joi, 30 august 2018

Fiinte luminoase


In realitate, fenomenul aparitiilor si al contactelor directe ale pamantenilor cu fiinte luminoase (venite si plecate in invizibil) are la nivel planetar, un caracter mult mai general si a fost consemnat inca din cele mai vechi timpuri.
Un exemplu interesant in acest sens ar fi perechea de fiinte luminoase care, in era noastra, au fost considerate ca fiind arhanghelii Mihail si Gavril, or, diferiti autori au evidentiat in mod repetat (in baza unor texte antice), marea asemanare dintre aparitiile si interventiile acestora, cu diferitele interventii mitice atribuite in zona mediteraneana divinilor Castor si Pollux, iar din zona antichitatii hinduse, celestilor frati Answini.
Prezentele luminoase si actiunile miraculoase ale celor doi gemeni, Castor si Pollux, considerati in mitologia greaca si romana ca fii ai lui Jupiter si ai Ledei, au fost probabil foarte numeroase, deductia rezulta nu numai din marele numar de consemnari mitice, dar si din faptul ca pana si fenomenele de luminiscenta electrostatica produse in varfurile catargelor de corabii pe timp de furtuna (cunoscute in era noastra sub numele de "lumina Sfantului Elme", iar stiintific ca "efectul Corona") erau denumite in antichitate ca "luminile lui Castor si Pollux".
Un exemplu semnificativ al acestei traditii poate fi regasit intr-o scriere a istoricului si filozofului grec Plutarh, care in "Viata lui Lysandru"(general spartan ce i-a invins pe atenieni in sec. V i.e.n distrugandu-le flota), relata urmatoarea interventie:
"Au aparut unii care au declarat ca Dioscurii (Castor si Pollux) au aparut deodata, ca doua stele gemene, de o parte si de alta a navei lui Lysandru, stralucind deasupra carmei pe cand acesta se indrepta spre dusman". Desigur ca in acest citat antic referitor la "stelele" aparute deasupra carmei, nu putea fi vorba de fenomenul electrostatic specific vremii de furtuna, ci de doua globuri luminoase sau norisori luminosi de genul celui aparut la primele manifestari de la Fatima, sau la inceputul atator evenimente stranii...
Dramaturgul grec antic Euripide a consemnat si el, in "Elena", o interventie mult mai veche a lui Castor si Pollux, acestia ar fi salvat-o pe "frumoasa Elena" atunci cand, in tineretea ei, fusese adusa fortat la Atena de catre Tezeu. Este demn de remarcat faptul ca in frescele grecesti care s-au mai pastrat, din capetele lui Castor si Pollux a fost zugravita iesirea unor scantei, iar din capul "stralucitorului " Apollo emanarea unor raze, la fel cum copii din La Salette au vazut si in cazul "Frumoasei Doamne". Dar, Castor si Pollux au intervenit si in evenimente cu ample repercursiuni istorice, asupra framantatei existente a Romei antice. De exemplu, in anul 498 i.e.n, cand exilatul Tarquinius se aliase cu treizeci de orase si pornise o mare armata sa invinga si sa desfiinteze tanara republica a Romei, la lupta de langa lacul Regillus s-a intamplat "ceva" care a rasturnat soarta razboiului.
Pliniu a consemnat foarte concis ciudatul fapt: "....Si aceasta nu poate fi pusa pe seama intamplarii sau a nebuniei unora ci, datorita repetatelor aparitii ale zeilor insisi...
La Regillus, Castor si Pollux au fost vazuti luptand alaturi de-ai nostri......" Studiind diferitele surse istorice, autorul englez W.R.Drake scria: "...In "De Natura Deorum" (cartea I, cap 2) Cicero a relatat despre credinta ferma a tuturor romanilor ca zeii Castor si Pollux au coborat pe Pamant pentru a le salva orasul.....Titus Livius, CIcero si Dio Cassius au jurat ca Roma a fost salvata de Castor si Pollux..." Desigur, nu se poate afirma categoric ca anumite fiinte luminoase, care au aparut din lumea invizibila in diferite secole si milenii si in diferite locuri geografice pentru a comunica direct cu pamantenii si pentru a interveni chiar in desfasurarea unor evenimente, ar fi fost mereu aceleasi.
