miercuri, 17 august 2016

Moartea samanilor

Trecutul omenirii ne suscita si acum imaginatia. De unde am venit, de ce am venit, care este scopul nostru pe Pamant... aceste intrebari par sa nu isi gaseasca nici acum raspunsul. Desi nu pot raspunde la toate aceste intrebari, pot face o mica trecere in revista a faptelor istorice ce au influentat cu adevarat umanitatea. Un aspect important in tot cadrul istoric il reprezinta eliminarea a celor care s-au numit sau care s-au intitulat samani.
Acum cateva zeci de mii de ani in urma, pe Pamant a existat o civilizatie extraordinara, mult mai avansatata, din toate punctele de vedere, decat cea din prezent. Urmele unei asemenea civilizatii se gasesc si in prezent in desertul din Egipt, China, America de Sud, Croatia si chiar Romania. Aceasta civilizatie a disparut subit din motive neconcludente. O catastrofa naturala ori un razboi devastator a pus capat unei civilizatii care a cuprins prin amploarea ei tot Pamantul si chiar alte planete (urmele ei se pot gasi si pe Marte).
Dupa disparitia acestei civilizatii, oamenii supravietuitori au decazut tehnologic, dar nu si spiritual. Oamenii au continuat sa fie in conexiune cu natura si Universul, probabil ca urmare a unei traditii antice milenare. Prin urmare, fiecare trib avea un individ care stapanea capacitatea de a comunica cu alte dimensiuni si cu spiritele celor decedati. Samanii, caci despre ei vorbim, reprezentau o necesitate pentru umanitatea acelor timpuri. Acestia aveau darul de a comunica cu spiritele oamenilor, de a-i trezi din derutarea lor de dupa moarte, si de a le ghida in lumea cealalta. Asemenea unui nou nascut care nu poate supravietui de unul singur, un om abia decedat avea nevoie de un saman care sa-l ajute sa  parcurga trecerea spre o alta stare a existentei.
Samanii incercau si realizau o legatura spirituala puternica intre spiritul celui decedat (corpul astral) si familia acestuia ramasa in viata. Astfel, moartea era privita ca o treapta urmatoare in existenta individului si nu sfarsitul sau. Aceasta stare de fapt ajuta grupul in a cunoaste intreaga esenta a naturii si Universului. Samanul era diferit de preot prin faptul ca el trebuia sa demonstreze abilitati pe care le avea si nu doar sa transmita o anumita dogma pe care o religie sau alta o prezenta ca adevar. Acesta era antrenat si testat de altii asemenea lui si trebuia sa dovedeasca abilitatile sale in mod repetat celorlalti.
Odata cu dezvoltarea oraselor si a civilizatiei umane, societatea a devenit un obiectiv ce putea fi castigat si controlat de catre cei care aveau putere asupra tuturor celorlalti. O parte a supravietuitorilor marii catastrofe ce a distrus marea civilizatie antica si-au propus sa castige si sa controleze intreaga lume, astfel ca au incercat si au reusit sa isi impuna proprii sai indivizi in postura de lideri tribali (regii... care considerau ca au sange albastru).
Regii au observat pericolul pe care samanii il reprezentau asa ca si-au propus eliminarea lor. Astfel, in epoca bronzului (intre 3500 i. Hr. si 1500 i. Hr.) au existat o serie mare de razboaie care au dus la disparitia celor mai multi dintre samanii existenti in Asia Mica si Europa. In acest mod, spiritualitatea era inlocuita de dogme si idei care erau aparate cu pretul vietii.
In Grecia antica, in ciuda evolutiei civilizatiei si a dogmelor, samanii au continuat sa existe in locuri ascunse, fiind cautati de o mare parte a populatiei. Treptat, acestia au fost atrasi la curtea regilor iar stiinta lor incepea sa fie ascunsa.
Ocultarea samanismului a continuat si in perioada Imperiului Roman, desi capacitatile lor erau pretuite de multi dintre imparatii romani. Decaderea puternica a samanismului a inceput odata cu crestinarea Imperiului Roman si a Europei. Imparatul Constantin a reusit intr-un timp extraordinar de scurt sa impuna sectelor crestine o singura o doctrina unitara si universala (la inceput, crestinismul era puternic fragmentat in numeroase secte care aveau idoli si credinte destul de variate - gnosticismul, arianismul etc.).
Noua doctrina crestina elimina din start comunicarea omului cu alte dimensiuni sau realitati, impunand dogme seci in dauna unei spiritualitati puse in practica de samanii traditionali. Samanii au fost eliminati brutal, fiind torturati si mai apoi ucisi. In prmii ani in care a reusit sa uneasca Imperiul Roman, asa-numitul Sfantul Constantin a pus in practica un genocid de amploare in care au cazut victime toti cei care nu recunosteau noua religie crestina. Un genocid de amploare care l-ar fi facut invidios pana si pe Stalin sau Hitler.
Desi Constantin nu era un adevarat crestin (acesta a fost in realitate un adorator al Soarelui, de aceea cea de-a saptea zi a fost practic mutata Duminca, ziua Soarelui - Sunday), acesta s-a folosit de noua credinta pentru a pune stapanire cu adevarat pe populatie, iar prin eliminarea totala a samanilor, intrerupea legatura omului cu spiritualitatea adevarata care era inlocuita cu un set de dogme severe.
Daca inainte de crestinism omul se vedea ca parte din natura si Univers, acum devenea robul unui zeu invizibil. Un zeu invizibil foarte dur si se pare foarte nedrept care totusi parea sa iubeasca omul dar si violenta.
Prin eliminarea samanilor, legatura celui decedat cu cei de pe Pamant se intrerupea. Odata legatura intrerupta, sufletul omului decedat nu mai avea sprijinul necesar in a razbate in noua existenta, devenind un spirit ratacit care, intr-o alta viata, putea fi cu usurinta atras si manipulat de noua ordine sociala impusa de imparatul crestin.

sursa foto: http://www.cabinet-psiholog.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu