vineri, 8 septembrie 2017

Dovezi ale reîncarnării în Evanghelii

Imagini pentru Ciclul ReîncarnareaDesi nu cred in scrierile biblice, sunt sigur ca "scripturile" ascund lucruri interesante. Lucruri interesante care ar putea avea legatura cu reincarnarea, problema extraterestra, multidimensionalitatea etc. Este clar ca "scrierile sfinte bisericesti" ascund anumite coduri si anumite expresii pe care unii invatati le pot descifra. Un asemenea invatat a fost si Omraam Mikhael Aivanhov. Un om care, in acest material, a reusit sa descifreze amumite coduri biblice care faceau trimitere catre reincarnare. Coduri care au fost si sunt ascunse si in prezent de Biserica. Inainte de a trece la subiect, trebuie sa mentionez ca scrierile biblice au avut si au si in continuare un puternic rol manipulator, au fost modificate in repetate randuri, au fost traduse de multe ori gresit si prezinta in ele foarte multe greseli de redactare inca de la primele exemplare... totusi, pentru un mare invatator isi au valoarea lor.

Ciclul Reîncarnarii

Dovezi ale reîncarnării în Evanghelii

Conferinţa din 11 Decembrie 1966

Lectura meditaţiei zilei

Există oameni care au încercat să trimită anumite persoane în trecutul lor. Ei le hipnotizau şi prin sugestie le trimit în timp, zece ani, cincisprezece ani, până în copilărie; acestea îşi pot aminti momente din viaţa lor de la vârsta de un an chiar… Şi tot aşa, mai departe şi mai departe, înainte de naştere. Există asemenea cazuri, ce e drept mai rare, căci numai oameni foarte dezvoltaţi o pot face şi au făcut-o deja… Deci, cineva poate fi “transportat” înainte de naşterea sa, dovedindu-se în acest fel existenţa unei reîncarnări. Şi chiar se poate afla de ce o anumită persoană este acum paralizată, oarbă, cocoşată, de ce a intervenit un accident, de ce a apărut o anumită situaţie, de ce s-a încălcat legea karmică, legea dreptăţii aşa cum este cunoscută în Orient… Da, căci poţi fi obligat să suferi ca să repari ceea ce ai făcut. Astfel se pot verifica reîncarnările. De aceea aş dori astăzi să vă vorbesc despre reîncarnare, căci de mai multă vreme am văzut printre voi unii care sunt preocupaţi şi îngrijoraţi de această problemă. Ei au fost învătaţi mereu că omul nu trăieşte decât o singură dată şi acum, auzind vorbindu-se despre reîncarnare, se tulbură şi îşi pierd repede capul. Cum aceasta atinge şi problema subconştientului, le-aş putea spune câteva cuvinte, nu vechilor mei prieteni, căci ei au auzit destule despre acest subiect, m-au auzit descifrând chiar Evanghelii pe această temă; dar, deşi acest lucru este clar, este scris, creştinii nu vor să o vadă… Vreţi să repet, din nou, pentru noii veniţi, aceste lucruri, ceilalţi nu se vor simţi jigniţi ? Poate ei vor spune că ascultă mereu aceleaşi lucruri, dar această problemă este extrem de tulburătoare şi îi împiedică pe mulţi oameni să avanseze, să se elibereze şi să înţeleagă. Nimic nu este clar în mintea lor. Ei sunt uimiţi că noi credem în aşa ceva. Şi eu sunt uimit, da, am acest drept… Numai că, uimirea mea este de un alt fel… Sunt uimit de naivitatea lor, de a crede intr- un Dumnezeu lipsit de bunătate şi de dreptate, capricios şi monstruos, crud.

Da, eu sunt uimit cum aceşti oameni mai cred încă… Cum tot ceea ce vă spun este argumentat, sunt obligat să vă explic şi veţi vedea apoi că nu veţi găsi un altul care să vă respecte mai mult, să respecte mai mult pe Domnul. Veţi vedea unde îl pun eu pe Dumnezeu, căci voi adesea, îl consideraţi ca pe un prieten, primiţi mesaje şi sfaturi de la El, dar eu nu cred în toate acestea, nici chiar în cazul meu… Eu îl pun atât de sus încât nu mi-am imaginat niciodată că pot conversa cu El, că m-am plimbat cu El, că m-a sfătuit într-o anume problemă… Pe deoparte, voi vă gândiţi că eu vă trădez şi astfel riscaţi să-L depreciaţi, să-L profanaţi. Nu, nu acesta este bunul Dumnezeu !...

Da, dacă insistaţi atât, vă voi spune câteva cuvinte, şi chiar dacă nu insistaţi, tot vă voi spune !... Poate vreţi şi o pauză pentru ţigară !!!... Nu, aici nu vom fuma niciodată ! Da, şi eu am explicaţii pentru faptul reîntoarcerii oamenilor pe pământ: ei vroiau să fumeze acolo sus, da, informaţi-vă direct de la sursă dacă nu mă credeţi !... Ne-am putea întinde mult cu această problemă, expunând de pildă, ce gândeau tibetanii, hinduşii, egiptenii, ce munci şi ce verificări au făcut ei în această direcţie. Iisus însuşi cunoştea aceasta, dovadă fiind întrebările ce le punea sau i se puneau… Veţi spune că aţi citit toate Evangheliile şi n-aţi găsit nicăieri scris cuvântul “reîncarnare”. Vă voi răspunde că nu este nimic uimitor aici, căci reîncarnarea nu a fost explicit menţionată într-o vreme când toţi credeau în ea. Cum să vorbească special despre ea, prevăzând o vreme ce va veni, când oamenii vor deveni atât de neştiutori şi de limitaţi ? Ei au adus puţine dovezi în scrierile lor, căci nu vroiau să dezvolte o tradiţie în care toată lumea credea în acea vreme. Ah, nu sunt convingaător ?... Bine, bine, vă voi convinge imediat… Să studiem în Evanghelii anumite întrebări puse de Iisus sau de discipolii săi şi răspunsurile primite. Iisus i-a întrebat pe discipoli: “Cine se spune că sunt ?” Ce înseamnă această întrebare ? Aţi mai văzut voi oameni întrebându-se aşa ? Ei ştiu cine sunt şi nu se întreabă ce spun alţii despre ei. Ca să-ţi pui o asemenea întrebare, trebuie să crezi în reîncarnare. Priviţi, ce au răspuns discipolii: “Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau vreunul dintre profeţi”. Cum poţi spune că cineva este o anumită persoană care a trăit cu mult timp în urmă, dacă nu crezi în reîncarnare ? De ce oare, creştinii nu judecă ? Acestea sunt lucruri clare, ştiinţifice chiar.

Cum a reuşit Cuvier de la un simplu os, să reconstituie întregul schelet al unui animal, să determine exact dimensiunile acestuia ? Iar Karl Linné, botanistul, plecând de la o frunză putea reconstitui un copac, cu culori şi dimensiuni ? Da, există o corespondenţă. De ce nu putem 2 face acest lucru şi în cazul Evangheliilor, să restabilim adevărul după două, trei lucruri clare ? Trebuie să devenim savanţi ca să o putem face ? Dar, cum oamenii nu sunt savanţi de acest fel, nimic nu are importanţă pentru ei. Iată cum din resturi se poate reconstitui o întreagă lume dispărută, despre care nu s-a scris în detaliu.
Noi trebuie s-o redescoperim, iată ceea ce fac şi eu, asemenea savanţilor de mai sus: îmi fac şi eu munca mea. Veţi vedea ce va ieşi de aici. “Dar voi, ce credeţi voi ?” îi întreabă Iisus pe discipoli. “- Eşti Hristos, fiul Domnului răspunseră ei”. “- Da nici sângele, nici carnea nu v-au revelat acestea, le spuse Iisus, ci Tatăl meu Ceresc care este în ochii voştri”. Da, dar ce se poate înţelege de aici ? Aceasta dovedeşte că reîncarnarea era cunoscută. Nici asta nu vă ajunge… Bine, mai am o bucată de oală spartă şi asemenea arheologilor, vom încerca să restabilim viaţa istorică a popoarelor şi ţărilor cu ajutorul acestui fragment. Da, avem acest drept. Iată încă ceva care nu a avut importanţă pentru creştini, dar pentru mine are valoarea aurului… Altă dată, Iisus şi discipolii s-au aflat în faţa unui orb din naştere şi discipolii îl întreabă: “Maestre, cine a păcătuit ca el să se nască orb, părinţii lui sau el însuşi ?” Putem pune asemenea întrebări absurde dacă nu credem în reîncarnare? Oare când ar fi putut păcătui acest om în pântecele mamei sale ? În ce cârciumă s-o fi dus el, în ce local de noapte ? Ce făcea el, cu ce s-a ocupat, pe cine a omorât ? Sau aceasta este o întrebare prostească, sau dimpotrivă, presupune credinţa într-o viaţă anterioară. Discipolii au întrebat de asemenea , dacă părinţii lui nu au păcătuit pentru ca fiul lor să se nască orb. Da, căci discipolii lui Iisus au învăţat după legea ebraică că fiecare anomalie, fiecare infirmitate sau nenorocire se datora unei încălcări a legilor, şi adesea o persoană putea plăti pentru o alta şi când cineva se afla într-un necaz sau nenorocire, nu se poate şti dacă el a păcătuit sau s-a sacrificat pentru un altul. Aceasta era o credinţă admisă de evrei. Tot ceea ce venea rău, era rezultatul unei încălcări a legilor. De aceea au întrebat discipolii, ei ştiind că un om nu se putea naşte orb fără vreun motiv prealabil…, numai aşa că-i place Domnului să-l facă orb, aşa cum îşi închipuie creştinii ! Discipolii erau adulţi, au cunoscut rabini, nu erau neştiutori. De ce i-ar fi ales Iisus ? Deci, punând această întrebare, ei au dovedit că noţiunile de dreptate şi recompense existau, subînţelegând faptele dintr-o existenţă anterioară.

Ceea ce îi derutează pe creştini este răspunsul lui Iisus. Eu am argument să vă povestesc exact conversaţia ce a avut-o şi care nu a fost scrisă în Evanghelii; iată cum a răspuns Iisus: “Dragii mei, nici el şi nici părinţii lui nu au păcătuit, dar ca numele Domnului să fie slăvit, adică ca să-l pot vindeca eu pe acest orb, astfel ca toată lumea să creadă în mine dupa aceea, ceea ce înseamnă că oamenii se pot salva”. Dar înainte de aceste vorbe, el a mai spus: “ Ascultaţimă bine. Aţi fost învăţaţi că există două categorii de oameni: unii care comit păcatele şi sunt pedepsiţi sau alţii, care nu au păcătuit dar plătesc pentru alţii, se sacrifică ca să poată evolua astfel. Dar, există şi o a treia categorie, asupra căreia nu aveti nici o informaţie, o a treia categorie care şi-a sfârşit evoluţia, care este liberă şi pe care nimeni nu o poate obliga să revină pe pământ. Adesea oamenii din această categorie coboară, acceptă orice boală, suferinţă sau infirmitate, chiar martinajul, deoarece ei doresc să-i ajute pe ceilalţi”. Ei bine, acest orb din naştere făcea parte din a treia categorie. De aceea, Iisus a spus: “Nici el, nici părinţii lui nu au păcătuit, el a coborât pe pământ cu această infirmitate, pentru ca să-l pot vindeca şi ca toată lumea să creadă în mine”.

Da, discipolii au înţeles acest lucru, încă o dovadă a reîncarnării. Să presupunem că nu sunteţi încă convinşi. Mergem mai departe… Într-o zi, discipolii îi spun lui Iisus că Ioan Botezătorul a fost întemniţat, iar textul spune: “Iisus, aflând că Ioan a fost dat în vileag, s-a retras în Galileea”. De ce ni s-a oferit un asemenea detaliu care nu ne interesează deloc ? Dar, tocmai ceea ce pare nesemnificativ va deveni semnificativ imediat. După câtva timp. Ioan Botezătorul a fost decapitat din ordinul lui Irod. Atunci Iisus le spuse discipolilor: “Ilie profetul, trebuia să vină, el a venit deja, nu l-au recunoscut şi lau tratat aşa cum au vrut ei”. Iar textul completează: “Discipolii au înţeles că era vorba despre Ioan Botezătorul”. Ce dovadă mai grăitoare vreţi ? Deci, este clar că Ioan Botezatorul era reîncarnarea lui Ilie. De altfel în Evanghelii, un înger îi apare lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, îl anunţă faptul că soţia sa Elisabeta va naşte un fiu şi spune: “El va merge înaintea Domnului cu spiritul şi cu puterea lui Ilie”. Acum să vedem cum a fost viaţa lui Ilie şi să cunoaştem de ce i-a fost tăiat capul atunci când s-a reîncarnat ca Ioan Botezătorul. Este o poveste foarte interesantă. Ilie a fost un profet foarte puternic, avea puteri, credea în Dumnezeu. Ilie trăia pe timpul regelui Aşab. Acesta s-a căsătorit cu Isabela, fata regelui Sidonului şi din cauza ei el răspândea cultul lui Baal, zeul asirienilor, întreţinând falşi profeţi. Ilie se prezentă în faţa regelui Aşab, ca să-i reproşeze acestuia infidelitatea faţa de Dumnezeul lui Israel şi îi spuse: “Nu va fi în aceşti ani nici rouă, nici ploaie, fără vrerea mea”. Apoi, la ordinul Domnului, Ilie se ascunse în munţi, ca să scape de urmăritorii regelui. Ilie s-a speriat de o femeie, da, chiar şi profeţii tremură în faţa femeilor !... Da, am început şi eu să amestec ceea ce este serios cu veselia !... Să ne amintim cazul fetei care, după ce şi-a petrecut noaptea cu un tânăr, a fost întrebată de ziaristul ce îi lua interviul: “Încercaţi să vă amintiţi ce a fost !...”


La capătul celor trei ani de secetă ce au bântuit ţara şi au adus atâta foamete, Ilie s-a prezentat din nou în faţa regelui Aşab. Imediat ce l-a văzut pe profet, regele l-a insultat şi i-a reproşat lui Ilie că el este cauza nenorocirilor. “Nu, i-a răspuns profetul, tu eşti cauza, căci l-ai părăsit pe Dumnezeu pentru Baal. Acum vom vedea cu adevărat, cine este Dumnezeu şi cine este Baal. Ordonă adunarea tuturor profeţilor lui Baal pe muntele Carmel…” Cand toţi profeţii s-au adunat, Ilie le spuse: “Acum, aduceţi doi tauri, vom face două altare, unul pentru Baal şi altul pentru Dumnezeu. Profeţii îl vor invoca pe Baal iar eu îl voi invoca pe Dumnezeu. Dumnezeul care va răspunde prin foc va fi adevăratul Dumnezeu. Profeţii începură invocaţiile; de dimineaţă până seara ei spuneau “Baal, Baal, Baal… răspunde-ne…” Dar nici un răspuns nu veni, iar Ilie îi lua peste picior, spunându-le: “Strigaţi ceva mai tare, ca să vă audă, poate este ocupat cu altceva, doarme sau poate călătoreşte”. Profeţii strigară mai tare şi cum aveau noţiuni de magie, îşi crestară corpul cu cuţitul, sperând ca sângele care curgea astfel să poată atrage larvele şi elementalii, iar aceastea să aducă la rândul lor, focul pe altar. Dar, nimic nu se întâmplă. Atunci Ilie spuse: “Ajunge, aduceţi-mi douăsprezece pietre”. Şi cu aceste pietre, el construi un altar şi săpă în jurul lui un şant; puse lemn peste pietre şi peste lemn a aşezat taurul sacrificat, tăiat în bucăţi. Apoi a udat totul cu apă, a umplut şi şanţul până sus. Acum totul fiind pregătit, Ilie invocă numele Domnului: “Doamne Dumnezeule, Dumnezeu a lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Israel, să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel că eu sunt sevitorul Tău şi am făcut toate acestea prin cuvântul Tău”. Focul căzu din cer, atât de puternic încât devoră totul: n-a mai rămas nimic, nici animal, nici lemn, nici pietre, nici apă. Întreg poporul, speriat, recunoscu că adevăratul Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. În acel moment, Ilie mândru de Victoria sa, i-a condus pe cei 450 de profeţi lângă un râu şi le-a tăiat capul tuturor. Iată de ce, el s-a aşteptat la rândul său, să i se taie capul. Pentru că există o lege pe care Iisus a spus-o în grădina Ghetsimani când Petru s-a aruncat asupra servitorului Caifei, tăindu-i urechea: “Petru, bagă sabia în teacă, căci toţi aceia care vor scoate sabia de sabie vor pieri”. Ori, într-o singură existenţă nu putem vedea mereu adevărul acestor cuvinte. Iar Ilie, cum a murit ? Nu numai că nu a fost masacrat, dar a fost transportat în Cer cu un car de foc. Un minut de meditaţie.

sursa: https://arhivaspirituala.files.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu