luni, 30 mai 2016

Totul este energie dirijatã de gânduri

Energia este cea care compune lumea întreagã – pe dumneavoastrã, pe mine, cartea aceasta, scaunul pe care stati, camera în care vã aflati si asa mai departe. Felul în care gânditi începe sã organizeze energia într-o anumitã formã. De exemplu, încercati sã pãstrati în minte un gând negativ mai multe minute si apoi uitati-vã într-o oglindã. Veti vedea în jurul dumneavoastrã o „aurã” întunecatã. Probabil veti avea umerii cãzuti, privirea întunecatã si sprâncenele încruntate. Gândurile v-au determinat aceste schimbãri, pe care ceilalti le vor percepe ca pe o modificare energeticã. Acum încercaþi pãstrati în minte câteva minute un gând pozitiv. Mergeti din nou la oglindã. Veti vedea o aurã luminoasã. Umerii vor fi drepti, ochii scânteietori si fata zâmbitoare. Din nou, gândul a fost cel care v-a modificat energia. Gândurile încep sã schimbe energia întregii atmosfere din jurul dumneavoastrã. Întretineti o gândire de tip pozitiv, care vã va sustine, pe dumneavoastrã si pe cei din jur, ajutându-vã sã trãiti o viatã fericitã, cu multe realizãri.

Joe Vitale - Manual pentru viata.


sâmbătă, 28 mai 2016

Ce este cel mai important?

Care este cel mai important aspect al vietii sau care este scopul nostru pe aceasta planeta sau realitate? Raspunsul venit din partea omenirii - bogatie, putere. Se pare ca aceste doua concepte au facut ca viata omului, in ultimele milenii, sa fie plina de durere. Razboaie, masacre, lupte pentru putere - toate acestea au insangerat existenta omului pe pamant pe toata intreaga istorie cunoscuta noua.
Si totusi care este cel mai important lucru? Raspunsul este unul cat se poate de simplu - fericirea. Suntem aici ca sa experimentam aceasta realitate. Iar experimentarea completa o aflam in fericire. Prin fericire ne marim vibratia si suntem capabili sa aflam doar lucrurile placute si frumoase ale acestei realitati.
Nimic altceva nu conteaza in aceasta realitate. Totul are ca singur scop fericirea. Pacat este ca majoritatea oamenilor tocmai asta uita sa faca... sa fie fericiti. De aici incepe cautarea unui alt scop pe care il gasim in lacomie.
Din pacate lacomia ne defineste acum ca umanitate si nu in ultimul rand ca natiune. Romanii sunt niste oameni lacomi. Banii sunt vazuti ca fiind vitali. Romanii isi lasa copiii acasa in grija bunicilor si pleaca la munca in strainatate. In acest fel cred ca isi pot ajuta familia, dar in realitate lucrurile stau invers. In strainatate romanii nu sunt fericiti si nici copiii lor, ramasi practic abandonati, nu sunt. Aceasta este adevarata drama a acestei natiuni, dar romanii nu pot vedea asta. Lacomia lor dupa bani mai multi face ca acest popor sa se scufunde.
In realitate fericirea iti poate aduce totul. Dar scufundati in griji, oamenii nu pot observa acest fapt. Nu pot observa acum, dar poate in timp, satui de atata stres si necaz, oamenii vor observa ca nu e chiar greu sa zambesti si sa te bucuri pentru simplul fapt ca existi. Probabil atunci, oamenii vor observa cat de orbi au fost si cum au irosit o viata pentru a strange niste bogatii care in fapt nu le-au adus nimic (doar probleme). Niste bogatii care oricum se gaseau peste tot, dar care erau trecute cu vederea pentru ca lacomia nu permite o vedere de ansamblu.
 Nu uita... ia si te bucura de putinul pe care il ai. Nu te lacomi mai mult. Munceste, dar nu uita sa iti lasi timp sa te bucura de aceasta realitate. Ia si gaseste fericirea in tot ce ai si in tot ce esti. Restul va veni de la sine.

vineri, 27 mai 2016

Omraam Mikhael Aivanhov – Omul va regăsi Paradisul apropiindu-se de lumina, de caldura si de viata soarelui

Acum, ia să vedem ce se întâmplă în lume? Ei bine, tot felul de lucruri, dar de o violenţă nemaipomenită, mereu explozii, catastrofe, incendii, niciodată, parcă, nu a fost ca acum, iar lumea întreagă se simte neputincioasă ca să poată opri aceste lucruri. Televiziunea ne arată zilnic asasinate în toate ţările, incendii… Eu v-am profetizat toate acestea, cu ani în urmă…, v-am spus că vor veni furtuni, inundaţii, incendii, că vor fi…, pentru că cele patru elemente sunt revoltate de prostia, de răutatea, de cruzimea omenească, care devorează totul, care nu mai respectă nimic, nimic din ce era sfânt pentru oameni; nu, astăzi oamenii vor să întineze tot, să domine tot, să distrugă totul în calea lor şi atunci, bineînţeles, cele patru elemente se vor revolta. Aşteptaţi, veţi vedea ceea ce este de văzut: va fi foamete, vor fi lucruri nemaipomenite care se vor produce, cu căldura, cu frigul, cu vegetaţia; da, lucruri nemaipomenite…
Fiindcă cele patru elemente sunt atotputernice pentru a da lecţii oamenilor. Iar când profetizez câte ceva, mai devreme sau mai târziu, acest lucru se realizează! Eu nu doresc acest lucru, dar aşa se va întâmpla.
Iată, tocmai am primit o scrisoare formidabilă, am rămas uimit, încântat de inteligenţa cu care a fost scrisă, o scrisoare scrisă pentru Preşedintele Republicii, Francois Mitterand. Găseam aici cum trebuie să ne situăm împotriva războiului, a armamentului, erau sfaturi bune, analize, păreri, cu adevărat minunate. Iar sora care a scris aceasta a primit o scrisoare-răspuns de la Preşedintele Mitterand (Preşedintele Franţei din anul 1985) în care se explica că se fac eforturi magnifice împotriva tuturor celor relatate, dar erau argumente stupefiante, argumente convingătoare, peste tot se întâmplă aşa. În ciuda acestor explicaţii, înarmarea continuă, pregătirea războiului continuă. De ce oare se întâmplă aşa? Eu ştiu de ce şi voi încerca să vă explic puţin.
Toată lumea vorbeşte despre pace, cere pacea cu ardoare, sunt milioane de manifestanţi care o fac, dar eu vă spun că pacea nu se va realiza. De ce? Deoarece oamenii sunt neştiutori, nu ştiu ce este pacea, ei o cer fără a şti, cu adevărat, ce reprezintă ea. Vă voi dovedi acest lucru, când spun ceva o dovedesc.
Cum înţeleg oamenii pacea? Oh, să fie liniştiţi în exterior, să nu fie deranjaţi de nimeni, dar în interiorul lor se găsesc într-o fierbere, într-un război, în bătălii; de exemplu inima se găseşte într-o direcţie, intelectul în alta, sexul într-o a treia, pieptul într-o a patra, voinţa la fel… Da, în interior ei se ceartă, luptă unii contra altora, da, în interior este război, iar omul nostru vorbeşte despre pace. Iată câtă neştiinţă!… Toţi sunt neştiutori. Niciodată pacea nu va veni astfel, poate doar pentru câţiva ani, pentru puţin timp… deoarece, mai întâi, în interior trebuie realizată pacea, da, în interiorul vostru şi după aceea ea se va realiza pentru totdeauna şi în exterior. Atât timp cât nu vom ajunge să unificăm, să facem să meargă împreună toate aceste elemente, dorinţe, gânduri, sentimente, pofte, în interior, spre o direcţie, spre un ideal, va exista mereu război înăuntrul vostru, cât şi în afara voastră.
Vedeţi, dar, cum aceste lucruri nu au fost observate? Toată lumea lucrează pentru pace, iar eu sunt singurul care spune că aceasta nu se va realiza, în ciuda milioanelor de cereri, eu cunosc adevăratul motiv. Da, oamenii nu ştiu ce este pacea. Pacea este o muncă imensă, a unei fiinţe inteligente care a studiat, a înţeles ce reprezintă inima, ce reprezintă intelectul, care este natura acestui intelect, care este natura inimii, a sufletului, a spiritului, a voinţei, a corpului fizic; fiecare are o natură proprie, eu v-am explicat toate aceste lucruri, cum judecă intelectul, cum simţea inima, da, cât de diferite erau aceste lucruri… Dar, psihologia nu a făcut niciodată aceste analize, acestea erau lucruri nemaipomenite, surprinzătoare… Dar eu nu pot acum, în douăzeci de minute, să vă revelez tot, este imposibil, trebuie să citiţi cărţile.
Iată, de ce, eu sunt singurul care nu crede că pacea se va realiza pentru totdeauna. Atâta vreme cât oamenii nu vor fi instruiţi, nu vor cunoaşte structura fiinţei, cum sunt ei alcătuiţi, nu se vor cunoaşte şi îşi vor dori pacea la nesfârşit aşa… Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul libertăţii. Toţi caută libertatea, şi-o doresc, vor să fie… De ce? Ei bine, pentru a face porcării! Da, de ce să fim liberi? Pentru a ne satisface ispitele. Dar oamenii nu ştiu ce este adevărata libertate, ei o văd numai pe cea exterioară, în timp ce, în interior sunt sclavi, roboţi, înlănţuiţi în vicii şi pasiuni, în pofte şi dorinţe, care îi supun, ei nu văd că nu sunt stăpâni pe situaţie, ci nişte sclavi care vorbesc despre libertate… Vedeţi cât sunt oamenii de neştiutori şi proşti, parează, cred că le ştiu pe toate dar, în realitate, nu ştiu nimic, iar în interiorul lor pluteşte ignoranţa!… Eu vorbesc despre ce este important, esenţial în viaţă, în timp ce ceilalţi oameni cunosc lucruri inutile, care îi fac bolnavi şi nefericiţi, dar sunt lipsiţi de ştiinţa esenţialului, a bazelor vieţii…
Când eram în America au venit să mă filmeze şi mi-au cerut să rostesc câteva cuvinte despre foamete pentru a fi alături de toţi care conduc omenirea, Papa, Gandhi, Reagan, cu ceilalţi, da, gura mea alături de toţi ceilalţi… Gândindu-mă puţin am acceptat, am zis bine şi am rostit câteva cuvinte. Ce am spus? Veţi vedea ce! Nimeni nu a spus ce am spus eu, ci toţi vorbeau cum trebuie să fie hrăniţi aceia care suferă de foamete. Ei da, dar foamete va fi mereu, fiindcă nu se explică oamenilor cum trebuie să muncească, cum să se hrănească, cum să cultive pământul…, ci aceşti leneşi vor trebui mereu hrăniţi! În loc să instruiţi, acum trebuie cheltuite miliarde pentru hrana lor şi numai Domnul ştie unde se vor duce aceste miliarde… Da, ele pot fi deturnate de către militari, pentru scopurile lor. Cum nu ştiam engleza, am bâlbâit câteva cuvinte, care nu au fost înţelese, cu atât mai bine, da, auditoriul n-a înţeles nimic. Am spus că, dacă merita să cunoşti ceva, atunci un singur lucru merita şi anume: pe ce este bazată viaţa… Nu, oamenii nu cunosc acest lucru. Viaţa se bazează pe un acord, pe o fraternitate, pe o unitate. Cum se explică această fraternitate? Ei bine, celulele, toate celulele corpului fizic s-au decis să lucreze unele pentru celelalte, altminteri corpul va fi mort. Astfel, stomacul nu digeră numai pentru el însuşi, ci pentru întreg corpul. Iar inima nu bate numai pentru ea, nu trimite sângele în mod egoist, ci pentru toate organele. Deci, mulţumită acestui fapt, fiinţa omenească este în viaţă şi în putere. În ziua în care celulele recalcitrante se vor hotărî să lucreze numai pentru ele însele, vor apare tumorile, cancerul, iar fiinţa va dispare. Întreaga omenire este un corp, un organism: oamenii sunt ca nişte celule, ţările sunt organele. Iată lucruri care nu au fost observate… În loc să se ajute, să reprezinte un organism, aşa cum Inteligenţa Cosmică a creat omul, să se simtă în bucurie, în forţă şi în activitate, ţările planetei sunt unele contra celorlalte… De aceea, cancerul domneşte pe pământ, iată ceea ce am spus eu. Acest lucru îi va pune pe gânduri pe scriitori, pe filozofi, deoarece nimeni nu s-a gândit la lucruri esenţiale, ci numai la detalii, la rezultate, nu la adevăratele cauze.
Să vă repet acum o mică poveste. Într-o zi am primit cadou o căsuţă-jucărie cu arc care avea înăuntru, în miniatură, un bărbat şi o femeie cu o umbrelă. Când vremea era ploioasă femeia ieşea din casă cu umbrela, iar când timpul frumos revenea, bărbatul ieşea… Am tras concluzia că femeia era cauza timpului urât! Oh, dar îmi veţi reproşa că este lipsit de sens! Dar, lumea întreagă gândeşte astfel, fără a observa că în spatele acestei aparenţe sunt alte lucruri care acţionează, da, oamenii gândesc aşa cum am gândit şi eu în cazul căsuţei… Femeia era cauza, fără a putea vedea că în spatele acestui fapt erau alte forţe. Iată cum se manifestă inteligenţa omenească…
În Canada, într-o zi a expoziţiei în care toţi savanţii trebuiau să expună aparate din domeniul căldurii, al captării forţei solare pentru diferite nevoi pământene, s-a permis şi Fraternităţii noastre să exprime punctul său de vedere asupra soarelui. Am redactat câteva lucruri şi le-am dat cuiva din grupul nostru, pentru a le citi în faţa savanţilor. Vă voi prezenta câteva din expunerea de atunci: “Cum se face că întreaga omenire este atât de materialistă, nu se gândeşte decât la latura mecanică, fizică, economică, iar domeniul spiritual nu este cunoscut aproape deloc? Chiar şi savanţii încearcă să folosească căldura soarelui, pentru a-şi face afacerile personale, vănzându-le sub forma unor produse şi îmbogăţindu-se, în loc să caute să înţeleagă cum să-i capteze energiile pentru a deveni asemenea lui, călduros, luminos şi plin de viaţă”. Am spus destule lucruri despre soare, care nu au fost prezentate aşa niciodată. Am crezut că savanţii vor fi revoltaţi, că vor fi contra spuselor mele, dar ei au fost încântaţi, aşa se pare, că au cerut ca expunerea să fie reluată, de mai multe ori… Da, era ceva nou pentru ei. Mi-au pronunţat numele, a celui care a făcut această descoperire, că putem fi asemeni soarelui, că el ne va dezvolta, ne va încălzi şi însufleţi, deoarece oamenii sunt întunecaţi, reci, aproape murinbunzi, încât au nevoie să fie însufleţiţi. Dar nimeni nu se gândeşte aşa, ci numai la afacerile proprii. În timp ce în Fraternitate sunt oameni care au acest ideal, de a deveni asemenea soarelui. Bineînţeles, niciodată nu vom fi ca el, acest lucru depăşeşte orice imaginaţie, dar ne vom apropia, vom deveni surâzători, vom emana şi vibra asemenea lui.
Ce înseamnă să vibrezi, să emani şi să străluceşti? Nici savanţii nu o ştiu prea bine. Dar eu vă pot spune că lumina soarelui radiază, căldura emană, iar viaţa vibrează. Cum? Vă găsiţi de partea cealaltă a muntelui, razele nu vă pot atinge, deoarece ele merg în linie dreaptă, în timp ce căldura vă poate atinge, ea emană sub formă de unde, asemenea parfumului. În timp ce vibraţia pregăteşte mişcarea. Deci, vibraţiile cresc voinţa, mişcarea, forţa, emanaţia creşte senzaţia, sensibilitatea, emotivitatea şi iubirea, iar radiaţia stimulează, trezeşte intelectul şi aduc lumina. Deci, lumina radiază, căldura emană iar vibraţia este mobilă. Iată ce clare sunt lucrurile!…
Dar, privind copiii ne întrebăm ce sunt ei? Ei se găsesc în vibraţie, se deplasează, ating, vibrează, aici se găseşte mişcarea, nu este cazul apariţiei emanaţiei. Când devin ceva mai mari ei caută, găsesc o divinitate, devin religioşi, scriu scrisori, încep să emane, inima emană sentimentul iubirii, al urii. Iar atunci când se înşeală, când se găsesc în iluzii, când au primit lecţii, ei încep să reflecteze, să radieze, trag concluzii că s-au purtat prosteşte. Vedeţi, dar, că acest lucru vine mai la urmă şi cât de adevărat este! Am mai tras o concluzie, când a apărut arta? Arta a apărut la începutul începuturilor, înaintea religiei şi a ştiinţei. Mai întâi omul a fost artist, oamenii primitivi desenau, sculptau, creau, reparau. Aceasta era arta. Apoi începeau să se roage, implorau, apoi începeau să reflecteze şi astfel ultima a apărut ştiinţa. Mai întâi, religia a fost atotputernică.
Haideţi să luăm cazul copiilor. Micuţii sunt nişte artişti. Da, ei construiesc castele de nisip, sculptează, mâzgălesc, da, sunt viitori pictori… Ei încearcă să cânte, fac mişcări, încearcă să danseze. Deci, ei sunt nişte artişti, iar religia vine mai târziu. Iar după religie ei devin “oameni de ştiinţă”, adică nu mai cred în nimic. Iată cum văd eu lucrurile, clar, simplu, fără complicaţii.
Acum, de unde oare vin cuvintele Adam şi Eva? V-am revelat, în alte conferinţe, povestea lui Adam şi a Evei, ce poveste extraordinară! V-am spus că existau doi pomi: Pomul Vieţii şi Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului. Iată Pomul Vieţii, cu cei zece Sefiroţi, cele zece calităţi (arătând catre planşă), da, ei mâncau din aceste virtuţi, ei se hrăneau cu ele. Am făcut conferinţe asupra acestor lucruri, o întreagă ştiinţă, cea mai profundă, cea mai importantă, Kabala, este prezentată în volume… Apoi, mai este o carte despre bine şi rău, unde am explicat că răul nu există; că există două forţe, binele şi răul, care acţionează diferit, dar că noi nu suntem pregătiţi să suportăm răul, să-l învingem, să-l sublimăm, să-l folosim. Dar, într-o zi, aşa cum ştiinţa a ajuns să folosească vântul, furtuna, inundaţiile, fulgerul, pentru a crea electricitate, întreaga omenire va folosi răul care îl are înăuntru, care o roade, deoarece aici sunt forţe formidabile pe care nu le putem încă stăpâni şi astfel murim. Dar, în realitate, răul nu se găseşte în lumea divină. Numai în lumea infernală el a coborât foarte jos, muşcă oamenii. Dar dacă suntem pregătiţi cum trebuie…, ca ariciul care mănâncă şerpi şi nu poate muri de muşcătura lor.
Da, au fost destule conferinţe despre bine şi rău, în care v-am explicat simplu, pe înţelesul bebeluşilor, toate aceste lucruri. Vă dădeam exemplu cum trăgeam apa din puţ în trecut. Unii trăgeau la stânga, alţii la dreapta, iar de jos privitorul îi vedea pe oameni în direcţii opuse. Aşa se întâmplă şi în cazul binelui şi răului, ele sunt opuse, dar dacă le privim de sus, ele sunt legate împreună, fac cercuri, se rotesc împreună pentru a face viaţa să meargă. Deci, viaţa nu este altceva decât un cerc care este pus în mişcare de bine şi de rău. Da, nici acest lucru nu a fost explicat. Altminteri, de ce există răul, cine l-a creat? Ah, ştiţi, există un altul, diavolul care l-a creat, şi cum Bunul Dumnezeu nu este în stare să învingă răul, El le cere sărmanilor oameni să vină să-L ajute să învingă răul!… Este o forţă, o putere, dar amândouă puterile fac viaţa să înainteze. Iată un exemplu. De ce anatomiştii nu au descifrat misterul circulaţiei? Inteligenţa Cosmică a plasat toate aceste mari probleme, soluţia lor mai exact, în fiinţa omenească, în plămâni, în splină, în ficat, iar noi n-am descifrat încă aceste mari probleme, pe care organismul le descifrează… Savanţii sunt încă departe…
De ce există două feluri de circulaţie, venală şi arterială? Ei bine, tocmai aici găsim filozofia binelui şi răului, circulaţia arterială vine din centru, din inimă, şi merge să hrănească celulele, iar deşeurile, otrăvurile, trebuie apoi eliminate, pentru a salva organismul, iar circulaţia din vene se încumetă să le ia, pentru a le duce la plămâni, pentru a purifica şi astfel merg cele două împreună… Deci, amândouă lucrează pentru sănătatea şi viaţa fiinţei omeneşti. Ei bine, asta înseamnă binele şi răul. Răul este şi el acolo, dar nu a fost văzut. Ce formidabilă este fiziologia!… Dacă v-aş explica şi cazul organelor genitale, v-aş putea vorbi mult, lucruri profunde pe care nici un savant nu le-a descoperit încă, dar ele există. Eu descopăr lucruri extraordinare, nemaipomenite, v-am vorbit câte puţin despre unele, iar voi aţi fost uluiţi. Vedeţi, tocmai aici Dumnezeu a pus secretul, cum să devenim o divinitate, folosindu-ne de toate aceste lucruri, dar oamenii nu ştiu cum să le folosească…
Am căutat aproape 48 de ani de unde provenea numele de Adam şi Eva. Şi am descoperit ştiinţific ce limbă vorbea Dumnezeu în acea vreme: engleza, franceza, bulgara, germana sau turca?… Eu am descoperit că vorbea macedoneana… Uite şi dovada… El a venit şi, văzându-l pe primul om, a spus: “Ce faci aici?”. Şi apoi, fără al numi, a continuat: “Adam, Doamne, Adam”. “Ah, numele tău va fi Adam”, (i-a spus Dumnezeu). Domnul l-a botezat aşa fiindcă a pronunţat El însuşi, Adam. “Unde este consoarta ta?”, (l-a întrebat Dumnezeu). “Eva, Doamne”, (a răspuns Adam), acest lucru însemnând iat-o. Vedeţi, dar, că El era macedonean!… Nimeni nu mă poate contrazice!… Dumnezeu vorbea limba mea natală… Dar să vedeţi în turceşte cum sună…, există nişte cuvinte în turceşte extraordinare!…, nu îndrăznesc să vi le spun. În engleză “ass” înseamnă măgăruş, iar în franceză înseamnă geniu… Ce să mai înţelegi… Ce să mai înţelegi din cuvinte!…
În cazul coborârii, totul se explică cu ajutorul căldurii şi al frigului. Deci, mai întâi, ei trăiau într-o căldură însufleţitoare, înfloreau, iar când mâncau fructul interzis, apărat de şarpe, care era o fiinţă foarte înţeleaptă, nu un simplu şarpe – v-am mai explicat acest lucru. Da, şarpele era un Iniţiat care a reuşit să-i convingă că dacă vor mânca nu vor muri şi aşa s-a şi întâmplat… dar, moartea a fost spirituală, ei au murit spiritualiceşte, deoarece, acel fruct, era astringent, adică se întărea. Iată de ce, mai întâi ei se găseau în lumină, erau corpuri eterice, luminoase, nu aveau încă corpuri fizice şi când au mâncat acel fruct, corpul fizic a apărut şi ei s-au văzut goi. Acesta este simbolul. Apoi, ei au plecat, s-au depărtat în frig, unde se aflau moartea, boala, munca, etc. Deci, aceasta înseamnă îndepărtare de soare, de Domnul, de căldură, de lumină, de frumuseţe, de înţelepciune. Deci, când oamenii încearcă acum să trăiască aceste virtuţi pe pământ pentru a fi asemenea Grădinii Raiului, ei se îndepărtează şi coboară mai mult în frig, iar frigul blochează lucrurile, apar boli şi suferinţe… Pentru a regăsi din nou Paradisul trebuie să ne apropiem de lumină, de căldură, de soare şi numai în acel moment vom regăsi Pomul Vieţii, ceea ce facem noi, de fapt, în fiecare dimineaţă la răsăritul soarelui. Dar eu nu pot să vă revelez ceea ce facem în timpul răsăritului soarelui, ce gândim, ce medităm, există conferinţe fantastice, trebuie recitite, da, pentru a putea medita, pentru a străluci.
Acum vreau să vă arăt că ceea ce este spus aici, adică îndepărtarea, este cauza tuturor, iată, vă recitesc: “Ei s-au simţit separaţi. Toate neînţelegerile dintre oameni provin din această separare a conştiinţelor”. Mă voi opri asupra acestui lucru, pentru a rezuma tot, pentru a putea condensa tot.
Când studiem natura umană vedem că oamenii nu sunt perfecţi, nu sunt iluminaţi, ei trăiesc în gândurile lor, în senzaţiile lor, în separativitate şi egoism, observând, privind şi spunând: “Toate sunt diferite”. Ei mănâncă, respiră, muncesc mai mult sau mai puţin, dorm, sunt mai mici sau mai mari, mai frumoşi sau mai urâţi, îi privesc pe ceilalţi ca fiinţe complet diferite, fără a vedea că sunt la fel, că nu există nici o diferenţă, că în interior sunt construiţi, toţi, să iubească, să ştie, să cunoască, să mănânce, să bea, să sufere, să se bucure în acelaşi fel. Deci, toţi sunt pregătiţi, în interior, la fel. Numai în exterior ei sunt diferiţi. Dovada, să presupunem acum că trăiţi o viaţă spirituală, începeţi să iubiţi oamenii, să-i simţiţi, să vă apropiaţi de ei, să vă legaţi de ei, conectaţi la problemele lor, iar când ei suferă sunt nefericiţi, suferiţi şi voi!… Suferinţele lor se reflectă şi asupra voastră. Când ei se bucură, vă bucuraţi şi voi. Există deci o legatură, o relaţie, pe care au descoperit-o numai Iniţiaţii. Lucrând din ce în ce mai mult în această direcţie, vom simţi întreaga omenire ca o fiinţă în sine, vom vibra in unison cu ea si va fi ceva formidabil. Cand cineva va fi batut, veti simti va voi sunteti batuti. Vedem putin acest lucru la parinti, la mame mai ales, cand copilul le este batut, ea este cea care primeste lovitura, este nefericita, plange. Iata un adevar. Deci, Initiatii au descoperit acest adevar, ca daca ne dezvoltam corect, cum trebuie, vom ajunge sa simtim toate creaturile in noi insine, vom fi legati de ele si toate reprezentand o singura fiinta, una singura. Vom suferi, ne vom bucura, vom trai la unison cu intreaga omenire. Acest lucru trebuie sa vina. Dar cum oamenii sunt acum indepartati, separati, aproape toti, ei simt durerea celorlalti, bucuria, se urasc din ce in ce mai mult, da… Vedeti deci cum separativitatea este cauza tuturor nenorocirilor. V-am dat si dovada, in mod stiintific, acum cateva zile. Sa luam exemplul stupului de albine. Albinele se iubesc, ele lucreaza impreuna, pregatesc impreuna mierea, dar daca veti pune un panou in mijlocul stupului, pentru a le desparti, imediat ele incep sa se bata si sa se omoare. Este ciudat, dar asa este. Scoateti panoul din nou si iata-le din nou ca fratii si surorile, iubindu-se si traind impreuna. Eu am tras concluzia ca exista un panou in cazul oamenilor care ii separa pe unii de altii ca niste lucruri dezgustatoare, ostile, diferite, inamice, iata de ce aceasta filozofie, mentinuta chiar in scoli, este cauza razboaielor, devastarilor, ostilitatilor, omenirea va dispare si nu vom ajunge deloc sa scoatem acest panou care divizeaza. Dar, aici, la noi, invatam cum sa scoatem acest panou, da…
Cunoscand, dragii mei, fiinta omeneasca vom cunoaste intreg universul. Deoarece macrocosmosul se reflecta in microcosmos, iar microcosmosul contine intreg universul.
Acum, ca o concluzie, desi tot ceea ce v-am spus este putin disparat, raspandit, din cauza paginii de la inceput, am atins mai multe subiecte, in loc sa ma concentrez asupra unuia singur, dar acest lucru va va ajuta in multe cazuri. Dar, tragand azi concluzia ca vom lucra pentru pace, dar intr-un alt fel, nu prin cuvinte, scrisori, cereri, ci printr-un exemplu, adica sa fim un model, sa aratam oamenilor, prin faptele, vorbele, privirile noastre, ca militam pentru pace, pentru armonie, pentru iubire, pentru unitate; nu, in nici un caz sa nu o facem prin vorba, prin scris, fiind ostili si confruntandu-ne… Asa o face toata lumea… Avand model Fraternitatea Alba Universala, cei mai suspusi oameni vor veni intr-o zi sa vada modele de frati si surori, divinitati care stralucesc, care propaga lumina, care emana iubire, care vibreaza si lumea intreaga va fi contaminata, va lua aceasta drept model si totul se va raspandi. Trebuie sa incepem cu inceputul, sa existe un loc, un centru, unde sa cultivam aceasta pace, pentru ca apoi sa devina un exemplu de urmat.
Am primit scrisori de la oameni care au creat deja, fraternitati ale pacii in lumea intreaga, chiar din 1937 – anul venirii mele in Franta – oameni care lucreaza in aceasta directie. Nu prea stiu cum lucreaza ei, dar nu renunta la nimic, nu sacrifica nimic, continua sa traiasca asemenea celorlalti, , vorbind despre lucruri spirituale… Nu, nu aşa trebuie lucrat, imitând modelul altora în lume. Toată lumea lucrează dar înăuntru nu găsim spiritualitatea adevărată, ci numai o fărâmă şi continuăm să ne satisfacem plăcerile. Nu, eu nu mă înşel… Trebuie să ne convingem de adevărata cale, aşa cum trebuie. Primesc scrisori de la astrologi, care îmi spun: “Maestre, vă stimăm, vă respectăm, sunteţi formidabil, unic în lume, dar eu nu pot renunţa, vreau să trăiesc din plin, să iubesc…, nu pot sacrifica tot”. Da, lumea întreagă este aşa. Cel puţin aceşti oameni sunt sinceri, în aparenţă numai, în timp ce alţii o spun cu jumătate de gură. În bulgară există chiar şi o expresie: “Ori totul, ori nimic”. Foarte ciudat înţeleg oamenii jumătăţile de măsură…
Dacă aş mai vorbi despre frig, despre înţelepciune, aş mai spune: “Vreţi să slăbiţi? Înţelepciunea vă face să slăbiţi! Dacă vreţi să vă îngrăşaţi, iubirea vă va face să deveniţi voinici”. Da, toţi oamenii graşi posedă multă iubire, iar cei slabi sunt foarte înţelepţi, aşa cred eu…

sursa: http://portalspiritual.com/

marți, 24 mai 2016

Moartea lui Dan Condrea - Conspiratia Nationala

Se pare ca avem si noi conspiratii. Chiar conspiratii la nivel inalt. Scandalul in care a fost implicat si Dan Condrea (nu mai mentionez cine este) a avut ecou la nivel de guverne. La nivel de guverne din trecut dar si din prezent.
S.R.I.- ul nostru a mentionat faptul ca guvernantii erau informati permanent de ceea ce firma lui Condrea punea la dispozitie in toate spitalele din tara. Au mentionat acest lucru si mai mult ca sigur ca asa s-a intamplat. Acest fapt demonstreaza ca guvernantii nu dau doi bani pe noi si ne trimit la moarte sigura in numele mitei.
Revenind la Condrea, treaba cu accidentul este cusuta cu ata alba. Daca sunteti atenti la detaliile pe care autoritatile ni le pun la dispozitie o sa vedeti ca nu prea se potrivesc, ceea ce demonstreaza ca totul a fost facut de ochii lumii. Este clar ca se doreste o stergere a cazului la cel mai inalt nivel, caci daca Condrea ar fi fost judecat multa mizerie ar fi iesit la suprafata si multi politicieni cu staif ar intra la racoare... cam toti.
Cu regret observ cum politicienii romani reactioneaza si se comporta in stilul mafiot al Ocultei Mondiale. Si mai vor si voturile noastre!!!

duminică, 22 mai 2016

David R. Hawkins – Renunţarea la aşteptări

Când punem presiune pe alţi oameni pentru a obţine ceea ce vrem noi, ei vor opune rezistenţă în mod automat. Simplul fapt că punem presiune, naşte răspunsul de opoziţie. Cu cât apăsam mai tare, cu atât mai tare se vor opune. Cu toate că ei s-ar putea să se supună cererilor noastre din teamă, asta nu este o acceptare în sinea lor, ceea ce, mai târziu, ne va face să pierdem ceea ce am câştigat. Această rezistentă se afla în noi toţi. Putem fi conştienţi de ea aşa cum operează, inconştient, şi o putem eluda găsindu-ne scuze şi explicaţii plauzibile.
O altă cale de a renunţa la sentimentele pe care le avem în legătură cu ce ne-am dori din partea altei persoane, este să renunţăm la presiunile pe care le punem asupra ei în formă aşteptărilor şi a dorinţelor. Atunci persoana are spaţiul psihologic necesar pentru a agrea sau chiar de a iniţia ea însăşi rezultatul dorit de noi de la bun început.
Observaţi ceea ce simţiţi în mod tainic faţă de o persoană într-o anumită situaţie. Presupuneţi că cealaltă persoană este conştientă de aceste sentimente şi gânduri ale voastre, apoi puneţi-vă în locul său şi vedeţi cum aţi reacţiona. Veţi vedea că, probabil, comportamentul ei ar fi la fel, ar reacţiona la fel cum aţi fi reacţionat şi voi în locul său. Scopul este de a renunţa la toate aceste sentimente până când ajungeţi la o gandire-simţire pozitivă în legătură cu acel subiect. Odată ce aţi intrat într-o zonă pozitivă, veţi putea observa cum aţi reacţiona voi dacă aţi fi cealaltă persoană care este conştientă de aceste noi sentimente. Cel mai probabil, atitudinea ei s-ar schimba exact aşa cum vă aşteptaţi. S-ar putea să existe o întârziere ca timp, dar dacă continuaţi să observaţi, schimbarea va avea loc. Chiar şi dacă nu se înregistrează această schimbare, voi nu veţi mai fi supăraţi din cauza acelei situaţii. Uneori “răsplata” refuza să se înfăţişeze, dar putem spune că “asta rămâne o datorie a universului faţă de mine pe care mi-o va înapoia cândva, la timpul potrivit”. De fapt, este o parte din măreţia de a şti că uneori o faptă bună nu este răsplătită.
Influenţa pe care sentimentele şi gândurile noastre o au este denumită, în literatura lumii, drept “Legea Karmei” sau “Primeşti ceea ce dai” sau “Culegi ceea ce semeni”. Deseori nu vedem această lege în acţiune datorită întârzierii temporale. Prin aşteptările şi resentimentele noastre blocăm primirea celor pe care le dorim. Renunţarea la aşteptările pe care le avem de la alţii este foarte eficientă înainte de a intra în cine ştie ce situaţie conflictuală. Emoţiile sunt încercări subtile de a-i forţa pe alţii şi de a ne impune voinţa noastră asupra lor, ceea ce produce o inconştientă opoziţie din partea lor.
Calea de a obţine satisfacţia în toate relaţiile noastre este să proiectăm, cu iubire, cel mai bun rezultat posibil. Fiţi siguri că aceasta aduce un beneficiu pentru ambele părţi, este o situaţie de tip caştig-caștig, ambele părţi ies în câştig. Renunţaţi la toate sentimentele negative şi menţineţi în minte doar imaginea pozitivă. Putem verifica dacă am renunţat cu adevărat atunci când ne simţim ok oricare ar fi rezultatul, fie că se întâmplă aşa cum ne dorim, fie că nu. Prin urmare, să renunţi nu înseamnă să fii pasiv, ci să fii activ în mod pozitiv.
Cand am renunţat, nu mai există presiunea timpului. Frustrarea apare atunci când ne dorim ceva pe loc, în loc să renunţăm la obiectul dorinţei noastre şi să-i permitem să se întâmple natural, la timpul său. Răbdarea este un efect secundar al renunţării şi cunoaştem cât de uşor este să te înţelegi cu o persoană răbdătoare. Observaţi că, de obicei, oamenii răbdători obţin ceea ce-şi doresc până la urmă.
Unul din lucrurile care opun rezistentă renunţării este iluzia că, dacă renunţăm la ceea ce dorim sau aşteptăm, nu vom mai primi ceea ce vrem. Ne temem că vom pierde dacă nu menţinem presiunea pentru obţinerea acelui lucru. Mintea are această idee, că aceasta este calea de a obţine ceea ce vrei: trebuie să-l doreşti. De fapt, dacă examinăm această problemă, vom descoperi că evenimentele se petrec datorită deciziilor noastre, datorită alegerilor făcute şi care se bazează pe intenţiile noastre. Ceea ce obţinem este rezultatul acestor alegeri, chiar dacă ele sunt mai degrabă inconştiente decât un produs al gândirii noastre conştiente. Când renunţăm la a pune presiune pe această dorinţă, facem loc posibilităţii de a face alegeri mai înţelepte.
Noi credem că fericirea noastră depinde de controlarea evenimentelor şi că faptele sunt ceea ce ne supără. De fapt, sentimentele şi gândurile noastre despre aceste fapte sunt adevărata cauză a supărării noastre. Faptele în sine sunt lucruri neutre. Puterea pe care le-o dăm noi se datorează atitudinii noastre de acceptare sau neacceptare şi datorită stării noastre generale. Dacă ne blocăm într-un sentiment, asta se întâmplă pentru că în secret noi credem că acel sentiment va realiza ceva pentru noi, ne va aduce împlinire.

joi, 19 mai 2016

Sa fii un om integrat in aceasta realitate, dar detasat de ea

Desi pare bizar pentru multi, rolul nostru in aceasta realitate este sa fim integrati in ea. Sa fim integrati si sa experimentam tot ceea ce inseamna despartirea de Unicitate. Ne simtim diferiti de cei din jur iar asta nu este tocmai nociv. Dar ce nu stiu multi este ca poti sa fii integrat in aceasta realitate si in acelasi timp sa fii detasat de ea. Sa fii detasat de ego si de lucrurile care se intampla in jurul tau, simtind in acelasi timp ca faci pate dintr-un Intreg.
Desi pentru multi pare imposibil. Acest lucru este ceva realizabil. De fapt, este chiar usor. Nu trebuie decat sa vizualizezi lumea de langa tine fara sa te mai gandesti la problemele tale. Sa vizualizezi lumea pana la cele mai mici detalii, lasand la o parte telefoanele inteligente, castile, laptopurile si televizoarele plate.
Daca in timpul zilei nu aveti timp de acest lucru, cand ajungeti acasa iesiti la balcon sau la o plimbare in parc, singuri sau cu familia, observand cu mare atentie ce se intampla in jurul dumneavoastra. In felul acesta, veti observa ca va indepartati de probleme si stres si va concentrati asupra dumneavoastra. Asta inseamna a trai clipa. Aceasta stare va va aduce bucuria experientei si a trairii propriu-zise.
Detasarea este si modul prin care va puteti rezolva cele mai stresante probleme, fiindca Universul va actiona in functie de vibratia pe care o emiteti. In acelasi timp si mintea functioneaza mai bine dupa ce o goliti, o perioada de timp, de griji si probleme.

luni, 16 mai 2016

OMUL NOU - Secretul Secretelor - Osho

Omul devine cu adevarat OM atunci cand isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce este: asta e primul curaj, cel mai mare curaj.

Fragment din cartea: “Secretul Secretelor”, Cap. 14 
Întrebare: Osho, după tine, care este cel mai semnificativ lucru care se petrece astăzi în lume? 

Răspuns: Apare un Nou Om. Imaginea Noului Om nu este încă clară, dar orizontul devine roşu şi soarele curând va fi acolo. Ceaţa dimineţii este acolo şi imaginea Noului Om este vagă, dar câteva lucruri despre Noul Om sunt încă clare precum cristalul. 

... Acum o altă schimbare mult mai semnificativă se va petrece, care va aduce sufletul, şi omul nu va fi doar o fiinţă psihologică, ci şi o fiinţă spirituală. 
Trăieşti într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente. Şi Noul Om sosea de secole, dar numai ici şi colo. Aşa se petrec lucrurile: când vine primăvara, începe cu o singură floare. Dar când o floare este acolo, atunci poţi fi sigur că primăvara nu este departe – trebuie să vină. Prima floare care a vestit-o vine. Zoroastru, Krishna, Lao Tzu, Buddha, Iisus – acestea au fost primele flori. Acum, la o scară mai mare, se va naşte Noul Om. 
Această nouă conştientizare este cel mai important lucru care se petrece astăzi, după mine. Mi-ar place să îţi spun câte ceva despre această nouă conştientizare – orientările ei şi caracteristicile ei – fiindcă tu trebuie să o ajuţi să iasă din pântece, fiindcă tu trebuie să fi ea. Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Sannyasul este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să poată cădea în el. Dacă înţelegi semnificaţia Noului Om, vei fi capabil să înţelegi şi semnificaţia sannyasului. Şi fiindcă sannyasul se preocupă cu Noul Om, ortodoxiile vechi de tot felul vor fi împotriva mea şi împotriva sannyasului – fiindcă acesta este sfârşitul lor. Dacă sannyasul reuşeşte, dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a vieţii însăşi. Este o chestiune de viaţă şi de moarte. Vechiul Om a ajuns la deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregăteşte de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădeşte bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o dorinţă foarte inconştientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie, Vechiului Om i-ar place să distrugă totul. 
Trebuie să înţelegi, trebuie să protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Şi omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un măreţ salt cuantic. 
Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era împotriva acestei lumi. 
Vechiul Om privea întotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă, cealaltă va urma de la sine. 
Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu ai nevoie să te gândeşti la asta. 
Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teamă. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existenţa lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existenţial. 
Vechiul Om poate fi definit în afirmaţia upanishadică „neti neti”, nu aceasta, nu aceasta. Vechiul Om era negativ – negativ-viaţă, negând viaţa. Noul Om va fi afirmând viaţa: „iti iti”, aceasta, aceasta. Preocuparea Vechiului Om era aceea, preocuparea Noului Om va fi aceasta, fiindcă din aceasta se naşte aceea şi dacă devii prea preocupat cu aceea, le ratezi pe amândouă. 
Mâine este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu este nevoie să fi în vreun fel îngrijorat despre mâine. Şi dacă devii prea îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Şi mâine va veni ca astăzi – întotdeauna vine ca astăzi. Şi dacă ai învăţat acest obicei sinucigaş de a-l rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi. 
Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Şi fiindcă era trist, era împotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumuseţe, fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greşit cu lumea. Ceva era greşit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este. 
Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea; iti iti, asta este. Acest moment trebuie trăit în totalitatea lui. Acest moment trebuie trăit în spontanietatea lui, fără nici o idee apriori. Vechiul Om căra răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de nonsensuri. 
Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenţei şi apoi ştie ce este aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiţia ta va fi în concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei. 
Asta este ceea ce a fost făcut până acum. 
Noul Om nu va fi hindus, nu va fi mahomedan, nu va fi creştin, nu va fi comunist. Noul Om nu va cunoaşte toate aceste „-isme”. Noul Om va fi doar o deschidere, o fereastră către realitate. El va permite realitatea aşa cum este. El nu va proiecta mintea lui asupra acesteia, el nu va utiliza realitatea ca un ecran. Ochii săi vor fi disponibili, ei nu vor fi plini de idei. 
Noul Om nu va trăi din convingere, el doar va trăi. Şi aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu pe minţile lor, ei sunt înconjuraţi prea mult de sistemele de credinţă. Noul Om nu va cunoaşte nici un sistem de credinţă. El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conştientizare. El va fi meditativ. 
Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înficoşat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din nou.  
Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fi speriat. Dragoste va fi aroma noii conştientizări. 
Fiindcă teama a fost aroma vechii conştientizări, a creat războaie. În trei mii de ani omul a luptat în cinci mii de războaie – ca şi când nu am fi făcut nimic altceva – luptând continuu într-o parte sau în alta. 
Aceasta este o foarte nebunească stare de lucruri, trecutul umanităţii este nebun. 
Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede în dragoste, nu în război. El va crede în viaţă, nu în moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Ştiinţa lui, arta lui – totul va servi creativităţii. El nu va crea bombe. El nu va fi politic, fiindcă politica provine din ură. Politica este înrădăcinată în teamă, ură, distrugere. 
Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi naţional. Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambiţie politică, fiindcă este stupid să ai ambiţii politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Primele semne de inteligenţă se ridică la orizont. Cei care au ochi, le pot vedea: copiii se răzvrătesc. 
Este un măreţ moment de bucurie când tinerii de peste tot în lume se răzvrătesc împotriva tuturor felurilor de ortodoxii – că ortodoxia este cea a bisericii sau a statului, nu contează. Ei nu sunt gata să se supună – nu că ei s-au hotărât să nu se supună, ei nu au hotărât nici să se supună. Ei vor medita şi dacă simt că este bine să se supună, se vor supune, şi dacă simt că nu este bine să se supună, nu se vor supune. Nu au nici o ideologie fixă. „Ţara mea are sau nu dreptate” – astfel de afirmaţii stupide nu pot ei să le facă. Uneori este corect, alteori este greşit. Când este corect, Noul Om va sprijini, când este greşit, nu va conta dacă este ţara proprie a cuiva sau nu. Ar putea fi propria familie – propriul tată, propria mamă a cuiva – dar dacă greşeşte, greşeşte. 
Noul Om nu va trăi din prejudecăţi, ci din responsabilitate spontană. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar în miezul fiinţei lui. 
Vechiul Om era foarte serios, era dependent de muncă. Noul Om va fi jucăuş – homo ludens. El va crede în faptul de a se bucura de viaţă. El va renunţa la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru ninic. El nu va fi o victimă pe nici un altar – cel al statului sau al religiei, al preotului sau al politicianului. El nu va permite nimănui să îi exploateze viaţa cum că: „Du-te şi mori pentru că ţara ta este în război”. Angajamentul lui este faţă de viaţă, angajamentul lui nu este faţă de nimic altceva. El vrea să trăiască în bucurie, el vrea să se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea să sărbătorească. Aleluia va fi mantra lui. 
Iisus spune: „Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă. Vă spun vouă bucuraţi-vă.” 
Omul încă nu s-a bucurat. Omul a trăit sub o mare povară de seriozitate. Munceşte pentru ţară, munceşte pentru familie, munceşte pentru nevastă, munceşte pentru copii, munceşte pentru tatăl şi mama ta – continuă să munceşti şi să munceşti, şi apoi într-o zi mori şi dispari în mormânt. Şi apoi alţii vor munci şi totul continuă şi continuă. Nimeni nu pare să aibă timp pentru a se bucura de viaţă. 
Şi nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenţa lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindcă are nevoie de câteva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic. El va fi gata să fie un nimeni. 
Şi asta se întâmplă deja. Primele raze sunt deja disponibile. Este încă ascuns în ceaţa dimineţii, dar dacă tu cauţi vei găsi: copii noi, generaţii noi, sunt un fel total diferit de generaţie. De aici prăpastia între generaţii, este foarte real. Nu a fost niciodată aşa – niciodată mai înainte nu a fost vreo prăpastie între generaţii. Aceasta este prima oară în întreaga istorie umană când este o prăpastie. Copii vorbesc un limbaj diferit de părinţii lor. Părinţii nu pot înţelege fiindcă părinţii vor ca ei să îi urmeze. Şi copii spun: „Dar care este rostul succesului dacă nu poţi cânta un cântec şi nu poţi dansa şi nu te poţi bucura şi nu poţi iubi, care este rostul de a avea succes? De ce? Ce o să se întâmple prin succes? Chiar dacă întreaga lume îmi cunoaşte numele ce o să îmi ofere asta?” 
Vechea genereaţie credea în bani. Şi vei fi surprins că credinţa în bani este aşa de profundă că până şi cei care renunţă la bani, şi ei cred în bani; altfel nu ar fi nici o nevoie să renunţe la asta. Şi cei ce laudă renunţarea, ei de asemenea cred în bani: cu cât renunţi la mai mulţi bani cu atât mai măreţ esti. Aşa că măsurătoarea este prin bani, banii rămân criteriul. În lume, dacă ai mai mulţi bani eşti măreţ. Şi chiar în lumea călugărilor: „La cât de mult ai renunţat?” Dacă ai renunţat la mai mulţi bani, atunci tu eşti mai important. Banii rămân importanţi chiar şi acolo. 
Noua generaţie nu va fi maniacă după bani. Şi aminteşte-ţi, nu spun că vor fi împotriva banilor – vor utiliza bani. În trecut banii l-au utilizat pe om, în trecut omul a trăit într-un mod aşa se inconştient, că el gândea că posedă lucruri, dar lucrurile îl posedau pe el. Noul Om va fi capabil să utilizeze: Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va rămâne stăpânul. El nu va deveni o victimă, un instrument. Acesta, după mine, este cel mai măreţ lucru care se va întâmpla. Câteva caracteristici... 
Noua conştientizare va fi împotriva tuturor ortodoxiilor – oricărui fel de ortodoxie, catolică sau comunistă, hindusă sau jainistă. Orice fel de ortodoxie este un fel de paralizie a minţii – paralizează, te opreşte să trăieşti. Devine o rigiditate în jurul tău. Tu devii un fanatic, devii încăpăţânat, devii ca o piatrtă. Tu nu te comporţi ca o fiinţă umană lichidă, începi să te comporţi ca un catâr. De aceea pentru Morarji Desai am un alt nume: Mulishjibhai Desai (mulish – încăpăţânat ca un catâr, n.a.). Cineva începe să se comporte în felul catârului – încăpăţânat, pus morţiş, nici o posibilitate de schimbare, nici o flexibilitate, nici o fluiditate. Dar în trecut acest lucru a fost foarte mult lăudat: oamenii o numeau consecvenţă, siguranţă. Nu este. Nu este nici consecvenţă, nici siguranţă. Este doar mortalitate. 
O persoană vie trebuie să rămână curgând. Ea trebuie să răspundă la situaţii provocatoare – şi situaţiile se schimbă continuu. Cum poţi să rămâi fixat în atitudinile tale când viaţa nu este fixă? Când viaţa este un râu, cum poţi să rămâi încăpăţânat? Şi dacă rămâi încăpăţânat, pierzi contactul cu viaţa, eşti deja în mormântul tău. 
Noua conştientizare va fi non-ortodoxă, non-fanatică. Va fi fluidă. Nu va reacţiona, va răspunde. Şi diferenţa între aceste două cuvinte este mare. 
Reacţia este întotdeauna rigidă: ai o idee fixă, reacţionezi pe baza ei; înainte să se ridice întrebarea, răspunsul este gata. Răspunsul este total diferit: tu asculţi întrebarea, absorbi întrebarea, vezi situaţia, simţi situaţia, trăieşti situaţia şi din însăşi acea trăire apare răspunsul. Un om responsabil nu poate fi încăpăţânat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui să trăiască clipă de clipă. El nu poate decide dinainte. El va trebui să decidă în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi din cauză că el trebuie să se mişte continuu odată cu viaţa, cu provocările ei schimbătoare, el nu poate fi consecvent în vechiul sens. Consecvenţa lui va fi doar una: că el va fi întotdeauna armonizat cu viaţa. Aceasta va fi consecvenţa lui, nu aceea că el are o anumită idee şi rămâne consecvent cu acea idee, şi continuă să îşi sacrifice viaţa pentru ea. 
A fost un caz împotriva lui Nastratin Hogea la tribunal şi magistratul l-a întrebat: 
„Hogea, cât de bătrân eşti?” 
El a spus: „ Patruzeci de ani”. 
Magistratul a spus: „Dar asta este ciudat. Mă surprinzi, fiindcă acum cinci ani erai la tribunal şi atunci tot patruzeci ai spus.” 
Hogea a spus: „ Da, sunt un om consecvent. Odată ce am spus ceva, poţi să mă crezi. Nu spun niciodată altceva.” 
Acesta este un tip de consecvenţă. Noul Om va găsi asta ridicol. Dar Vechiul Om a fost consecvent astfel: în caracterul lui, în afirmaţiile lui, în ipocrizia lui. Vechiul Om obişnuia să decidă o dată pentru totdeauna. 
Psihologii spun că aproape cincizeci la sută din viaţa ta este decisă la şapte ani – cincizeci la sută – şi apoi tu rămâi consecvent cu ea. Şi viaţa continuă să se schimbe – nu-i de mirare că tu eşti lăsat în urmă, că începi să te târăşti, că îţi pierzi bucuria, că pierzi acea calitate a dansului. Cum poţi dansa? – eşti aşa de în urma vieţii, tu eşti lemn mort, nu creşti. Un copac viu creşte, se schimbă; pe măsură ce se schimbă anotimpurile, se schimbă si copacul. O persoană vie creşte şi creşte continuu. Până în chiar clipa morţii ea continuă să crească. Ea nu cunoaşte nici un sfârşit al creşterii sale. 
Psihologii spun că media vârstei mentale a omului este de treisprezece ani. Aceasta este situaţia, aşa a trăit Vechiul Om până acum. O vârstă mentală medie de treisprezece ani înseamnă că la vârsta de treisprezece ani oamenii s-au oprit din creştere. Da, ei continuă să îmbătrânească, dar ei nu se maturizează. A îmbătrâni este un lucru, a se maturiza este total diferit. A îmbătrâni este un fenomen fiziologic, a creşte mare înseamnă maturitate, înţelepciune. Şi doar cei care continuă să curgă cu viaţa se maturizează. Noul Om nu va fi supus ideilor stupide care au fost date din trecut – şi ele s-ar putea să nu fi fost stupide când s-au născut, s-ar putea ca ele să fi fost relevante în acele circumstanţe. Dar pe măsură ce circumstanţele se schimbă, lucrurile devin stupide. Dacă le cari, dacă continui persistând în vechile tale rutine fixe, începi să te comporţi într-un mod absurd. 
Acuma, uite: unele religii sunt vechi de cinci mii de ani – asta înseamnă că acum cinci mii de ani s-au născut ritualurile lor şi de atunci ele au rămas fixe. Cât de periculos este, cât de paralizant! Cum poate omul să fie viu dacă aceste ritualuri vechi de cinci mii de ani îi înconjoară sufletul? 
Noul Om va fi creativ. În fiecare moment el îşi va găsi religia lui, în fiecare moment îşi va găsi filozofie lui şi totul va rămâne crescând. El nu va fi supus trecutului, el nu poate fi. A fi supus trecutului înseamnă a fi supus morţii, fiindcă trecutul este mort. El va fi supus prezentului, şi prin a fi supus prezentului el va fi rebel împotriva trecutului. 
A fi rebel o să fie una dintre caracteristicile lui cele mai proeminente. Şi din cauză că el va fi rebel, el nu se va potrivi într-o societate moartă, el nu se va potrivi într-o biserică moartă, el nu se va potrivi într-o armată moartă. El nu se va potrivi nicăieri unde supunerea este o cerinţă de bază. Noul Om obligatoriu va crea o nouă societate în jurul lui. 
Mai întâi conştientizarea devine nouă, apoi societatea devine nouă. 
Va fi o lungă perioadă în care vechiul va rezista noului, va lupta cu noul, va încerca să distrugă noul. Dar vechiul nu poate reuşi. Timpul, spiritul timpului nu va fi în favoarea lui – vechiul trebuie să moară. În tocmai precum vechiul corp moare şi face loc pentru copii noi, aşa vechile societăţi, vechile ortodoxii trebuie să moară. Ele deja au trăit peste timpul lor, ele au trăit prea mult. 
Noua conştientizare nu va fi moralistă, nu va fi puritană – nu că nu va avea nici o moralitate. Dar va avea un fel diferit de moralitate – o moralitate care răsare din proprie simţire a vieţii de către cineva, din propria sensibilitate, din proprile experienţe – nu o moralitate învăţată de la alţii, împrumutată. Noul Om nu va fi un om de caracter în vechiul sens, fiindcă orice caracter obligă. Crează o armură în jurul tău. Noul Om va fi fără caracter în sensul că el nu va avea o celulă de închisoare în jurul lui. Nu că el nu va avea caracter, dar el va da o nouă definiţie caracterului. El nu va fi un ipocrit. 
Vechiul puritanism, vechile atitudini moralizatoare au creat ipocrizie în lume. Ele au făcut omul schizofrenic: la suprafaţă un lucru, în adânc altceva, aproape opusul. 
Vechiul Om trăia o viaţă dublă. 
Noul Om va trăi într-un fel unitar. El va trăi o singură viaţă. Orice este înlăuntrul lui va fi de asemenea şi pe dinafară. El va fi autentic. Aminteşte-ţi acest cuvânt, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om. Asta va fi adevărul Noului Om, templul său, Dumnezeul său: autenticitatea. Şi cu autenticitatea dispare nevroza. 
Vechiul Om era nevrotic fiindcă era constant în conflict: el vroia să facă un lucru şi făcea întotdeauna altceva, fiindcă altceva îi era impus. El a fost învăţat să facă ceva împotriva lui însuşi, el a fost represiv. Propria lui autenticitate a fost reprimată, şi peste toate acestea, a fost impus un fals caracter. 
Prea mult timp am lăudat aceşti oameni falşi. Acum a venit timpul când falsitatea lor ar trebui expusă. Am lăudat aceşti mahatmas şi sfinţi prea mult timp. Acum trebuie să le vedem nevroza: ei erau bolnavi psihologic, erau patologici. 
O persoană sănătoasă este o persoană întreagă. Interiorul și exteriorul ei sunt acelaşi. Dacă ea iubeşte, iubeşte cu pasiune, dacă este furioasă, este furioasă cu pasiune. Furia ei are adevăr în ea la fel de mult pe cât dragostea ei are adevăr în ea. 
Vechiul Om fierbe pe dinăuntru şi zâmbeşte pe dinafară, el trăieşte fără pasiune, fără energie. El trăieşte fără vreo flacără. Întreaga lui viaţă este un exerciţiu de falsitate şi este natural că suferă. Viața lui este o lungă poveste inutilă „o poveste spusă de un idiot, plină de sunet şi furie, nesemnificând nimic”. 
Noul Om nu va fi o poveste spusă de un idiot, ci va fi o poezie cântată din deplinătate, va fi un dans de o imensă bucurie pentru darul lui Dumnezeu, al vieţii şi al fiinţei – pentru florile şi copacii şi păsările şi soarele şi nisipul şi marea. Noul Om nu va căuta undeva departe după Dumnezeu. Acum va fi doar timpul lui, aici va fi doar spaţiul lui. 
Noul Om va fi pământesc, şi prin „pământesc” nu vreau să spun materialist. Noul Om va fi un realist, el va iubi acest pământ. 
Fiindcă nu am iubit acest pământ, iar aşa-numitele noastre religii ne-au învăţat să urâm acest pământ, noi l-am distrus. Este o frumoasă planetă, una dintre cele mai frumoase, fiindcă este una dintre cele mai vii. Această planetă trebuie să fie iubită, ea trebuie să fie motiv de bucurie – este un dar. Acest corp are atât de multe mistere în el, că până şi un Buddha este posibil doar din cauza acestui corp. Acest corp devine templul măreţiei posibilităţi: buddhaitatea, nirvana. Acest corp trebuie iubit, acest pământ trebuie iubit. 

Noul Om îşi va găsi religia în natură - nu în statui de piatră moartă - ci în copaci vii dansând în vânt. El îşi va găsi religia lui surfând pe mare, urcând munţii neatinşi de picior de om. El va găsi rugăciunea lui cu zăpada, cu luna, cu stelele. El va fi în dialog cu existenţa, aşa cum este ea. El nu va trăi cu idei abstracte, ci va trăi cu realităţi. Angajamentul lui va fi cu natura şi prin acest angajament el va ajunge să cunoască supra-natura. Dumnezeu este ascuns aici pe acest pământ, în chiar acest corp: acest corp însuşi buddha, acest pământ însuşi paradisul. 
Noul Om va citi scriptura naturii. Aceasta va fi Veda lui, Coranul lui, Biblia lui. Aici el va găsi predicile în pietre. El va încerca să descifreze misterele vieţii, dar nu va încerca să demistifice viaţa. El va încerca să iubească toate acele mistere, să intre în acele mistere. El va fi poet, dar nu va fi filozof. El va fi artist, el nu va fi teolog. Ştiinţa lui va avea de asemenea un ton diferit. Ştiinţa lui va fi cea a Tao – nu un efort de a cuceri natura, fiindcă acest efort este doar prostesc. Cum poţi cuceri natura când eşti parte a naturii ? 
Ştiinţa lui va fi de a înţelege natura, nu de cucerire a naturii. El nu va viola natura, ci o va iubi şi va convinge natura să îşi reveleze secretele. 
Noul Om nu va fi ambiţios, nu va fi politic. Politica nu are nici un viitor. Politica a existat din cauza nevrozei umanităţii. Odată ce nevroza dispare, dispare și politica. 
Ambiţia înseamnă doar că ţie îţi lipseşte ceva şi te consolezi că în viitor îl vei căpăta. Ambiţia este consolare: astăzi este mizerie, mâine va fi bucurie. Privind la mâine devii capabil să tolerezi pe astăzi şi mizeria lui. Astăzi este întotdeauna iad, mâine este rai: continui să priveşti către rai, continui să speri. Dar acea speranţă nu se va împlini niciodată, fiindcă mâine nu vine niciodată. 
Ambiţia înseamnă că tu eşti incapabil de a te transorma astăzi într-o beatitudine, eşti neputincios. Doar oamenii neputincioşi sunt ambiţioşi: ei caută bani, caută putere. Doar oamenii neputincioşi caută putere şi bani. Persoana potenţială trăieşte. Dacă banii îi ies în cale, ea trăieşte şi banii, dar nu îi caută, nu merge după ei. Ea nu este speriată nici de ei. 
Vechiul Om era fie după bani sau speriat de bani, fie după putere sau speriat de putere, dar în ambele moduri întreaga lui focalizare era asupra puterii şi banilor. El era ambiţios. Vechiul Om era demn de milă: era ambiţios fiindcă nu era capabil să trăiască, să iubească. Noul Om va fi capabil să traiască şi capabil să iubească. Şi aiciacum-ul său va fi aşa de frumos, de ce ar trebui să se îngrijoreze pentru mâine? Grija lui nu va fi de a avea mai mult, grija lui va fi de a fi mai mult – o altă importantă distincţie pentru a fi reamintită. Grija lui va fi de a fi mai mult, nu de a avea mai mult. A avea mai mult este doar un substitut pentru a fi mai mult. Tu ai mai mulţi bani – gândeşti că eşti mai mult; ai mai multă putere – gândeşti că eşti mai mult. În adâncul tău tu rămâi acelaşi cerşetor. Alexandru cel Mare moare la fel de sărac ca orice cerşetor. 
A fi mai mult este o dimensiune total diferită. A fi mai mult înseamnă a ajunge în contact cu realitatea ta, a ajunge în armonie cu fiinţa ta şi de a te ajuta să te armonizezi cu universul. Pentru a fi în armonie cu universul, tu devii mai mult. Cu cât eşti mai rezonant cu existenţa, cu atât mai mult eşti. Dacă armonia este totală, tu eşti un zeu. De aceea noi îl numim pe Buddha un zeu, pe Mahavira un zeu: deplină armonie totală cu existenţa, absolut nici un conflict. Ei s-au dizolvat în întreg, ei au devenit întregul, întocmai precum o picătură de rouă dispare în ocean şi devine oceanul. Ei au murit în ego-urile lor, acum ei trăiesc în existenţa însăşi. 
Noul Om nu va avea nici o utilizare pentru contrafacere, mascare sau simulacru. El va fi adevărat, fiindcă doar prin adevăr există eliberare. Toate minciunile crează cătuşe. Spune o singură minciună şi va trebui să spui alte o mie şi una pentru a o apăra, va trebui să spui minciuni până ţi se face rău. Deci nu este un sfârşit pentru asta: o singură minciună mai devreme sau mai târziu se va răspândi peste toată fiinţa ta – este precum cancerul. 
Fii plin de adevăr şi nu ai nevoie să te ascunzi. Poţi fi deschis. Fii iubitor de adevăr – nu ai nevoie să te protejezi împotriva existenţei. Poţi fi vulnerabil. Prin acea vulnerabilitate existenţa te penetrează, Dumnezeu ajunge la inima ta. 
Spui o minciună şi eşti speriat. Tu vei fi speriat şi de Dumnezeu, vei fi speriat că vei sta în faţa Lui, vei fi speriat să stai în faţa ta. Tu vei fugi continuu – de tine, de alţii, de Dumnezeu. Te vei ascunde constant în spatele pretenţiilor tale false, ipocrizia va deveni stilul tău de viaţă şi acolo există iadul. Ipocrizia crează iadul. Autenticitatea este unica bucurie – unica bucurie, spun. Dacă tu nu eşti autentic, nu vei fi niciodată bucuros. 
Noua conştientizare nu va accepta vorbăria fără sens. Noua conştientizare va urî acest fel de lucru cu pasiune. Această ură pentru falsitate este cea mai profundă marcă a Noului Om. Noul Om va fi opus sistemelor structurate, inflexibile şi infailibile, fiindcă viaţa este o frumoasă curgere. Nu este structurată, este libertate. Nu este o închisoare, este un templu. Statele noastre sunt inumane, armatele noastre sunt inumane, bisericile noastre sunt inumane. Ele îl dezumanizează pe om, ele reduc omul la un lucru, fiindcă ele nu respectă libertatea omului. Noul Om va respecta libertatea lui şi va respecta şi libertatea altora. 
Vechiul Om interferează constant, băgându-şi nasul în treburile tututror, încercând să manipuleze, să critice, să condamne, să recompenseze, să pedepsească. Vechiul Om este constant preocupat de alţii: „Ce faci?” Stăteam odată la Bombay. O femeie parsi (persani de religie zoroastriană, fugiţi de persecuţiile din Iranul islamic în nordul Indiei, n.t.) a venit la mine fiindcă chiar cu o zi înainte îl criticasem pe Satya Sai Baba şi îl numisem un guru fals. Ea a venit să mă vadă şi mi-a spus: „Am venit să îţi spun încă câteva lucruri”. Ea se gândea că voi fi foarte fericit că mi-a adus nişte informaţii împotriva lui Satya Sai Baba. Ea a spus: „El este homosexual. Şi ştiu asta din surse demne de încredere.” 
Am spus: „Dar de ce te-ar preocupa asta? Homosexual sau heterosexual – asta este treaba lui. Este viaţa lui. Cine eşti tu? De ce te-ar deranja asta?” 
Ea a fost foarte şocată când am spus asta. Ea a venit simţind că ar trebui ca eu să fiu foarte recunoscător ei fiindcă ea îmi dădea o informaţie aşa de importantă. De ce ar trebui să te preocupe? Nu poţi lăsa oamenii cu viaţa lor? Eu critic doar când viaţa altuia este vizată; altfel nu este nici o treabă. Ce face Satya Sai Baba cu sexualitatea lui este treaba lui, nu este treaba nimănui alcuiva. Dar Vechiul Om îşi băga constant nasul în treaba orişicui. 
Aici se întâmplă în fiecare zi: felul vechi de oameni vin şi sunt în agonie fiindcă un bărbat ţine mâna unei femei. De ce? Doar el nu îţi ţine mâna ta. Şi dacă cele două persoane s-au decis să se ţină de mână, ele au libertate absolută de a face asta. Şi dacă ei se bucură, cine eşti tu să te bagi? Dacă bărbatul ţine mâna vreunei femei împotriva voinţei ei, atunci poate că este nevoie de ajutorul tău, dar dacă ambii sunt voitori, atunci nu ar trebui să te privească deloc. 
Dar asta este vechea conştientizare. Ea încerca întotdeauna să găsească moduri şi mijloace de a manipula pe ceilalţi, de a fi dominantă asupra celorlalţi. Noua conştientizare va lăsa pe oricene cu viaţa lui. Dacă cineva nu dăunează celorlalţi, el nu ar trebui blocat. Dacă cineva nu este un pericol pentru ceilalţi, el nu ar trebui blocat. Până când cineva nu interferează cu libertatea altcuiva, nu ar trebui să se interfereze cu libertatea lui. 
Vechea lume a rămas fără individualitate – ea ura individualitatea! Îi plăceau doar oile, mulţimile – oameni purtându-se în acelaşi fel şi fiecare urmând aceeaşi rutină şi aceeaşi structură. Noul Om va permite tot felul de posibilităţi. Noul Om va iubi structurile lichide. El va fi uman, el va respecta fiinţele umane. Respectul lui va fi aproape religios. 
Noul Om va trebui să găsească noi forme de comunitate, de apropiere, de intimitate, de scop împărtăşit, fiindcă vechea societate nu va dispărea imediat – va mai persista. Va da tot felul de lupte cu noua societate – aşa cum se întâmplă întotdeauna. Are atât de multe interese vădite, nu poate să se ducă uşor. Se va duce doar când devine imposibil ca ea să mai rămână în existenţă. 
Înainte ca ea să se ducă, Noul Om va trebui să creeze noi feluri de comunităţi, noi feluri de familii, noi comunităţi de apropiere, intimitate, scop împărtăşit. De aceea încerc să creez o mică comunitate unde tu poţi fi în mod total tu însuţi – departe de lumea structurată şi putredă – şi îţi poate fi acordată libertate absolută. Va fi un experiment, fiindcă de-a lungul acestor linii se va mişca viitorul. Va fi un mic experiment, dar de o imensă semnificaţie. 
Noua conştientizare nu va avea nimic de-a face cu instituţii precum căsătoria. Noul Om va avea o neîncredere naturală faţă de căsătorie ca instituţie. O relaţie bărbat-femeie are profundă valoare pentru el doar când este o relaţie reciproc amplificatoare, crescândă, curgătoare. El va avea puţin respect pentru căsătorie ca o ceremonie sau pentru jurăminte de permanenţă... care se dovedesc a fi foarte nepermanente. El iubeşte clipa şi o trăieşte în totalitatea ei. Căsătoria nu are nici un viitor. Dragostea are un viitor. 
În trecut dragostea nu era o realitate, căsătoria era o realitate. În viitor dragostea va fi o realitate şi căsătoria va deveni tot mai ireală. În trecut oamenii se căsătoreau unul cu celălalt, de aici cu timpul ei au început să se placă şi să se iubească. În viitor oamenii se vor iubi şi se vor plăcea unul pe celălalt, doar atunci ei vor trăi împreună. În trecut a trăi împreună venea mai întâi şi natural că atunci când trăieşti împreună apare o plăcere, o dependenţă. Era un fenomen necesar; soţul avea nevoie de soţie, soţia avea nevoie de soţ şi apoi copiii aveau nevoie de părinţi ca să fie împreună. Era mai mult sau mai puţin un fenomen economic, dar nu era din dragoste. 
Viitorul va cunoaşte un fel diferit de relaţie care este bazată pur pe dragoste şi rămâne în existenţă doar cât timp rămâne dragostea. Şi nu este nici o năzuinţă pentru permanenţa ei, fiindcă în viaţă nimic nu este permanent; doar florile de plastic sunt permanente. Trendafirii adevăraţi se nasc dimineaţa şi sunt duşi seara. Şi aceasta este frumuseţea lor: sunt frumoşi când vin, sunt frumoşi când petalele lor încep să se ofilească şi să cadă. Viaţa lor este frumoasă, moartea lor este frumoasă, fiindcă există vitalitate. O floare de plastic nu se naşte niciodată, nu trăieşte niciodată, nu moare niciodată. 
Căsătoria a fost o floare de plastic a trecutului. Noua conştientizare nu poate avea nici un respect pentru căsătorie. Va trebui să creeze un nou fel de intimitate – prietenie – şi va trebui să înveţe să trăiască cu fenomenul nepermanent al dragostei şi al fiecărui lucru. 
Este nevoie de curaj pentru a trăi cu nepermanenţa vieţii, fiindcă de fiecare dată când se schimbă ceva trebuie să te schimbi din nou pe tine însuţi. Cineva ar vrea să rămână fix – pare mai sigur, mai adăpostit. Aşa a trăit Vechiul Om: Vechiul Om nu era aventuros, întreaga sa preocupare era siguranţa. Noul Om va avea spirit de aventură. Preocuparea lui nu va fi siguranţa, preocuparea lui va fi extazul. El nu va crede, fiindcă convingerea este o căutare a securităţii – el va explora. El s-ar putea să nu aibă răspunsuri clare la fiecare întrebare, dar el va accepta orice provocare la investigaţie, la explorare. El va merge pe cât de departe îl va duce viaţa. El va încerca să ajungă la stele. Dar el va rămâne deschis. El nu va începe cu o credinţă, cu o concluzie, el va începe doar cu o căutare, cu o întrebare. 
A începe cu o credinţă înseamnă a nu începe deloc. A începe cu o credinţă este doar a juca un joc cu tine însuţi. Tu ai crezut deja – cum poţi explora? Pentru a explora, cineva trebuie să fie agnostic, şi asta va fi religia viitorului: agnosticismul. El va fi capabil şi destul de curajos pentru a spune: „Nu ştiu, dar sunt interesat să cunosc. Şi sunt gata să merg în orice dimensiune, în orice aventură.” 
Noul Om va fi gata să rişte. Vechiul Om era foarte afacerist, niciodată gata să rişte: riscul era anatema, securitatea era ţelul lui. Dar cu securitatea începi să mori. Doar în aventură, în continuă aventură viaţa creşte către tot mai înalte plenitudini, ajunge către piscurile himalayene. 
Noua persoană va fi o persoană spontană – impredictibilă, voitoare de a risca noutatea, adesea vrând să rişte spunând sau făcând lucrul sălbatic, îndepărtat. El va crede că orice este posibil şi că poate fi încercat orice. El nu se va agăţa de cunoscut, el va încerca întotdeauna să rămână disponibil necunoscutului, chiar şi incognoscibilului. Şi el nu se va sacrifica pentru nici un viitor, fiindcă el nu va fi un idealist. El nu se va sacrifica pentru nici o idee, idealuri, ideologii abstracte. El se încrede în propria lui experienţă şi o profundă neîncredere în orice autoritate externă. 
Noul Om se va încrede doar în propria lui experienţă. Până nu cunoaşte, el nu se va încrede. Nici o autoritate externă nu-l poate ajuta pe Noul Om. Nimeni nu poate spune: „Ţi-am spus eu, deci trebuie să crezi fiindcă noi am crezut întotdeauna, deci tu trebuie să crezi fiindcă strămoşii noştri au crezut, deci tu trebuie să crezi fiindcă este scris în Vede şi în Biblie, tu trebuie să crezi.” Noul Om nu va avea nimic de a face cu astfel de nonsensuri. Noul Om va crede doar dacă el cunoaşte. Aceasta este adevărata încredere: încredere în propriile posibilităţi, în potenţialul său propriu. Noul Om se va respecta pe el însuşi. A crede în autorităţi externe este lipsit de respect faţă de propria fiinţă. 
Şi în cele din urmă, Noului Om o să-i placă să fie alături de natura elementară: de mare, de soare, zăpadă, flori, animale, păsări, de viaţă, de creştere, de moarte. 
După mine, acesta este cel mai important fenomen care se întâmplă astăzi: un Nou Om vine în existenţă, iar primele raze sunt deja la orizont. Pregăteşte-te să-l primeşti pe Noul Om, fii gata să devii în orice moment o gazdă pentru oaspetele care vine, pentru că bate la uşa ta. Şi aceasta este sannyasul: o pregătire – să fi gata să-l primeşti pe Noul Om. Primirea Noului Om va fi o aventură măreaţă, va fi de asemenea riscantă, fiindcă vechiului nu-i va plăcea. 
Trebuie să vă deschideţi inimile pentru nou, să desrădăcinaţi toate buruienile vechiului, să renunţaţi la toate condiţionările pe care vechiul vi le-a dat, astfel încât să puteţi primi Noul. 
Şi amintiți-vă că zilele mesiilor sunt terminate. Nu aşteptați venirea din nou a lui Cristos, nu aştepția pentru venirea din nou a lui Buddha. Nimeni nu mai vine din nou, cel puţin nu Buddha şi nu Cristos. Cei care vin din nou, sunt oamenii care trăiesc fără a învăţa nimic de la viaţă. Buddha și-a învăţat lecţia, așa că el nu va veni din nou. Cristos și-a învăţat lecţia, așa că nu va veni din nou. Nu aştepta vreun mesia să vină şi să te mântuiască, ci aşteaptă o nouă conştientizare. 
Asta obişnuia să creadă Vechiul Om, că va veni cineva. Hinduşii gândesc că Krishna va veni: „Când lucrurile sunt într-adevăr întunecate şi dificile şi disperate, Krishna va veni şi ne va mântui”. Totul prostie! Totul este un sfânt bălegar de vacă!  
O nouă conştientizare te va mântui, nu vreo persoană – Buddha, Krishna, Cristos. Ei au fost aici şi ei nu au putut mântui. Nici o singură persoană nu o poate face – este imposibil. Doar o nouă conştientizare poate mântui omul din sclavia lui. Şi noua conştientizare poate veni doar prin tine: tu trebuie să devii pântecul, trebuie să accepţi asta, să o primeşti, să te pregăteşti pentru asta. 
Sannyas nu este nimic altceva decât a deveni gata pentru ceva imens de valoros, astfel încât atunci când darul vine, tu să nu fii profund adormit, astfel încât atunci când noua conştientizare bate la uşa ta, tu eşti gata să o îmbrăţişezi.


sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro/

sâmbătă, 14 mai 2016

Legenda dumnezeirii si puterea gandului

O veche legenda hindu povesteste ca era o vreme cand toti oamenii erau dumnezei. Dar ei au abuzat atat de mult de divinitatea lor, incat Brahma, stapanul lor, a decis sa le ia puterea divina si sa o ascunda intr-un loc in care le-ar fi imposibil sa o gaseasca. Marea problema era unde sa gaseasca aceasta ascunzatoare.


A fost convocat un consiliu pentru a rezolva aceasta problema. Membrii consiliului au propus :


-« Sa ingropam divinitatea


dar Brahma le-a raspuns : « Nu, nu este suficient, pentru ca omul va sapa si o va gasi ».


Atunci ceilalti dumnezei i-au replicat :


-« Sa aruncam divinitatea in cel mai adanc dintre oceane » .


Dar Brahma le raspunse din nou :


- « Nu, caci mai devreme sau mai tarziu , omul va explora adancul oceanelor si, cu siguranta intr-o zi el o va gasi si o va scoate la suprafata ».
Atunci dumnezeii din consiliu au concluzionat :


-« Nu stim unde sa o ascundem caci pare sa nu existe un loc, pe pamant sau in apa, pe care omul sa nu il gaseasca intr-o zi ».
Atunci Brahma spuse :


-« Iata ce vom face cu divinitatea omului : o vom ascunde in cel mai profund loc din el insusi , caci este singurul loc in care el nu se va gandi sa o caute » .



De atunci, concluzioneaza legenda, omul a inconjurat pamantul, a explorat, a escaladat, s-a scufundat si a sapat, cautand ceva ce este in el insusi ....


Aproape niciodata nu avem timp sa ne gandim intens la persoanele cu care intram in contact, la realizarile si la esecurile lor, decat , poate pentru a le telefona a doua zi sa aflam ce au mai facut, din pura curiozitate, sau poate nici atat. De multe ori, aceasta reprezinta o limita a spiritului nostru cosmopolit, care ne priveaza de bucuria de a darui chiar un gand bun oamenilor din jur. Si totusi , exista o nevoie umana de a nutri ganduri bune pentru persoanele iubite , apropiate, simpatizate, dar si ganduri bune fara o tinta anume, pentru ca mintea omului, gandeste mereu, continuu, ca o emisiune stimulta din interior , dar si din exterior.


Ce se intampla cu aceste ganduri? Dispar ele oare in eter? O emisie de ganduri, fara destinatie precisa va ramane in jurul omului, formand un holo de ganduri in jurul capului, a intregului corp. Aceasta emisie de idei se manifesta in cele mai varii situatii, daca le permitem. Astfel ca in perioadele de liniste interna, de armonie cu propria persoana , aceste ganduri intra in rezonanta cu alte emisii de ganduri , amplificandu-le forta, sau deturnandu-le chiar orientarea malefica. Acest lucru se intampla cand gandurile noastre sunt bune, nobile superioare. Un gand luminos, deschis, exprimat sau nu, dar trait ca o stare psihica interna de liniste, poate influenta atmosfera mediului in care veti intra pe calea magnetismului si chiar putem sa-i ajutam pe cei bolnavi si fara speranta( prezenta ta imi face bine). Acest gand se va intoarce la dvs. incarcat de recunostiinta , actionand in interior printr-o organizare superioara a spiritului. Cind ne surprindem in minte cu ganduri de o calitate inferioara, josnica, se impune o comutare a orientarii lor , deoarece acestea se pot intoarce impotriva noastra, innegrindu-ne existenta, coborandu-ne sufletul la un nivel de la care nu se va mai ridica niciodata.


In aceasta sinestezie a gandurior (intunecat, luminos, rosu, alb, negru), tonurile de gri nu-si gasesc locul, ganduri gri , nu au niciodata un ecou in fiinta umana. Desi nu pare evident, mintea este alcatuita din doua parti distincte. Linia de demarcatie dintre ele este binecunoscuta tuturor filozofilor din zilele noastre. Cele doua aspecte ale mentalului sunt fundamental diferite , caci domeniile lor de actiune sant distincte.In mod obisnuit ele sunt numite: mentalul obiectiv si mentalul subiectiv, adica mentalul constient si mentalul inconstient, spiritul treaz si cel care doarme, eul de suprafata si eul profund, mentalul ce supravegheaza actiunile voluntare si cel ce supravegheaza actiunile involuntare , masculinul si femininul.



Puterea mintii este calitatea ta cea mai de pret. Bine focalizata, te va conduce spre adevaratul succes. Incorect directionata, te va purta pe un drum accidentat catre esec. In viata ai libertatea de a alege incotro sa-ti indrepti puterea mintii - fii deci intelept cand faci aceasta alegere, pentru ca este in joc propriul tau destin. In tine se afla incatusate puteri nemarginite care pot schimba lumea. Acum poti elibera aceste forte prin adoptarea stalpilor gandirii pozitive, care iti permite sa dobandesti succesul in orice actiune, precum si fericire si seninatate in viata.


Puterea gandului este nebanuita, si este suficient sa amintim hipnoza, telepatia, telekinezia , deochiul, descantecul, magia. Gandul este o emisie a constientului, are culoare, forma si inteligenta proprie, precum si o forta energetica imens de mare.



„...I-am adresat intrebarea care clocotea in mine:


Maestre, ce e timpul?
Imi raspunse apoi, Maestrul:
Afla, Thoth, ca la inceput Exista VID si nefiinta, o nefiinta fara spatiu si timp.
in aceea nefiinta a aparut un gand, semnificativ, atottriumfator,
Care a umplut VIDUL.
Nu exista materie ci doar forta, o miscare, un vartej sau vibratie
A gandului semnificativ care a umplut VIDUL.
L-am intrebat pe Maestru:
Acest gand era etern?
Imi raspunse LOCUITORUL, zicand:
La inceput, gandul era etern
Iar pentru ca gandul sa poata fi etern, trebuia sa existe si timp.
Astfel ca in gandul atottriumfator aparu LEGEA TIMPULUI.”


– tablita 10 a lui toth




Gandul este cel care modeleaza si face adevarate minuni sau adevarate dezastre. Prezentul este rezultatul gandirii noastre anterioare, iar viitorul isi are radacina in gandurile noastre actuale. In concluzie, noi devenim ceea ce gandim. Cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata. Un gand, bun sau rau, isi pune amprenta nu numai pe cel caruia ii este adresat, ci in primul rand pe cel care il emite, pentru ca gandul atrage ganduri similare, amplificand astfel binele sau raul initial, totul intorcandu-se asupra noastra, ca un bumerang.


Oamenii sunt inrobiti de propriile lor ganduri. Eliberarea de sub jugul lor necrutator (e vorba de gandurile negre) confera individului respectiv, puteri de esenta divina, de aceea un mare accent trebuie pus pe controlul asupra gandurilor rele. Gandul de frica are efectul cel mai inspaimantator asupra fiintei umane. Si alte ganduri cum ar fi cel care genereaza ingrijorarea prelungita, nesiguranta zilei de maine, suspiciunile, invidia, afecteaza organismul, dar nu-l distrug cum il distruge gandul de frica. Frica micsoreaza diamentrul vaselor de sange ca urmare a unei varsari excesive de noradrenalina in sange. Acest lucru duce la o subalimentare prelungita cu sange arterial a creierului si a altor organe: inima, ficatul, maduva, rinichii, pielea, sistemul nervos, deci cu oxigen si elementele nutritive, lucru ce poate duce la boli organice, cum ar fi boala coronariana, ischemia, hepatita, boli de piele, nevroze si psihoze.


Gandul rau sau frica pot fi datorate unor cauze individuale sau generale. Asupra celor individuale nu ma voi opri, pentru ca ele sunt in mare parte datorata lipsei de educatie a gandului.


Ne putem vindeca de boli doar prin puterea gandului? Tamaduitorii si specialistii in terapie alternativa sunt convinsi ca putem, dar ce spune stiinta? Contrar perceptiei publice, opinia medicala traditionala este in mod remarcabil increzatoare asupra puterii gandului de a vindeca. In ultimii cincizeci de ani, doctorii au crezut ca, placebo sub forma pastilelor de zahar si a injectiilor cu apa poate alina practic orice tip de afectiune medicala. Totusi placebo functioneaza doar daca suntem convinsi ca functioneaza, asa incat convingerea medicala in puterea efectului placebo a furnizat legitimitate stiintifica teoriei populare despre putere de vindecare cu ajutorul gandului.


De multe ori nutrim ganduri de ura, razbunare , invidie, gelozie, dar si ganduri de compasiune, iubire, cautand solutii(surprinzatoare chiar) la problemele unei cunostiinte, ale unui prieten, ale unei persoane publice preferate, ale unei intregi natiuni chiar. Aceste ganduri se manifesta interior , ca o coparticipare la evenimentele in care sunt implicate aceste persoane, prin pareri de rau, cand acestea gresesc, sau resimtite ca o usurare cand , de exemplu, nepotul sau fiul , fiica , vecinul, intra la facultate sau cand mama , la povestirile fiicei , retraieste o viata pe care o credea trecuta.
Si asta, pentru ca gandul omului prin definitie , este liber, iar gandirea umana intr-o continua miscare. Iar faptul ca gandul uman este liber, inseamna ca, odata produs , el are repercusiuni asupra actiunilor sau activitatiilor noastre, asupra relatiilor interpersonale.



Gandurile nu dispar niciodata .
Gandurile sunt eterne , dar nu sunt lipsite de viata .


Ele sunt vii ! Reprezinta cea mai vie si subtila forta a universului esential !
Gandul construieste mediul in care traiesti , lumea personala. Caci esti precum iti este gandirea . Sanatatea ta este reflectarea gandurilor tale .


Puterea gandului :


"Omul semanand gandul culege actiunea ,
Seamana actiunea culege un obicei .
Semanand obiceiul culege un caracter ,
Seamana caracter si culege un destin ." 


articol preluat din: http://esoterism.ro/

vineri, 13 mai 2016

Roua – apa fertilizată de spiritul universal

“Roua este o condensare de vapori de apă care, sub efectul radiației pământului, se depune în zori în niște picături foarte fine. De la pământ la cer și de la cer la pământ apa face un imens circuit. Evaporându-se în atmosferă, ea se purifică, fiindcă diferitele straturi ce le străbate sunt tot atâtea site ce o curăță de impuritățile sale. Or, în tratatele de alchimie se spune că atunci când este în sfârșit pregătită, într-o noapte spiritul universal o vizitează, o fertilizează, impregnând-o de chintesențele sale. Astfel, atunci când ea cade din nou sub forma de rouă pe iarbă, pe flori și întreaga vegetație, ea este fericită știind că aduce viața.
Când ne gândim la rouă, ne oprim de obicei la finalul parcursului ei: clipa când ea coboară ca să se depună pe pământ. Nu trebuie însă să uităm că, pentru a deveni rouă, apa s-a înălțat mai întâi sub formă de vapori în atmosferă. Fiindcă ea a urcat mai întâi foarte sus, atunci când se condensează din nou pentru a reveni pe pământ, ea este purtătoarea atâtor elemente însuflețitoare.”


sursa: http://portalspiritual.com/

miercuri, 11 mai 2016

Invataturile lui Abraham, Autori: Esther si Jerry Hicks

Abraham este o fiinta extraterestra care se manifesta prin intermediul lui Jerry Hicks. O fiinta extraterestra care incearca sa ajute omenirea in drumul ei catre maiestrie si unitate.

Aveti o Fiinta interioara
Desi sunteti in mod sigur fiinte materiale pe care le puteti vedea in contextul vostru fizic, sunteti cu mult mai mult decat vedeti cu ochii fizici. De fapt sunteti o extensie a sursei sublime de energie. Cu alte cuvinte, acea fiinta subtila mai ampla, mai batrana si mai inteleapta care sunteti voi este acum cuprinsa in corpul fizic pe care il identificati cu voi insiva. Ne vom referi la partea subtila din voi ca fiind Fiinta voastra interioara.
Fiintele fizice cred adesea ca ele sunt fie moarte, fie vii, si continuand acest mod de a gandi, uneori ajung sa isi dea seama ca au trait si intr-o dimensiune subtila inainte de a veni in corpurile fizice si ca dupa moartea lor fizica, se vor reintoarce in acel taram imaterial. Dar foarte putini oameni inteleg de fapt ca acea parte imateriala din ei ramane in mod curent, predominant si cu multa putere concentrata in acel taram subti in timp ce o parte din ea patrunde in aceasta perspectiva fizica si in corpul lor fizic de acum.
Intelegerea atat a acestor doua dimensiuni cat si a relatiei dintre ele este esentiala pentru o adevarata intelegere a ceea ce sunteti si ceea ce intentionati sa faceti atunci cand v-ati incarnat. Unii numesc aceasta parte imateriala “sine” sau “suflet”. Nu conteaza cum ii spuneti, dar este foarte important pentru voi sa constientizati ca Fiinta Interioara exista, pentru ca numai atunci cand intelegeti in mod constient legatura dintre voi si fiinta voastra interioara aveti cu adevarat ghidare.
Nu vrem sa va schimbam convingerile
Nu am venit ca sa va schimbam convingerile, ci ca sa va familiarizam din nou cu Legile Eterne ale Universului, astfel incat sa puteti fi creatorii constienti care ati ales sa deveniti, deoarece voi, si nu altcineva, atrageti in viata voastra ceea ce aveti.
Noi nu venim acum in fata voastra pentru a va face sa credeti in ceva anume, pentru ca nu vrem sa schimbam nimic din ceea ce voi credeti. Si contempland acest minunat plan fizic al Pamantului, vedem o mare diversitate in credinele voastre – si in toata aceasta diversitate exista un echilibru perfect.
Va vom prezenta aceste Legi Universale intr-o forma simpla. Si va vom oferi de asemenea procese practice prin care puteti accesa la vointa Legea pentru a putea sa realizati ceea ce este important pentru voi. Si desi stim ca va veti bucura de controlul creator pe care veti descoperi ca puteti sa il exercitati asupra propriei voastre vieti, stim ca cel mai valoros lucru va fi libertatea pe care o veti descoperi pe masura ce invatati sa aplicati Arta de a Da Voie.
Deoarece cea mai mare parte dintre voi cunoaste deja aceste lucruri, noi consideram ca munca noastra consta in a va reaminti ceea ce, la un anumit nivel, deja stiti. Noi speram ca, pe masura ce cititi aceste cuvinte, daca si voi doriti, sa fiti ghidati pas cu pas catre o Trezire – recunoasterea fiintei complete care sunteti.
Voi sunteti pretiosi pentru Tot Ceea Ce Este
Dorinta noastra este ca voi sa intelegeti din nou imensa valoare pe care o aveti pentru Tot Ceea Ce Este, deoarece voi cu adevarat sunteti o culme a gandirii, si cu fiecare gand, cuvant sau fapta, participati la ceea ce este Universul. Voi nu sunteti fiinte inferioare care cauta sa-i ajunga pe altii din urma, ci sunteti creatori de varf, avand la dispozitie toate resursele Universului.
Noi vrem ca voi sa va cunoasteti valoarea, deoarece in absenta acestei intelegeri, nu veti intra in posesia a ceea ce va revine de fapt. Prin lipsa voastra de autoapreciere, va negati dreptul de a mosteni bucuria permanenta. Si in timp ce Universul continua sa beneficieze de pe urma a tot ceea ce voi traiti, dorinta noastra este ca si voi sa incepeti sa culegeti roadele muncii voastre chiar aici si acum.
Stim cu certitudine ca veti  gasi cheile care va vor conduce la a trai ceea ce va doreati inca dinainte de a va incarna in acest corp fizic. Va vom oferi ajutorul nostru in a va realiza scopul  vietii, si stim ca acesta este important pentru voi, deoarece va auzim cum intrebati: De ce ma aflu aici? Ce pot face pentru ca viata sa fie mai buna? Cum pot sa stiu ce este bine? Si noi suntem aici tocmai pentru a raspunde in amanuntime acestor intrebari.
Suntem gata sa auzim intrebarile voastre.
INTRODUCERE LA A TRAI STAREA DE BINE
Jerry: Abraham, ceea ce mi-ar placea ar fi o carte introductiva, scrisa special pentru acei oameni care doresc sa dobandeasca controlul constient asupra propriei lor vieti. Mi-ar placea sa fie suficienta informatie si ghidare in acest unic volum astfel incat fiecare cititor sa poata incepe imediat sa foloseasca aceste idei, si prin urmare sa experimenteze imediat o crestere a starii sale de fericire, sau a starii sale de bine… intelegand ca ei probabil vor dori in continuare lamuriri asupra unor puncte specifice ceva mai tarziu.
Abraham: Fiecare va incepe chiar din punctul in care se afla si noi speram ca cei care cauta vor primi raspunsurile pe care le doresc chiar in aceasta carte. Niciunul  dintre noi nu poate oferi tot ceea ce cunoaste sau ar vrea sa exprime la un moment dat. Si astfel, va vom oferi o baza clara de intelegere a Legilor Universului  aici, stiind ca unii vor fi interesati sa mearga dincolo de ceea ce este scris, altii nu. Munca noastra evolueaza in permanenta prin intrebarile care sunt puse ca rezultat al stimularii ce apare in urma discutiilor. Nu exista capat al evolutiei noastre a tuturor.
Legile Universale: definitie
Acestea sunt cele trei Legi Universale Eterne pe care vrem sa va ajutam sa le intelegeti mai clar astfel incat sa le puteti aplica la vointa, in mod eficient si satisfacator de-a lungul a ceea ce este viata vostra in planul fizic. Legea Atractiei este prima dintre legile pe care vi le vom oferi, pentru ca daca nu intelegeti si nu sunteti in stare sa aplicati eficient aceasta lege, atunci cea de-a doua lege, Stiinta Creatiei la Vointa, si a treia, Arta de a Da Voie, nu pot fi folosite. Mai intai trebuie sa intelegeti si sa folositi eficient prima lege, pentru ca sa o puteti intelege si utiliza pe cea de a doua. Si trebuie sa fiti in stare sa intelegeti si sa utilizati cea de a doua lege inainte de a fi capabili de a o  intelege si utiliza pe cea de a treia.
Prima lege, Legea Atractiei, spune: Cele care se aseamana se atrag. Chiar daca pare o afirmatie destul de simpla, ea defineste cea mai puternica Legedin Univers – o lege care afecteaza tot ceea ce este in permanenta. Nu exista nimic care sa nu fie afectat de aceasta lege puternica.
A doua lege, Stiinta Creatiei la Vointa spune: Ceea ce cred, astept sau la ceea ce ma gandesc – exista. Pe scurt, obtineti lucrurile la care va ganditi, fie ca le doriti sau nu. Stiinta Creatiei la Vointa reprezinta o aplicatie deliberata a gandirii, pentru ca daca nu intelegeti aceste legi si nu le aplicati in  mod intentionat, veti crea lucrurile in mod automatic.
Cea de a treia lege, Arta de a da voie, spune: Eu sunt ceea ce sunt si doresc sa ii las si pe ceilalti sa fie ceea ce ei sunt. Atunci cand sunteti dispusi sa ii lasati si pe ceilalti sa fie asa cum sunt ei, chiar daca ei nu va lasa pe voi, atunci veti  deveni unul din cei care dau voie, dar nu prea se poate sa ajungeti in acest punct pana nu ajungeti mai intai sa intelegeti cum obtineti ceea ce obtineti.
Numai atunci cand intelegeti ca nimeni nu poate lua parte la ceea ce traiti decat daca ii invitati prin gandurile voastre sau prin atentia ce le-o acordati, si ca imprejurarile nu pot fi parte a experientei voastre decat daca le chemati prin intermediul gandurilor sau al observatiei, numai atunci veti fi Cel Care Da Voie, lucru pe care vi l-ati dorit atunci cand ati venit in acest plan fizic.
Intelegerea acestor trei puternice legi universale si aplicarea lor in mod intentionat va va conduce la acea libertate plina de bucurie de a fi in stare sa va creati propria viata, exact asa cum vreti sa fie. Odata ce intelegeti ca toti oamenii, toate conjuncturile si toate evenimentele sunt chemate de catre voi, prin intermediul gandurilor, veti incepe sa va traiti viata asa cum ati decis atunci cand ati luat hotararea de a va incarna in acest corp fizic. Si astfel, intelegerea puternicei Legi a Atractiei, cuplata cu intentia de a va crea la vointa propria voastra experienta de viata, vor duce in cele din urma la acea libertate neingradita care poate veni numai dintr-o completa intelegere si aplicare a Artei de a da voie.