luni, 25 aprilie 2016

Lumea din afară, lumea dinăuntru.

Majoritatea dintre noi am pornit pe cărarea evoluţiei personale, deoarece, la un moment dat, greutatea durerii devine prea mare ca să o mai putem suporta. Partea întunecată a căutătorilor de lumină este o carte despre demascarea acelui aspect din noi înşine care ne distruge relaţiile, ne omoară spiritul şi ne împiedică să ne îndeplinim visele. Este ceea ce psihologul Carl Jung a numit umbra. Ea conţine toate acele părţi din noi în- şine pe care am încercat să le ascundem sau să le negăm. Ea conţine acele aspecte întunecate despre care noi credem că sunt de neacceptat de către familiile noastre, de prieteni şi - cel mai important dintre toate - de către noi înşine. 
Partea întunecată este băgată adânc în conştiinţa noastră, ascunsă de noi înşine şi de alţii. Mesajul pe care-l căpătăm din acest loc ascuns e simplu: ceva nu este în regulă cu mine. Nu e bine ce se întâmplă. Nu sunt demn de a fi iubit. Nu merit nimic. Nu sunt vrednic. Mulţi dintre noi cred aceste mesaje. Credem că, dacă privim destul de atent ceea ce se găseşte adânc înăuntrul nostru, găsim ceva oribil. Ne abţinem din răsputeri să privim într-acolo, de frică de a nu descoperi pe cineva cu care nu putem convieţui. Ne este frică de noi înşine. Ne e frică de orice gând şi sentiment pe care ni le-am reprimat vreodată. Mulţi dintre noi suntem atât de orbiţi, încât nu mai putem vedea frica decât ca pe o reflec- ţie. O proiectăm asupra lumii, asupra familiilor noastre, asupra prietenilor şi asupra străinilor. Frica noastră este atât de profundă, încât singurul mod prin care putem să luăm legătură cu ea este fie prin a o ascunde, fie prin a o nega. 
Devenim mari impostori, care ne păcălim pe noi înşine şi pe ceilalţi - ne pricepem atât de bine la asta, încât uităm cu adevărat că purtăm nişte măşti, pentru a ne ascunde sinele nostru autentic. Credem că suntem cei pe care-i vedem în oglindă. Credem că suntem trupurile şi minţile noastre. Chiar şi după ani în care relaţiile, carierele, regimurile de slăbire şi visele noastre au eşuat, continuăm să inhibăm aceste mesaje interne tulbură- toare. Ne spunem nouă înşine că totul este în regulă şi că lucrurile vor sta din ce în ce mai bine. Ne punem ochelari negri pe ochi şi dopuri în urechi, pentru a păstra în viaţă poveştile pe care le-am creat. Nu e bine ce se întâmplă cu mine. Nu sunt demn de a fi iubit. Nu merit nimic. Nu sunt vrednic. În loc de a încerca să ne inhibăm umbrele, trebuie să dăm pe faţă, să ne asumăm şi să acceptăm chiar acele lucruri pe care ne este cel mai frică să le privim în faţă. Prin „a asuma", înţeleg a recunoaşte că o calitate îţi aparţine. „Umbra este cea care deţine cheia problemei", spune învăţătorul spiritual şi scriitorul Lazaris. „Umbra deţine, de asemenea, secretul schimbării, schimbare care te poate afecta la nivelul celulei, schimbare care-ţi poate afecta chiar şi ADN-ul." Umbrele noastre deţin esenţa lui cine suntem. Ele deţin cele mai preţioase daruri pe care le avem. Privind în faţă aceste aspecte ale noastre înşine, devenim liberi să trăim experienţa totalităţii noastre glorioase: binele şi răul, întunericul şi lumina. Numai prin acceptarea în întregime a lui cine suntem, ne putem câştiga libertatea de a alege ce facem în această lume. Atâta timp cât continuăm să ne ascundem, să ne prefacem şi să proiectăm în afară ceea ce se află înăuntrul nostru, nu avem nici libertatea de a fi şi nici libertatea de a alege. 
Umbra noastră există pentru ca să ne înveţe, să ne ghideze şi să ne dea binecuvântarea sinelui nostru în totalitatea lui. Ea conţine resursa prin care noi putem scoate la lumină şi explora. Sentimentele pe care le-am înăbuşit doresc cu disperare să fie integrate în noi înşine. Ele sunt nocive numai când sunt reprimate. Atunci, în momentele cele mai puţin oportune, ele pot scoate capul. Atacul lor făcut pe furiş vă va pune într-o situaţie dezavantajoasă în domenii de viaţă care, pentru voi, înseamnă foarte mult. Viaţa voastră va fi transformată numai atunci când veţi cădea la pace cu umbra voastră. Omida va deveni un fluture de o frumuseţe care vă va tăia respiraţia. Nu va mai trebui să pretindeţi că sunteţi persoana care de fapt nu sunteţi. Nu va mai trebui să dovediţi că sunteţi destul de buni. Când vă veţi accepta cu dragoste umbra, nu va mai trebui să trăiţi în frică. Descoperiţi darurile pe care umbra vi le face şi, în sfârşit, vă veţi desfăta în toată măreţia adevăratului vostru sine. Atunci veţi avea libertatea de a vă crea viaţa pe care v-aţi dorit-o întotdeauna. Fiecare fiinţă omenească se naşte cu un sistem emoţional sănătos. Când ne naştem, ne iubim şi ne acceptăm pe noi înşine. Nu emitem judecăţi legate de care părţi anume din noi înşine sunt bune şi care sunt rele. 
Existăm în întregimea fiinţei noastre, trăind momentul şi exprimându-ne liber. Pe măsură ce creştem, începem să învăţăm de la oamenii din jurul nostru. Ei ne spun cum să ne comportăm, când să mâncăm, când să dormim - şi începem să facem deosebiri. Învăţăm ce comportamente ne fac să fim acceptaţi şi care dintre ele ne fac să fim respinşi. Învăţăm cum să primim un răspuns prompt, sau dacă strigătul nostru rămâne fără răspuns, învăţăm să avem încredere în oamenii din jurul nostru, sau să ne fie frică de ei. Învăţăm consecvenţa sau inconsecvenţa. Învăţăm ce calităţi sunt acceptabile în mediul nostru şi care nu sunt. Toate acestea ne distrag de la a trăi în acest moment şi ne împiedică să ne exprimăm liber. E nevoie să ne întoarcem la experienţa inocenţei, care ne permite să acceptăm în fiecare moment totalitatea lui ceea ce suntem. Aici trebuie să ajungem, pentru a avea o existenţă omenească sănătoasă, fericită, completă. 
Aceasta este calea. În cartea lui Neale Donald Walsch Conversaţii cu Dumnezeu, Dumnezeu spune: Dragostea perfectă este pentru sentiment, ceea ce albul perfect este pentru culoare. Mulţi cred că albul înseamnă absenţa culorii. Nu este aşa. El include toate culorile. Albul înseamnă toate culorile care există, combinate. Tot aşa, dragostea nu este absenţa unei emoţii (ură, mânie, desfrâu, gelozie, avariţie), ci însumarea tuturor sentimentelor. Ea este suma totală. Totul adunat la un loc. Totul. *

Extras din Debbie Ford, Partea intunecata a cautatorilor de lumina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu