marți, 28 februarie 2017

Despre Dumnezeu cel manifestat

Transformarea în natură se poate sintetiza prin fraza: „Nimic nu se creează, nimic nu se pierde, totul se transformă!”. Distrugerea unei forme de viaţă (moartea) duce la continuarea vieţii sub altă formă. În Vedanta se spune că totul a apărut în sânul Divinităţii; lumea nu este o creaţie în exteriorul Său, ci chiar în lăuntrul lui Dumnezeu. Creaţia a apărut prin transformarea (sanscr., parinama) substanţei eterne a Conştiinţei Divine în materia Creaţiei. Lumea ar fi ca un punct negru în oceanul infinit de lumină divină. Forţa prin care Dumnezeu generează, susţine şi transformă lumea se numeşte generic Shakti sau Prakriti. Ea mai este reprezentată în panteonul hindus prin cele trei faţete ale lui Dumnezeu Unicul: Brahma Creatorul, Vishnu Susţinătorul, Shiva Distrugătorul. «Mi-am dat seama atunci că ceea ce se numeşte Brahman (AbsolutulDumnezeu ) este de fapt identic cu Shakti (Suprema Energie Manifestatoare). 
Îl numesc Brahman atunci când El este inactiv (transcendent) şi Shakti atunci când creează, men ine şi distruge lumile. Este întocmai precum apa, care uneori este liniştită, iar alteori este acoperită de valuri. Este precum focul şi puterea lui de a arde. Nu poti să te gândeşti la foc fără să te gândeşti la puterea lui de a arde şi, de asemenea, nu te poti gândi la puterea de a arde fără să te gândeşti simultan şi la foc. Nu poti să concepi razele soarelui fără Soare şi nici Soarele fără razele lui.» (Sri Ramakrishna) Toate particulele şi formele de viaţă au, în substrat, acelaşi tip de Conştiinţă spirituală care le guvernează şi care este nemuritoare, provenind din „materialul” absolut divin. Creaţia este schimbătoare, totul este în mişcare, totul vibrează. Nimic nu poate opri transformarea perpetuă a naturii. Cel care caută nemişcarea o poate găsi numai în Transcendenţă, în Supremul Dumnezeu. Conform tabelului nr.1, se poate trage o linie de demarcaţie importantă între nivelul 4 şi 3, corespunzând lui Dumnezeu cel nemanifestat şi, respectiv, cel manifestat. Această demarcaţie duce la aprecierea primelor 3 chakre ca fiind inferioare (dar nu neimportante!), iar celelalte 4 ca fiind superioare (adică mai aproape de Divinitate). Studiind rolul chakrelor, ne putem da seama că aşa şi este: ne simţim aproape de Dumnezeu Tatăl numai dacă se activează cele 4 chakre superioare. Repetăm: nu Îl putem simţi pe Dumnezeu decât dacă ne sunt activate chakrele superioare, în special chakra Sahasrara din creştetul capului! De aceea, sunt de înţeles şi de compătimit cei care nu cred că El există şi acţionează intens în lume. Este o neputinţă psihologică explicabilă ştiinţific... Dar, cu atât mai mult, înseamnă că tot ştiinţa spirituală ne poate ajuta să depăşim acest handicap, dacă îl avem. În yoga integrală cel puţin, nu se vor neglija nici chakrele inferioare, din simplul motiv că activarea lor armonioasă este necesară unui trai plăcut şi sănătos. Mai mult chiar, a le neglija ar fi la fel ca şi când, în psihologie, ne am preocupa numai de raţiunile reci ale conştiinţei, neglijând vulcanul inconştientului – mai devreme sau mai târziu ne vom confrunta cu impurităţile adunate aici de a lungul timpului...

Razvan Alexandru Petre - Ezoterismul in mileniul 3


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu