sâmbătă, 31 decembrie 2016

Recunostinta, cheia Universului

Imagini pentru la multi ani 2017Ati fost recunoscatori anul asta? Daca nu, mai aveti ceva timp la dispozitie... nu mult, ce-i drept. Recunostinta este una din partile fundamentale ale comportamentului nostru. Recunostinta ne poate aduce totul. Din acest motiv va propun ca azi, la rascruce de ani, sa va amintiti de tot ce a-ti realizat anul asta si sa multumiti Universului pentru asta. Un multumesc este de ajuns. Doar atat. Iar in anul care o sa vina sa va amintiti cat mai des sa multumiti... si totul o sa vina spre dvs.
In rest nu mai am nimic sa va mai spun decat La Multi Ani, multa fericire si multe impliniri!!!

vineri, 30 decembrie 2016

Bashar – Uneltele manifestarii

Hai să discutăm despre noțiunea de „unelte”. Fiecare vorbește despre cum să aplice vreun soi de unealtă, ori tehnică, pentru a face schimbări în viața sa, într-un mod pozitiv și constructiv. Și am discutat adesea despre tipurile de „unelte” pe care le poți folosi – și cum să le folosești… cum să obții rezultate, cum să obții o manifestare a acestor schimbări. Trebuie să reamintim, desigur, înainte de toate, că întotdeauna – întotdeauna – manifești ceva; dacă nu ai face-o, n-ai avea experiența unei realități fizice.
Corect? Corect.
Deci problema nu este că ar trebui să înveți cum să manifești – faci asta automat; e trăsătura ta implicită ca și creator, ca și aspect al creației. Nu trebuie să înveți cum să manifești. Ceea ce te interesează pe tine este cum să manifești mai degrabă conștient, cum să fii conștient de felul în care manifești, pentru a putea manifesta ceea ce preferi – în loc să îți tot manifești credințele inconștiente.
Deci problema este ca, mai înainte de orice altceva, să recunoști că orice manifestare pe care o creezi – orice experiență fizică pe care o creezi – este rezultatul celor mai solide definiții și credințe de care te agăți în mintea ta, conștient și subconștient, ca fiind adevărate. Fiindcă astfel se creează experiența realității fizice. Realitatea fizică nu este, la drept vorbind, altceva decât o oglindă, o reflexie a celor pe care le crezi tu mai tare și mai tare ca fiind posibile, probabile, adevărate în ceea ce te privește. Asta e valabil atât la nivel colectiv cât și la nivel individual – cu alte cuvinte, aveți o serie de „înțelegeri” colective asupra unor lucruri foarte probabile sau foarte improbabile referitor la realitatea fizică și veți accepta aceste înțelegeri colective într-o foarte mare măsură. De exemplu, cei mai mulți – nu neapărat absolut toți, dar cei mai mulți – vor fi de acord, pe întregul parcurs al vieții lor fizice, că gravitația va funcționa invariabil.
E chiar atât de simplu. Au aderat la acel parametru fizic al experienței și, dacă nu vor avea un motiv anume pentru a anula conceptul de gravitație și a permite în același timp ideea de levitație – idee pe care unii o pot accepta –, atunci își vor vedea liniștiți, în general, de treburile lor de zi cu zi cu picioarele bine-mersi pe pământ, iar asta e tot ce au nevoie să știe referitor la această învoială colectivă. Multe din lucrurile astea se produc la un nivel care le permite să nu se gândească non-stop la ele, așa că își poti continua traiul fără a fi nevoiți să se gândească în fiecare secundă la fiecare gând și la fiecare crez și la fiecare definiție care trăiesc în mintea lor inconștientă – și exact așa și trebuie să stea lucrurile, altfel nu și-ar putea practic trăi viețile; ar cântări mereu, „Oare ar trebui să fac acest pas? Dar pe acesta? Oare cum aș mai rămâne pe pământ? Poate c-aș începe să plutesc aiurea dacă-mi ridic piciorul acum, trebuie să mă gândesc bine la asta etc.”, ceea ce, desigur, le-ar lua o grămadă de timp și nu le-ar permite să experimenteze viața într-un mod firesc.
Oamenii au, de asemenea, o componentă individuală a acestei înțelegeri, și anume, fiecare dintre voi are o temă singulară pe care a ales să o exploreze în viață; desigur, pot fi multiple variații ale înțelegerii colective ce i-ar părea relevante la nivel individual, multe adaptări specifice fiecăruia dintre voi și fiecărei teme de explorare, variații care s-ar putea să nu funcționeze în cazul unui individ, deși se manifestă cu lejeritate în cazul altui individ. Există, cu alte cuvinte, o flexibilitate proprie fiecărui individ din masa ce se ghidează după înțelegeri colective. Vei rămâne în cadrul mulțimii compacte numai la modul general, dar poți varia ideile despre ce e probabil în cazul tău particular, ajungând uneori la diferențe semnificative față de ce ar fi probabil să fie manifestat în cazul altui individ. Iar asta are de-a face pur și simplu cu tema pe care ai ales să o explorezi atunci când ai hotărât să ai această viață – și da, voi toți ați ales să aveți o viață.
Asta este o chestiune de alegere, nu e ceva ce s-a petrecut fără ca voi să fi ales acest lucru de la nivelul spiritual. Asta nu înseamnă că ați ales întotdeauna absolut fiecare detaliu; ideea este că știați că realitatea fizică are capacitatea de a oferi diverse tipuri de evenimente aleatorii și mai știați și că, explorând tema dorită de voi, vă veți îngădui să gravitați în jurul unor anumite teme adiacente, anumite ferestre, oportunități declanșate de diverse evenimente, să fiți atrași de acestea, deoarece ele vă vor servi excelent în explorarea temei alese. Cum vei reacționa tu în asemenea situații este totalmente la latitudinea ta. Vorbim așadar de un fel de combinație între ceea ce numești „destin” și temele generale pe care alegi să le explorezi în această viață.
Imagineazăți un coridor – și tu pășești de-a lungul acelui coridor; asta există în sine, ăsta este destinul tău. Dar cum o faci, cum pășești de-a lungul acelui coridor… rapid, încet, sprijinindu-te de perete, târându-te pe
podea, alergând, mai știu eu cum – asta ține de propriul tău discernământ în a alege ce ți se potrivește cel mai bine, cum se va plia mai bine temei pe care ai hotărât să o explorezi, cum se va plia mai bine persoanei care te-ai creat a fi.
Personalitatea este o construcție, precum o prismă cu trei laturi, formată din trei componente:
(I) credințele și definițiile tale,
(II) emoțiile, tiparele tale de gândire și
(III) modelele tale comportamentale.
Aceste trei categorii acționează cot la cot la crearea proiecției, construcției artificiale pe care o numești personalitate individuală pentru această viață. Ideea este că totul se bazează atât pe comportament cât și pe emoții și gânduri – care se bazează, la rândul lor, pe credințe și definiții mai întâi.
Aceasta este deci prima unealtă din trusa ta: înțelegerea și recunoașterea conștientă a definițiilor și credințelor pe care ți le-ai format cu privire la viață în ansamblul său; care este relația ta cu viața și cu tine însuți. Și odată ce începi să ai un oarecare control asupra acelor definiții și credințe, manifestarea celor pe care le preferi începe să devină mai conștientă; devii mai conștient de abilitatea ta de a face alegeri și, astfel, ești conștient liber să alegi ceea ce preferi să manifești – dar, după cum spuneam, realitatea fizică este o oglindă. Foarte asemănător unei oglinzi, atunci când privești în oglindă și îți vezi reflectarea, dacă reflexia feței îți apare a fi încruntată, știi bine că nu mergi la oglindă și încerci să faci reflexia să zâmbească; nu vei reuși niciodată. Singurul fel în care îți poți face reflectarea să zâmbească este să zâmbești tu mai întâi.
În ciuda acestui lucru, cei mai mulți dintre voi ați fost învățați să credeți că realitatea fizică este ceva ce poate fi manipulat – ceea ce însă nu se poate face din exterior. Ideea este că, pe măsură ce tu te schimbi, realitatea fizică din exterior nu are de ales, exact ca reflecția din oglindă, și trebuie să se schimbe.
Cu toate acestea, iată unde cei mai mulți dintre voi se blochează: realitatea pe care ai creat-o ca experiență fizică spațio-temporală are un oarecare decalaj din punct de vedere al celor trei dimensiuni în care operezi – pentru a se desfășura, lucrurile cer timp.
Așadar, atunci când creezi o schimbare în sistemul tău de credințe interior, îi vei vedea reflectarea în lumea exterioară, dar se poate să nu o vezi instantaneu.
Ceea ce ai putea vedea mai întâi este ceea ce noi numim „un ecou” al celor pe care le-ai creat deja.
Adică, o situație s-ar putea înfățișa exact așa cum s-a mai înfățișat. Si știm că, mulți dintre voi, atunci când văd aceeași situație apărându-le înainte, din cauza felului în care au fost învățați să gândească, încep să se auto-învinovățească și să se lase cuprinși de îndoieli și să se auto-desconsidere, și îți vor spune, „Precis nu fac ceva așa cum trebuie, ceva nu este în regulă cu mine; de ce nu se schimbă realitatea exterioară pentru a
reflecta ceea ce știu că s-a schimbat înlăuntrul meu?”. Dar chestia este că avem de-a face cu acel ecou, iar realitatea fizică îți va oferi uneori pur și simplu exact același set de situații, de circumstanțe care erau acolo și până atunci, tocmai pentru a-ți da posibilitatea de a vedea dacă te-ai schimbat cu adevărat. Fiindcă schimbarea – și, iată, această cunoaștere este una dintre uneltele principale din trusă –, schimbarea nu are de-a face cu ceea ce se petrece în exterior; schimbarea se referă la modul în care răspunzi la cele care se petrec în exterior. Starea de spirit, nu circumstanțele…
Deci, dacă spui că te-ai schimbat și apare din nou o situație similară uneia cu care te-ai mai confruntat pe vremea când erai într-o stare negativă, iar tu reacționezi în aceeași manieră negativă, este clar că nu te-ai schimbat defel, așadar nu e cazul ca realitatea fizică exterioară să se schimbe, pentru că tocmai ai dovedit, prin aceeași veche reacție, că nu te-ai schimbat. Dacă, totuși, se produce o situație similară, te afli înconjurat de aceeași recuzită, cum s-ar spune, iar tu răspunzi într-un mod diferit – unul care reflectă faptul că s-a produs cu adevărat o schimbare înlăuntrul tău, că ești practic o altă persoană acum – atunci dovedești realității fizice că te-ai schimbat, într-adevăr; și atunci când aduci o astfel de dovadă, creația, precum oglinda, se va schimba pentru a reflecta schimbarea interioară reală.
Ține minte, deci, nu se pune problema a ceea ce se schimbă în exterior pentru a-ți dovedi schimbarea interioară; ceea ce contează este felul în care răspunzi la cele care se petrec în afară; chiar dacă sunt toate la fel, modul în care reacționezi la ele reprezintă dovada schimbării tale.
Pricepi ceva din toate astea?
Fiindcă nu există „afară” ! Realitatea fizică este doar o reflexie, doar o iluzie; este doar încă o altă versiune a ta. Indiferent de starea în care ești, dacă simți nevoia să îți reamintești constant starea în care ești, de-aia ai reflectarea fizică: pentru a putea privi în oglindă și, dacă vezi încruntarea, să îți poți spune, „O, nu-i asta ceea ce prefer; eu prefer să zâmbesc”. Și astfel, atunci când zâmbești întruna, fiindcă asta este ceea ce preferi, oglinda nu va avea de ales… Dar, dacă îți condiționezi zâmbetul: „Oh, o să zâmbesc dacă zâmbește oglinda prima… Mă voi schimba, voi fi fericit… voi fi fericit DUPĂ ce mi se schimbă realitatea fizică”… doar ca reacție, deci… Ei bine, nu așa funcționează lucrurile, fiindcă realitatea fizică este doar o reflexie a stării de spirit care crezi tu că este cea mai autentică în ceea ce te privește.
Deci, dacă alegi SĂ FII FERICIT PUR ȘI SIMPLU, nu fiindcă ai avea un motiv să fii fericit, ci doar fiindcă asta este ceea ce preferi, ATUNCI realitatea fizică, precum o oglindă, n-are încotro și va reflecta fericirea care ai hotărât tu însuți că este starea de a fi pe care o preferi, nu este doar măsura cu care apreciezi tu realitatea fizică. Fiindcă realitatea fizică este, cum spuneam, doar butaforie;
CIRCUMSTANȚELE NU AU INCORPORATE O SEMNIFICAȚIE ÎN ELE ÎNSELE ! cel mai de seamă dar pe care l-ai primit din întreaga Creație este viața – și știu că asta o să-ți pară de-a dreptul revoltător – viața este lipsită de sens!
Chestia este că tu ai fost creat pentru a da un sens vieții – și sensul pe care i-l vei da tu determină efectul pe care-l va avea viața asupra ta. E perfect neutră în sine; doar un set de elemente neutre de recuzită fără niciun sens încorporat în ele însele.
Dar este o treabă de fizică elementară: ceea ce pui, aia scoți. Asemănător cu ceea ce în mod frecvent numești „karma” când invoci diverse credințe religioase. Ideea e că, frecvența pe care o emiți este aceeași cu reflexia pe care o și receptezi.
Deci, dacă înțelegi că totul este neutru și nimic nu are o semnificație în sine, atunci nu trebuie să reacționezi într-un fel anume la ceva ce se întâmplă. În fiecare circumstanță, în fiecare situație – dacă le vezi pe toate ca fiind fundamental neutre – poți decide, poți face o alegere conștientă, ceea ce, cu siguranță, îți va servi într-un mod pozitiv.
Posibil să nu distingi la nivel intelectual cum se va produce asta – dar nici nu ai nevoie să înțelegi, asta e și ideea: trebuie să te încrezi că se va produce, știind de-acum că nu există altă posibilitate.
Ai ajuns să crezi că totul se întâmplă în viața ta cu un scop, nu?
Folosește asta și cunoaște că toate îți vor servi într-un mod pozitiv, chiar dacă mintea nu poate cuprinde cum vine asta. Iar atunci când îți vei menține această stare de a fi, vei vedea cât se poate de limpede cum, o situație care-ți părea nemaipomenit de negativă până atunci îți servește de fapt într-un fel pozitiv.
Fiindcă orice lucru poate fi văzut din două perspective – orice lucru fiind fundamental neutru în sine. Și dacă „pui” un înțeles pozitiv în acel lucru, nu poți „scoate” decât un efect pozitiv din acesta, chiar dacă intenția altcuiva în ceea ce te privește este negativă.
Revin asupra unei idei anterioare: absolut fiecare om are propria lui realitate; da, aparent împărțiți toți o realitate, dar, de fapt, nu împărțiți aceeași realitate. Singurul mod în care percepi ca având alți oameni în propria ta realitate, prin înțelegere comună, este acela că ești de acord să creezi, din propria ta energie, din propria ta conștiență, propria ta versiune asupra lor în propria ta realitate, pentru a putea interacționa. Tu ești doar propria ta realitate. Si chiar dacă pare a fi populată de miliarde de alți oameni, acelea nu sunt decât versiuni ale lor pe care le-ai creat în propria ta realitate de dragul interacțiunii.
Așadar chiar nu contează care sunt intențiile celorlalți cu privire la tine – tu poți decide dacă intențiile, vibrațiile, stările lor de spirit îți sunt adecvate, dacă le preferi sau nu și, când decizi ceea ce preferi, atunci, indiferent de intențiile oricui altcuiva, energia – energiile lor fiind oricum propria ta energie, în propria ta realitate – atunci energia, deci, îți va servi în felul în care tu singur ai considerat că trebuie să-ți servească, date fiind deciziile pe care le-ai luat. Exact în același fel, realitatea altcuiva va fi experimentată de acel altcineva în felul în care și-a plasat el singur energia și semnificațiile în acea realitate.
Chiar este atât de simplu. Fizică elementară.
[Mai ții minte? Puterea? Lucrul mecanic efectuat în intervalul de timp corespunzător.]
Nimic mai mult – și nimic mai puțin.
Să mai vorbim puțin despre ideea asta de „unelte”.
Foarte important de înțeles: uneltele, exact în același fel în care nu trebuie „să înveți să manifești” – trebuie să înveți numai ce preferi să manifești conștient –, uneltele deci, orice unealtă pe care o folosești pentru a-ți crea viața… întotdeauna funcționează!
Uneltele funcționează întotdeauna. Nu există „unealtă a creației” care să nu funcționeze. Chestia este cum folosești unealta. Asta este ceea ce face diferența. Ia ciocanul ca exemplu. Uneori vrei să bați un cui într-o scândură cu ciocanul ăla. Ei bine, ciocanul are două capete: „capul” propriu-zis și „gheara” din partea opusă. Dacă folosești gheara pentru a bate cuiul, ai neșansa de a-l îndoi. Nu partea asta a fost menită pentru a bate cuie. Nu înseamnă că ciocanul nu funcționează, înseamnă doar că o faci tu de-a-ndoaselea. Ideea este că, atunci când înțelegi rostul uneltei și o folosești în modul potrivit, o să lovești cuiul așa cum trebuie și vei ști că gheara este pentru a-l scoate din scândură atunci când ai nevoie să scoți cuie din scânduri.
Deci totul se reduce la a discerne și la a învăța cum să folosești uneltele în modul potrivit, în felul în care au fost proiectate pentru a fi folosite – și astfel vei începe să manifești conștient, să obții rezultatele pe care le preferi.
Iată însă un alt avertisment în privința manifestării, deși știu că asta-ți va părea ciudat.
Este, totuși, o cheie foarte importantă și este ultimul lucru despre care îți voi vorbi acum.
Intrând în rezonanță cu definițiile și credințele tale pentru a determina care sunt lucrurile pe care preferi să le manifești, trebuie să manifești de dragul manifestării, în sensul de a face manifestarea fiindcă asta este starea ta de spirit, asta este starea în care preferi să fii pentru că aici preferi să fii – și-acum țin-te bine – fără absolut nicio așteptare ca ceea ce preferi să se întâmple.
Da, știu… sună paradoxal – și chiar este! Dar ăsta-i șpilul… Trebuie să folosești puterea paradoxului; trebuie să stai în punctul de echilibru.
Când încerci să manifești un lucru anume, cu o intenție anume, cu o așteptare anume – aceea că „trebuie” să se manifeste – foarte adesea pui tot soiul de condiții dedesubtul ei, cum ar fi că, dacă nu se manifestă, „ceva nu e-n regulă”.
Dar dacă-ți vei permite să fii pur și simplu în starea în care dorești să fii, de dragul stării și nu de dragul a ceea ce ți-ar putea aduce starea, atunci toate lucrurile relevante acelei stări nu au de ales ci trebuie să se manifeste, oricare ar fi ele.
Dar dacă insiști că trebuie să se manifeste într-un anume fel, îți tai singur craca de sub picioare, fiindcă tu nu ai neapărat capacitatea de a întrezări cele mai bune căi prin care s-ar putea manifesta acel lucru. Și atunci când insiști că trebuie să se manifeste într-un anume fel, pe o anumită traiectorie, de fapt închizi uși prin care manifestarea s-ar putea produce într-un mod mult mai potrivit decât ți-ai putea imagina.
Deci nu insista că planul trebuie să se materializeze în felul în care ți-ai imaginat; cunoaște doar că se va produce în mod optim, aducându-ți cele mai bune servicii și stai pur și simplu în starea în care trebuie să stai și care este caracteristică acelei manifestări… pentru ca manifestarea să te poată găsi… fiindcă nu poți percepe ceva a cărui vibrație nu ești.
Din nou, fizică elementară.
Dacă nu stai în starea potrivită, cea care reprezintă manifestarea, manifestarea va rămâne invizibilă ție, pentru că, ține minte: atunci când vorbim de manifestare, nu vorbim defel despre a aduce la tine ceva ce nu este deja aici. Lucrurile există deja, aici și acum. Nu trebuie să te întinzi cumva spre vreo dimensiune abstractă, spre vreun tărâm fantastic pentru a apuca sau a atrage ceva către tine și să-l aduci cumva în manifestare în realitatea fizică – totul este deja existent. Totul este deja aici, pentru că „numai aici” există, „numai acum” există.
Privește la ceas: ori de câte ori stabilești timpul, este mereu „acum” – este singurul timp care există.
Ceasul tău ar trebui să tot spună „acum, acum, acum…”, fiindcă ăsta este singurul timp veșnic posibil.
Nu vei spune niciodată, „Cred că este… atunci!”, NU, este „acum”, întotdeauna este acum.
„Cât e ceasul? Este acum”. Deci numai „acum” există și lucrurile se pot manifesta numai în „acum”. Ceea ce numești tu, din perspectiva iluziei tale spațio-temporale, „momente diferite”, reprezintă de fapt același moment – dintr-un alt punct de vedere. Este același moment. Deci totul este aici, totul este acum, iar manifestarea înseamnă să-ți îngădui să fii vibrația, frecvența potrivită ce-ți va permite să vezi acea parte a lui „acum” care îți era până acum invizibilă.
Chiar este atât de simplu. Este la fel de simplu ca analogia schimbării canalului la televizor.
Când vrei să urmărești un program anume, pe un canal anume, toate celelalte programe sunt disponibile, în continuare, în același timp… ele încă există; tot ceea ce trebuie să faci este să schimbi canalul pentru a le viziona. Asta nu înseamnă că programul la care te uitai până atunci dispare în non-existență, el încă există, dar tu nu-l mai vezi fiindcă nu mai ești pe aceeași frecvență.
Realitatea fizică este structurată în același fel, înlăuntrul conștienței tale. Orice vrei să percepi, trebuie să-ți schimbi frecvența și vei vedea că a fost mereu chiar aici, chiar acum, dintotdeauna pentru totdeauna.
Este doar o chestiune de acordaj, de reglare a frecvenței tale la vibrația potrivită.
Și cum să faci asta optim: abandonează-te supremei bucurii. Urmeazăți mereu entuziasmul, urmeazăți fericirea [eng: Follow your bliss] – de ce crezi oare că asta este o vorbă atât de populară printre oameni? Fiindcă ceea ce numești tu entuziasm, ceea ce numești bucurie, ceea ce numești iubire, ceea ce numești cutare sau cutare frecvență este traducerea corpului tău a frecvenței care-ți reprezintă adevăratul sine lăuntric. Acea vibrație și orice conține acea vibrație este ceea ce ești tu în realitate. Așa că abandonează-te ei! Lasă-te în voia ei sau mergi în direcția ei, fiindcă reprezintă acul busolei tale spre nordul tău magnetic. Iată de ce este atât de important ca orice demers al tău să fie în direcția celei mai mari bucurii: acea frecvență vibrațională este cel care te-ai creat tu a fi. Asta-i tot. Chiar este atât de simplu.
Deși, bineînțeles, ai putea prefera să fie ceva mai complicat și mai dificil. Treaba ta, dacă asta preferi. Deși am o vagă bănuială că ai prefera ca toate lucrurile să fie ceva mai simple. Creația este, da, abundent de complexă – dar în miezul ei fundamental nu este complicată defel: este extrem, extrem de simplă.

Bashar – Master Tools of Manifestation

miercuri, 28 decembrie 2016

De ce sunt cutremure?

Anul acesta am fost zguditi de doua cutremure de peste 5 grade richter. Aceasta premiera nefasta nentru noi, ne ingrijoreaza. Ne ingrijoreaza si parerea specialistilor care par sa fie in asteptarea cutremurului cel mare (cutremur de peste 7 grade richter). Totusi, specialistii nostrii nu stiu mai nimic despre ce si cum se produc cutremurele.
Conform specialistilor, Pamantul este format din falii tectonice foarte active. Falii care se misca dintr-o parte in alta a Pamantului. Aceste falii par sa se suprapuna cand se intalnesc, producand cutremure. La aceasta ideea s-a ajuns dupa ce s-a observat ca anumite continente precum Africa si America de Nord au fost lipite, ceea ce a condus la ideea unei miscari ale faliilor tectonice. Aceasta idee nu este acceptata de toti specialistii, existand chiar teorii care sustin ca miscarea continentelor sa se fi produs ca urmare a maririi Pamantului. Expansiunea planetei Pamant ar fi creeat spatii intre continente si astfel ar fi aparut oceanele.
Poate nici aceasta teorie nu este solida dar pana acum nici asa-numitii specialisti nu ne-au lamurit in niciun fel in legatura cu cutremurele. Chiar teoria lor cu privire la ciclizarea cutremurelor (in 1940 a fost un cutremur de peste 7 grade, iar peste 37 de ani a fost altul similar - 1977, astfel se crede ca miscarile terestre de mare magnitudine apar odata la 35 - 40 de ani - anii acestia asteptandu-se un mare cutremur) nu sta in picioare. In lume, cutremurele nu par sa fie ciclizate, practic apar fara un anumit tipar.
Nu stiu daca a-ti observat dar majoritatea cutremurelor apar noaptea. Foarte putine cutremure au fost ziua. Aceasta problema este inexplicabila pentru seismologi, astfel ca nici macar nu este pusa in discutie. Pana recent nu a fost pusa in discutie nici prezenta luminilor de dinaintea marilor cutremure. Aceste probleme nerezolvate ne demonstreaza ca specialistii seismologi nu au idee de nimic, iar teoriile lor se bazeaza doar pe niste presupuneri goale de continut.
Desi nu sunt specialist in domeniu, eu cred ca un Pamant viu isi are propriile lui cauze cu privire la miscarile telurice. Cauze ce nu tin de miscarile tehtonice ci de emanatii de energie produse de un cu totul alt fenomen. Un alt fenomen ce tine strict de constiinta noastra umana. Constiinta legata direct de realitatea (Pamantul) in care locuim. Probabil ca adevaratele "miscari tectonice" se gasesc in interiorul nostru, ramane doar de vazut ce le provoaca.

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Magia oculta a Craiuniului

Imagini pentru craciunulEste vremea Craciunului sau mai bine spus sfarsitul solstitiului de iarna. Aceasta perioada a anului a fost si este sarbatorita in aproape toate religiile. Este o sarbatoare care se centreaza pe solstitiul de iarna si pe magia acestui fenomen astronomic. Dar de ce solstitiul de iarna este magic?
Dupa cum am mai mentionat in articolele mele, solstitiul de iarna este o perioada a anului ce abunda in energie. O energie pe care oamenii au perceput-o inca din vechime. De fapt, in vechime oamenii au simtit-o mai profund.
Dupa cum spunea Darwin, oamenii au evoluat. Nu stiu daca treaba cu stramosul comun al maimutei este adevarata, dar oamenii cu adevarat s-au adaptat la mediul inconjurator, sau mai degraba s-au conectat mai bine la aceasta realitate. Treptat, oamenii s-au integrat din ce in ce mai tare in aceasta realitate materiala (matrix), uitandu-si originile,
In vechime, oamenii inca mai pastrau legatura cu celelalte lumi subtile, iar atunci cand fondul energetic devenea mai puternic ei simteau. In seara solstitiilor (si a echinoctiilor, dar ele erau mai slabe) oamenii aveau "vedenii" si vise ciudate. In mintea lor devenise clar ca solstitiile aduc cu ele fenomene supranaturale. Fenomene supranaturale pe care ei le asociau cu divinitatea. Atfel ca, importanta solstitiilor devenise capitala pentru ei. Oamenii si-au construit calendare care erau capabile sa masoare precis solstitiile. Viata lor depindea de aceste solstitii, care pentru ei reprezenta forma cea mai accesibila de a comunica si de a simti divinitatea.
Odata cu dezvoltarea civilizatiei si a patrunderii din ce in ce mai adanc in materie, umanitatea si-a redus din simturile "supraomenesti". Acum, doar anumiti oameni, special pregatiti (preotii), puteau sa comunice, in timpul solstiilor, cu divinitatea. In timp, toate religiile si-au fondat momentul primordial in perioada solstitiilor si a echinoctiilor. Mitrah, Saturnaliile, Hanuka (este o sarbatoare evreiasca care se tine intre 28 noiembrie si 5 decembrie, dar inainte se suprapunea peste solstitiu, calendarul evreiesc a decalat intre timp data) si mai apoi nasterea lui Iisus au dat un plus de importanta solstitiului de iarna. In schimb, odata cu crestinismul, magia solstitiului a devenit ocultata. Oamenii nu mai aveau cum si nici nu trebuiau sa vorbeasca cu divinitatea. Conform religiei crestine, numai dupa moarte crestinii puteau comunica direct cu divinitatea. Preotii crestinii spuneau ca doar sfintii puteau comunica cu divinitatea. Iar sfintii erau recunoscuti doar dupa moarte (in realitate, sfinti deveneau doar oamenii care contribuiau bisericii crestine si nu cei care reuseau sa comunice cu divinitatea).

joi, 22 decembrie 2016

Bashar extraterestrul - Timpul

TIMPUL:

“Din perspectiva noastra, nu exista asa ceva ca trecut sau viitor. Intelegem ca din perspectiva realitatii fizice, acestea au efecte experentiale in vietile voastre, dar in realitate, timpul nu este decat o stare a constiintei, e doar, intr-un sens, o perspectiva. TOATE EXISTA ACUM! Ceea ce numiti trecut exista ACUM, ceea ce numiti viitor exista  ACUM! Din perspective noastra, aceste idei de trecut si viitor sunt doar realitati simultane, coexistente in mod egal avand o frecventa diferita pe care voi le numiti, in mod convenabil, trecut si viitor pentru a putea trai experienta liniara a realitatii fizice pe care ati ales s-o aveti. Dar toate aceste realitati, toate aceste probabilitati, exista toate in “acelasi timp” - ca sa zic asa – intr-un mod atemporal. Analogia pe care o folosim adesea pe planeta voastra, cunoscandu-va tehnologia si inspirandu-ne din acea tehnologie pentru a alcatui o imagine ilustrativa, e fie televizorul, fie banda de film. Stiti ca atunci cand vizionati programe tv, in orice moment, chiar daca voi poate va uitati doar pe un post, stiti ca tot restul posturilor la dispozitie in acel moment, exista toate acolo, intr-un sens, sunt toate disponibile concomitent. Dar voi receptionati doar postul pe care sunteti reglati/acordati in acel moment. Dar daca schimbati canalul, puteti imediat vedea ca un alt post exista in acelasi moment, ca si cel pe care l-ati urmarit pana atunci. La fel, in ceea ce voi numiti tehnologia filmului, chiar daca stati in sala de cinema si vizionati filmul cadru cu cadru, la o anumita viteza (pentru a crea iluzia miscarii), stiti ca de fapt e vorba de cadru cu cadru, si chiar daca le vedeti in sala cadru cu cadru, unul dupa altul in ordine, daca sunteti cel ce proiecteaza filmul, va puteti uita la intreg filmul, puteti vedea fiecare cadru concomitent cu celelalte; stiti ca toate cadrele exista toate concomitent.
 Ideea perspectivei superioare, perspectivei mintii superioare, e analoga cu cea a celui ce proiecteaza in cabina de proiectie, care se poate uita la intreaga banda de film, la toate cadrele de pe ea concomitent, si le poate privi in orice ordine, care nu trebuie sa fie neaparat liniara, continua.
Dar realitatea fizica e ca atunci cand esti in sala de cinema vizionand povestea, vizionand-o desfasurandu-se intr-un mod liniar, cadru dupa cadru, un cadru inaintea celuilalt, cadru cu cadru la o anumita viteza. Acea rata/viteza e reprezentativa pentru frecventa constiintei voastre si pentru felul cum ati ales sa experimentati ideea incarnarii voastre fizice.
 Deci, cand vorbim de ideea de istorie trecuta si viitoare, trebuie sa  intelegeti ca toate astea, toate aceste realitati si toate aceste probabilitati coexista toate simultan, toate exista ACUM! AICI! Pentru ca exista doar AICI si ACUM.
 De fapt, daca stati un pic si va ganditi, veti afla ca de fiecare data cand vreti sa stiti cat e ceasul, este intotdeauna ACUM, indiferent de conditii. Si de fapt nu aveti NICIO DOVADA cum ca trecutul exista. “O, ba da, avem. Avem tot felul de fotografii cu lucruri din trecut si fosile din trecut!” A, dar cand le aveti? ACUM. Ele exista acum. Nu exista in trecut. In acest sens, nu sunt o dovada a trecutului. Sunt reprezentative, sunt simbolice pentru o idée a unei experiente pe care o numiti trecut, dar dovada exista acum si nu face decat sa dovedeasca existenta prezentului. Nu exista dovada a trecutului si nici a viitorului.
 Asta ne duce la o chestiune colaterala pe care aici, pe planeta voastra, o numiti prezicere, predictie mediumistica. Din nou, deoarece ideea e ca toate lucrurile coexista simultan in prezent, in realitate nu exista asa ceva ca prezicerea viitorului. Exista doar o perceptie a energiei ce exista in prezent, in momentul in care este facuta prezicerea. Percepeti energia prezenta; probabilitatile si verosimiltatea ca daca acea energie nu se modifica, atunci ea sa se poata manifesta, sa se poata desfasura - iarasi, in prezent! – va va permite sa traiti experienta a ceea ce a fost perceput. […] Trecutul si viitorul sunt ambele create din PREZENT, nu invers. Fiindca nu exista decat ACUM. Cand spunem ca “Fiecare schimbare e o schimbare totala” o puteti intelege la propriu. Pentru ca atunci cand va schimbati, nu numai ca va schimbati acum dar schimbati si potentialul oricarui concept al viitorului si in aclesi timp schimbati si potentialul oricarui concept al trecutului pentru ca toate exista in voi simultan, AICI si ACUM.
 Aceasta constientizare va deschide catre un inalt grad de putere si libertate cand intelegeti ca daca va schimbati ideea despre voi insiva,- deveniti o noua persoana LA PROPRIU, la propriu, la propriu. Nu ne intereseaza cum credeti ca aratati inca in oglinda. Aia e o iluzie! E o iluzie a continuitatii pe care o creati. Cand schimbati orice la voi, de fapt sunteti LA PROPRIU, la propriu, la propriu o noua persoana, iar asta inseamna ca aveti un trecut diferit si un viitor diferit si ca puteti fi in acel moment orice, oricine va doriti sa fiti. […]
 Amintiti-va ca ramane la latitudinea fiecaruia dintre voi, individual, si a tuturor in mod colectiv, sa formati acorduri privind faptul ca doriti sau nu sa perpetuati ideea conexiunii cu ceea ce va descriu ca fiind asa-numitul trecut si asa-numitul viitor. Pentru ca va sunt complet deschise, chiar daca exista anumite teme pe care ati fost cu totii de accord sa le explorati in aceasta viata si pe care toti ati fost de accord sa le impartasiti impreuna ca pe anumite daturi in realitatea voastra, exista inca un mare grad de flexibilitate, foarte mare - privind cum anume cu exactitate sustineti acea idée, acel accord si in ce forma trebuie sa se exprime aceste acorduri in realitatea voastra fizica. Un mare grad de flexibilitate; nu sunteti blocati/intepeniti, nu sunteti in niciun fel prinsi in capcana. Deci, va rog sa nu va simtiti asa, decat , bineinteles, daca va simtiti bine sa va simtiti asa, fiindca noi nu v-am rapi niciodata asta sau sa va fortam sa va simtiti bine daca voi nu vreti. […]
 […] In acest moment al evolutiei voastre, sa va amintiti cine si ce sunteti cu-adevarat …
Ati ajuns la sfarsitul ciclului limitarilor si incepeti sa va amintiti cine sunteti.  ”

A 13-A TREAPTA
Imaginati-va un cub albastru, cu sase laturi albastre. Acum imaginati-va un cub cu 5 laturi albastre si una rosie. In principal, exista doua moduri de a privi aceste cuburi. Ati putea spune ca aveti un cub albastru, la care ati adus o mica schimbare, schimbandu-i una dintre laturi in rosu. Dar e acelasi cub cu o mica schimbare, o latura rosie. Sau ati putea spune: ia stai putin! Un cub cu toate laturile albastre si un cub cu 5 laturi albastre si una rosie sunt 2 cuburi complet diferite! Diferite in totalitate! N-au nicio legatura unul cu altul. Sunt 2 cuburi complet diferite, doua relitati complet diferite, doua Universuri complet diferite in sine, fiecare cu propriile sale calitati/caracteristici intacte, fara nicio legatura unul cu altul. Cand vorbim de idea ca ORICE SCHIMBARE E O SCHIMBARE TOTALA, puteti lua un lucru si puteti gandi/crede ca ii aduceti o mica schimbare sau puteti realiza ca daca ati schimbat ceva, de fapt ati schimbat complet acel lucru intr-un alt lucru, in totalitatea lui, in complet alta realitate, cu propriile caracteristici unice, ce nu au nimic de-a face cu cubul ce se afla acolo o clipa mai devreme. Asta se intampla si cu voi ca personalitate.
 Trebuie sa intelegeti ca ceea ce sunteti ca persoana, ca si personalitate, e o constructie artificiala, o masca temporara pe care o proiectati cu ajutorul constiintei. […]
 Exista doar AICI si ACUM. Exista doar UN SINGUR MOMENT IN CREATIE. Deci, orice credeti ca fiind un moment diferit, o realitate diferita, e de fapt, acelasi unic moment, dintr-un punct de vedere diferit. Intelegand ca totul exista doar in ACUM, intelegi si ca conceptele de trecut si viitor sunt iluzorii. Daca stii ca trecutul este iluzie, mergi pe urmatoarea treapta in logica care e TRECUTUL NU CREEAZA PREZENTUL! In loc de asta, daca existi doar ACUM, iar trecutul e o iluzie, PREZENTUL e cel care CREEAZA TRECUTUL! Orice persoana alegi sa fii in orice moment, acea persoana are propriul trecut, propriul trecut unic, diferit de orice alte versiuni ale trecutului ei. […] E pur si simplu doar o chestiune de a realiza care e si cum e adevarata structura a existentei. Odata ce intelegeti ce v-am explicat, va fi complet logic ca ceea ce va definiti a fi ACUM de fapt creeaza un nou trecut pentru acea persoana noua. In mod necesar. Intr-un cadru de referita spatio-temporal, pentru a fi oricine te definesti tu acum ca esti - cu respect pentru ideea de cauzalitate, pentru ca voi credeti in ea in spatiu-timp – ca sa poti fi cine esti acum, aceasta persoana trebuie sa fi avut un anumit tip de trecut care s-o formeze ca persoana asta, pentru ca voi CREDETI ca trecutul creeaza prezentul. Folositi aceasta credinta in avantajul vostru, constientizand/stiind ca schimband persoana care sunteti acum, va permiteti voua insiva sa schimbati trecutul, care apoi va va permite sa fiti persoana care doriti sa fiti in prezent. “

KARMA

A: Bashar, ne poti spune cum definesti tu urmatoarele notiuni: ceea ce noi numim karma, soarta si liber arbitru?
 B: Multumesc. Din punctul nostru de vedere, Karma e complet auto- aplicata si reprezinta simplu ideea de echilibrare, ideea de a realiza ca atunci cand faci un lucru, pentru ca spiritul sa fie, intr-un sens, echilibrat, trebuie sa faca ceva care sa reprezinte acel act de echilibrare, acea energie de echilibrare. Are sens pentru tine?
Nu e o chestiune de pedeapsa. Totusi e un act de echilibrare.
 Ideile de soarta si liber arbitru sunt strans legate – sau destin si liber arbitru, daca vrei – sunt strans legate in felul urmator, din punctual nostru de vedere. Exista anumite nivele ale constiintei voastre care vad lucrurile intr-un anumit fel, diferit de modul in care alte nivele ale constiintei voastre le-ar putea vedea. La un nivel superior sau ceea ce ati putea numi un plan de frecventa mai inalta - la nivel spiritual - ai putea, de exemplu, alege lucruri pe care sa le experimentezi in realitatea fizica. Sa spunem ca tocmai esti pe cale sa iti alegi o viata fizica. Ai putea alege sa explorezi anumite teme astfel ca atunci cand te nasti in acea viata, acele teme vor tot continua sa apara si ar putea parea ca sunt legate de soarta sau destin pentru ca se tot intampla si pare ca nu prea  ai multe posibilitati in privinta asta pentru ca ele continua sa tot apara. Dar, tocmai pentru ca tot continua sa apara, iti dau prin asta posibilitatea de a-ti folosi liberul arbitru in realitatea fizica pentru a decide cum vei aborda acea tema, ce vei invata din acea tema, cum vei explora acea tema. Deci, destinul si liberal arbitru, de fapt lucreaza mana in mana pentru a crea o experienta pentru suflet. Dupa care, bazat pe acea experienta, sufletul, spiritul vor lua acea experienta si vor decide cum se va incadra in aventura sau experienta totala a cresterii. Urmatorul lucru pe care decide spiritul sa-l faca, e ca intr-un fel sau altul sa amplifice sau sa echilibreze ceea ce tocmai a fost experimentat, iar in acest moment intervine karma. Intelegi? Iti raspunde la intrebare sufficient sau mai e si altceva referitor la asta ce ai vrea sa explorezi?
 A: In esenta ai spus ca soarta si liberul arbitru sunt legate si ca le putem explora, insa pana la ce punct suntem capabili sa ne schimbam soarta?
 B: Depinde de cat de mult iti doresti, intr-un sens, sa experimentezi o anumita tema pe care era necesar sa o explorezi. In multe cazuri acum, in present, in aceasta epoca, din cauza ca explorati de asemeni constiinta intr-un mod in care nu ati mai facut-o de mult timp pe planeta voastra, e posibil si sa-ti schimbi tema. Aceasta e una dintre experientele pe care le puteti avea. Poti porni la drum – ca sa spun asa – setat cu o anumita tema, insa tema initiala ar putea fi sa afli care e acea tema si s-o schimbi. Pentru ca acum ati intrat in constienta si trezire si devenind constient ca ai creat tema ce urmeaza sa o explorezi si aducand-o la o concluzie logica, ar putea fi scopul explorarii acelei teme: sa te trezeasca la constienta ca ai capacitatea de a alege alta tema. Aceasta ar putea fi scopul in sine al explorarii temei initiale. Intelegi?
Deci, in aceste vremuri si in aceasta era, pe planeta voastra, acum, din cauza trezirii care are loc, exista mult mai multa libertate privind aceste lucruri, iar ideile de destin si liber arbitru se estompeaza cumva putin una in alta. Totusi, mai exista multe teme pe care v-ati decis sa le explorati si e ok asa. Pentru ca, evident, din punctul de vedere al sufletului si spiritului, era important sa le explorati. Si chiar daca veti gasi ceva sa ii adaugati, ca o tema secundara care sa intareasca si prima tema, nu inseamna ca nu va puteti desprinde de prima tema cumva pentru tot restul vietii. Depinde doar de voi sa decideti pentru voi ceea ce anume pare cu-adevarat important ca si informatie de care aveti nevoie. Dar ideea de final – cum spuneti in limba voastra – pentru toate astea e: traiti experientele pe care le aveti si faceti alegerile pe care le puteti face, care sa va permita mai multa introspectie si mai multa constienta pentru cine preferati cu-adevarat sa fiti, pentru ce e sinele vostru real, firesc, pentru ceea ce a fost si, in acest sens, este cu-adevarat, in mod real, o mai mare reflexie a Infinitului. Asta e singurul motiv pentru care aceste teme exista pana la urma: sa descoperi din ce in ce mai mult, in orice fel posibil, cine sunteti cu-adevarat. Iar descoperirea – experienta in sine a descoperirii – e scopul. Uneori nici nu e despre ce descoperi, ci experienta descoperirii e scopul. Pentru ca auzim tot timpul oameni de pe planeta voastra discutand despre ce e real? “Ce e real? Asta nu e real? E realitatea reala? Samd.” Singurul lucru cu-adevarat real in lumea voastra fizica e EXPERIENTA realitatii, nu realitatea in sine. Realitatea in sine, intr-un anumit sens – ca sa folosesc o expresie locala – e un fel de “proiectie virtuala” pentru a va oferi o experienta , iar experienta e cea care e reala. Deoarece, experienta e cea pe care o adaugati energiei voastre, la frecventa voastra pentru a va ridica, pentru a creste, pentru a va extinde, pentru a invata. Experienta e cea care determina asta. Realitatea fizica e doar o oglinda: reflecta doar ceea ce aveti nevoie sa vedeti pentru a avea experienta de care aveti nevoie pentru a deveni mai mult din ceea ce sunteti cu-adevarat. Intelegi?
 A: Da. Poti sa dezvolti mai mult subiectul karma? Ai spus ca e auto-aplicata…
 B: Nu e auto-impusa. E auto- stabilita.
 A: … auto- stabilita. Bun. Cum o putem sterge sau ridica sau schimba?
 B: Dar vezi, asta e ce spun! Daca e auto-aplicata, insasi realizarea faptului ca e auto-aplicata, o sterge! Asta e ideea!
 Vezi tu, de mii de ani, multi oameni pe planeta voastra, au crezut ca, karma e impusa, asa cum ai spus si tu. Ca este ceva ce iti este impus. Realizarea faptului ca esti liber sa alegi cine vrei sa fii, te pune automat in ceea ce numiti punctul 0. Esti liber sa alegi din acel moment incolo cine vrei sa fii. Deci, in acel punct 0 nu exista asa ceva precum karma, in sensul classic in care e inteleasa pe planeta voastra. Intelegi?
 Deci totul tine de a realiza cine si ce esti si sa traiesti in acel spatiu, in acea vibratie. Faptul ca STII ca esti liber sa-ti schimbi karma, te elibereaza de conceptul karmei! Asta e toata ideea! E auto-negare. Intelegi? […]


marți, 20 decembrie 2016

Legaturile karmice de zi cu zi

Imagini pentru conexiuni karmiceIn realitate, omenirea se prezinta ca un intreg. Fiecare individ este legat la toti ceilalti printr-o serie de conexiuni energetice. Individul este legat energetic de toti cei din familia lui dar nu numai. Fiecare individ care intra in contact cu acesta, fie doar o privire trecatoare pe strada, este o conexiune energetica. Aceste conexiuni energetice sunt de fapt problematice pentru umanitate, asta deoarece, in cadrul zilnic, ele nu sunt respectate. Zic asta pentru ca oamenii au tendinta de a se izola si de a se diferentia de cei din jur. Astfel, oamenii isi reneaga conexiunile karmice create in eternitate. Rezultatul - o lume usor manipulabila si dezorientata.
Trebuie sa recunoastem ca oamenii de pe strada nu sunt prioritatea noastra. In afara de familia noastra si cativa amici, nimic si nimeni nu ne intereseaza. Ce ne intereseaza musulmanii din Alep sau tiganii de la marginea Parisului? Dar detaliile fac totul. Orice individ este important pentru ca este parte din puzzle-ul Constiintei cosmice. Astfel, nimeni nu trebuie dat la o parte ci integrat in Unitate. Si ca sa observati importanta fiecarui om va voi spune ca umanitatea nu va trece la o noua treapta evolutiva pana ce nu va integra in sanul ei fiecare individ. Asta este adevarata provocare a umanitatii.
Ca incheiere va voi propune un mic experiment - analizati cu coada ochiului fiecare trecator sau individ cu care interactionati, incercati sa va puneti in locul lor si sa simtiti si sa intelegeti ce simt si ei.

sursa foto: http://www.potimaimult.ro/

luni, 19 decembrie 2016

Vremea Solstitiului

Imagini pentru solstitiul de iarna 2016A venit vremea Solstitiului, o perioada speciala a anului (energetic, perioada incepe de pe 19 decembrie si se sfarseste pe 25 decembrie, totusi sarbatorirea ei s-a prelungit pana pe 31, din cauza modificarilor calendaristice), cunoscuta inca din vremuri stravechi. Solstitiul ne aduce o noua energie, ce are rolul de a ne transforma ca entitati spirituale. Privita astronomic, aceasta perioada nu aduce nimic special, dar asta pentru ca astronomii se focalizeaza doar pe materie. Din punct de vedere energetic, Pamantul (vortexul nostru energetic) se afla la intersectia unor noi cicluri vibrationale. Acum, Pamantul interactioneaza mai puternic cu Soarele. Astfel, vortexul principal al sistemului nostru solar (Soarele) revarsa mai multa energie asupra Pamantului. O energie aflata la o vibratie mai inalta ce are rolul de a schimba totul. Dupa cum vedeti, totul este intr-o continua schimbare.
Stramosii nostri profitau din plin de aceasta perioada. Aceasta era o perioada a pauzei si a procreierii. In Imperiul Roman si la grecii antici razboaiele erau interzise. Acum, romanii se adunau langa foc si sarbatoreau renasterea Soarelui. Cu timpul, sarbatoarea a fost desacralizata prin introducerea sacrificiilor... taierea unor animale (acum taiem porcul).
Crestinismul a confiscat aceasta sarbatoare, transformand-o in momentul sau primordial... Nasterea Domnului. O sarbatoare care totusi a fost mutata spre 25 decembrie, pentru a nu se suprapune intocmai pe zilele solstitiului.
In speranta ca taierea porcului si cumparaturile prostesti nu au intunecat mintile tuturor romanilor, a-si dori sa provoc oamenii la putina meditatie. Solstitiu fericit.

P.S. Solstitiul propriu-zis se incadreaza intre zilele 21 - 22 decembrie, dar se sarbatorea de pe 19 decembrie. 

duminică, 18 decembrie 2016

Imaginatia - Creatia sublima

Imagini pentru imaginatiaNe nastem cu puternice concepte imaginare. Spre 10 - 12 ani, copiii isi dezvolta puternic imaginatia, pentru ca mai apoi, dupa 12 - 13 ani, aceasta sa scada puternic. Imaginatia este creatie sublima... este creatie pura. Inainte de a construi o casa, omul construieste un Univers intreg in mintea sa cu ajutorul imaginatiei. Imaginatia este un factor extrem de important. Aceasta calitate a dus la niste inventii extraordinare. De fapt, orice lucru creat de om pe pamant este rodul imaginatiei. Inainte de a fi materializat, automobilul a circulat la inceput in imaginatia oamenilor.
Problema este ca oamenii, cu varsta, isi pierd din imaginatie. Oamenii se integreaza atat de bine la matrixul acestei realitati incat in mintea lor nu mai exista loc si de altceva. De fapt, oamenii nici nu-i acorda credit imaginatiei, considera ca ea are valoare doar daca ar putea fi materializata instantaneu. Acest fapt face ca imaginatia, o calitate esentiala a omenirii, sa fie data la o parte treptat. Astfel se face ca, la batranete omul ajunge gol... golit de speranta, de bucurie si de imaginatie. Acest trist portret este rodul pierderii imaginatiei. In timp, oamenii nu mai creaza pe planul subtil, focalizandu-se numai pe materie. Ce nu stie majoritatea oamenilor este ca imaginatia se materializeaza. Dar ea se materializeaza in masura in care constientul o considera credibila. Dar ea este vazut de constient ca fiind incredibila. Din acest fapt, oamenii nu se simt capabili sa isi materializeze imaginatia, decat printru-n proces fizic. Dar si procesul fizic depinde totusi de imaginatie. Imaginatia are rolul de a crea conditiile necesare ca procesul fizic sa prinda contur.
Dupa cum vedeti, imaginatia este factor determinat in viata noastra, asa ca nu o pierdeti. Pentru asta este nevoie sa visati. Sa visati frumos si sa va imaginati lucruri extraordinare. Cand va doriti ceva, sa nu va ganditi la procesul fizic, ci la faptul ca ceea ce v-ati imaginat este deja material, credibil. Asta este de fapt procesul spre maestrie si spre miracole. Energia poate creea forme materiale doar atunci cand noi credem asta. Dar pana la forme materiale, energia trebuie sa creeze forme in imaginatia dvs.

sursa foto: http://terapie-in-hipnoza.ro/


marți, 13 decembrie 2016

10 căi spre fericire ale lui Deepak Chopra

Avand la baza atat înţelepciune antică cat şi cercetări ştiinţifice recente, Deepak a derivat 10 chei către fericire: 

1. Fii conştient de corpul tău. Corpul tău este computer cosmic al inteligenţei universale. Ascultă mesajele de confort şi disconfort pe care ţi le oferă corpul tău şi vei putea, în mod spontan, să iei deciziile corecte în ceea ce-l priveşte. 

2. Trăieşte acum. Nu anticipa evenimente. Lasă-te dus de val şi vei reuşi să te conectezi cu domeniul conştiinţei care se numeşte nirvana. 

3. Îmbrăţişează liniştea. Meditează şi ascultă-ţi respiraţia. Tăcerea dintre gândurile tale este un ocean al posibilităţilor infinite. 

4. Renunţă să mai ceri aprobări din afară. Eliberează-te atât de critici, cât şi de complimente. Nu te simţi nici superior, nici inferior nimănui. 

5. Scapă de emoţiile toxice. Să ai plângeri împotriva altora este ca şi cum tu ai bea otravă şi te gândeşti că asta o să-ţi omoare duşmanul. Renunţă la ostilităţi şi la furie.

 6. Fii conştient de tine. Lumea este o oglindă a nivelului tău de cunoaştere proprie. Întreabă-te mereu „Cine sunt? Ce vreau?” 

7. Nu-i judeca pe ceilalţi şi nu te judeca pe tine. Trezeşte-te şi fii recunoscător pentru cine eşti. Spune-ţi că nu vei judeca nimic din ce-ţi apare în cale. Iartă-ţi umbra, precum şi umbrele celorlalţi. 

8. Elimină toxinele din viaţa ta. Substanţele toxice, mâncarea, obiceiurile, emoţiile, munca, relaţiile, mediul, etc. Creează doar disproporţii în viaţa ta. 

9. Nu mai gândi cu teamă, ci cu dragoste. De fiecare dată când alegi ceva, întreabă-te dacă îţi va cultiva experienţa unităţii şi a dragostei sau experienţa separării şi a stresului. 

10.  Fii martorul vigilenţei tale. Urmăreşte-te ca şi cum ai juca într-un film. Asta înseamnă să realizezi că nu eşti corpul sau mintea ta, eşti martorul alert al conştiinţei tale.

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Fenomene de sincronism

In viata fiecarui om au loc foarte multe evenimente stranii, pe care stiinta nu le poate explica si de aceea le numeste coincidente intimplatoare. De exemplu, va ginditi la un prieten vechi, iar peste un minut el va suna. Sau stati si va ginditi de unde sa faceti rost de bani si, pe neasteptate, cineva isi achita o datorie. Aceste lucruri se intimpla la nivelul cel mai simplu. Dar exista o multime de alte coincidente care ne fac sa ne gindim la inexplicabil si sa credem in amestecul fortelor superioare.


Coincidentele din vietile lui Kennedy si Lincoln


La 5 decembrie 1664, pe coastele Tarii Galilor s-a scufundat o corabie. La data de 5 decembrie 1785, in acelasi loc, a naufragiat un alt vas. La data de 5 decembrie 1866, acolo a avut loc un al treilea eveniment similar. Dupa fiecare accident a ramas in viata o singura persoana si, de fiecare data, aceasta se numea Hyu Williams.
Un sir uimitor de coincidente sint legate si de vietile presedintilor Kennedy si Lincoln. Prima si cea mai simpla coincidenta este ca ambele nume de familie au cite sapte cifre. Presedintele Lincoln a avut un secretar pe nume Kennedy, iar presedintele Kennedy a avut un secretar pe nume Lincoln. Dupa ce au fost ucisi, in ambele cazuri, locul presedintelui a fost luat de persoane pe nume Johnson.
Intr-o noapte de iulie a anului 1930, politistul Allan Folby din Texas a fost implicat intr-un accident de masina si a fost ranit la un picior. A pierdut foarte mult singe si probabil ca ar fi murit, daca nu ar fi existat un trecator pe nume Alfred Smith care i-a salvat viata. Insanatosindu-se, politistul si-a continuat serviciul. Au trecut astfel cinci ani. La un moment dat, pe Folby l-au chemat la locul unui accident. Pe asfalt se gasea o persoana care suferise acelasi accident ca si Folby in urma cu mai multi ani. Acesta era Alfred Smith, cel care il salvase pe politist in aceleasi circumstante.
Unele dintre aceste coincidente stiinta contemporana le poate explica bazindu-se pe legile statisticii si ale matematicii, pe legile naturii si ale comunitatii, dar si pe natura perceperii omenesti.


Dumnezeu ne indeamna sa credem in intimplare


De ce apar asemenea coincidente? Multi cercetatori considera ca asemenea evenimente il obliga pe om sa aiba o atitudine mai atenta si mai serioasa fata de episoadele din viata proprie. Ni se spune de foarte multe ori sa credem in intuitie. Se poate ca Dumnezeu sa ne trimita un impuls sau sa ne spuna sa credem in intimplare.
Ultima propunere poate parea nestiintifica. Evenimentele denumite de noi coincidente au primit de foarte mult timp denumirea de fenomene de sincronism. Acest termen a fost propus pentru prima oara in acelasi timp, dar independent unul de altul, de catre doi renumiti cercetatori din domeniul fizicii si psihologiei. Laureatul Premiului Nobel Wolfgang Pauly si psihologul Karl Gustav Young au ajuns la concluzia ca in ceea ce priveste coincidentele nu poate fi vorba decit de intimplare. Amindoi au sustinut faptul ca niste evenimente nelegate prin nimic unele de altele pot fi reunite printr-o cauza comuna sau se pot intimpla fara nici o cauza, independent de legile naturii. Ambii cercetatori si-au explicat pozitia prin aceea ca legile naturii nu sint absolute. Ei au spus ca legatura dintre evenimente poate avea o semnificatie esentiala pentru om, in ciuda faptului ca acest lucru se opune reprezentarilor omului despre creatie si legile care il conduc.


Coincidentele - necesitati ale psihicului


Young a mai emis o presupunere: prin aceste mici minuni, Cosmosul raspunde necesitatilor interne, profunde ale psihicului. Chiar daca coincidentele pot avea loc ca urmare a intimplarii, sincronismul adevarat apare atunci cind individul are nevoie de el.
Pentru a expune publicului larg aceste idei revolutionare si a explica despre ce este vorba, Young a luat ca exemplu de comparatie visele. Majoritatea acestora nu au o semnificatie: in ele nu exista o simbolistica importanta. Insa atunci cind psihicul este agitat si ceva il apasa, apar visele pline de sens. Se intimpla ca visul sa prevada o catastrofa sau sa ii aminteasca omului despre ceva important. Daca se continua comparatia, in coincidente sau in fenomenele de sincronism, lumea inconjuratoare se foloseste de fortele superioare pentru a-l preveni pe om despre ceva. Young a mers si mai departe emitind o ipoteza fantastica: pentru a ne impiedica sa acordam atentie unui fapt neimportant, psihicul nostru schimba practic lumea, creeaza coincidente, care pot arata drumul catre salvare, iesirea dintr-o situatie fara speranta. Acest lucru este egal cu a recunoaste ca minunile exista si apar nu fara o oarecare participare a omului.


Intuitia l-a salvat pe Churchill


Un exemplu in acest sens ar putea fi episoadele in care intimplarea si intuitia ne ajuta sa iesim dintr-o stuatie dificila, iar coincidenta ne salveaza viata. Iata un asemenea exemplu: in tinerete, Winston Churchill a fost corespondent de razboi in Africa de Sud. El a fost luat prizonier, dar a reusit sa evadeze si s-a trezit fara nici un mijloc de orientare in savana. Isi pierduse puterea din cauza infometarii, aproape ca nu mai avea nici o speranta de supravietuire, cind in indepartare a vazut un foc. Churchill a ajuns la o casa al carei stapin era un simpatizant al englezilor si astfel a fost salvat.
Coincidentele de acest tip arata ca atunci cind exista un pericol serios mintea foloseste nu logica, ci intuitia. O persoana foarte rationala in mod obisnuit, Churchill a crezut in intuitie din cauza epuizarii fizice. Pierzindu-si capacitatea de a analiza critic realitatea, intuitia l-a ajuta sa se foloseasca de fortele care intr-o stare normala i-ar fi fost inaccesibile.
Se poate spune ca, in acest fel, coincidenta este un simplu mijloc de a ajunge la resursele noastre profunde, la capacitatile psihicului nostru.
Aceste semne ale soartei sint percepute mai bine de oamenii cu o minte deschisa, de cei care prefera in mod obisnuit logica.
Profesorul de psihologie Allan Combs, de la o universitate din Carolina de Nord, SUA, spune: Experienta mea de observare de mai multi ani mi-a aratat ca coincidentele vin de obicei in sir. Cu cit sinteti mai obisnuiti cu ele, cu atit ele se intimpla mai des. Daca insa le considerati niste prostii, ele va vor evita. Daca va veti manifesta catre ele interesul, ele va vor putea face multe servicii. Nimeni nu poate sti insa de ce se intimpla coincidentele. Nu exista nici o urma de indoiala ca acestea sint niste fenomene reale. Multi cercetatori afirma ca aceasta este pura intimplare si ca oamenii sint inclinati sa le mareasca insemnatatea. Cei care le-au trait insa au o parere opusa. Eu consider coincidentele ca un semn al soartei perceput de subconstient si care ne arata drumul adevarat in viata.

Semnele ne intorc pe drumul bun

Foarte des, sub influenta unor circumstante exterioare si a ideilor proprii, oamenii se abat de la drumul prescris. Teoria coincidentelor arata ca prin intermediul unor serii de semne se incearca intoarcerea la drumul corect.
Profesorul Combs si-a pierdut la un moment dat slujba si mult timp nu a reusit sa isi gaseasca o alta pe specializarea lui. Atunci s-a gindi sa lucreze pentru un timp ca sofer de taxi. Avariile mult prea dese, apoi un client cu un pistol care i-a luat tot ceea ce cistigase in ziua respectiva, betivii care voiau sa se ia la intrecere pe strada, toate acestea aveau loc cu o frecventa anormala. La un moment dat, sotia lui a suferit un accident, profesorul si-a parasit serviciul pentru a merge la spital si a fost concediat. La citva timp dupa aceasta insa, profesorul si-a gasit o noua slujba la o firma care avea nevoie de personal pe specializarea lui. Combs a marturisit mai apoi ca a experimentat pe propria piele teoria coincidentelor.
Iata un alt exemplu de coincidente. In anul 1939, pe o corabie americana mergea si un oarecare inginer. Cind s-au apropiat de locul unde s-a scufundat Titanicul, ceva i-a spus ca trebuie sa opreasca vasul. A reusit sa il convinga pe capitan sa faca acest lucru. Din intuneric a aparut atunci un aisberg gigantic. Vasul s-a lovit de el, dar nu s-a scufundat. Acest vas se numea Titanian.
In anul 1976, un ginecolog englez din Londra a asistat la o nastere de tripleti pentru a treia oara in practica sa de citiva ani. Numele de familie al acestui medic era Triplet!
Arthur Flegenheimer, un gangster de la inceputul secolului trecut, a ordonat omorirea unui tinar de 23 de ani, la data de 23 octombrie 1932, pe strada cu numarul 23 din New York. Gangsterul a fost si el ucis la 23 octombrie 1935 de catre Charlie Yorkmen, care fusese la inchisoare 23 de ani.
In ziarul New York Herald, la data de 26 noiembrie 1911 a fost publicata o stire potrivita careia la Greenberry Hill in Londra au fost spinzurati trei vinovati de uciderea lui Edmund Berry. Numele celor trei spinzurati erau Green, Berry si Hill.


Gemenii cu o viata identica


Gemenii James Louis si James Springer s-au nascut in Ohio, au crescut in familii diferite si 39 de ani nu s-au cunoscut. Cind s-au intilnit in anul 1979, s-a dovedit ca amindoi fusesera casatoriti cu sotii pe care le chema Linda, amindoi divortasera si aveau cite un baiat pe care il chema James Allan. Fara sa se cunoasca unul cu altul, isi petrecusera concediul in Florida in mod regulat, in una si aceeasi statiune. Amindoi devenisera politisti si aveau aceleasi hobby-uri.
Baietelul Roger Loser, de 4 ani, a fost salvat de la inec de o femeie pe nume Elise Blais. In anul 1974, cind avea 16 ani, in acelasi loc Roger a salvat de la inec un barbat care s-a dovedit a fi sotul lui Elise Blais.
La Detroit un micut a cazut de la etajul 14 al unei cladiri si a fost salvat de catre un trecator pe nume Joseph Figlok. Un an mai tirziu, in acelasi loc, un alt copil a cazut de la fereastra si a fost salvat de acelasi Joseph Figlok.


preluat din: http://www.esoterism.ro/

marți, 6 decembrie 2016

Mistica si energia fiecarei zile

In speranta ca timpul va va permite, voi sugera practica unui mic experiment. Un experiment ce are la baza studiul fiecarei zi din viata. In acest mod, va propun sa fiti atenti la modul in care se prezinta fiecare zi - o zi mai insorita sau innorata, mai aglomerata, mai relaxanta etc. Totodata, veti avea ocazia sa observati detalii pe care nu le puteti observa in mod normal.
Imagine similarăFiti atenti la oameni, la cum se comporta ei sau la animale. Astfel, veti observa mistica si energia fiecarei zi, experimentand din plin realitatea in care va aflati. De fapt, asta este si scopul acestei existente - experimentarea din plin a vietii.
Rezultatele acestui mic experiment va vor ajuta sa va formati o adevarata scoala a vietii bazata pe observarea zilnica a realitatii.



vineri, 2 decembrie 2016

Conexiunea cuantica

Imagini pentru conexiunea cuanticaVechile religii dar si fizica cuantica ne spun ca oamenii sunt conectati intre ei. Sunt conectati printr-o retea energetica subtila, pe care nu o percepem... sau cel putin nu vrem sa o percepem. In realitate, aceasta retea energetica este usor de recunoscut si ne este foarte disponibila.
Conexiunea cuantica, caci despre ea vorbim, are la baza o serie intreaga de sentimente. De sentimente care ne definesc ca oameni si ne leaga puternic unul cu altul. 

Un prim sentiment al conexiunii il reprezinta compasiunea. In acest mod constientizam ca nu suntem ego-ul nostru si ca celalalt este la fel ca noi. Compasiunea pentru celalalt este prima "caramida" ce construieste profilul uman. 

Alte sentimente sunt aprecierea si recunostinta. Aceste sentimente construiesc relatii, ceea ce contribuie din plin la Uniune. 

Curiozitatea face ca omul sa isi caute si sa isi gaseasca originea si menirea. Pentru a te conecta la Uniune avem nevoie de cautarea adevarului.

Determinarea este sentimentul care il face pe om sa invinga orice provocare si in ultima instanta matrixul care il tine prizonier. Acest sentiment este destul de rar la oameni, caci indivizii prefera comoditatea.

Flexibilitatea mentala da capacitatea individului de a se plia pe noi idei si il face capabil sa isi dezvolte intelegerea.

Fericirea este sentimentul care iti ridica vibratia si te face sa experimentezi pe deplin aceasta realitate si sa te exprimi ca intreg.

Darnicia te face sa constientizezi ca esti parte dintr-un Intreg si ca persoana ta poate contribui la Unitate.

Entuziasmul si pasiunea dau viata oricaror lucruri, reprezentand un pas important in incercarea de a te conecta la Intreg. Conform unui citat: „omul este cu adevarat recunoscator atunci cand actioneaza cu pasiune, pentru ca pasiunea da vietii bucurie, poate transforma orice provocare intr-o oportunitate extraordinara ”, deci aceste sentimente completeaza impulsurile noastre cuantice pentru a da "forma" Intregului.

Sentimentul ultim si care face ca cercul cuantic sa fie complet il reprezinta Iubirea. Iubirea este sentimentul care da substanta Intregului si face ca partile sa se recunoasca. Iubirea este insasi Unitatea.

Atunci cand vom detine toate aceste sentimente, vom deveni constienti de conexiunea cuantica dintre noi. In acel moment, vom privi lumea ca pe un Intreg. Pana atunci, scoateti la iveala aceste sentimente si nu le lasati ascunse in interiorul vostru.

sursa foto: http://ro.blastingnews.com/

miercuri, 30 noiembrie 2016

Indienii sioux si dansul Soarelui

Imagini pentru indienii siouxIndienii din America de Nord sunt adevaratii americani. Din acest motiv, imigrantii veniti in nordul Americii i-au alungat cu forta de pe teritoriile lor si i-au masacrat. Ca urmare a acelor fapte oribile a luat nastere SUA.
Desi au fost considerati primitivi, indienii sioux au avut o relatie speciala cu natura. Spre deosebire de noi, "oamenii moderni", indienii sioux au avut si continua sa aiba o conexiune extraordinara cu natura si Universul. Una din aceste conexiuni o reprezinta dansul soarelui. Dansul soarelui era un ritual ce avea rolul de a întări legăturile dintre om, animal si natură. In cadrul ritualului, indienii se rugau naturii pentru o vânătoare reuşită, o căsnicie de durată si vindecarea celor bolnavi. Ritualul se numea Wiwanke Wachipi, adica dansul în care priveşti soarele. In cadrul ritualului, indienii care dansau, formau cercuri sacre în jurul unui stâlp înalt. Cei care participau la dans primeau un băţ ascuţit care se introducea chiar în piept, iar capătul se lega de stâlp prin fâşii lungi de piele. Dansatorii se mişcau lateral şi se aplecau pe spate, astfel încât pielea de pe piept se crăpa, provocând apoi dureri mari. Autoritatile americane l-au considerat barbar, asa ca intre anii 1905 si 1978, dansul a fost interizs.
Desi poate fi vazut ca un obicei barbar, foarte dur, in acest mod, indienii sioux se conectau direct la natura si isi invingeau, in acelasi timp, teama de durere. Teama de durere reprezinta de fapt dorinta egoista de conservare. Dorinta de conservare ce ne face sclavii acestei realitati. O realitate de care indienii sioux se delimitau, dar nu uitau sa-i multumeasca... in felul lor.

sursa foto: http://www.descopera.ro/