marți, 12 septembrie 2017

FALSELE INVATATURI ALE FRICII SI VINOVATIEI

Imagini pentru vinovatieCât timp vom continua să dăm crezare ego-ului, convingerilor, constrângerilor, iluziilor și dreptății minții, fără le contesta veridicitatea sau falsitatea, nu vom putea discerne între valoare și no-n valoare, pentru a evita să hrănim cu energia noastră vitală, sentimentele, gânduri și stări mentale negative, care exprimă convingeri ce ne sunt ostile și nu ne priesc.
Va trebui să înțelegem că, e în natura ego-ului să divizeze și să cucerească, pentru a-și păstra dominația prin negativitate și frici, asupra gândurilor, sentimentelor , alegerilor, acțiunilor noastre. Din păcate ea nu înțelege, aspirațiile noastre și nu poate raționa dincolo de limitele cunoașterii sale subconștiente și a experienței eșecurilor și a traumelor noastre din trecut.
Teama subconștientă a minții, de durere și de pedeapsă, ne determină prin decizii subconștiente luate automat, să ne eschivăm de asumarea responsabilității propriilor alegeri, consecințe și poveri, și de conștientizarea propriilor carențe, atașamente, obiceiuri nesănătoase, negativități, vinovății și atitudini care au dus la ele – neînțelegând efectul menținerii, hrănirii și perpetuării lor.
Când prin iubire ne îmbrățișăm copilul rănit din noi, ego-ul nu poate nici diviza, nici cucerii, nici constrânge și nici impune dominația minții. Când mintea ego nu ne stăpânește gândurile și deciziile prin frici, energia noastră vitală poate fi canalizată către manifestarea și împlinirea gândurilor, imaginilor, credințelor și informațiilor mentale pozitive, transferate prin ele.
Când vom înțelegem că fiecare gând ce-l exprimăm, are – fie rolul de a unii (prin vibrația ridicată energiei emoțiilor pozitive), – fie acela de a separa (prin vibrația joasă a energiei fricilor și sentimentelor negative) – va depinde doar de noi să ne controlăm mintea pentru a nu-i mai permite să ne risipească energia și să ne înăsprească trăirile, experiențele și viața.
Gândurile prin care exprimăm, convingeri și emoțiile care separă o idee de alta, întorc ego-ul împotriva manifestării adevărului inimii prin sinele nostru spiritual, sau ne învrăjbesc (prin negativitate, neacceptare, intoleranță, frică sau nemulțumire), împotriva altora judecându-le alegerile, experiențele, viața, calea și trăirile, alegerile – ne distorsionează percepțiile privind realitatea și rostul vieții și a experiențelor noastre și ale celorlați.
Când permitem minții ego să ne separe prin negativitate, ostilitate, vinovății și frici, de credință, valori, moralitate, pozitivitate, optimism, speranță, încredere, responsabilitate și iubire – ne întunecăm și ne opacizăm lumea sufletească și conștiința, distorsionându-ne percepțiile, convingerile și credințele, despre unitate, realitate, valoare, toleranță, non-agresiune și ne imixtiune prin învinuire, ne acceptare și judecată, în deciziile și Legile Divine, privind viața, poverile și soarta celorlalți.
Când vom permitem gândurilor și credințelor noastre să ne conecteze la ideile, percepțiile, credințele, valorile, frumusețea și lumea sufletească a celorlalți – ne vom releva: – atât unitatea și unicitatea ca ființe spirituale întrupate (prin rolul nostru, prin conștiința Christică și prin spiritul ce ne este legat prin fire energetice subtile de divin), cât și – apartenența la Pământului ce ne e leagăn (prin corpul nostru material), și la Cer (prin sufletul și corpul nostru energetic ca parte nedivizată de Divin).
Când ne vom reîntregi sufletul, vindecându-ne mintea, inima și trupul, de frici, nemulțumiri, vinovății, traume și răni – vom începe să acceptăm diferențele dintre noi, fără a încerca să le ”depășim”, încercând: – fie să fim ca alții, sau altfel decât suntem noi în mod autentic (pentru a fi acceptați sau pe placul celorlalți), – fie să pretindem sau să impunem celorlalți să fie sau să se comporte precum ne sunt interesele, așteptările și ”șabloanele mentale”.
Când vom redeveni în adevărul inii și vom reinstaura armonia dintre mintea și sufletul nostru – vom începe să vedem, cât de multă energie și timp risipim din viața noastră, hrănindu-ne nemulțumirile, falsitatea și iluziile, în încercarea de a plăcea sau din nevoia de ai schimba pe cei din jur sau a-i face să sufere, pentru suferințele și traumele prin care cândva am trecut.
Nimic din ceea ce suprapunem peste experiențele noastre traumatizante, peste valorile noastre neautentice, peste așteptările și atașamentele pe care le formăm sau peste imaginea noastră despre cum ar trebui ei să fie și să se comporte în raport cu noi, cu convingerile pe care le avem și cu șabloanele noastre mentale – nu ne va servi pentru a ne împlini viața și a fi fericiți.
Pentru a ne împlinii, va trebii mereu să avem în spatele gândurilor, sentimentelor și acțiunile noastre, motivația bucuriei de a fi, a face și a avea, fără să ne mai fie frică de neacceptarea sau judecățile celor din jur, atunci când acceptându-ne autenticitatea, cei falși, nu ne vor mai prețui.
Noi nu trebuie să fim pentru ceilalți sau pentru binele lor, ci să fim pur și simplu pentru integritatea noastră sufletească și pentru valorile binelui pe care-l putem sădim în conștiința și în sufletul nostru și în lumea din jur.
Când vom renunța la a-i mai învinovăți pe ceilalți pentru alegerile, experiențele, carențele, defectele, abilitățile, valorile sau realizările ori nerealizările lor – vom înceta în a-i mai agresa și a ne agresa în oglindă, și astfel ne vom da răgazul să înțelegem – să vindecăm la noi ceea ce ne deranjează la ceilalți, și – să facem noi ceea ce așteptăm să facă ceilalți pentru noi.
Ostilitatea lumii ce ne înconjoară și nesiguranța pe care mintea ne-o induce și o experimentăm prin consecințele nemulțumirilor, vinovățiilor, a fricilor și a judecății, nu este cel mai nesigur loc din lume sau din Univers.
Cel mai nesigur loc din viața noastră, este lumea pe care mintea noastră ego o plămădește prin lipsa rațiunii sale și adormirea conștiinței sinelui întrupat în corpul nostru material, cei este sălaș temporar în experimentarea vieții materiale și reînvățarea iubirii spirituale.
Când vom înțelege că ego-ul și irealitatea percepțiilor sale dominate de negativitate și frici, este partea din noi care nu știe că este iubit atunci când primește energia masculină a iubiri necondiționate de așteptări – vom înțelege și de ce nu poate găsi iubirea cel neiubit și nici cel de neiubit.
Atunci când vom înțelege că ostilitatea și negativitatea noastră și a semenilor noștri, este strigătul de durere al fiecărui suflet înstrăinat de credință și iubire, ce-și trăiește viața exilat în lumea întunecată a firii – vom găsi calea prin credință și iubire, atât către lumina din sufletul nostru, cât și către cea din sufletele lor.
Pentru a putea recunoaște și dărui iubire, ego-ul trebuie să re învețe iubirea. Când va fi îmbrățișată cu ea, nevoia sa de a se plânge sau a impune, va dispărea. Ego-ul vede iubirea ca o propunere amenințătoare, căci de îndată ce recunoaște că are iubire, el încetează să mai fie ego.
Ego-ul va trebui să moară ca ego, pentru a se metamorfoza prin conștiință în iubire. Asta este drumul pe care la un moment dat, fiecare dintre noi, va trebui să păși și să-l parcurgem, pentru a ne vindeca trupul mintea, inima și sufletul, și a ne regăsi astfel calea către experiența frumuseții vieții și a grației divine ce-i parte a scânteii divine a sufletului din noi.
Până ce această cale a vindecării și renunțării la a ne plânge și a ne victimiza – ne va înspăimânta, ideea asumării și a trezirii la conștiință ne va copleși pe majoritatea dintre noi. Până când vom continua să ne împotrivi iluminării și căii divine a creșterii prin iubire a vibrației energetice a spiritului nostru, ne vom împotrivii transformării și metamorfozării conștiinței noastre materiale, în ceea a conștiinței Christice a Ființelor de Lumină.
Alegerea ne aparține… fie ne lăsăm ego-ul să moară, fie îl menținem în viață lăsându-ne spiritul și conștiința să piară. A lăsa ego-ul să moară, este una dintre modalitățile cele mai bune de a învăța să trăim în prezent și să ne prețuim viața. Moartea ego-ului înseamnă trezirea conștiinței și a spiritului divin din noi, pentru a putea porni în călătoria eroică a luminii și a frumuseții.

Autor: Sandor Kasza

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu