vineri, 21 aprilie 2017

Calatoria spre infinit

De unde venim si unde ne ducem? Aceasta intrebare este de fapt fara raspuns, sau raspunsul este unul ambiguu - venim de nicaieri si plecam spre nicaieri. Traim aici, dar de fapt locul nostru este in alta parte... si daca continuam cu filozofia vedem ca nu ajungem nicaieri.
Important nu este de unde venim sau unde este destinatia. Important este drumul. Ca entitati nemuritoare si infinite, noi nu avem inceput si nici sfarsit, deci drumul nostru nu a inceput niciodata si calatoria noastra nu se va sfarsi vreodata. Astfel ca, noi suntem de fapt niste calatori... niste calatori spre infinit.
In drumul nostru experimentam un infinit de stari si sentimente. Stari si sentimente care actioneaza asupra noastra ca niste macazuri. Fiecare stare si fiecare sentiment ne indreapta spre noi orizonturi. Ideea este ca nu suntem constienti de acest fapt. Noi lasam starile si sentimentele sa ne influenteze fara ca noi sa incercam sa le controlam. Astfel, ajungem sa uram persoane pentru ca nu putem sa controlam felul nostru de a percepe modul cum acestea gandesc sau actioneaza. Ajungem sa fim tristi si abatuti din motive doar de noi intelese. In acest mod, drumul nostru devine mai sumbru si mai dificil. Ne lasam dusi de ura si de vibratii negative spre zone necunoscute si de unde, de multe ori, ne este greu sa ne intoarcem.
Dar daca tot calatorim, de ce sa nu avem un drum frumos? Un drum plin de experiente extraordinare care sa ne defineasca perfect maretia. Un drum care poate fi urmat doar atunci cand sentimentele noastre, trairile si actiunile noastre sunt marete. Din acest motiv trebuie sa traim maret si sa experimentam la maximum fiecare clipa. Trebuie sa iubim si sa vedem binele acolo unde pare sa nu existe. In acest mod, drumul nostru spre infinit ne va dezvalui adevarata noastra maretie. Atunci, calatoria noastra se va transforma intr-o infinita exaltare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu