duminică, 23 aprilie 2017

Problema extraterestra - Cazul Maury Island

Aparitii de OZN-uri, morti si disparitii in serie, o ancheta impinsa in ceata... Evenimentele petrecute la Maury Island, in iunie 1947, vor ramane printre cele mai enigmatice din toata istoria ufologiei
Pe 23 iunie 1947, un agent al pazei de coasta americane, pe nume Harold A. Dahl, insotit de fiul sau, de cainele familiei si de un alt membru al echipajului, navigau catre Puget Sound, o localitate apropiata de Maury Island, o insula din Statul Washington. Cerul amenintator era incarcat de nori mari si negri. Temandu-se de ploaie, Dahl a indreptat ambarcatiunea catre un golf al insulei, la aproximativ trei kilometri de Tacoma. Dar manevra de acostare a fost intrerupta brusc, de aparitia a sase OZN-uri. In timp ce echipajul privea scena cu stupefactie, unul dintre obiecte a inceput sa coboare spre suprafata apei, parand sa aiba anumite probleme tehnice. OZN-ul avea in mijloc o deschidere de aproximativ treizeci de metri. Pe partea externa, avea doua randuri de hublouri. Ambarcatiunea a acostat pe plaja. Dahl a iesit pe punte si a facut patru fotografii. In clipa aceea, farfuria zburatoare a inceput sa oscileze din ce in ce mai tare. Din interiorul ei a izbucnit o ploaie de fragmente de metal incandescente, care au lovit din plin vasul, omorand cainele lui Dahl si arzand bratul fiului sau. Apoi, OZN-ul a reusit sa-si recapete inaltimea, urcand sus pe cer, alaturi de restul formatiei. Accelerand fulminant, cele sase ozn-uri au disparut mai apoi departe, la orizont, deasupra apelor Pacificului.



Un vizitator misterios



Dupa ce i-a raportat incidentul superiorului sau, ofiterul de marina Fred L. Crisman, Dahl a crezut ca incidentul a luat sfarsit. Dar a doua zi dimineata, el a primit acasa vizita unui personaj misterios, imbracat in negru, aflat la volanul unui automobil Buick, de culoare neagra. Individul parea grabit.
El l-a invitat pe Dahl sa ia micul dejun impreuna, la un mic restaurant din apropiere. Acesta a acceptat. Cand au inceput sa vorbeasca, Dahl a ramas siderat: omul acela stia totul despre intamplarea cu ozn-ul. La un moment dat, el a spus cu o voce grava: "Tacerea este cel mai bun lucru pentru dumneavoastra si intreaga familie. Nu ar fi trebuit sa vedeti ceea ce ati vazut". Dahl a plecat de la intalnire perplex si foarte tulburat.
In aceeasi zi, la treizeci de kilometri distanta, in Cascade Mountains, au avut loc o serie de evenimente ce au semanat mult cu ce s-a petrecut la Maury Island. In timp ce zbura la trei mii de metri pe deasupra rezervatiei indiene Yakima, pilotul Kenneth Arnold a observat o escadrila formata din noua obiecte zburatoare stralucitoare. Arnold a facut public acest incident, lucru ce i-a adus o mare atentie mediatica. Printre persoanele carora Arnold le-a relatat aventura lui s-a numarat si un ziarist, pe nume Ray Palmer, care edita revista "Amazing Stories", consacrata fenomenelor inexplicabile. Palmer i-a cerut in exclusivitate lui Arnold o relatare detaliata a intamplarii prin care trecuse. Intre timp, Palmer a aflat si de cazul Maury Island. Simtind interesul subiectului, el a reluat contactul cu Kenneth Arnold, oferindu-i doua mii de dolari pentru ca acesta sa ancheteze evenimentele ce se petrecusera acolo. Desi nu avea experienta, atras de suma de bani, pilotul nu a refuzat. Astfel a aparut primul ufolog din istorie. Fara sa stie, el a fost amestecat in cel mai controversat caz din toate timpurile.
Pe 29 iulie, Kenneth Arnold a zburat la Tacoma, pentru a-si incepe ancheta. La sosire, dorind sa rezerve o camera la hotelul Winthrop, a avut o prima surpriza: o camera fusese deja retinuta pe numele sau, desi nimeni nu stia ca el va sosi in oras. Crezand ca este vorba doar despre o simpla coincidenta, Arnold a pornit in cautarea lui Dahl, martorul evenimentelor de la Maury Island. Speriat, inca, de cele traite si de intalnirea cu omul in negru, acesta a refuzat la inceput intrevederea cu pilotul de aviatie. Printr-un intermediar, el chiar i-a sugerat lui Kenneth Arnold sa renunte la cercetari si sa se intoarca acasa, pentru ca isi risca viata. Dar acesta a insistat asa de mult, incat pana la urma l-a convins pe Dahl sa se intalneasca la hotelul Winthrop, pentru a-i povesti tot ce se intamplase la Maury Island. A doua zi dimineata, buimacit inca de povestea pe care o ascultase, Arnold a fost trezit de bubuituri puternice in usa camerei de hotel. A deschis si s-a trezit fata in fata cu... Dahl. Revenise, dar acesta nu era singur: venise insotit de superiorul sau ierarhic, Fred Crisman, care pornise, la randu-i, o cercetare a evenimentelor, pe contul lui. In urma unei vizite personale la Maury Island, observase ca toata insula era plina de resturi metalice, din care adunase, o parte, intr-o cutie. Dupa opinia lui, trebuiau cercetate de un specialist. Arnold a acceptat sugestia, dar specialistul chemat de el n-a fost un oficial competent, ci E. J. Smith, un capitan al fortelor aeriene, prieten al sau. Acesta a acceptat cu mare entuziasm sa il ajute si, pe 30 iulie, Arnold a mers sa il aduca cu avionul. In seara acelei zile, o noua intalnire, de data asta in patru, s-a organizat la hotelul Winthrop. Dupa un interogatoriu detaliat, capitanul Smith i-a rugat pe Dahl si Crisman sa ii arate esantioanele resturilor gasite pe insula si fotografiile cu OZN-uri. El le-a mai cerut sa faca posibila o intalnire cu celalalt om al echipajului lui Dahl, care vazuse OZN-urile.



Urmarit si supravegheat



Ceva mai tarziu, pe la miezul noptii, cei doi prieteni piloti, Kenneth Arnold si E. J. Smith, au primit un telefon de la un jurnalist celebru in epoca, Ted Morello, reporter la United Press. Ce-au aflat i-a lasat perplecsi. Morello le-a spus ca un corespondent anonim al revistei ii relevase anumite detalii din discutiile lor private, purtate in camera de hotel. Arnold i-a suspectat la inceput pe Dahl si pe Crisman, dar Morello cunostea si unele lucruri pe care Arnold si Smith le discutasera in timp ce erau singuri in camera.
Unica explicatie plauzibila: in camera de hotel erau ascunse microfoane. Dar desi au scotocit cu minutiozitate camera, nu au gasit nimic.
Din perplex, Arnold a devenit temator. A doua zi, Dahl si insotitorul sau aflat pe salupa in ziua intalnirii cu OZN-urile au adus doua feluri de mostre de metale gasite pe insula. Arnold a remarcat imediat ca fragmentele nu corespundeau cu cele oferite cu o seara inainte de Crisman. Erau niste ramasite banale de fier. Tot mai banuitor, Arnold l-a avertizat telefonic pe Crisman ca va cere ajutorul serviciilor secrete ale fortelor aeriene americane. Ceea ce a si facut. El l-a sunat pe locotenentul Brown, un ofiter al serviciilor secrete ale bazei militare din Hamilton, California, pentru a-l ruga sa participe la ancheta. Brown mai cercetase si inainte astfel de cazuri si Arnold spera ca el isi va putea spune cuvantul de expert in cadrul anchetei. In seara urmatoare, Brown, insotit de un coleg, a venit la hotelul Winthrop. Crisman a sosit si el, in graba, pentru a relata povestea sa si a lui Dahl. Uimit, Arnold a remarcat lipsa totala de interes a lui Brown fata de ceea ce se intamplase. Scurtand cat se poate de mult marturiile, Brown si insotitorul sau au plecat inapoi la baza din Hamilton, luand cu ei cutia cu "resturile de la OZN".




Moartea se amesteca in ancheta



Din clipa aceea, evenimentele au luat o turnura sinistra. A doua zi, Arnold a primit un telefon de la Crisman, care l-a anuntat ca avionul cu care plecase Brown s-a prabusit la 25 de minute dupa decolare. Brown si copilotul murisera. Stirea a fost confirmata de catre Smith, care a verificat-o la informatiile armatei. Arnold a inceput sa se teama foarte tare pentru viata sa. L-a sunat pe jurnalistul Ray Palmer si i-a spus ca renunta la ancheta si ca se intoarce acasa. Palmer i-a spus ca nu cumva sa ia cu el vreunul dintre fragmentele metalice restante...
Ceva mai tarziu, Arnold a primit alte stiri alarmante, de data asta de la Morello. Un corespondent misterios il informase pe acesta ca avionul capitanului Brown fusese doborat de un tun de 20 de milimetri. Se trasese de mai multe ori asupra aparatului B25. Ziarul "Tacoma Times", de pe 2 august, titra: "Prabusirea unui avion al armatei in apropiere de Keslo. Se presupune ca este vorba despre un sabotaj". Articolul dadea de inteles ca avionul fusese doborat pentru ca resturile din farfuria zburatoare sa nu ajunga la baza din Hamilton.



Disparitii stranii



Intrigati de cursul tot mai bizar al evenimentelor, Arnold si Smith au plecat in cautarea lui Dahl si Crisman, hotarati sa finalizeze ancheta. Dar spre stupefactia lor au aflat ca cei doi plecasera, brusc, in Alaska. Persoanele implicate in ancheta dispareau una dupa alta. Capitanul Smith a primit si el, in scurt timp, ordinul de a se intoarce imediat la baza. Kenneth Arnold si-a dat seama ca venise vremea sa se retraga, inainte de a fi omorat. Mai avea o singura dorinta: sa se intoarca acasa. A decolat din Tacoma, dupa ce isi facuse plinul de carburant la Pendleton, in Oregon. Dar chiar inainte de a se pregati de aterizare, motorul avionului s-a oprit. Arnold a simtit ca o apuca pe acelasi drum ca si Brown. Dar datorita indemanarii sale de pilot, a reusit sa coboare avionul pe pista.



Adevarul ascuns



Dupa retragerea lui Arnold, ancheta a fost reluata de catre un ofiter al serviciilor secrete ale armatei aerului, de la baza din McChord. Acestuia nu i-a trebuit prea mult timp pentru a trage concluzia ca toata povestea fusese, de fapt, o... farsa de presa. Dorinta unui ziarist de a-si vinde ziarul ajuns aproape de faliment. Cat despre cei morti si disparitiile stranii, nu era vorba decat despre coincidente... In fata acestui refuz al oficialitatilor vremii de a lua in serios o intamplare asa de concreta, s-a vorbit despre o operatiune de camuflaj, pusa la punct chiar de catre guvern. S-a dorit blocarea anchetei de la Maury Island si chiar s-a ajuns la crima, pentru ca adevarul sa nu iasa la lumina zilei. Dar de ce?



Ipoteza Kell




In 1987, ufologul John Kell a incercat sa raspunda intr-un mod logic la aceasta intrebare. Dupa parerea sa, Crisman il cunostea pe ziaristul Ray Palmer de ani de zile, si dupa ce auzise vorbindu-se despre OZN-urile vazute de Kenneth Arnold in Muntii Cascadelor, a inventat bucata cu bucata intamplarea de la Maury Island. Facand din Dahl complicele sau, el a reusit sa il convinga pe Palmer sa publice povestea in "Amazing Stories". Locotenentul Brown, cu experienta sa de agent secret, a mirosit repede inscenarea, de unde si lipsa sa de interes pentru eveniment. Tot dupa parerea lui Kell, Brown nici macar nu incercase sa ia cu el resturile "ozn"-ului pentru a le duce la baza militara din Hamilton.
Dar, desi este convins de inscenare, Kell crede, totusi, ca s-a intamplat ceva bizar la Maury Island, pe 23 iunie 1947, lucru confirmat de moartea cainelui si de arsura suferita de fiul lui Dahl. Cheia incidentului este strania serie de evenimente care a avut loc dupa ploaia de metal incins de deasupra barcii. Dupa parerea lui Kell, era vorba despre niste reziduuri de la uzina de tratare a plutoniului "Atomic Energy Comission" (AEC, comisia de energie atomica) din Hanford, Washington. Materialele asa-zis "extraterestre" recuperate de catre Crisman erau, de fapt, niste deseuri radioactive, aruncate in mod ilegal de catre flota AEC-ului.
Cat despre misteriosul vizitator imbracat in negru, era de fapt vorba despre un simplu angajat al securitatii AEC, care a dat de urma lui Dahl, datorita dosarului medical al fiului acestuia. El l-a sfatuit pe Dahl sa-si tina limba, pentru a nu fi facute publice incalcarile legii, in ceea ce privea deseurile radioactive.
Chiar daca ipoteza "ecologica" a lui Kell este seducatoare, ea nu a reusit, totusi, sa ii convinga pe toti anchetatorii. Doar doi oameni, Dahl si Crisman, stiu adevarul, dar ei nu au mai aparut niciodata dupa plecarea lor in Alaska. Cat timp nu vor exista elemente noi, Maury Island va ramane in continuare "Insula Misterioasa".




Supliment de ancheta



Men In Black



Cazul "Maury Island" a marcat in ufologie aparitia celebrilor "Men in Black" sau MIB (Oamenii in Negru), aceste personaje imbracate in negru pe care un film american omonim le-a facut celebre in 1997. La putin timp dupa Maury Island, in 1953, Albert Bender, fondatorul "International Flying Saucer Bureau" (Biroul International al Farfuriilor Zburatoare) a avut un conflict cu "Men in Black". Dupa cateva vizite ale acestora, Bender a inchis biroul, chiar daca acesta avea doar 18 luni vechime. Mai tarziu, el a furnizat primul portret-robot al "Men in Black". Conform marturiei sale, acestia poarta niste costume impecabile, negre, demodate, o camasa alba si o palarie. Ei se deplaseaza intotdeauna in grupuri de doi sau trei. Majoritatea lor au legitimatii ce pretind ca apartin unui minister sau unui grup de cercetari in ufologie. Vizitele lor au loc imediat dupa ce are loc observarea unui fenomen OZN, despre care sunt intotdeauna foarte bine informati. Ii ameninta pe martori cu represalii teribile, in cazul in care vorbesc in public despre ce au vazut. Atitudinea lor da de inteles ca apartin unei organizatii secrete, insarcinata sa camufleze fenomenele OZN.
Un fost politist, pe nume Philip Spencer, a semnalat una dintre cele mai recente vizite ale "Men in Black", in 2007. Dupa ce a fotografiat o presupusa entitate extraterestra, la Ilkely Moor, in Anglia, Spencer a afirmat ca a fost vizitat de catre doi oameni care au spus ca apartin serviciilor secrete ale fortelor aeriene. Ei doreau sa recupereze fotografiile facute de catre Spencer. Din fericire, cliseele fusesera deja date unui cercetator, asa ca "oamenii in negru" au trebuit sa plece cu mainile goale.


preluat din: http://www.esoterism.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu