joi, 4 ianuarie 2018

2 LEGI UNIVERSALE ESENȚIALE

imageedit_2_6682542093Mishru era un tânăr pasionat de spiritualitate. Născut în Germania din părinți indieni, el avea cunoștințe vaste despre cultura indiană. Asta se datora părinților săi care au insistat să îi transmită toate informațiile pe care ei le cunoșteau deja.
Însă mai mult decât istorie și câteva practici spirituale de bază, Mishru nu știa nimic despre spiritualitatea indiană sau despre marii maeștri pe care i-a avut India de-a lungul sutelor de ani.
Trăind în Germania, și fiind un elev sârguincios, tânărul nostru a ajuns să se angajeze în una dintre cele mai mari multinaționale din țara în care locuia. Chiar dacă pe durata facultății a studiat cu sârguință și deținea informații, în cadrul locului de muncă, lucrurile nu mai erau deloc la fel de roz. Parcă ceea ce învățase la școală nu se aplica în realitate. Și atât spre surprinderea lui cât și a tuturor celorlalți, salariul tuturor colegilor săi a fost mărit, numai al lui nu. Și asta în ciuda faptului că el era bine intenționat și își dăduse toată silința.
În următorul an, colegilor săi li s-a mărit din nou salariul, însă lui i s-a tăiat pe motiv că făcuse anumite greșeli care au adus un mare prejudiciu firmei.
Lucrând la una dintre cele mai bune firme din domeniul său, să își schimbe locul de muncă nu prea era o opțiune. Așa că în absență de idei a devenit din ce în ce mai trist și a intrat în depresie.
Totul avea însă să se schimbe într-o zi când un prieten de-al său de la muncă i-a dăruit o carte scrisă de un mistic indian. La început nu a fost foarte atras nici de titlu, nici de conținut, iar dacă nu ar fi fost și el de origine indian probabil ar fi aruncat cartea într-o debara și nu s-ar mai fi uitat niciodată la ea. Având însă câteva cunoștințe despre cultura indiană, și-a propus să dea o șansă cărții.
S-a apucat de citit. După primele pagini lectura l-a prins și nu a mai lăsat cartea din mână până ce nu a terminat-o. De a doua zi, privea viața cu alți ochi. Și foarte surpinzător a început să le spună și celorlalți ceea ce învățase el. Cu excepția colegului care îi dăruise cartea, toți ceilalți însă îl luau în râs și făceau mișto de el. Iar asta nu îi plăcea deloc lui Mishru. Cu toate acestea a continuat să insiste să le explice și celorlalți cum funcționează Universul, însă și aceștia la rândul lor au continuat să râdă de el sau chiar să devină violenți în gesturi și limbaj când Mishru era la rândul său prea agasant.
Aplicând lucrurile din cartea respectivă, Mishru a devenit mai optimist. După cum am spus deja, vedea viața cu alți ochi, fapt care îl bucura. Dar în același timp avea două mari probleme pe care simțea că nu le putea rezolva de unul singur. Tot entuziasmul său de a-i învăța și pe ceilalți ceea ce el învățase era sortit eșecului. Primea numai răspunsuri în derâdere. Și chiar dacă el aplica în viața lui ceea ce citea, banii continuau să fugă parcă de el. Este adevărat că la final de an salariul nu îi mai scăzuse, însă rămăsese același, în timp ce tuturor colegilor săi le crescuseră din nou salariile.
Fiind puțin dezamăgit, Mishru vorbea într-o zi la telefon cu bunicii săi din India și le-a spus și lor care era situația. Când a auzit aceste lucruri, bunicul lui Mishru i-a propus o posibilă soluție. I-a spus că India(unde bunicii lui Mishru locuiau) există un mare maestru care l-ar putea lămuri. Și bunicii săi se ofereau să îl găzduiască pentru câteva zile dacă nepotul își dorea să îi viziteze și să meargă la respectivul maestru.
Fiindcă nu avea nicio altă ideea mai bună, Mishru a acceptat și a plecat în India.
Ajuns acolo, bunicii l-au adus imediat la maestru, iar acesta la întrebat pe tânărul nepot de ce a venit.
Mishru i-a explicat că nu înțelege de ce toți ceilalți râd de el, și de fiecare dată când încearcă să îi învețe și pe ei despre cum funcționează universul, toate se sparg tot în capul lui. Iar a doua nedumerire ar fi legată de bani. Cum să facă și el să câștige mai mulți bani.
Auzind care sunt motivele pentru care Mishru a venit la el, maestrul i-a spus că are nevoie de două nopți în care tânărul să doarmă la el. În timpul acestor 48 de ore, își va primi răspunsurile.
Când a auzit că este vorba de doar două zile, tânărul a fost extrem de încântat, și a întrebat imediat ce trebuie să facă.
Mare i-a fost mirarea când maestrul i-a spus că nu trebuie să facă nimic, ci doar să stea alături de el aceste două zile. Iar fiindcă acum era deja seară, maestrul la invitat să se pună la somn.
După un drum obositor pe care îl parcursese cu avionul, iar mai apoi schimbând mai multe mijloace de transport, Mishru a căzut buștean și a intrat într-un somn adânc.
Maestrul l-a lăsat să doarmă aproximativ 4 ore. Să fi fost cam vreo 3 dimineața când a intrat tiptil în camera în care îl cazase pe tânăr. S-a apropiat încet de patul tânărului și i-a ars acestuia două palme rapide peste față. Desigur că loviturile au durut, iar Mishru a sărit ca ars. Nu apucase să se odihnească decât vreo 4 ore, iar acum era confuz din cauza palmelor primite.
Dacă nu ar fi reușit să distingă silueta maestrului, cu siguranță l-ar fi luat la bătaie pe cel care îl trezise în felul acesta. Dar fiindcă și-a dat seama că este vorba de maestru, tânărul și-a stăpânit acest impuls violent.
Lăsându-l câteva minute să se dezmeticească, maestrul a revenit în camera în care dormise tânărul și l-a întrebat pe tonul cel mai plăcut și mai nevinovat cu putință: „Ți-a plăcut cum te-am trezit?
Evident că nu mi-a plăcut. Cum poți întreba așa ceva?” i-a răspuns tânărul maestrului. „Cui îi face plăcere să fie trezit după atât de puține ore de somn și modalitatea de trezire să fie aplicarea unui set de palme? Nimănui!!”.
Privind-ul cu ochi șireți dar plini de înțelepciune maestrul a continuat: „Aceasta a fost prima lecție. Mi-ai spus că prima problemă pe care ți-o dorești rezolvată este încercarea ta de a a-i ajuta pe ceilalți și a le explica și lor cum funcționează Universul. Și spuneai că nu înțelegi de ce toate se sparg în capul tău, când tu îți dorești doar să ajuți.
Într-adevăr, așa am spus, dar nu văd care este legătura cu a mă lua la palme” a replicat tânărul.
Legătura este chiar mai mult decât evidentă” a continuat maestrul. „Somnul din timpul nopții poate fi considerat asemănător cu somnul majorității oamenilor în timpul zilei. Să te apuci dintr-o dată să le spui oamenilor cum funcționează Universul în care trăiesc, echivalează pentru mulți oameni cu a-i trezi din somn dându-le două palme. Cine ești tu să le spui cât și cum să doarmă? Mai ales dacă nu ți-au cerut asta?
Mishru îl privea și asculta aproape interzis pe maestru, dar acesta din urmă a continuat: „Să vii să îi spui unui om că există o singură Conștiință la nivel Universal, că fiecare om își alege realitatea pe care o experimentează sau că totul este perfect în Univers poate avea efectul unei palme dacă informația nu a fost cerută. Tu Mishru de abia te-ai trezit din somn. Și la propriu când ți-am dat două palme adineaori, dar și la figurat după ce ai citit acea carte în care erau explicate legile Universale. Iar acest lucru este minunat. Acum vezi viața cu alți ochi. Nu îți pălmui însă colegii de cameră dorindu-ți ca dacă tu te-ai trezit să o facă și ei. Fiecare știe pentru el care este cel mai bun moment să se trezească. Dacă cineva însă o să vină la tine și o să te întrebe cum să facă și el să se trezească mai repede, ajută-l necondiționat.
Mishru începuse să dea din cap aprobator. Prindea ideea și lucrurile parcă se așezau în interiorul său.
Gândește-te că dacă noi am fi stabilit de comun acord ca eu să vin în această dimineață și să te trezesc cu o mângâiere, atunci trezirea în sine nu ți-ar mai fi produs niciun fel de repulsie. Ar fi fost pe undeva același lucru. Rezultatul final ar fi fost tot acela de a fi treaz. Însă dacă mi-ai fi cerut, nu te-ai mai fi enervat.
Cred că am înțeles maestre!” a spus Mishru.
Sper și eu că ai înțeles și nu vei mai încerca să îi trezești pe ceilalți cu forța. Ajută-i să se trezească pe cei care îți cer asta, dar lasă-i să doarmă pe ceilalți. Toate la timpul lor. Și nu uita că totul este perfect în Univers. Acum culcă-te la loc și dormi cât vrei tu. De abia mâine îți voi explica nedumerirea pentru a doua întrebare.” a închis discuția maestrul.
Prin urmare Mishru s-a pus din nou la somn, iar de această dată s-a trezit singur sub razele soarelui și cântec de păsărele. Ceea ce a urmat a fost a fost una dintre cele mai frumoase zile din viața lui. Totul era relaxare și armonie în jurul său. S-a plimbat împreună cu maestrul prin grădina acestuia și s-au bucurat împreună de câteva fructe coapte și numai bune de mâncat.
Așa cum era și normal, până la urmă soarele a apus, iar tânărul urma să meargă în cameră și să se odihnească. Maestrul însă i-a atras atenția spunându-i: „Mâine ne trezim de dimineață tare și mergem la pădure. O să vin eu să te trezesc, dar nu o să te mai trezesc prin palme. De acord?
Tânărul a confirmat, iar cei doi s-au dus fiecare în camera lui.
Dimineață maestrul a intrat liniștit în camera lui Mishru, dar acesta era deja treaz și pregătit de drumeție.
Văzând aceasta maestrul a fost încântat de determinarea tânărului, așa că au plecat împreună la drum. În scurt timp au intrat în pădure, dar drumul de abia începea. Mergeau deja de 2 ore, iar maestrul i-a spus lui Mishru să nu își ia apă la el fiindcă vor bea de la izvorul din pădure. După 2 ore de mers însă, tânărului îi era extrem de sete fiindcă și transpirase destul de mult. Au continuat să meargă pentru încă o oră, dar până la urmă au ajuns la izvor.
Maestrul a scos din traistă ceva asemănător unui pahar, la băgat în râu și l-a umplut, după care i l-a înmânat lui Mishru. Acesta la primit recunoscător și l-a băut dintr-o suflare.
Mai apoi maestrul i-a spus să își mai umple câte pahare dorește și să își potolească setea.
Auzind acest îndemn și fiind foarte însetat, tânărul și-a mai umplut 3 pahare și le-a băut pe toate cu plăcere, iar mai apoi i-a spus maestrului că s-a săturat.
Ești sigur că te-ai săturat?” l-a întrebat maestrul.
Sunt sigur maestre. Îmi era o sete extraordinară. Dar acum mi-a ajuns. Nu îmi mai este. Un izvor excelent.” a spus tânărul.
Acesta a fost momentul în care maestrul privind înspre râu a spus cu voce tare și pe un ton uimit: „Și totuși nu a secat!”.
Tânărul privea atât înspre râu, cât și înspre maestru și nu înțelegea despre ce este vorba, așa că a întrebat: „Dar au fost perioade în care au secat râul sau la ce vă referiți?”.
Nu tinere. Mă minunez că în ciuda faptului că tu ai băut apă până ce te-ai săturat, râul nu a secat. Tu ce părere ai? Oare de ce nu a secat?” a continuat maestrul.
Confuz de-a binelea tânărul a răspuns: „Păi cum să sece râul din cauză că am băut eu apă maestre? Eu am băut câteva pahare, iar acesta este ditamai râul. Plus că el curge necontenit din Sursa sa. Ar fi imposibil să îl fac să sece din câteva pahare de apă”.
Aha”, a răspuns maestrul. „Când vei gândi la fel și despre bani aceștia vor curge necontenit înspre tine”.
Prinzându-se că se află în fața unei noi lecții, tânărul a devenit mai atent, dar totuși nu făcea legătura.
Văzând asta, maestrul a continuat: „Banii sunt o resursă nelimitată. Iar dacă te vei raporta în acest fel la ei, de fiecare dată când va fi nevoie de ei, vor apărea. Greșeala pe care o fac majoritatea oamenilor este aceea că se comportă cu banii ca și cum ar fi o resursă limitată. Plâng după ei, le e teamă să-i cheltuie, iar dacă îi cheltuie o fac cu inima strânsă în loc să o facă plini de bucurie și recunoștință. Toată această atitudine săracă, nu face ca râul infinit să sece, dar ce se întâmplă este că se uită să se mai aplece paharul în albie și să se bea apă.”.
Tânărul îl privea pe maestru cu ochii mari cât cepele și nu îi venea să creadă ce aude. Observându-l cu atenție maestrul a continuat:
Știu că s-ar putea să ți se pară extrem de ciudat ceea ce îți spun, dar crede-mă că exact așa cum apa râului este nelimitată, exact așa este și sursa banilor. Numai că trebuie să și te comporți cu banii din viața ta ca și cum ei ar fi o resursă nelimitată pentru ca această informație să te ajute”.
Și cum fac asta?” a întrebat tânărul.
Iar răspunsul maestrului a fost simplu: „Simte exact ce simți în raport cu apa râului.” Dar văzând că tânărul tot nu îi este ușor să înțeleagă chiar dacă a prins ideea în mare, a început să îi pună niște întrebări.
Uite, imaginează-ți! Dacă ai avea acest râu cu apă limpede și curată la 30 de metri de casă, ți-ai face un hambar unde să adăpostești apă în butoaie pentru vremuri grele?” a întrebat maestrul.
Desigur că nu aș face asta. Apa stătută începe să miroase urât. Iar eu aș avea oricând izvorul la îndemână. De ce să adăpostesc mult apă? Probabil că mi-aș aduce în casă în fiecare dimineață câte o găleată plină cu apă să am pe mai multe ore. Dar butoaie cu siguranță nu aș pune deoparte.” a răspuns tânărul.
Corect. Fă exact, exact la fel și cu banii”.
Acum imaginează-ți un alt lucru” a continuat maestrul, „Dacă ai avea acest izvor chiar lângă casa ta, atunci când te-ai culca seara, ai face-o îngrijorat fiindcă nu știi dacă vei avea din ce să bei apă mâine?”.
Desigur că nu aș dormi îngrijorat” a răspuns Mishru, „Cel mai probabil nici nu m-aș gândi foarte mult la apă fiindcă aș ști că ea este acolo indiferent când am nevoie de ea”.
Corect. Fă exact, exact la fel și cu banii”.
Și în ultimul rând…” a spus maestrul, „Dacă ai avea acest izvor chiar lângă casa ta, ai avea sentimente negative față de apă?
De ce să am sentimente negative?” a răspuns tânărul, „Aș avea sentimente pozitive. O resursă atât de importantă ar fi oricând la dispoziția mea”.
Corect. Fă exact, exact la fel și cu banii” a spus maestrul și a mai continuat spunând încă ceva: „Dacă ai avea acest izvor lângă casă, nu i-ai urî pe ceilalți care ar avea și ei un astfel de izvor și nu ai lăsa ca amintirile din copilărie când poate ai locuit într-o casă care era departe de apă, să îți influențeze acum comportamentul. Și asta prin simplul fapt că ai recunoaște ceea ce este deja evident, și anume că apa este acum la dispoziția ta și curge nelimitat.
Așa este” a confirmat Mishru.
Oricât de ciudat s-ar putea să ți se pară, banii sunt într-adevăr o resursă nelimitată. Sursa abundenței este infinită. Iar din infinit, oricât ai scădea va rămâne tot infinit. Gândește, simte și acționează în raport cu banii exact așa cum gândești, simți și acționezi în raport cu toate celelalte resurse nelimitate de pe această minunată planetă. Iar în acel moment permiți energiei banilor să se arate în realitatea ta exact așa cum este ea de fapt, adică nelimitată.
Auzind acestea, Mishru i-a mulțumit maestrului, iar chiar de a doua zi a început să aplice lucrurile noi învățate.
La început nu a simțit o diferență majoră, însă acest început nu a durat decât mai puțin de o săptămână. Fiindcă după această primă săptămână de când s-a întors acasă, salariul i-a fost mărit echivalând toate măririle pe care nu le-a primit în anii precedenți când colegilor săi li s-a tot mărit salariul. Iar motivul nici măcar nu a fost unul clar. Dar lui Mishru nu îi păsa, el știa că motivul pentru care mai mulți bani au apărut în realitatea lui este faptul că aplica ceea ce maestrul îl învățase.
Prima lecție, aceea despre a nu încerca să îi trezească pe ceilalți cu forța, a fost și ea aplicată. Explicația a fost mult mai clară acolo, așa că i-a fost și mai ușor să aplice. Iar ce a observat Mishru interesant a fost faptul că unii dintre colegii care râdeau până atunci de el, au venit acum singuri și în mod neașteptat și i-au cerut să le împrumute și lor câte o carte din cele pe care încercase Mishru până atunci de zeci de ori să le bage pe gât. Acesta le-a oferit cu drag susținere tuturor celor care i-au cerut, iar asta l-a făcut și mai împlinit și fericit.
Îi era clar că ceea ce reușise să îl învețe maestrul în doar două zile era de o relevanță și semnificație extraordinare pentru lumea în care trăim, așa că a continuat să le aplice intensiv. Un an mai târziu își dădea demisia și își deschidea propria firmă permițând unui flux și mai mare de bani să intre în viața lui. Iar acum putea ajuta și mai mulți oameni dintre cei care își doreau și îi cereau asta.
Punându-și gândurile, faptele și emoțiile în rezonanță cu aceste două legi simple, viața lui a intrat pe un făgaș aproape incredibil. Fluxul de bani și armonie a crescut exponențial, iar Mishru a ajuns unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Și mai important decât atât, bogăția lui era una autentică fiindcă era experimentată prin rezonanță cu legile Universului.
A trăit până la adânci bătrâneți având un impact armonios și pozitiv în lumea din jur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu