sâmbătă, 6 august 2016

CARACTERISTICILE SPIRITUALE EMERGENTE

Acestea sunt:
- Claritatea conştienţei.
- Starea de cunoaştere.
- Respectul faţă de viaţă.
- Nonviolenţa.
- Absenţa fricii.
- Nonataşamentul.
- A fi întreg

Acestea sunt transformări spirituale, deoarece nici una din ele nu se poate obţinem prin simpla recombinare a vechilor ingrediente ale SINELUI. Fiecare din aceste calităţi apare ca şi cum ar rezulta dintr-o alchimie, deci zgura vieţii de zi cu zi se transformă în aur. Claritatea, înseamnă a fi treaz tot timpul, atunci când mergi, dormi şi visezi, deci, conştienţa noastră trebuie să fie deschisă către sine însuşi. Aceasta este o stare de alertă şi lipsită de griji. Starea de cunoaştere, înseamnă a fi în contact cu nivelul minţii la care orice întrebare are un răspuns. Domeniul cunoaşterii este viaţa însăşi deplasarea deplasarea conştiinţei la fiecare nivel. Aceasta ne face să ne simţim înţelepţi, convingători, de nezdruncinat şi totuşi smeriţi. Respectul faţă de viaţă, înseamnă a fi în contact cu forţa vitală, adică, simţi aceeaşi putere ce curge prin noi şi prin orice alt lucru. Acesta ne dă o stare de căldură, de conectare şi de bucurie. Nonviolenţa, înseamnă a fi în armonie cu fiecare acţiune, deci, nu există opoziţie între ce fac eu şi ceea ce face oricine altcineva.
Emani pace, ca un câmp de forţă care atenuează conflictul dimprejurul nostru. Ea ne face să ne simţim paşnici, liniştiţi şi complet lipsiţi de împotrivire. Absenţa fricii, înseamnă siguranţă totală, deoarece, frica devine trecut. Bhagavad Gita spune că: frica se naşte din separare, sugerând că pierderea unităţii a fost cauza iniţială a fricii, deci, separarea nu e o cădere din graţia DIVINĂ, ci o pierdere a cine suntem noi cu adevărat. În absenţa ei, ne simţim cu adevărat noi înşine. A fi întreg, înseamnă să incluzi totul şi să nu laşi nimic pe dinafară. Acum, fiecare din noi experimentă viaţa ca fiind făcută din felii de timp, de experienţă şi de activitate.
Integrarea este o stare ce trece dincolo de personalitate şi apare atunci când EU SUNT care mi se aplică mie, este acelaşi EU SUNT peste tot. Integritatea este o stare solidă, eternă, fără de început şi fără sfârşit. În viziunea noastră, adevărata transformare depinde de apariţia acestor caracteristici, ca o experienţă personală. Acestea sunt calităţi primordiale, încorporate în conştienţă, nu au fost inventate de oameni sau proiectate din nevoie, lipsă ori foame. Subliniem, că oricât de intangibile ar părea aceste lucruri, ele sunt complet naturale şi sunt prelungiri al unui proces de transformare ce ne-a însoţit toată viaţa. Suntem o creaţie nouă din genele părinţilor şi cu toate acestea, aici acţionează o magie mai profundă. Cei mai mulţi oameni sunt prinşi foarte ferm într-un alt sistem de operare, cel al dualităţii. Trăiesc conform presupunerii că sunt indivizi separaţi, izolaţi, într-un cosmos aleatoriu, unde ceea ce se întâmplă AICI ÎNĂUNTRU nu este reflectat ACOLO AFARĂ. Cum poate o persoana să treacă de la un sistem de operare la altul?
Unitatea este total diferită de dualitate, dar nu trebuie să aşteptăm sfârşitul acestei călătorii, pentru a trăi ca şi cum te-ai afla în următoarea călătorie. Acum trăim ca şi cum separarea şi limitarea ar fi adevărate şi nu laşi nici o posibilitate ca ele să nu fie adevărate. Şi în aceste condiţii, o inteligenţă ascunsă păstrează ordinea incredibilă a vieţii, lăsând timp ca schimbarea să acţioneze vijelios, într-un haos aparent. Pentru a vedea că propria noastră existenţa este protejată de aceeaşi inteligenţă, trebuie prima dată să ne aliniem la ea, după care se dezvăluie o lege universală: întregul rămâne acelaşi, indiferent cât de mult se schimbă. Sarcina noastră este să facem ca integritatea să fie şi mai reală în viaţa noastră. Atâta timp cât rămânem la care schimbarea este dominantă, nu avem nici o posibilitate să devenim cu adevărat alţi noi. Sistemul de operare al dualităţii are următoarele implicaţii:
- S-ar pute să pierd unicul lucru de care am nevoie să mă întreţin.
- Altcineva îmi controlează destinul.
- Mă aflu în faţa a ceva imprevizibil şi necunoscut.
- Nu merit să fiu dat la o parte în acest fel.
- S-ar pute să fiu lezat, dacă lucrurile nu ies bine pentru mine.
- Etc.. Acum să reformulăm situaţia în termenii unui alt sistem de operare, programat din integritate, din întregul care suntem sau din realitatea unică, acum avem implicaţiile:
- SINELE meu profund a creat această situaţie.
- Indiferent ce s-ar întâmpla, există un motiv.
- Sunt surprins, dar această schimbare nu afectează ceea ce sunt eu cu adevărat.
- Viaţa mea se desfăşoară conform cu ce este cel mai bine pentru mine şi cu ceea ce mă ajută în evoluţie.
- Nu pot să pierd ceea ce este real, lucrurile exterioare se vor aşeza la locul lor, aşa cum trebuie. - Indiferent ce se întâmplă eu nu pot fi lezat.
- Etc.. Al doilea sistem de operare e unul cu sentiment de siguranţă puternic. Deci, integrarea nu prezintă pericole, pe când dualitate da. Permanent eşti protejat faţă de ameninţările din afară, atunci când în exterior nu există nimic, ci doar noi care ne desfăşurăm în două lumi, cea interioară şi cea exterioară, care se întreţes complet. Realitatea se modifică după cum ne modificăm noi, iar când ne schimbăm percepţia că suntem separaţi, realitate unică răspunde prin faptul că se modifică odată cu noi. Motivul pentru care nu toţi observă acest lucru, este lumea bazată pe ego, cu toate cerinţele, presiunile, dramele şi excesele ei, lucru ce creează foarte mare dependenţă şi ca orice dependenţă are nevoie de o doză zilnică, dar şi de negarea că ar exista vreo cale de ieşire. În loc de a face asta, începem să ne acordăm la realitatea unică, nu putem scăpa imediat de dependenţă, dar începem să o înfometăm. Ego-ul v fi înfometat că trebuie să înceteze să se agaţe de aceste lucruri amintite anterior. Suntem siguri că percepţia este suficient de flexibilă ca să se elibereze de dependenţa dualităţii. Apoi, orice întâmplare poate fi văzută ca venind din centrul nostru creativ.
A fi întreg aduce la lumină o lume dintr-o singură bucată, unificată, însă nu vom şti cum este lumea aceasta până ce nu ne vom acorda la ea, deci, la noul sistem de operare. Trecerea de la un sistem de operare la celălalt, este un proces pe care fiecare din noi trebuie să i se dedice zilnic. Dependenţa noastră comună de dualitate este totală şi nu lasă nimic pe dinafară, dar vestea cea bună este că nici un aspect al vieţii nu este imun la transformare.
Propunem un exerciţiu în sprijinul modificării proprii realităţi. Este o lecţie de alchimie şi din orice unghi am privi-o, aceasta este magică. Ea funcţionează conform principiilor care compun sistemul de operare al universului. Deci, când ne aliniem conştient la ele, ne oferă o deschidere spre transformare. Prezentăm modul de aplicare zilnică a celor zece principii universale: Întâmplările din viaţa mea reflectă cine sunt. Azi voi face o excepţie cu mine însumi, deci tot ce-mi atrage atenţia încearcă să-mi spună ceva. Dacă sunt furios pe cineva, văd ce-mi displace la acea persoană, nu exist, de fapt în mine. Vreau să găsesc lumea care se află în înăuntrul meu. Oamenii din viaţa mea reflectă aspectele mele. Eu sunt alcătuit din fiecare persoană care este importantă pentru mine, pe viitor, îmi voi vedea prietenii şi familia ca pe o poză de grup a fiinţei mele. Fiecare din ei reprezintă o calitate pe care vreau să o văd la mine sau pe care o resping, dar în realitate, sunt doar eu însumi în poză. Voi căpăta cea mai mare cunoaştere de la oamenii pe care-i iubesc cu intensitate sau pe care-i resping puternic deci, primi reflectă aspiraţiile mele cele mai înalte, iar ceilalţi, reflectă frica mea cea mai profundă, faţă de ceea ce se află înlăuntrul meu. Lucrurile cărora le dau atenţie vor creşte. Trebuie să fac un inventar al modului cum îmi folosesc atenţia, deci, voi ţine un jurnal zilnic cu modul cum îmi petrec timpul meu. În acest mod voi afla ce aspecte din viaţa mea vor evolua. După care, mă întreb: Ce anume vreau să dezvolt în viaţă? Lucru ce-mi va impune încotro trebuie să îndrept atenţia. Nimic nu este întâmplător, iar viaţa mea este plină de semne şi simboluri. Acum voi căuta modelele din viaţa mea, ele pot să fie oriunde, ca: ce-mi spun alţii, cum se comportă cu mine, felul în care reacţionez la unele situaţii, etc.. Eu îmi ţes zilnic tapiseria lumii mele şi trebuie să ştiu ce model voi face şi voi căuta semnele care-mi arată credinţele ascunse.
Întâlnesc oportunităţi ce-mi oferă succes sau eşec? Acestea fiind simboluri care-mi spun dacă eu cred că am putere personală sau nu. Voi căuta semne care să-mi spună despre credinţa mea cu privire la faptul că sunt iubit sau dacă merit să primesc iubirea. În orice moment Universul îmi dă cele mai bune rezultate posibile. Azi încerc să mă concentrez pe darurile din viaţa mea şi mă voi concentra pe ceea ce funcţionează, nu pe ceea ce nu funcţionează. O să încerc să apreciez această lume de Lumină şi Umbră, primind cu graţie darul remarcabil al conştienţei. Încerc să observ cum propriul meu nivel de conştienţă mă face să percep lumea pe care o co-creez. Conştienţa mea lăuntrică evoluează întotdeauna. Dec: Unde mă aflu acum? Cât de departe am ajuns pe calea pe care mi-am ales-o? Chiar dacă nu văd rezultatele imediate în afara mea, simt că evoluez în interior? Azi voi încerca să răspund întrebărilor anterioare şi-mi voi răspunde sincer unde mă aflu. Voi experimenta conştienţa nu ca pe un şuvoi de gânduri, ci ca pe un potenţial de a deveni cineva ce vreau să fiu. Îmi voi privi limitele şi graniţele, cu intenţia de a mă extinde dincolo de ele. Întotdeauna direcţia noastră de viaţă este dinspre dualitate înspre unitate.
Eu azi vreau să mă simt că sunt înglobat în tot ceea ce există. Deci, vreau să mă simt în siguranţă şi să mă simt acasă. Acum vreau să fiu conştient de cum este să fii pur şi simplu, fără nici o apărare şi fără nici o dorinţă. Deci, voi aprecia cursul vieţii pentru ceea ce este şi propriu meu SINE adevărat. Voi observa momentele de intimitate cu mine însumi, când simt că EU SUNT este suficient să mă susţină pentru totdeauna. Dacă pot mă voi întinde pe iarbă ca să mă uit la cer şi să mă simt una cu Natura, apoi să mă extind până când fiinţa mea se pierde în infinit. Dacă mă deschind către forţa evoluţiei, ea mă va purta acolo unde vreau să merg. Eu azi vreau să mă gândesc la mine pe termen lung şi anume: Care este viziunea mea despre viaţă? Cum aplica această viziune mie însumi? Vreau ca viziune mea să se aplice fără luptă, se va întâmpla aşa? În caz contrar unde opun rezistenţă? Îmi voi analiza credinţele ce mă trag în urmă cel mai mult, deci, depind de alţii, în loc să fiu responsabil de propria mea evoluţie? Eu mi-am dat voie să mă concentra pe recompense exterioare, ca un substituit pentru creşterea interioară? Eu azi mă voi dedica din nou conştienţei lăuntrice, ştiind că Universul este condus de impulsul ce duce la evoluţie.
Mintea fragmentată nu poate să mă ducă la unitate, dar trebuie să o folosesc pe cale. Aici: Ce reprezintă pentru mine unitatea cu adevărat? Ce experienţe ale principiului de unime pot să-mi stabilesc ca referinţă? Azi îmi voi aminti diferenţa dintre a fi una cu mine însumi şi a fi împrăştiat şi-mi voi găsi centrul, pacea, abilitatea de a mă lăsa în voia curentului. Gândurile şi dorinţele care mă conduc nu sunt realitatea supremă, ele sunt doar un mod de mă readuce la unime. Îmi voi aminti că gândurile vin şi pleacă, la fel ca şi frunzele în vânt, însă nucleul conştienţei este veşnic. Obiectivul meu să trăiesc centrat în acel nucleu. Trăiesc în mai multe dimensiuni, în acelaşi timp şi aparenţa că sunt prins în timp şi spaţiu este o iluzie. Azi mă voi experimenta pe mine însumi, dincolo de limitări şi voi aloca timp pentru a fi prezent cu mine, în tăcere. Respirând, voi vedea cum fiinţa mea se extinde în afară în toate direcţiile. Apoi, aşezându-mă în tăcerea mea lăuntrică, îi voi cere fiecărei imagini care-mi vine în minte, să se alăture fiinţei mele. Eu voi include pe oricine şi orice îmi vine în minte spunând: Tu şi cu mine suntem una, la nivelul fiinţei, vino şi alătură-te mie, dincolo de scenariul spaţiului şi timpului. Azi voi experimenta iubirea, ca pe o lumină care începe din inima mea şi se întinde cât de  departe poate să meargă conştienţa mea şi pe măsură ce-mi apar imagini în minte, voi trimite în direcţia lor, Iubire şi Lumină.

Deepak Chopra - Cartea Secretelor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu