va reverbera in sufletul celui admonestat. Daca nu are puterea sa ierte ingloband energia criticii in campul mai inalt si generos al iertarii, critica va continua sa produca daune la nivel energetic. Critica are propria sa viata si continua sa emita dezaprobare in campul nostru. De aceea ne trezim ca evitam persoana care ne-a criticat sau ca atragem de atunci si alte persoane ce nu sunt de acord cu noi. Si asta pentru ca nu am avut puterea de a ierta sau pentru ca persoana care ne-a prejudiciat energetic nu a adus energia caintei in campul nostru practic, nu si-a cerut iertare sau nu inteles ca a gresit, ca a abuzat de dreptul sau de a critica.



De aceea trebuie sa fim atenti cand adresam o critica sau un gand neprietenos pentru ca ele raman in campul auric si al persoanei la care ne-am conectat atentia, dar si in campul nostru ca expeditori. Si atfel, pastram in mediul nostru energetic, o pulsatie pe frecventa gandului emis. Iar acest gand va atrage din Univers ganduri si energii similare. Si sa nu ne miram daca dupa un episod in care am exprimat o nemultumire ne intalnim cu persoane care ne intretin acea nemultumire stiti, Legea Atractiei! Si de aici catastrofele din viata nostra, ce pot surveni si imediat dar si dupa o lunga perioada, poate de ani de zile.





Trecutul continua sa vibreze



Daca totul exista de-a pururi atunci gandurile noastre continua sa existe, replica de ieri continua sa sune in Univers, sarutul nostru de acum un an continua sa pulseze, despartirea noastra continua sa fie acolo Daca tot ce este gandit, simtit, creat in Univers continua sa vibreze atunci ce ma separa pe mine de trecut? Nimic. Legea Vibratiei spune ca o replica rostita ieri continua sa existe, sa fie auzita in Univers, sa pulseze, fiind preluata de mintea mea, de sufletul meu, trecand in consecintele pe care le-a generat, continuand sa ramana o unda pulsatorie in Univers, care atrage vibratii asemanatoare. Si asta pana cand este alchimizata, integrata intr-o alta forma energetica: alt gand, alta stare, alt nivel de constiinta care da o alta orientare informatiei initiale.


De aceea ne este greu sa uitam, sa iertam, sa ne vindecam pentru ca evenimentele care ne-au marcat, incarcate de semnificatii si de energie, raman vibrante, au viata si se auto-intretin continuand sa trimita impulsuri spre noi. Daca nu le integram, nu le acceptam, nu le intelege/iertam/iubim/detasam ele vor fi la fel de impactante chiar daca noi credem ca le-am uitat. Vor continua sa ne influenteze viata trecand in convingerile noastre, in fricile noastre, in strategiile de viata, in promisiunile pe care ni le facem. De aceea ramanem blocati in despartire, in regrete, de aceea avem mereu in fata ochilor aceeasi imagine ce ne paralizeaza sau aceleasi sperante iluzorii. De aceea un anumit sentiment sau stare se reactiveaza mereu cand trecem prin acel punct pulsatoriu, ce vibreaza si emite acelasi tip de energie. Acolo, in acel punct al experientei noastre (ce tine de trecut dar care nu vrea sa ramana acolo pentru ca trecutul e viu in carnea si convingerile noastre) revenim mereu si mereu la acelasi sentimente. Parca intram intr-o capsula spatio-temporala: mereu intarzierea ne alarmeaza, rastirea ne sperie, lasitatile ne enerveaza, mereu invidia ne face sa suferim. Acestea sunt butoanele noastre punctele sensibile. Nu le-am avea daca experientele neplacute nu ar ramane vii si pulsatorii, vibrante.


La fel stau lucrurile si cu bucuriile si cu tristetile. Bucuria genereaza un camp urias de incantare care trece apoi in celule noastre, in gesturile si atitudinile noastre. Tristetea genereaza de asemenea, un camp energetic care atrage la randul ei vibratii asemanatoare, se propaga in gandurile si atitudinile noastre. Fiinta noastra multidimensionala este periata permanent de valuri de energie, care fie ne deschid fie ne crispeaza. Si asta cu o viteza uluitoare.


Din caza culturii defensive mereu ne aparam de ceva, suntem interesati sa ne crestem la infinit confortul, siguranta avem o atentie mai mare indreptata spre ce nu functioneaza si ne face sa suferim. Acordam atentie disproportionat. De aceea ne preocupa mai mult sa evitam durerile din trecut decat sa cultivam bucuriile din trecut. Si prin asta nu facem decat sa mentinem intacta vibratia durerilor in loc sa le integram armonios in viata noastra si sa facem ca evenimetele neplacute sa capete alte semnificatii, sa ne cedeze energia primara si sa o putem folosi in actiunile noastre prezente.





Prezentul creeaza viitorul




In orice moment gandurile si gesturile sunt emisii de energie ce incep sa pulseze. Cream entitati energetice cu fiecare respiratie, cu fiecare compozitie mentala. Este o mare responsabilitate. Mai ales daca ne gandim ca aceste productii mental-emotionale raman agatate de aura noastra si emit in continuare, au o viata a lor, atrag alte energii similare, se lasa atrase de alte energii similare


Viata noastra este prinsa intr-o capsula a emisiilor noastre mentale si ale celorlalti. Cat timp jucam dupa regulile mentale ramanem in spatiul mintii in care orice gand/intentie/gest are viata si continua sa existe la infinit, trecand in diverse forme. Avantajul este ca astfel ne putem crea realitatea pe care o vrem!


Daca tot ne cream (mai mult sau mai putin constienti) propria realitate, totusi ar fi bine sa o facem dand nastere unor ganduri/intentii/gesturi/atitudini care sa lucreaza pentru noi, asa cum vrem noi, care sa genereaza contexte pe placul nostru. Asta nu inseamna sa traim in stresul si in frica de greseli de gandire sau greseli atitudinale. Nu trebuie sa controlam permanent ce spunem sau gandim si sa ne anulam spontaneitatea. Este suficient sa fim in permanenta constienti de tendintele noastre. Este suficienta aceasta constientizare permanenta astfel incat, in timp, nu vom mai comite nici o greseala de gandire, atitudine sau fapta.


Apoi, daca vedem mai mult decat bani, vacante, relatie de cuplu, casa, masina, viata de familie, etc, ne putem modela constienta astfel incat ea sa genereze credinte care sa ne slujeasca fiinta si dincolo de acceptiunea obisnuita a vietii.


Un pas mai inalt il putem face conectandu-ne constienta la Spirit, si astfel, inspiratia divina, va crea o realitate mentala foarte pura, menita sa ne simplifice viata astfel incat la un moment dat sa ne fie usor sa ne cufundam in realitatea absoluta. Adica sa ne contopim cu Dumnezeu daca admitem ca aceasta este frontiera ultima. Adica iluminarea, trezirea, realizarea.


Singurele momente de autenticitate ale fiintei umane sunt cele de meditatie profunda, de revelatie, de iubire profunda, transpersonala, de inspiratie, de iluminare. Atunci gandul dispare, se intoarce la Dumnezeu, nu mai creeaza efect, este in afara karmei. Ca un cerc ce se inchide imediat. Acolo suntem in punctul zero. Acela e momentul in care ne putem elibera din aceasta roata in care ne simtim hamsteri ce alearga continuu.





Concluzie



Traim intr-un Univers aranjat de noi. E bine sa participam la ordonarea sa si sa fim constienti de faptul ca ne compunem realitatea, filmul in care jucam. Si ca putem vindeca trecutul integrand pozitiv faptele si intentiile, dandu-le o directie buna, reintentionandu-le si resemnificandu-le in felul acesta energia lor va curge pe alt fagas, acolo unde vrem sa construim altceva. Participand la construirea propriei vieti, alegem ce vrem sa insemne faptele noastre, cat vrem sa ne afecteze, cum vrem sa le traim. Alegem viitorul pe care vrem sa-l traim: mai putina suferinta inutila, un film mai simplu ca sa ne distraga mai putin atentia de la Universul absolut acolo unde vrem de fapt sa ajungem.


Realitatea construita de noi va continua sa existe pana cand si ultimul gand va fi mantuit, se va intoarce la sursa sa, experimentandu-l pe Dumnezeu.


articol preluat din: http://www.esoterism.ro/