marți, 29 septembrie 2015

SUA vor manipula ADN-ul uman pentru a crea armata perfecta

DARPA (Defense Advanced Research Project Agency – agenția care se ocupă cu utilizarea celor mai noi descoperiri în scopuri militare) investeste zeci de milioane de dolari (probabil ca in realitate suma e mai mare) pentru a crea soldatul perfect.
Cercetătorii din cadrul Broad Institute, o inițiativă a celor de la MIT și Harvard, institutul implicat in experimente genetice din cadrul unor sectoare precum medicina și agricultura, vor beneficia de nu mai puțin de 32 de milioane de dolari din partea DARPA pentru a-și avansa studiile. Acesti bani vor fi folositi pentru a crea armata perfecta.
Conform cercetatorilor soldatul viitorului va avea membrele controlate cu ajutorul unor interfețe neurale si va avea capacitate de a supraviețui în cazul pierderilor masive de sânge, iar traumele psihice vor putea fi evitate. 
Americanii cand spun ca vor face ceva, ei deja detin acel "ceva". Iar acel "ceva" este la un nivel cu mult peste detaliile pe care ei ni le ofera. Astfel ca, putem deja sa ne imaginam cam la ce tip de soldat are in dotare armata de elita a SUA.

sursa: http://playtech.ro/

luni, 28 septembrie 2015

Azi are loc Marea Transformare... in ce?

In seara aceasta vom asista la un spectacol ceresc destul de impresionant. O super luna sangerie ce va intra sub umbra Pamantului. Suna interesant si pentru ochiul unui iubitor al "treburilor" ceresti acest spectacol va reprezenta cu siguranta o bucurie optica.
Dar fenomenul ceresc cu pricina nu va veni singur ci va produce o transformare de proportii a umanitatii. Umanitatea va intra in cea de-a patra dimensiune (sau cea de-a cincea, nu sunt sigur) si se va schimba total.
Aceasta teorie, foarte dezbatuta pe net, este asteptata de toti cei care stau cu fundul in pat sau fotoliu si cu ochii pe laptop sau iPod fara sa faca nimic sa schimbe realitatea din jurul lor. Stiu ca voi supara pe multi dar nu pot sa nu trec cu vederea naivitatea multor indivizi care spera la tot felul de miracole sau la tot felul de evenimente care sa ii plaseze in alte dimensiuni sau realitati. In realitate noi ne aflam deja in dimensiunea a patra... de fapt suntem niste fiinte multidimensionale. Putem accesa orice dimensiune dorim, toata chestia sta in focalizare si vibratie.
Umanitatea se afla intr-o continua evolutie. O evolutie fizica, intelectuala si spirituala. O evolutie treptata, fara insa a arde trepte. Inainte de a deveni maestri ai materiei trebuie sa lucram mult cu gandirea. Oamenii sunt intr-o continuare schimbare a mentalitatii. O schimbarea a mentalitatii care, in istorie, a avut suisuri si coborasuri dar, care ne-a adus la ceea ce suntem in prezent.
Este necesar ca umanitatea sa faca un salt in gandire inainte de a face un salt in evolutia spirituala propriu-zisa. Umanitatea inca se afla "blocata" in dogme si forme de gandire vechi. Forme de gandire ce limiteaza la propriu umanitatea.
Este adevarat ca au exista in istorie si exista si in prezent indivizi care au ajuns la nivele de gandire si de existenta la care majoritatea inca viseaza (sau nu e constienta). In schimb, acesti indivizi sunt in minoritate pentru a avea forta sa ajute umanitatea sa arda trepte de evolutie.
Umanitatea este inca dominata de indivizi care sunt blocati in iluzia incompetentei si a imposibilului. Frica inca pune stapanire pe majoritatea oamenilor. Frica ce face ca vibratia umanitatii sa fie joasa. Oamenii sunt in prezenti mai preocupati de iluzia vietii de zi cu zi decat de spiritualitate... putini fiind cei care se dedica trup si suflet spiritualitatii. Oamenii inca nu actioneaza, inca nu modifica radical realitatea din jurul lor. Dar oamenii afla adevaruri. Si afland aceste adevaruri gandirea lor se modifica, refuzand vechile dogme si eliberandu-si sufletul de stransorile vechilor mentalitati.
Umanitatea se afla in schimbare dar, deocamdata, isi schimba doar valorile morale si formele de gandire. Asta este primul pas. Un pas ce in timp va aduce cu sine actiunea. Dar fara actiune si implicare nimic nu se va schimba.
Asa ca fenomenul de azi va produce doar un spectacol ceresc si nimic mai mult. Schimbarea este in noi. Ea nu este determinata de transformari de pe o zi pe alta si spectacole ceresti ci de dorinta noastra de a ne schimba si de a cauta iubirea si unitatea. In rest sunt doar naivitati bune de manipulat dorinta unora de senzational.

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Nu regretati nimic!

Viata este asa cum este. Pentru unii mai buna, pentru altii mai rea. De fapt viata este la fel ca gandurile si energia emanata de individ sau chiar de cei din jurul sau (cand gandurile individului sunt haotice acesta poate fi influentat de gandurile si intentiile celor din jurul sau).
Pentru majoritatea oamenilor viata se afla intr-un regret continuu. Scuzandu-ma pentru exprimarea putin cam nefericita de altfel, pot spune ca toti oamenii au regrete. Problema este ca multi si le prelungesc gandindu-se in permanenta la ele. Acest fapt nu face decat sa prelungeasca energia negativa a faptului pe care il regretati, facand sa repetati anumite greseli din trecut.
Regretele nu fac decat sa va indeparteze de Eul interior. Ele blocheaza accesul spre nivele mai inalte de gandire, oprindu-va sa evoluati din punct de vedere mental si spiritual (inainte de a evolua spiritual este necesara o evolutie mentala, de aceptare a unor noi idei si forme de gandire).
Asa ca nu regretati nimic. Renuntati la regrete. Traiti viata asa cum este ea, bucurandu-va de fiecare clipa, deoarece TOTUL ESTE IN NOI SI NIMIC IN AFARA NOASTRA. TOT ACOLO ESTE SI FERICIREA NOASTRA, CACI ASTA ESTE SCOPUL PRIMORDIAL.

vineri, 25 septembrie 2015

Cat de mult trebuie sa ne implicam in societate sau politica?

Crestinismul ne spune sa dam Cezarului ce este al Cezarului... de fapt ne spune sa stam linistiti, sa respectam cuvantul Domnului si sa il asteptam pe Iisus salvatorul. Sunt multe culte, multi mistici sau predicatori care ne indeamna la non-combativitate sociala sau politica. De fapt cam asta ne spune si elita - stati linistiti, noi lucram pentru voi!
Politica e o cocina, politicienii sunt niste "curve" asa ca un om spiritual nu are ce cauta printre ei - aud des aceste replici. Multi indivizi delimiteaza clar treaba - politica cu treaba ei iar spiritualitatea cu a sa, nu se pot amesteca.
Dar daca ne-am saturat de politicienii nostri si de mizeria din jurul lor oare nu ar trebui sa ne implicam si sa-i inlocuim? Oare cum putem schimba un sistem daca stam linistiti pe scaunul de acasa fiind doar observatori pasivi? Observ ca societatea ne vrea slabi si calmi. Numai nu spune - ia si dormi ca avem noi baietii nostri care dreg treburile.
Eu cred ca aceasta realitatea este precum un joc virtual. Un joc virtual care acorda puncte celui care se implica si schimba regulile. Celui care indrazneste si care nu se teme de consecinte. Umanitatea i-a adulat pe eroi si le-a pastrat un loc in istorie, asta pentru ca acestia s-au ridicat peste majoritatea pasiva.
Nu cred ca Universul ne vrea pasivi. Nu pentru a astepta salvatori sau eroi. Superman sau Batman sunt niste eroi fabricati de o mass media pusa mereu pe manipulare asa ca singurii eroi suntem noi. Suntem si vom fi eroi doar atunci cand ne implicam si cand schimbam regulile fara sa ne fie frica de consecinte.
Realitatea asta este iluzorie, dar este plina de provocari. Urcati pe treptele societati si spargeti tiparele. Deveniti politicieni si schimbati regulile - dar fara sa va schimbati latura spirituala. Fiti puternici si promovati o noua lume. 


luni, 21 septembrie 2015

OZN-ul american construit de cercetatorii germani

In timpul celui de-al doilea razboi mondial Germania a detinut cea mai inalta tehnologie. O tehnologie ce ii permitea sa distruga orice adversar in lupta directa, dar faptul ca o lume intreaga a luptat impotriva ei aceasta a pierdut.
OZN americanDesi a pierdut, in urma Germaniei naziste au ramas inventii tehnologice care si pentru ziua de azi ar fi considerate avansate. Au ramas si foarte multi savanti germani care, in urma operatiunii Paperclip, au fost preluati aproape integral de catre autoritatile americane. Nici rusii nu au stat pe ganduri si au pus mana pe inventii germane importante cat si pe vreo cativa savanti germani (majoritatea savantilor germani au preferat SUA).
Dupa ce au preluat inventiile germane si savantii germani, autoritatile americane au incercat practic sa continue proiectele naziste si sa le duca la un alt nivel. Cat de departe au ajuns asta nu se stie foarte bine, desi exista multe voci care sustin ca acum SUA are capacitatea de a-l duce pe ET acasa si sa se intoarca inapoi intr-un timp destul de scurt.
Ceea ce se cunoaste nu ne multumeste dar are darul de-a ne face o idee despre unele proiecte nazisto-americane. Un asemenea proiect este cel al aparatului cunoscut sub denumirea de „Lenticular Reentry Vehicle” sau LRV. Acest aparat neconventional ar fi actionat în timpul Războiului Rece deasupra ţărilor din Estul Europei, inclusiv a fostei URSS, fiind capabil să lanseze bombe nucleare de la o altitudine de 482 km.
Proiectul OZN-ului american s-a desfasurat într-o bază secretă din apropierea orasului Los Angeles, sub egida Wright-Patterson. Fiind continuarea unui proiect nazist, la constructia sa au avut contributie in mare parte savantii germani preluati de americani.
Aparatul avea o forma ce ii permitea sa intre si sa iasa usor din atmosfera precum si sa aterizeze usor in orice loc datorita jeturilor propulsoare mobile atasate in locul clasicului tren de aterizare. Probabil ca proiectul a continuat si a evoluat in modele care probabil se afla la ani lumina fata de acest model prezentat in acest articol.



sursa articol si foto: http://www.gadgetreport.ro/

joi, 17 septembrie 2015

Trebuie sa mai facem facultate?

Gradinita, scoala, liceul si facultatea sunt toate niste modalitati eficiente de integrare in societate... adica de manipulare. Dar fara scoala ramanem fara cunostinte minime - nu stim sa citim, sa facem un calcul sau nu ajungem sa cunoastem realitatea in care traim.
Multi ar spune ca este de ajuns sa cunosti realitatea pe care ti-o creezi tu, independent de ceea ce se spune la scoala, doar Eul interior este cel mai bun profesor. Problema este ca perceptia sanatoasa, despre realitate, primita de la Eul interior este deja afectata de ceea ce iti spun parintii tai sau de ceea ce asimilezi din grupul din care faci parte. Astfel ca ne aflam acum in aceeasi situatie cu cea de la scoala, numai ca fara prea multe informatii care sa ne ajute sa razbim in societate. Priviti numai ce se intampla cu oamenii strazii - desi nu au fost la scoala ei tot nu si-au ascultat Eul interior. De fapt asta este si motivul pentru care venim aici pe Pamant - de a ne desparti de Eu si de a-l redescoperi in noi forme de manifestare.
Traind in aceasta societate devine o necesitate sa fim scoliti. Trebuie sa cunoastem realitatea chiar daca aceasta cunoastere ne este afectata de cei care ne scolesc. De fapt trebuie sa invatam pentru a descoperi adevarul.
Nu poti sa spui adevaruri credibile (pentru majoritatea oamenilor care au inca pareri foarte conservatoare) si nu poti sa schimbi nimic la nivel inalt daca nu detii o facultate, un master sau chiar un doctorat.
Este adevarat ca o parte din populatia planetei incepe sa se deschida la noi adevaruri, dar majoritatea inca are nevoie de diplome pentru a crede ceva. Astfel ca, pentru a misca cea din urma categorie, care poate fi masa critica in ceea ce reprezinta schimbarea planetara, ai nevoie sa faci facultate.
In momentul in care ai facut o facultate, master, si doctorat si ai si reusit sa publici materiale revolutionare, atunci ai facut schimbarea. Atunci inseamna ca te-ai implicat cu adevarat in procesul de Schimbare. Un proces de Schimbare facut la nivel mare, deoarece cu cat detineti mai multe diplome cu atat sunteti mai ascultati de societate (din pacate).
In societatea noastra diplomele vorbesc, iar daca dvs va simtiti capabil si va doriti sa schimbati lumea si sa scoateti adevaruri la iveala este ceva extraordinar. Implicati-va!!!

P.S. - Nu este nevoie neaparat de facultate ca sa schimbi aceasta lume. Articolul meu este pentru cei care isi doresc sa faca o facultate si inca nu sunt hotarati ca facand aceste studii vor putea schimba ceva. Schimbarea se produce oricum... deja exista o masa mare de oameni care incepe sa gandeasca diferit si care incepe sa vada adevarul. Iar Schimbarea poate fi produsa de oricine incearca sa se implice si sa actioneze, cu facultate sau fara.

marți, 15 septembrie 2015

Neale Donald Walsch - Despre tot

Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.
Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află – şi deci o prezenţă divină în totul.
Dacă ai nevoie de o revelaţie, nu poţi să o ai, pentru că însuşi actul de a cere este o afirmare a faptului că ea lipseşte.
E foarte romantic să spui că, din clipa în care a intrat cineva special în viaţa ta, te simţi desăvârşit. Totuşi, scopul unei relaţii nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească, ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvâr­şirea ta.
Uneori, cel mai bun mod de a iubi pe cineva şi cel mai mare ajutor pe care i-l poţi da este de a-l lăsa în pace sau de a-i da puterea de a se ajuta singur.
Rostul vieţii nu este să ajungeţi undeva, ci să vă daţi seama că deja sunteţi acolo şi că aţi fost din totdeauna. Sunteţi din totdeauna şi pentru totdeauna – în momentul creaţiei pure.
Viaţa nu este un produs al întâmplării.
Nimeni nu vine către voi în mod accidental.
Dacă întreaga omenire v-ar urma, aţi fi mulţumiţi de drumul pe care o călăuziţi?
Salvarea voastră nu se află în acţiunea altuia, ci în acţiunea şi reac­ţia voastră.
Toate conflictele provin din dorinţe prost plasate.
Gândiţi critic şi nu memoraţi doar ceea ce vor alţii să gândiţi.
„Eu sunt” este cea mai puternică afirmaţie creatoare din univers.
Dacă tot ceea ce faceţi voi e doar să urmaţi regulile altcuiva, atunci nu aţi evoluat, v-aţi supus.
Cel mai măreţ moment al lui Dumnezeu este momentul în care voi vă daţi seama că nu aveţi nevoie de Dumnezeu.
Separarea dă naştere la indiferenţă, la falsă superioritate. Unitatea produce compasiune, egalitate adevărată.
Politicienii urăsc istoria ce scrie adevărul. Iar istoria care conţine ade­vărul nu vorbeşte nici ea prea bine despre politicieni.
Iluminarea înseamnă a înţelege că nu ai unde să mergi, că nu ai ni­mic de făcut şi că nu trebuie să fii nimeni altcineva decât exact cel ce eşti chiar acum.
Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar trebuie să vă asiguraţi că daţi ascultare adevăratelor sentimente şi nu unui model contrafăcut, construit în mintea voastră.
Pentru ca sufletul să trăiască experienţa grandorii sale, el trebuie să ştie ce înseamnă grandoarea. Şi asta nu poate s-o ştie, dacă în jurul lui nu există decât grandoare.
După cum puteţi vedea uitându-vă în jur, mai sunt multe de făcut. Doar dacă, desigur, nu sunteţi cumva mulţumiţi de lumea voastră aşa cum e ea! În mod surprinzător, majoritatea oamenilor sunt mulţumiţi. Din acest motiv omenirea nu se schimbă.
Cu toţii ne-am termina activitatea de creaţie dacă nu ar mai fi ce să creăm. Dar toţi avem un interes enorm să facem ca jocul să continue. Oricât de mult am spune că ne-ar plăcea să rezol­văm toate problemele, nu îndrăznim să rezolvăm toate problemele, pen­tru că n-ar mai fi nimic altceva de făcut.
Iisus nu i-a vindecat pe cei pe care i-a vindecat, deoarece a conside­rat condiţia lor ca fiind imperfectă. El i-a vindecat pe cei pe care i-a vin­decat, pentru că a văzut că acele suflete aveau nevoie de vindecare ca parte a evoluţiei lor. El a văzut perfecţiunea procesului de evoluţie. El a recunoscut şi a înţeles intenţia sufletului. Dacă Iisus ar fi simţit că tot ceea ce înseamnă boală fizică sau mentală reprezintă imperfecţiunea, n-ar fi fost mai simplu să vindece pe toată lumea de pe planetă dintr-o dată?
Adevărul este neîndurător. Asta-i problema cu el. Nu te lasă în pace, se furişează spre tine din toate părţile, arătându-ţi adevărata faţă a lu­crurilor şi aceasta te poate deranja.
Grijile sunt cea mai rea formă de activitate mentală din câte există, alături de ură, care este profund autodistructivă. Grijile nu-şi au rostul. Reprezintă o energie mentală irosită.
Dumnezeu este pretutindeni. De aceea, Dumnezeu nu este ni­căieri anume, deoarece, pentru a fi undeva anume, Dumnezeu ar tre­bui să nu fie în altă parte – ceea ce nu este posibil pentru Dumnezeu.
Voi nu vreţi ca tinerii voştri să tragă propriile lor concluzii. Vreţi ca ei să ajungă la aceeaşi concluzie la care aţi ajuns şi voi. Aşa îi condamnaţi să repete greşelile la care v-au dus propriile voastre concluzii.
Voi faceţi ceva şi mai rău decât să condamnaţi, pur şi simplu căutaţi să vătămaţi ceea ce nu alegeţi. Încercaţi să-l distrugeţi. Dacă există o per­soană, un loc sau un lucru cu care nu sunteţi de acord, îl atacaţi. Dacă există o religie care nu este conformă cu a voastră, o consideraţi greşită. Dacă există un gând care-l contrazice pe al vostru, îl ridiculizaţi. Dacă există o idee diferită de a voastră, o respingeţi. Aici greşiţi voi, deoarece creaţi numai o jumătate dintr-un univers. Şi nu puteţi nici măcar să înţelegeţi jumătatea voastră, atunci când o res­pingeţi, din pornire, pe cealaltă.
Singura diferenţă dintre tineret şi oamenii în vârstă este că tinerii fac totul la vedere. Cei în vârstă îşi ascund comportamentul, cei în vârstă cred că tinerii nu văd. Cu toate acestea, tineretul vede tot. Nu li se poate ascunde nimic. Ei văd ipocrizia celor în vârstă şi încearcă cu disperare să o schimbe. După ce au încercat şi nu au reuşit, tinerii nu văd altă şansă decât să o imite. Aici greşesc, dar nu au fost niciodată învăţaţi să proce­deze altfel.
Pentru suflet, este foarte clar că scopul lui este evoluţia. Acesta este singurul lui scop. Pe el nu-l interesează realizările trupului sau dez­voltarea minţii. Toate acestea nu au nici un înţeles pentru suflet.
Nu există „ar trebui” şi „nu ar trebui” în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost. Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el.
Indiferent de ce gândeşti, indiferent de ce spui, după cuvintele „eu sunt” se pun în mişcare, se pornesc, vin către tine experienţele.
În majoritatea cazurilor, voi nu vreţi să dovediţi că părinţii voştri, şcoala voastră, religiile voastre, tradiţiile voastre, scrierile voastre sfinte greşesc – aşa că vă negaţi propria experienţă în favoarea a ceea ce vi s-a spus să gândiţi.
De-a lungul tuturor coridoarelor experienţei umane s-a auzit ecoul acestui Adevăr: Dragostea este răspunsul. Dar voi nu aţi ascultat.
Vezi frumuseţea acolo unde doreşti să o vezi. Vezi urâţenia acolo unde ţi-e frică să vezi frumuseţea.
Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.
Marele har a lui Iisus a fost că El i-a văzut pe toţi aşa cum erau ei cu adevărat; El a refuzat să accepte aparenţele. El a refuzat să creadă ceea ce credeau alţii despre ei înşişi. El a avut întotdeauna gândirea cea mai înaltă şi întotdeauna i-a invitat şi pe ceilalţi să o aibă.
Un adevărat profesor nu este cel care ştie cel mai mult, ci cel care îi face pe cei mai mulţi să ştie.
Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti.
Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul lui.
Când nu este nimic de care să-ţi fie frică, nu există nimic care să te facă mânios.
Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.
Dumnezeu a creat procesul vieţii şi viaţa însăşi aşa cum o cunoşti. Totuşi Dumnezeu ţi-a dat liberul arbitru să dispui cum vrei de viaţa ta.
Nimic nu se întâmplă la voia sorţii.
Ţelul este să-i ajuţi pe cei slabi să devină puternici, nu să-i laşi să devină şi mai slabi.
Istoria revelează, politica justifică. Istoria dă la iveală; spune tot. Politica acoperă; spune punctul de vedere al unei singure părţi.
Ironia vieţii este că, de îndată ce nu te mai preocupă bunurile lumeşti şi succesul lumesc, se deschide o cale prin care ele te năpădesc.
Într-un moment de mare tragedie, încercarea la care sunteţi supuşi este întotdeauna să liniştiţi mintea şi să treceţi în adâncimea sufletului vostru.
Ceea ce urmăreşte sufletul reprezintă cel mai înalt sentiment de dra­goste pe care ţi-l poţi imagina. Aceasta este dorinţa sufletului. Acesta es­te scopul lui. Sufletul caută sentimentul. Nu cunoaşterea, ci sentimentul. El are deja cunoaştere, dar cunoaşterea este conceptuală. Sentimentul ţine de experienţă.
Cei care se străduiesc atât de tare să-şi depăşească toate patimile pă­mânteşti muncesc atât de din greu, încât s-ar putea spune că aceasta a de­venit pentru ei o patimă. Ei au o „patimă pentru Dumnezeu”; o patimă de a-L cunoaşte. Dar patima e patimă. Şi, a negocia una în schimbul alteia, nu o elimină.
De unde ţi s-a dat, ţi se va mai da.
Dacă un fulg de zăpadă are o formă absolut perfectă, nu crezi că ace­laşi lucru s-ar putea spune despre ceva atât de minunat cum ar fi viaţa ta?
Emoţia este puterea care atrage.
Sentimentul este limbajul sufletului.
Dumnezeu este în tristeţe şi în râs, în amărăciune şi în bucurie.
Majoritatea oamenilor definesc ca fiind „rău” tot ceea ce e diferit de ei.
Trebuie să încetaţi de a-L vedea pe Dumnezeu separat de voi şi pe voi separaţi unul de celălalt.
Lumea este compusă esenţialmente din două feluri de oameni: cei care îţi dau ceea ce ai nevoie şi cei care dreg.
Conceptul lui Iisus despre Iubirea Perfectă a fost să ofere tuturor persoanelor exact ajutorul pe care-l ce­reau, după ce le spunea ce fel de ajutor puteau primi.
Dacă păcatul ar exista, el ar fi acesta: să îţi dai voie să devii ceea ce eşti, datorită experienţei altora. Acesta este „păcatul” pe care l-aţi comis. Voi toţi. Voi nu aşteptaţi propria voastră experienţă, voi acceptaţi experienţa altora ca pe o scriptură (ad litteram), şi apoi, când întâlniţi pentru prima dată adevărata experienţă, voi extindeţi ceea ce credeţi că ştiţi deja şi asupra acestei noi experienţe.
Albul înseamnă toate culorile care există, combinate.
Transparenţa este, de fapt, un alt cuvânt pentru adevăr.
Cunoştinţele se pierd. Înţelepciunea nu e niciodată uitată.
Vorbeşte adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.
Vorbeşte numai întru adevăr. Acţionează numai întru dragoste.
Întreaga viaţă fizică funcţionează în concordanţă cu legile naturale. În clipa în care-ţi aminteşti aceste legi şi le aplici, stăpâneşti viaţa la nivel fizic. Ceea ce ţie îţi pare a fi pedeapsă – sau ceea ce numeşti rău sau ghinion – nu este altceva decât o lege naturală care se manifestă.
Credeţi că ştiţi deja ade­vărul! Credeţi că înţelegeţi deja cum stau lucrurile. Astfel că voi sunteţi de acord cu tot ceea ce vedeţi, auziţi sau citiţi, care se încadrează în para­digma înţelegerii voastre şi respingeţi tot ceea ce nu se încadrează. Iar aceasta numiţi voi a învăţa. Aceasta numiţi voi a fi deschis spre învăţă­tură. Din păcate, voi nu veţi fi niciodată deschişi spre învăţătură, atâta timp cât sunteţi închişi spre orice, în afară de propriul vostru adevăr.
Dacă nu intri înăuntrul tău, rămâi pe dinafară.
Cariera unui avocat s-ar termina mâine, dacă nu ar mai exista părţi în proces. Cariera unui doctor s-ar termina mâine, dacă nu ar mai exista boală. Cariera unui filozof s-ar termina mâine, dacă nu ar mai fi întrebări.
Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii – frica sau dragostea. Există, într-adevăr, numai două emoţii – numai două cuvinte în limbajul sufletului.
De mii de ani încoace oamenii nu au încredere în promisiunile lui Dumnezeu, pentru motivul cel mai ciudat: erau prea bune ca să fie ade­vărate. Aşa că aţi ales o promisiune mai mică – o dragoste mai mică. Promisiunea cea mai mare făcută de Dumnezeu provine din dragostea cea mai mare.
Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce a­vem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.
Cu cât eşti mai mult, cu atât poţi deveni mai mult şi cu cât devii mai mult, cu atât poţi fi mai mult.
Sunt încurajat de Dumnezeu să mă iert pe mine însumi pentru eşecurile mele şi să nu trăiesc în frică şi vină, ci să mă străduiesc în permanenţă – să continui să mă străduiesc – pentru a trăi experienţa unei viziuni mai înalte.
Atunci când viaţa este trăită din punctul de vedere al controlului pre­judiciilor sau al avantajului optim, se pierde adevăratul beneficiu în vi­aţă. Se risipeşte ocazia. Se pierde şansa. Pentru că, o viaţă trăită astfel este o viaţă trăită din frică – iar o asemenea viaţă este o minciună.
Când treci în absolut, treci în iubire.
Când te surprinzi având gânduri negative, gândeşte-te din nou.
Dragostea este realitatea supremă. Este singura realitate. Realitatea completă.
Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă.
Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară.
Ascultă-ţi sentimentele. Ascultă-ţi gândurile cele mai înalte. Ascultă-ţi experienţa. Ori de câte ori oricare dintre ele diferă de ceea ce ţi s-a spus de către un profesor sau ai citit în cărţile tale, uită cuvintele.
Să nu-ţi în­chipui că un suflet care s-a încarnat într-un trup pe care-l numeşti limi­tat nu şi-a atins potenţialul complet, pentru că nu ştii ce încerca să facă acel suflet. Tu nu-i înţelegi programul. Nu-ţi sunt clare intenţiile lui.
Modalitatea de a reduce durerea pe care o asociaţi cu experienţele şi evenimentele pământeşti – atât ale voastre cât şi ale altora – este prin a schimba felul în care le priviţi.
Mânia înseamnă frică declarată.
Cei pe care guvernul îi sprijină, sprijină guvernul.
Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor.
Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou.
Cel mai malefic lucru ar fi să declaraţi că maleficul nu există.
Tuturor ni se arată adevărul pe care suntem pregătiţi să-l aflăm.
În absolut nu există trăire prin experienţă, ci numai cunoaştere.
Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie.
Intraţi în comuniune cu sufletele altora şi, atunci, scopurile şi intenţi­ile lor vă vor fi clare.
Într-un moment critic din orice relaţie umană există o singură întrebare: Ce ar face dragostea acum?
Nicio acţiune care-l implică pe altul nu poate fi făcută, fără a se obţine acceptul şi permisiunea celuilalt.
Frica este opusul a tot ceea ce eşti şi, astfel, ea are un efect de opozi­ţie la sănătatea ta mintală şi fizică.
Lucrurile de care vă este cel mai mare frică vă infestează ca o molimă. Frica le va atrage către voi ca un magnet.
Eşti „al naibii” în multe privinţe. N-ar fi mai bine să fii „al lui Dumnezeu”?
Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează şi care decide toate lucrurile în viaţa ta, greşeşti.
Suprema ironie este că voi aţi dat atât de mare importanţă Cuvântului lui Dumnezeu şi atât de puţină experienţei.
Adevărul este că Dumnezeu vorbeşte cu toată lumea. Cu cei buni şi cu cei răi. Cu sfântul şi cu ticălosul. Şi, desigur, cu noi toţi.
Frica este energia care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău.
În mod sistematic vă distrugeţi mediul înconjurător şi apoi definiţi aşa numitele dezastre naturale ca fiind o do­vadă a unei farse crude din partea lui Dumnezeu, a modurilor dure de manifestare ale Naturii. Voi v-aţi făcut o farsă vouă înşivă şi modurile voastre de manifestare sunt crude.
Toţi oamenii sunt speciali şi toate momentele sunt deosebite.
Dacă voi credeţi că aveţi dreptate în toate privinţele, ce nevoie mai aveţi să vorbiţi cu Dumnezeu?
Să-ţi trăieşti viaţa fără să te aştepţi la ceva, fără nevoia de a avea rezultate specifice – aceasta este libertatea.
Viaţa este o ocazie să cunoaşteţi ca experienţă ceea ce deja cunoaşteţi sub formă de concept.
Religia îţi cere să înveţi din experienţa altora. Spiritualitatea te îndemnă să o cauţi pe a ta.
Gândeşte-te la ce vrei să fii, să faci şi să ai, şi când ţi-e clar, nu te mai gândi la nimic altceva.
Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume.
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie.
Dumnezeu ştie ce ştii tu şi ceea ce tu ştii este ceea ce apare ca realitate a ta.
Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nicio şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.
Deci, vrei ca viaţa ta „să pornească”? Începe imediat prin a-ţi imagi­na cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune care nu este în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele.
În momentul în care tu făgăduieşti dragostea cea mai înaltă, îţi recunoşti, de fapt, cea mai mare frică. Pentru că primul lucru care te îngrijorează după ce spui „te iubesc” este dacă ţi se va răspunde la fel. Şi, dacă ţi se răspunde la fel, începi imediat să-ţi faci griji că vei pierde dragostea pe care abia ai găsit-o.
Divinitatea nu are nevoi.
Pre­tenţiile distrug relaţia.
Conşti­enţa creează experienţa.
Niciodată să nu implori. Apreciază.
Iubirea dă totul şi nu pretinde nimic.
Pasiunea este dragostea de a face ceva.
Bucură-te de tot. Nu avea nevoie de nimic.
Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate.
Vorbeşte sincer, ca să nu fii înţeles greşit.
Mintea ta ştie adevărul despre gândurile tale.
Pasiunea este Dumnezeu care vrea să te salute.
A avea nevoie de cineva este cel mai rapid mod de a omorî o relaţie.
E nevoie de o evoluţie a conştienţei şi nu de o mărire a guvernului.
Nu se poate să nu fii salvat. Iadul înseamnă să nu ştii acest adevăr.
Cel mai Mareţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.
Nu există nicio persoană sau niciun moment mai special decât celălalt.
Foloseşte comanda importantă care dă drumul forţei creatoare: eu sunt.
Ca să-L cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să ieşi din mintea ta.
Patima este focul care ne îndeamnă să exprimăm cine suntem cu ade­vărat.
Sufletului tău îi pasă numai de ceea ce eşti în timp ce faci orice faci.
Vorbeşte blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia.
Când gândurile tale sunt clare şi stabile, începe să le consideri ca adevăruri.
Frustrarea şi neliniştea provin din faptul că nu daţi as­cultare sufletului vostru.
Oricine poate să iubească orice, în momentul în care înţelege ce face şi pentru ce.
Guvernul este încercarea umană de a mandata bunătatea şi de a asigura corectitudinea.
Totul este viaţă şi viaţa este darul suprem; o comoară de nedescris; sfânta sfintelor.
Nimic nu rămâne la fel, nimic nu e static. Dar depinde de tine în ce fel se schimbă ceva.
Adevăraţii Maeştri sunt aceia care au ales să-şi câştige viaţa, mai curând decât existenţa.
Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou.
Toate marile descoperiri s-au făcut când oamenii au acceptat şi au dorit să nu aibă dreptate.
Orice este făcut fără dragoste nu repre­zintă drumul cel mai rapid spre starea de Dumnezeire.
Nimic nu generează mai rapid un comportament potrivit decât expunerea spre examinare publică.
Nimic nu este înspăimântător în ceea ce priveşte viaţa, dacă nu eşti prea ataşat de rezultate.
Vrei să fii ca şi Christos? Acţionează asemenea lui Christos, în fiecare clipă a fiecărei zile.
Când ceea ce face nu dă rezultate, un savant dă deoparte toate presupunerile şi o ia de la capăt.
Nu puteţi legifera moralitatea. Nu puteţi trece o lege care să spună „iubiţi-vă unul pe altul”.
Prin natura ei, viaţa nu poate să dea garanţii, pentru că aceasta ar con­tracara întregul ei scop.
Evoluţia unei societăţi este măsurată prin cât de bine îi tratează pe cei mai amărâţi dintre membrii ei.
Un adevărat Maestru nu este cel care are cei mai mulţi studenţi, ci cel care creează cei mai mulţi Maeştri.
Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta, află ce dar trebuie să pri­mească această persoană de la tine.
Ceea ce se întâmplă este, pur şi simplu, ceea ce se întâmplă. E cu to­tul altceva ce simţiţi voi faţă de aceasta.
E interesant că nu consideri blasfemie căutarea de a fi ca diavolul, dar căutarea de a fi ca Dumnezeu te revoltă…
Dacă doreşti garanţii în viaţă, atunci nu doreşti viaţa. Doreşti repetiţii pentru un scenariu care a fost deja scris.
Este în natura oamenilor să iubească – apoi să distrugă, apoi să iu­bească din nou – ceea ce ei preţuiesc cel mai mult.
Renun­ţarea nu este o decizie de a nega acţiunea. Renunţarea este o decizie de a nega nevoia pentru un anumit rezultat.
Chiar şi în termeni pământeşti se poate spune, destul de corect, că, dacă nu ai nici o pasiune pentru nimic, nu trăieşti.
Sexul este o exprimare extraordinară a dragostei – dragoste pentru celălalt, dragoste pentru sine, dragoste pentru viaţă.
Problema reală este, nu de ce guvernele impun atât de multe regulamente şi reguli asupra oamenilor, ci de ce trebuie să o facă?
O viaţă trăită la alegere este o viaţă de acţiune conştientă. O viaţă trăită la întâmplare este o viaţă de reacţie inconştientă.
Ego-ul, adică ceea ce este unic, individual, nu poate să fie niciodată dublura a ceea ce este Unul şi nici nu-L poate demonstra.
Mai degrabă aţi vedea un om murind fără un geamăt pe câmpul de bătălie, decât o femeie să facă dragoste cu gemete în plină stradă.
Dacă urmăm ordinea firească a lucrurilor, nimeni nu face nimic pen­tru ca să fie fericit – suntem fericiţi şi de aceea facem ceva.
Întotdeauna aceasta este întrebarea cheie. Întotdeauna acesta este centrul atenţiei. Ce credeţi voi? Ce credeţi voi? Ce credeţi voi?
În măsura în care rugăciunea este susţinută în mod arzător ca fiind un adevăr, în aceeaşi măsură ea se va manifesta în experienţa ta.
Cel mai rapid mod de a ajunge la dragoste şi grijă faţă de întreaga omenire este să consideraţi întreaga omenire ca pe familia voastră.
În fiecare zi caută adevărul, spune adevărul, trăieşte adevărul. Fă aceasta cu tine însuţi şi cu flecare persoană a cărei viaţă o atingi.
Dacă va veni un moment în care vei trăi în gloria cea mai deplină, în aceea clipă vei avea imaginea unei glorii şi mai mari pe care să o atingi.
Nu poţi să-ţi asumi responsabilitatea pentru cât de bine acceptă celălalt adevărul tău; poţi doar să te asiguri de cât de bine este el comunicat.
De ce îi pălmuiţi pe copiii voştri în momentul în care ies din pântec. Chiar vă imaginaţi că acesta este unicul mod prin care le porniţi motoarele?
Exprimarea sexuală este rezultatul inevitabil al unui proces etern de atracţie şi al unui şuvoi de energie ritmică ce vă alimentează întreaga viaţă.
Dorinţa e începutul întregii creaţii. Este primul gând. Este un senti­ment grandios din suflet. Este Dumnezeu care alege ce să creeze în con­tinuare.
Aceasta este esenţa fiecărei probleme pe care o trăieşti ca experienţă în viaţă – faptul că nu te consideri destul de demn ca Dumnezeu să-ţi vorbească.
Este momentul să te împrieteneşti iarăşi cu mintea ta. Fii alături de ea – s-a simţit atât de singură. Fii cel care o hrăneşte – a fost atât de flămândă!
Căsătoria este o taină sacră, dar nu din cauza obligaţiilor sacre pe care le implică, ci, mai de­grabă, din cauza oportunităţii unice pe care o reprezintă.
Politica nu se referă niciodată la ce s-a întâmplat cu adevărat. Politica reprezintă întotdeauna punctul de vedere al cuiva asupra a ceea ce s-a întâmplat.
Orice acţiune făcută de oameni se bazează pe dragoste sau frică şi nu numai cele care se referă la relaţiile umane.
Un lucru este corect sau greşit, deoarece aşa îl consideri tu. Un lucru nu este corect sau greşit în mod intrinsec.
Alegând să fii asemănător lui Dumnezeu nu înseamnă să alegi să fii un martir. Şi, desigur, că nu înseamnă să fii o victimă.
Bucurie, adevăr, dragoste. Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.
Facem să fie real lucrul căruia îi dăm atenţie.
A face ceva înseamnă a fi – trăit ca experienţă.
Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Vorbeşte cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.
Adu pace pe Pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi.
Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul.
Nicio acţiune care-i face rău altuia nu duce la evoluţie rapidă.
Vorbeşte deschis, ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.
Vorbeşte cu bunătate, pentru ca toţi să poată cunoaşte Dragostea.
Vă îngrijiţi voi sufletul? Îl băgaţi măcar în seamă? Îl vindecaţi sau îl răniţi? Evoluaţi sau vă veştejiţi? Vă extindeţi sau vă contractaţi?
Când le daţi copiilor voştri înţelepciune, nu le spuneţi ce să ştie sau ce e adevărat ci, mai degrabă, cum să ajungă la propriul lor adevăr.
A împărţi cu altul trebuie să fie un mod de viaţă, nu un edict impus de guvern. A împărţi cu altul trebuie să fie un gest voluntar, nu forţat.
Scopul unei relaţii este de a decide ce parte din tine ai vrea „să se a­rate”, nu ce parte din celălalt ai putea să capturezi şi să păstrezi.
Să nu numeşti ceva nenorocire sau eveniment fericit, până când nu poţi să decizi sau să-ţi dai seama de cum este folosită respectiva întâmplare.
Cuvintele sunt cu adevărat mijlocul de comunicare cel mai puţin eficient. Ele sunt cele mai expuse la intrepretări greşite şi cel mai adesea prost înţelese.
Toate evenimentele, toate experienţele au ca scop crearea unor oportunităţi. Evenimentele şi experienţele sunt Oportunităţi. Nimic mai mult, nimic mai puţin.
Deşi am profunde remuşcări pentru că am învăţat provocând altora durere, sunt extraordinar de recunoscător pentru tot ce am învăţat şi mai am încă de învăţat mulţumită oamenilor din viaţa mea.
Adevărul şi politica nu se amestecă şi nu pot să se amestece, deoarece politica este arta de a spune numai ceea ce e nevoie să fie spus – şi aşa cum trebuie spus – pentru a se ajunge la scopul dorit.
E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste. Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. In­toleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă.
Iadul este opusul bucuriei. Este nerealizarea. Este a şti Cine şi Ce Eşti şi a nu reuşi să trăieşti această experienţă. Înseamnă a fi mai puţin decât poţi fi.
Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeş­te-te ce simţi faţă de ea.
Mama a fost prima mea întâlnire cu un înger.
Pentru că aveţi dubii în privinţa rezultatului, atunci trebuie că aveţi dubii asupra Creatorului – trebuie să vă îndoiţi de Dumnezeu. Şi dacă vă îndoiţi de Dumnezeu, atunci, obliga­toriu, trăiţi în frică şi vinovăţie toată viaţa.
Gândul este energie pură.
Dumnezeu este observator, nu creator. Şi Dumnezeu e gata să te ajute să-ţi trăieşti viaţa, dar nu în modul în care te-ai aşteptat tu.
Această dicotomie – să nu-ţi pese foarte tare despre ceea ce se întâmplă, dar să-ţi pese foarte tare de rezultate – este cea care descrie cel mai bine dicotomia lui Dumnezeu.
Dumnezeu a inventat umorul.
Dumnezeu este energia pe care tu o numeşti imaginaţie. Dumnezeu este creaţie. Dumnezeu este primul gând. Şi Dumnezeu este ultima experienţă. Şi Dumnezeu este to­tul între ele.
Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu, până nu ai încetat să-i mai spui că-L cunoşti deja pe Dumnezeu. Nu poţi să-L auzi pe Dumnezeu, până nu încetezi de a crede că L-ai auzit deja.
Sufletul caută în mod intuitiv circumstanţa perfectă şi situaţia necesară acum pentru a vindeca gândul greşit şi pentru a-ţi aduce experienţa corectă a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Nimeni nu doreşte cu adevărat să facă rău altuia. Cei care-l fac – inclusiv guvernele voastre – o fac din ideea deplasată că acesta este sin­gurul mod de a ajunge la ceea ce doresc.
Dacă acţionezi cu iubire, vei acţiona în mod natural. Dacă re­acţionezi plin de frică, de resentimente, cu furie, e posibil să acţionezi normal, dar niciodată nu vei acţiona natural.
Datele dintr-un timp anterior sau o experienţă anterioară ar trebui să fie întotdeauna numai şi numai baze pentru noi întrebări. Comoara ar trebui să fie în întrebare şi nu în răspuns.
Experienţa şi sentimentele voastre reprezintă ceea ce voi ştiţi faptic şi intuitiv despre acel lucru. Cuvintele încearcă doar să simbolizeze ceea ce ştiţi şi adesea pot să producă confuzie.
Dumnezeu îţi cere ca tu să te incluzi pe tine însuţi printre cei pe care-i iubeşti.
Să nu invidiezi suc­cesul, nici să nu-ţi fie milă de cineva care suferă un eşec, pentru că tu nu ştii ce înseamnă succes sau eşec din punctul de vedere al sufletului.
Trebuie, oare, ca demnitatea universală să fie sacrificată în favoarea gloriei individuale? Ce fel de glorie este aceasta, când e obţinută pe seama altuia?
Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar.
Un Maestru practicant nu vorbeşte despre suferinţă; pur şi simplu, înţelege clar puterea Cuvântului şi alege, astfel, să nu spună nici o vorbă despre aceasta.
Viaţa ar trebui să fie o bucurie, o sărbătoare, dar ea a devenit o experienţă a fricii, a neliniştii, a lui „nu-mi ajunge”, a invidiei, furiei şi tragediei.
Dragostea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect este pentru culoare. Mulţi cred că albul este absenţa culorii. Nu este aşa. El include toate culorile.
Pentru că Dumnezeu nu porunceşte celor pe care Dumnezeu îi creează, Dumnezeu, pur şi simplu, le spune copiilor lui Dumnezeu: în felul acesta veţi şti că veniţi acasă.
În Lumea lui Dumnezeu, compasiunea e fă­ră de sfârşit, dragostea nu încetează niciodată, răbdarea nu se termină niciodată. Numai în lumea omului, bunătatea este limitată.
Spuneţi clienţilor voştri exact cât costă marfa sau serviciul pe care le oferiţi. Puneţi aceste două cifre pe etichetă: costul şi preţul. Mai puteţi fi mândri de cât cereţi?
Iisus ştia că, dacă le dădea oamenilor ajutorul pe care-l cereau – în loc doar de ajutorul pe care voia El să-l dea, le dădea putere la nivelul la care ei erau pregătiţi să primească putere.
Până când nu veţi vrea să vă asumaţi responsabilitatea pentru tot, nu puteţi schimba nimic. Nu puteţi continua să spu­neţi că ei au făcut-o şi ei o fac şi ce bine ar fi dacă ei ar face ce trebuie.
Provocarea este, nu de a-i face pe toţi egali, ci de a-i da fiecăruia cel puţin siguranţa unei supravieţuiri minime în demnitate, astfel încât fie­care să aibă şansa de a alege ce doreşte să aibă în plus.
Ceea ce Iluminarea îţi cere să faci este să ştii ceva ce n-ai trăit ca experienţă şi, astfel, să o trăieşti. Cunoaşterea deschide uşa experienţei, dar tu îţi închipui că lucrurile se întâmplă exact invers.
Există unii care spun că trebuie să-ţi depăşeşti dorinţele. Eu spun că, pur şi simplu, trebuie să le schimbi. Prima încercare este simţită ca o dis­ciplină riguroasă, a doua ca un exerciţiu plin de bucurie.
Voi pierdeţi cea mai extraordinară parte a experienţei pe care o trăiţi dacă pregătiţi festinul şi îl consumaţi fără dragoste, fie că e vorba de sex fără dragoste sau macaroane cu carne gătite fără dragoste.
Fii un exemplu viu, însufleţit, al Celui mai Înalt Adevăr care sălăşluieşte în tine. Vorbeşte despre tine cu smerenie, ca nu cumva Cel mai Înalt Adevăr al tău să fie interpretat, în mod greşit, ca o lăudăroşenie.
Guvernele înţeleg că ajutor înseamnă putere. Din acest motiv, guvernele oferă cât mai mult ajutor la cât mai mulţi oameni – pentru că, cu cât sunt mai mulţi oamenii pe care guvernul îi ajută, cu atât sunt mai mulţi oamenii care ajută guvernul.
Dar zău că nici măcar aceste legi de bază – interzicerea crimelor, a distrugerilor, înşelăciunii, sau chiar a trecerii pe roşu – nu ar trebui să fie necesare şi nu ar fi necesare, dacă toţi oamenii de pretutindeni ar urma numai Legile Iubirii.
Există cei care spun că, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să depăşeşti toate patimile pământeşti. Este suficient doar să le înţelegi şi să le accepţi. Persistă lucrurile cărora le opui rezistenţă. Dispar cele pe care le priveşti în faţă.
Cei care sunt activi sexual nu sunt cu nimic mai puţin calificaţi pentru iluminare, cu nimic mai puţin evoluaţi spiritual decât cei care sunt inactivi sexual. Iluminarea şi evoluţia te determină într-adevăr să renunţi la dependenţa de sex, la nevoia ta profundă de a avea această experienţă, la obsesiile tale.
Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară. Şi, atunci când experienţa interioară L-a arătat pe Dumnezeu în Sine, observaţia exterioară nu mai este necesară. Iar dacă observaţia exterioară este necesară, experienţa interioară nu este posibilă.
Procesul rugăciunii devine mult mai uşor când, în loc să trebuiască să crezi că Dumnezeu va spune totdeauna „da” la fiecare cerere, înţelegi în mod intuitiv că cererea însăşi nu este necesară. Atunci rugăciunea este o rugăciune de recunoştinţă. Nu este deloc o cerere, ci o afirmare a re­cunoştinţei pentru ceea ce este.
Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât – idei. Ele sunt gân­durile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un sin­gur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modi­ficare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.
Ceea ce a fost descris drept căderea lui Adam a fost de fapt ridicarea lui – singurul eveniment extrem de important din istoria omenirii. Fără el nu ar exista lumea relativităţii. Gestul lui Adam şi al Evei nu a fost pă­catul originar ci, în realitate, binecuvântarea iniţială.
Adevăratul Maestru nu suferă deloc în tăcere, ci doar pare că suferă fără să se plângă. Motivul pentru care adevăratul Maestru nu se plânge este că adevăratul Maestru nu suferă ci, pur şi simplu, trăieşte experienţa unui set de împrejurări pe care voi le-aţi numi de nesuportat.
Acum, un lucru este să fii dragoste şi cu totul alt lucru este să faci ce­va cu dragoste. Sufletul tânjeşte să facă ceva pentru ceea ce este, ca să se poată cunoaşte pe sine însuşi în propria sa experienţă. Aşa că, se va strădui să realizeze – prin acţiune – ideea lui cea mai înaltă.
Daţi-i înainte şi alegeţi preamărirea celorlalţi, dar consideraţi-i pe toţi ca pe nişte fiinţe asupra cărora voi vă puteţi revărsa întreaga preamărire, şi faceţi-o! Daţi-i înainte şi alegeţi să fiţi mai buni – dar nu mai buni de­cât alţii; mai degrabă, mai buni decât aţi fost înainte. Daţi-i înainte şi ale­geţi să aveţi mai mult, dar numai pentru ca, în felul acesta, să aveţi mai mult de dăruit.
Majoritatea rasei umane a decis că sensul, scopul şi funcţia educaţiei sunt de a oferi cunoştinţe; că a educa pe cineva însemnă a-i da cunoştinţe – în general, cunoştinţele acumulate de către familia, clanul, tribul, societatea, naţiunea şi lumea cuiva. Cu toate acestea, educaţia are foarte pu­ţin de-a face cu cunoştinţele.
De ce îndepărtaţi bebeluşii de mamele lor la câteva minute după ce au fost separaţi de singura formă de viaţă pe care au cunoscut-o în toa­tă existenţa lor actuală? Oare măsuratul şi cântăritul şi înţepatul şi scormonitul nu pot să mai aştepte, până ce nou-născutul trăieşte experienţa siguranţei şi mângâierii celei care i-a dat viaţă?
Îţi poţi imagina ce ar face corporaţiile dacă ar trebui să pună două cifre pe fiecare etichetă – preţul şi costul produsului? Ce s-ar mai micşora preţurile cu chestia asta! Ce ar mai creşte competiţia şi ar face să înflorească comerţul cinstit! Nici mă­car nu-ţi poţi imagina consecinţele unui astfel de lucru.
Cuvintele sunt, pur şi simplu, sunete rostite care înlocuiesc sentimentele, gândurile şi experienţa. Ele sunt simboluri, semne, embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele nu sunt realitatea.
Nu ai venit în viaţa asta ca să înveţi ceva; trebuie doar să demon­strezi ceea ce ştii deja. În cadrul acestei demonstraţii pui în funcţiune tot ceea ce ştii şi te creezi din nou prin experienţă. În felul acesta, îţi justi­fici viaţa şi îi dai sens. În felul acesta, o faci să fie sfântă.
Durerea este rezultatul unei gândiri greşite. Este o eroare în modul de a gândi.
Ura este starea mentală cea mai nocivă. Ea otrăveşte trupul, iar efec­tele ei sunt practic ireversibile.
Mare nevoie ai să fie ori una ori alta, nu-i aşa? N-ar putea să fie toate?
Nu vei primi ceea ce ceri şi nu poţi avea nimic din ceea ce vrei.
Iniţial, guvernele au avut funcţii foarte limitate. Scopul lor a fost doar să „păstreze şi să pro­tejeze”. Apoi, cineva a adăugat „să dea”. Când guvernele au început să fie şi furnizorul poporului şi nu numai protectorul lui, guvernele au început să creeze societatea – mai degrabă decât să o păstreze.
Hai să ne gândim. Dacă fiecărei persoane de pe planetă i s-ar îndeplini nevoile fundamentale – dacă masa de oameni ar putea trăi în demni­tate, scăpând de lupta pentru supravieţuire – aceasta nu ar deschide oare drumul pentru ca întreaga umanitate să se angajeze în realizarea unor scopuri mai nobile? Oare măreţia individuală ar fi cu adevărat suprimată dacă s-ar garanta supravieţuirea individuală?
Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeşte-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecă­ruia, iartă orice jignire (inclusiv cea adusă de tine), vindecă fiecare ini­mă, respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei per­soane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnita­tea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeş­te-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfân­tă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale fiecărei persoane, fă să se vadă binecuvântările coborâte asupra fiecărei persoane şi afirmă că viitorul fiecărei persoane este garantat în dragostea sigură a lui Dumnezeu.
Niciodată să nu oferi genul de ajutor care ia din putere. Niciodată să nu insişti să oferi ajutorul care crezi tu că este necesar. Lasă persoana sau oamenii care au nevoie de ajutor să cunoască tot ceea ce ai tu de dat – apoi ascultă ce vor; vezi ce sunt ei gata să primească.
Dacă toată lumea ar şti totul despre situaţia bănească a tuturor, ar fi o răscoală în ţara ta şi pe planeta ta, de proporţii pe care nu le-ai mai văzut vreodată. Iar ca o consecinţă a ei, în comportamentul din cadrul afacerilor ar apărea corectitudinea şi echitatea, onestitatea şi prioritatea ca totul să se facă într-adevăr spre binele tuturor.
Neale Donald Walsch