Se evidentiaza totusi, un aspect demn de remarcat si anume acela ca numeroase aparitii din antichitate ale "fratilor" Castor si Pollux, ca si cele ale fratilor Answini au oferit o remarcabila asemanare cu cele din vremea noastra, arhanghelii Mihail si Gavril. Dar, in antichitatea mitica greaca gasim si personaje feminine care au impresionat multimi de oameni prin aparitii stralucitoare. Distrugerea, in cursul nesfarsitelor razboaie derulate secol de secol si mileniu de mileniu, a celei mai mari parti a textelor antice din zona civilizatiilor mediteraneene, nu permite desigur, o comparare extinsa cu bogata cazuistica ce a fost consemnata in era noastra. Totusi, cateva exemplificari sunt suficient de sugestive:
Atena, devenita zeita intelepciunii, fecioara protectoare a copiilor, inspiratoare a artelor, a actiunilor pentru pace - dar si o razboinica dura, a aparut ca o fiinta luminoasa, iesita din capul lui Zeus. Atunci cand a aparut la Rhodos, deasupra orasului a nins cu fulgi de zapada si aur.(Dar si la Fatima, mii de pelerini au vazut in septembrie 1917, cazand din cer o ploaie de petale de flori...ufologii contemporani cunosc insa numeroase cazuri in care anumite ozeneuri au produs in aer "ploi" de fulgi stralucitori, ce se dezintegrau dupa un timp.)
Numele zeitei Asteria (sau Astraia) insemna "stralucitoare". Considerata drept o divinitate a justitiei, ar fi aparut oamenilor inca din epoca primordiala a Evului de Aur si a disparut in aer, urcandu-se la cer...amintirea aparitiei (sau a aparitiilor) sale stralucitoare s-a pastrat in mitologia arhaica prin mitul stralucirii sale transpuse la nivelul cerului sub forma Constelatiei Fecioarei.-La randul ei, zeita Iris - divinizata ca mesagera cereasca a zeilor, a ramas in amintirea mitica a grecilor din antichitatea indepartata, ca fiind mereu imbracata intr-un voal stralucitor, ce lumina in culorile curcubeului.
Fenicienii antici, si chiar vestitul rege evreu Solomon, au adorat o importanta divinitate feminina stralucitoare: Astarte. Aceasta avea atribute de zeita suprema, fiind simbolizata adesea prin globul stralucitor al Luceafarului (imagine care astazi sugereaza globurile radiante vazute in aer si inregistrate pe pelicule fotografice) sau chiar al Lunii. In reprezentarile artistice descoperite de arheologi apare intotdeauna intr-un nimb de lumina, ramanand in amintirea oamenilor ca fiinta luminoasa. Desigur ca si in antichitatea egipteana au fost descoperite referiri la aparitii de personaje stralucitoare. De exemplu, in "Papirusul lui Ani" din "Cartea Egipteana a Mortilor"au fost consemnate repetate venerari pentru "Doamna Flacarii".
In aliniatele 86-99 sunt mentionati, deasemenea in mod repetat, "Cei Sapte STralucitori"....de altfel, despre acestia se gasesc referiri foarte sugestive si in alte capitole: "...Eu sunt Unul din Cei Stralucitori care traiesc in razele de lumina...(cap.78,14)" "..Priviti, O, Voi, STralucitori, voi oameni si zei..." "...Eu vorbesc cu Cei Stralucitori...(cap.124.17)" "...Slava tie, cel ce locuiesti in templul Celor Cu Fata Stralucitoare..."
Este desigur interesant de remarcat diferentierea facuta intre "Stralucitori" si "Zei", ceea ce demonstreaza ca oamenii din antichitate cunosteau anumite lucruri (pe care noi cei din epoca moderna nu le mai stim), privind categoriile de fiinte din "lumile superioare", care le permiteau sa faca astfel de deosebiri. Si aspectul e cu atat mai semnificativ (si poate mai important), cu cat aceasta cunoastere specifica o regasim si la alte populatii ale lumii antice, fiind situate insa pe alte continente, care nu comunicau cu cea egipteana.
Si in bogatia de consemnari mitice provenite din China antica se regasesc referiri asemanatoare. hi-Chi si Han-Shu, considerati ca autori clasici ai vechii literaturi chineze, s-au referit adesea la randul lor, la un "om ceresc de culoarea aurului". Interesante extrase au fost reluate si de profesorul Yuan Ke (Miturile Chinei Antice), contemporan noua, dintr-o serie de texte vechi pe care le-a prezentat cu discernamanul epocii moderne. Conform selectiilor sale, aflam ca, in "Cartea Muntilor si a Marilor", cronicarul din vechime a consemnat, fara prea multe explicatii, evenimente care ii uimeau profund pe localnici, caci nu le intelegeau.
"...Tuowei, duhul Muntelui Jiaoshan, semana la infatisare cu omul...de fiecare data cand se ivea, iradia o "stralucire vie"... In ceea ce-l priveste pe Gengfu, duhul care umbla adeseori pe langa Qingling Zhiyuan, din apropierea muntilor Fengshan, cand se ivea, raspandea "o lumina". "...din aceasta relatare reiese ca duhul cel bun Taifeng aducea fericire, fapt pentru care oamenii nutreau fata de dansul simtaminte bune...lui ii placea sa locuiasca pe panta de miazazi a muntelui Fushan...de cate ori se ivea, era inconjurat de un nimb de "stralucire"...." "Fiicele, Xiaoming si Zhuguang salasluiau intr-un lac mare, aproape de Huanghe....aceste fiice aveau insusiri sacre.....ele iradiau o stralucire care se raspandea pe o suta de li...."
In vechiul text "Insemnari despre evenimente uitate", a fost consemnata, de asemenea o relatare ciudata: "...si iata ca, odata, a coborat pe malul apei un tanar neobisnuit, cu o infatisare de nepamantean, care s-a dat drept fiul lui Baidi-Imparatul Alb....." Din aceste consemnari, comparate cu unele dintre cazurile similare survenite in Europa si America, s-ar desprinde ideea ca majoritatea aparitiilor luminoase se produc, cu prioritate, in zonele muntoase. Nu se poate trage insa o concluzie in acest sens, intrucat, pe de o parte s-ar impune o comparare prealabila a sutelor de cazuri din epoca noastra, iar pe de alta parte, din cauza distrugerii celei mai mari parti a textelor provenind din vechime, astazi nu dispunem decat de o mica parte din consemnarile trecutului.
Iata si un caz provenind tocmai din zona centrala a Asiei, si anume din partea nord-vestica a Mongoliei, care, desi ofera putine detalii, este totusi relevant in privinta fenomenului de baza. In cadrul vechiului text Oghuz-Nome se relata: "...Intr-o zi, pe cand Oghuz se ruga lui Tangri (Zeul Cerului) - a coborat din cer o lumina "albastra"....era aceasta lumina mai scanteietoare decat Soarele si Luna.
Oghuz s-a apropiat si a vazut ca in mijlocul acelei lumini se afla o fata de o mare frumusete....."
Vechea consemnare mongola permite insa generalizarea unui alt aspect, remarcat de martorii de pretutindeni si din toate epocile, anume frumusetea deosebita a fiintelor luminoase, si in buna parte tineretea acestora. Legat de acest aspect, din cazul respectiv se mai desprinde un detaliu logic: faptul ca eroul mongol a apreciat pe tanara aparuta din nimbul stralucitor albastrui ca fiind "de o mare frumusete", ne lasa sa credem ca aceasta avea trasaturi mongoloide, intrucat fiecare rasa aprecieaza frumusetea in raport cu trasaturile specifice ei. Tezaurul epic si literar cel mai bine pastrat de-a lungul mileniilor este, desigur, cel al textelor sanscrite....Or, in scrierile care au consemnat cu larghete viata extrem de colorata a antichitatii "continentului indian" gasim, din nou, numeroase referiri la diferite fiinte stralucitoare, care se implicau in diverse evenimente terestre.
Iata numai cateva exemple, selectate de W.R.Drake din bogatia de consemnari epice sanscrite, prezentate in volumul "Zeii si Cosmonautii in Orientul Antic". In Budhasvamin Brihat Katha Shlokasamgraha se relata, in cadrul unei actiuni mai extinse: "...Pustnicii, privind spre cer, au vazut venind o fiinta divina cu spada si scut, care stralucea in lumina..."
Mai departe, in acelasi text, o alta referire de acest fel ne reaminteste direct de interventia lui Castor si Pollux la salvarea Elenei: "...dar ea a fost salvata de doi tineri rishi, care erau svelti si, la care, un cerc luminos le raspandea o lumina aurie pe trupurile lor, iar pletele erau de o frumusete rara....." Sa fi fost oare, aceasta interventie, o tema arhaica preluata de diferite popoare dintr-un epism primordial comun, de la un anumit eveniment foarte, foarte vechi....sau au existat evenimente distincte in timp si in spatiu geografic, care au avut scopuri specifice fiecarei zone in parte ?
In monumentalele epopei sanscrite Mahabharata si Ramayana sunt repetate referiri la "Luminosii Adityas in splendoarea lor" sau la "Stralucitorii Nemuritori imbracati in Lumina Solara". Ceea ce a framantat insa mereu gandirea omeneasca de-a lungul timpului, a fost un fapt inca si mai straniu si de neinteles pentru locuitorii planetei noastre...cateva dintre impresionantele aparitii ale diferitelor fiinte luminoase au fost insotite de prezenta in aer sau chiar de aterizarea unor nave zburatoare.
Daca in secolul nostru o astfel de asociere a fost sugestiv exemplificata, sustinerea acestui aspect prin desfasurari faptice o gasim consemnata inca din antichitate. In acest context, se ridica o intrebare cu ample repercursiuni asupra problematicii privind relatiile cosmice si principiile fundamentale, o intrebare ce depaseste posibilitatile cunoasterii umane, dar care ne cheama sa facem pasii esentiali catre noi orizonturi: Sunt oare, toate fiintele luminoase vazute de pamanteni, de-a lungul mileniilor, diferiti cosmonauti extraterestrii veniti din lumi ce au la baza alte structuri interne ale materiei, sau poate sunt.....doar fiinte dintr-o alta lume pamanteana...paralele...intr-un plan invizibil ochilor nostri, datorita constituirii lor din alte asocieri de particule elementare sau subelementare ? Sau poate....sunt valabile ambele ipoteze, fiecare intr-o anume masura ? Pentru a putea aborda cat de cat aceste aspecte ale unui fantastic atat de "real", sa urmarim unele consemnari ale antichitatii, care ne ofera mai multe criterii de analiza si de comparatie cu bogata cazuistica a "miracolelor", dar si a ufologiei moderne.
Astefel, revenind la bogatia epica a epopeei Mahabharata, iata cateva citate foarte sugestive prin importanta diferentiere (mentionata si la egipteni) dintre "fiintele luminoase" si "zeii", care vin cu nave zburatoare, fata de "spirite": "...si zeii din carele nascute in nori au venit sa vada spectacolul atat de frumos.....Luminosii Adityas in splendoarea lor, Marutii in carul lor rapid....Luminosii Nemuritori s-au adunat cu stralucire sa vada scena frumoasei intreceri....flori ceresti cadeau incet...umpland aerul de parfum. O multime de care ceresti lucitoare pluteau in cerul fara nori....Stralucitorii Nemuritori imbracati in lumina solara au zburat dincolo de cerul lichid....." Si in alt moment al literaturii vechi sanscrite, in Ramayana, regasim consemnari ale diferentierii remarcate mai sus, in acelasi context al manifestarii unor fiinte luminoase si minunate, care nu fac parte din lumea pamantenilor: ".....Zei si Spirite, Stralucitori Nemuritori, au venit la regescul Yajna....
Ea il vedea pe Seniorul Regal, pe sotul ei, stralucitor ca o stea care se ridica la cer...." Dintre consemnarile antice, poate ca evenimentul care a fost tinut in cel mai mare secret de-a lungul mileniilor, dar a devenit un subiect mult discutat in ultimele decenii ale veacului nostru, este un caz continut in textele sacre ebraice: "vedenia" profetului Ezechiel, despre care gasim in Biblie o descriere mai succinta: "....Era in 5 ale lunii a patra, anul al treizecilea, cand ma aflam intre robi, la raul Chebar, unde mi s-au deschis cerurile si am avut niste vedenii dumnezeiesti....Eu priveam si iata, venea dinspre miazanoapte un vant vijelios, un nor mare si un val de foc care varsa in toate partile raze stralucitoare, iar in mijlocul focului era o lumina de flacara, in care se vedeau patru fiare, al caror chip semana cu chipul omenesc.....
Pe bolta, deasupra capetelor fiarelor era ceva care semana cu un scaun imparatesc si la infatisare era ca piatra de safir, iar sus pe acest scaun imparatesc, era un chip de "om".... Si privind, eu am vazut chip de om, de foc parca...si parca de la braul lui in js era foc, iar de la braul lui in sus era o stralucire ca o lumina de flacara..." Patru secole mai tarziu, un alt profet evreu important avea sa lase posteritatii un text similar, care si in zilele noastre continua sa tulbure, depasind cunoasterea contemporana a fenomenelor fizice descrise.
Iata unele extrase din consemnarile profetului Daniil (secolul II i.e.n.) continute si in Biblie: "...Si mi-am ridicat ochii mei si iata un om imbracat in vesminte de in, iar coapsele lui incinse cu aur curat si de pret....Trupul lui era precum crisolitul si fata lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flacarile de foc si bratele si picioarele lui luceau ca arama lucitoare....Si am vazut numai eu, Daniil, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine "nu au vazut vedenia", ci o mare spaima a cazut peste ei si au fugit sa se ascunda....Atunci eu am ramas singur si am vazut aceasta mare vedenie si "n-a ramas in mine putere", fata mea si-a schimbat chipul pana sa se strice "si nu mai avea vlaga"... Un astfel de fenomen straniu al unei aparitii extraordinare, insotit de o aparenta pierdere a resurselor fiziologice (asa cum preciza si Daniil) s-a produs de asemenea relativ recent, in Statele Unite...evenimentul a avut loc in ziua de 5 ianuarie 1995 deasupra unui camp dezolant, la sud-est de El-Paso, Texas.
Iata un extras din declaratia tanarului om de afaceri canadian, Terrence Holtze (29 de ani), care se oprise la un moment dat pentru a se odihni in lungul traseu ce-l avea de facut la volan: "...vantul batea tare si norii parca lunecau foarte repede, dar, dintr-odata, vantul s-a potolit...imediat pe cer, au aparut doua imagini fata in fata, aproape nas in nas....Nu aveam nici un dubiu...ii vedeam pe Isus si Satan infruntandu-se, chiar in fata ochilor mei...mi-am luat repede videocamera, am luat trei cadre, dar am fost cuprins de o puternica "slabiciune si intregul corp a inceput sa imi tremure"...." Dupa cateva minute canadianul a oprit un autobuz in care se aflau 24 de persoane si le-a aratat imaginile de pe cer.Cu totii le-au urmarit timp de vreo 5 minute.... Vestea s-a raspandit rapid si la scurt timp, un teolog de la Vatican declara:..."Papa este foarte interesat de aceste rapoarte si a ordonat o ancheta mai complexa"... Este evident faptul ca intr-un tinut pustiu (la cca 70 de km de El Paso) nu s-a r fi distrat nimeni sa proiecteze astfel de holograme (posibile doar in zilele noastre), caci in intreaga zona nu erau oameni care sa le vada decat in mod cu totul accidental....Or, tocmai aceasta este o caracteristica a scenelor produse de catre fiintele lumilor nevazute....martori putini, dar o larga difuzare ulterioara a relatarii "miracolelor"....
Fata de modul nostru obisnuit de a gandi, aceste exemplificari oarecum disparate ale unora dintre numeroasele aparitii de fiinte luminoase ne readuc parca in lumea povestirilor cu zane si zei, a basmelor provenind din epoci arhaice. Si totusi, dincolo de fantasticul care le invaluie, trairea evenimentelor respective de catre multimi de oameni cat si imensul impact pe care l-au avut astfel de manifestari asupra unor colectivitati si chiar asupra mersului istoriei, evidentiaza, in fapt, o problematica fundamentala a omenirii:...."fiintele asemeni noua...dar luminoase si fluide...care vin si discuta cu noi, cunosc viitorul nostru si chiar ne dau indicatii, aparand si disparand apoi in invizibil, fac oare parte dintr-o alta lume terestra, paralela cu a noastra, dar invizibila ?...sau poate fac parte dintr-o alta lume cosmica ?...sau apartin unui alt "continuum spatiu-timp"...avand constante fizice diferite de cele ale lumii materiei noastre, pe care "Ei" o pot jongla prin alte forme de energie ?
Intrucat, atat cunostiintele stiintifice moderne cat si vechile cunoasteri, fie relevate, fie obtinute empiric, nu ne ofera un ansamblu de clarificari coerent si complet, ne regasim cu totii in fata a doua alternative:...fie a ne ascunde ignoranta si pareza spirituala prin simplista considerare a acestor manifestari ca fiind "miracole" sau "fantezii si sugestii colective"....fie sa incercam a ne apropia de fenomenele respective intru totul "naturale", caci se repeta mereu la fel, de mii de ani, in baza unor legi fizice normale, dar necunoscute inca noua...prin ipoteze si analize cat mai realiste... In aceasta ultima atitudine, specifica exploratorului care patrunde pe pamanturi necunoscute ar trebui sa tinem cont totusi de o anumita necesitate obiectiva:...orice calator, inainte de a pleca in necunoscut, se documenteaza si se antreneaza.
Or, un antrenament prealabil in probleme fundamentale presupune atat o largire a culturii personale ca informare scientizata moderna, cat si o apropiere de cunoasterile paralele ale vechilor filozofi, care au explicat intr-o anumita masura....lumile nevazute. La o prima cantarire a faptelor vechi si noi, s-ar parea ca am putea discerne oarecum "misterul" respectiv, daca am putea raspunde cat de cat la o intrebare esentiala:...fiintele luminoase care au aparut din antichitatea indepartata (poate chiar din preistorie) pana in zilele noastre, sunt ele "fiinte" in adevaratul sens al cuvantului sau sunt doar niste imagini tridimensionale de tip holografic, create de "cineva", de o inteligenta superioara, aflata "undeva" in alta parte ?
Fenomenul produs la ultima aparitie, din capela din Rue Du Bac, cand sora Catherine Laboure a vazut cum "tabloul" final s-a rotit si, in locul trupului intors al Sfintei Fecioare a aparut imaginea in relief a unei cruci, a initialei "M" si a doua inimi, ne sugereaza parca in primul rand "un joc" de imagini spatiale. Si, totusi, cu putin timp ianinte, Catherine discutase indelung cu minunata fiinta luminoasa care statea in aer, in fata ei... In favoarea ipotezei holografice se evidentiaza aparitia de la Pontmain:...inaltimea trupului era mult mai mare decat a unei persoane obisnuite, completarile, pe parcurs, cu elemente decorative si cu o banderola avand o inscriptie sugerau o anumita :regie", iar "Frumoasa Doamna" nu a vorbit deloc. Totusi, acest mod "materialist" de a analiza problema nu ne poate duce prea departe, caci nu poate raspunde la o intrebare esentiala:..."Cine" a regizat astfel de aparitii in aer sau in interiorul unor constructii si unde avea aparatura respectiva, caci imaginile holografice se obtin prin intersectarea in aceleasi puncte a unor fascicule laser modulate de o poza-model ?
In schimb, daca vom apela la cunoasteri paralele, mult mai vechi, reactualizate insa la nivel modern de catre "stiinta spirituala", vom putea depasi acest impas, permitandu-ne o apropiere de fenomene care sa ne impresioneze prin frumusetea manifestarilor fizice reale si nu prin infricosarea sugerata de catre miracolele neintelese. Astfel, un prim aspect care clarifica atat lipsa de "materialitate" a fiintelor luminoase cat si posibilitatea ca acestea sa-si varieze foarte mult dimensiunile trupurilor proprii, in fata martorilor pamanteni, rezulta dintr-un fapt cu totul natural la nivel cosmic....prin "vointa proprie", fiintele mai evoluate, neincarnate in trupuri din materie densa si care isi duc existenta in corpuri astrale din materii subtile, isi pot modifica foarte usor dimensiunile si forma propriului trup si isi pot "confectiona", cu o rapiditate extraordinara, orice fel de imbracaminte, incaltaminte si podoabe.
Aceasta cunoastere esentiala, oferita de "stiinta spirituala", stiuta din vechime insa numai de catre grupuri restranse de initiati, este astazi tot mai larg prezentata in literatura de specialitate a domeniului si deci, tot mai bine inteleasa de cei care cauta sa-si largeasca orizontul cunoasterii personale. O astfel de clarificare fundamentala vine sa explice in mod direct multe alte detalii ale manifestarilor considerate drept "miracole"....levitatia, remarcarea vizuala a prezentelor "astrale" numai de catre anumite persoane din grupuri mari de oameni, cunoasterea unor evenimente dintr-un anumit viitor, comunicarea telepatica, fara a mai fi necesare aparitii radiante, producerea "ploilor de petale"...etc... Avansand pe linia acestei cunoasteri, rezulta in mod evident ca ipoteza unor "mulaje holografice" proiectate de la distanta din locuri nestiute, nu mai este necesara, prezentele stralucitoare fiind mereu un "anume fel" de fiinte care au constiinta si vointa lor, dar ale caror trupuri sunt constituite dintr-un "alt fel de materie" decat cea a trupului carnal terestru. Nu numai ca fiintele aparute din invizibil discutau liber cu cei in stare sa le vada, raspunzand logic la intrebarile lor, dar insesi manifestarile lor evidentiau prezenta reala a unui "anumit fel de trupuri" capabile sa actioneze in mod efectiv si chiar cu mai multa competenta asupra mediului material cunoscut de noi.
Producerea unor tufe de trandafiri infloriti pe culmea inghetata a unui munte din Mexic, aranjarea florilor in pelerina lui Juan Diego, sau chiar producerea "din aer" a unei coroane de otel (care avea o greutate corespunzatoare) si inmanarea acesteia de catre o fiinta luminoasa viitorului rege (Ioana D'Arc si Delfinul) sunt actiuni specifice unor vointe constiente, care se aflau si se manifestau la fata locului si care, in plus, aveau o cunoastere si o viziune a viitorului ce depasea evident gandirea oamenilor implicati. Dar, la fel de impresionant este si un alt fapt:...aceste fiinte, care cu o remarcabila usurinta apar din invizibil, devin radiante si apoi se sting trecand din nou in invizibil, cunosc si stapanesc admirabil legile fizicii universale, atat cele specifice materiilor subtile ale "lumii lor" cat si cele specifice materiei dense ale "lumii noastre". Rezulta astfel ca ele "stiu" sa foloseasca in mod superior si alte forme de energie, capabile sa actioneze direct asupra ambelor feluri de substante...o simpla imagine holografica proiectata de la distanta nu ar putea produce astfel de "miracole", nu ar reusi sa materializeze flori sau obiecte, cu durata programata in timp de mentinere in stare de materie densa, si nici nu ar fi in stare sa tina in maini obiectele grele din materie densa pe care fiintele respective le materializeaza prin vointa lor.
Mai mult inca, aparitiile fiintelor luminoase in celulele celor intemnitati, dincolo de ziduri groase si chiar desfacerea , uneori, a lanturilor de la maini si picioare, vin sa evidentieze si mai convingator un fapt fantastic, dar real....de-a lungul tuturor timpurilor, aparitiile stralucitoare au fost "fiinte" adevarate, cu trupuri proprii, avand gandire, vointa si spirit individual, tot asa cum avem si noi oamenii, cu trup din materie densa....sub aspect fizic, deosebirea esentiala consta intr-o alta structura a materiei constituente, cat si dintr-un nivel mult superior de cunoastere si stapanire a altor legi fizice si respectiv a altor forme naturale de energie si materie. Desi prin astfel de constatari am penetrat intr-o "alta lume", necunoscuta noua si cu aspecte aparente de fantastic, totusi, realitatea faptica a acestor aparitii nu mai poate fi considerata astazi drept simpla fantezie sau halucinatie individuala ori colectiva...si aceasta cu atat mai mult cu cat unele dintre sutele sau mai probabil miile se aparitii petrecute aievea au influentat in mod efectiv vietile unor colectivitati de oameni si chiar istoria ulterioara a omenirii.
A venit vremea, mai mult ca oricand, sa fim onesti cu noi insine si cu cei din jurul nostru, realizand ca aparitiile stralucitorilor sunt realitati fizice fundamentale, pe care trebuie sa le intelegem, sa ni le explicam si sa le acceptam ca atare. Incercarile de a se evita in continuare aceasta impresionanta problema, fie prin considerarea manifestarilor acestor fiinte minunate ca fiind "miracole" ce nu pot fi explicate de mintea omeneasca, fie ca fantezii, fie ca viziuni false ale unor bigoti sau ale unor deficienti mintali, nu ar face decat sa ne intarzie evolutia individuala si generala, cu o cantonare intr-un conservatorism vinovat si inutil.
Este normal sa continuam a ne pune intrebari....ce fel de materie poate fi in structura acestor fiinte care cu o usurinta extraordinara pot apare din invizibil, permitandu-le unora dintre noi, si nu tuturor, sa le vedem corpurile ce stralucesc in mediul nostru aerian, pentru ca apoi, in functie de vointa lor, sa dispara din fata vederii umane ? In zilele noastre este, desigur, mult mai usor de explicat acest aspect care a intrigat si a instigat la eludarea maxima a cazuisticii aparitiilor luminoase....faptul ca doar unele persoane, si in special copii si tinerii, puteau percepe minunatele prezente, in timp ce multimile de pelerini si de curiosi nu observau nimic deosebit.
Studierea docta a fiziologiei organelor vederii a evidentiat urmatorul fapt:..celulele fotosensibile ale ochiului uman preiau si "traduc" numai un domeniu foarte ingust al lungimilor de unda (al frecventelor) ale radiatiilor electromagnetice....dar "reglajul" limitelor acestui domeniu nu este ceva strict stabilit, limitele putand varia de la persoana la persoana. Exista deci, in mod natural oameni care "vad" mai mult decat altii. Problema se complica insa atunci cand tinem cont de faptul ca materiile subtile din care sunt constituite corpurile fiintelor stralucitoare nu emit fotoni ai luminii vizibile, aceste "materii eterice" neavand in structura lor electroni care sa-i produca (cum se intampla in mod obisnuit in structurile atomice ale materiei dense). In fapt, stralucirea lor este produsa de un alt gen de radiatii, bazate pe "alt tip de fotoni", ale caror frecvente sunt mult mai inalte, diferind esential de frecventele undelor luminii vizibile.
Drept urmare, marea majoritate a oamenilor nu pot "receptiona" frecventele mai ridicate specifice particulelor materiilor subtile si, respectiv, nucleului spiritual al entitatilor invizibile....senzorii specifici fiecarui om pentru frecvente mai mari par a fi "blocati" pentru domeniile de vibratii mai ridicate. In fond, fenomenul fizic este foarte simplu si este intru totul asemenea cu cel care se petrece in fiecare aparat de radio sau in fiecare televizor...prin manevrarea butoanelor acestor aparate, noi selectam cutare sau cutare post sau canal TV, in raport cu frecventele fixe - in Kilohertz sau in Megahertz, la care sunt emise undele respective...prin reglajul efectuat, partea receptoare din aparat "intra in rezonanta" la o anumita frecventa specifica, in functie de domeniul aparatului, cu cea a undei postului cautat.
Desigur ca marea majoritate a oamenilor nu stiu ca poseda si ei "undeva in interiorul lor" astfel de posibilitati de reglaj si nu stiu sa si le deblocheze, intrucat nu au ajuns la acel nivel de cunoastere, de evolutie individuala care sa le permita folosirea efectului de rezonanta in comunicarea cu lumea nevazuta. Legat de acest aspect, este de remarcat faptul, cunoscut de multi parinti, ca pana la o anumita varsta, copii sunt mult mai receptivi la diferite comunicari cu entitati din lumea invizibila...in mod curent, "blocajul" impus de organismul uman se definitiveaza cu varsta atat prin modificari ale compozitiei hormonale din sange, cat si prin preluarea capacitatilor cerebrale de catre functiile intelectului.
In ceea ce priveste fenomenul de "acordare" la un domeniu sporit de frecvente, acesta a rezultat in mod evident din exemplificarile prezentate anterior, interlocutorii locali fiind "selectati" in functie de posibilitatile lor de "a vedea" si de "a auzi"....respectiv de "a intra in rezonanta" cu emisiile specifice fiintelor cu trupuri din materii subtile. Totusi, la un numar restrans de cazuri s-a distins si o varianta foarte interesanta a fenomenului de "reglare functionala"...ca urmare a interventiei dirijate a fiintelor luminoase, pentru intervale de timp limitate, anumitor oameni li s-a deblocat temporar limitarea domeniului de receptionare, astfel incat acestia sa poata vedea si auzi ceea ce stralucitorii doreau sa comunice.
Asadar, comunicarile dintre "lumea invizibila" si "lumea noastra" se produc numai atunci cand "Ei" vor acest lucru si numai cand intentioneaza sa intervina in evolutia noastra lenta, fie a unor grupuri mai restranse de populatie fie chiar a unor popoare si implicit a mersului istoriei omenirii. Este evident ca astfel de interventii le sunt cu totul accesibile, intrucat stapanesc cu usurinta anumite legi fizice prin care pot modifica "reglajul" senzorial al oamenilor si, in consecinta, chiar si comportamentul lor. S-ar putea intr-o ipoteza pesimista ca, la scara terestra, "sa fim manipulati" fara sa stim... Oare tot ceea ce se intampla pe Pamant este dirijat de "inteligenta" lor fara ca noi sa ne dam seama ?
Analizand sub acest aspect exemplele citate mai sus si atatea alte cazuri similare consemnate in diferite texte, vechi si noi, se remarca imediat lipsa oricaror elemente nocive si se evidentiaza numai si numai intentii benefice, cu dirijari spre valori morale superioare si cu tristeti pentru deficientele noastre etice. Interventiile "lor" nu au nimic brutal iar liberul nostru arbitru nu este afectat de manifestarile "lor", caracterizate chiar printr-o anumita delicatete.
In acest cadru tulburator pentru modul nostru obisnuit de a fi, desigur ca aparitiile unor fiinte avand corpuri fluidice, din substante subtile, care pot trece cu usurinta prin ziduri si care cu aceiasi usurinta se pot face nevazute sau vazute, pot concepe si materializa prin simpla lor vointa orice obiect, orice planta, orice imbracaminte si isi pot modela cu rapiditate dimensiunile trupului pana la a deveni uriasi ce stationeaza pe cer si care, in plus, ne pot modifica simturile, conceptiile si comportamentul, ne fac sa revenim la o intrebare incitanta:...CINE SUNT EI ?
Fiindca, din istoria scrisa si cea mitologica rezulta ca astfel de aparitii luminoase se manifesta in diferite parti ale globului terestru de mii de ani, ne putem intreba...sunt "Ei" oare, o anumita "populatie" superioara noua, retrasa in lumea materiilor subtile si coexistand in spatiul terestru atat cu "lumea noastra" de jos cat si cu "lumea de dincolo" de sus, a sufletelor decedatilor nostrii ?..... Sau poate ca sunt fiinte mult evoluate din spatiul cosmic, ce vin din timp in timp, in trupuri din materii subtile, pentru a ajuta progresul pamantenilor, incat ei sa se poata ridica la nivelul de evolutie al populatiilor din profunzimile Galaxiei sau chiar ale Spatiului?



luni, 27 august 2018

Robert Rabbin - Momentul acum, care ne scapa: Yeti, Omul zapezilor si viata spirituala.

Din 1971, de la publicarea cartii lui Ram Dass " Fi aici si acum", pentru multi cautatori ai adevarului acum acesta a fost o destinatie spirituala exotica populara, precum Tibet. Spre deosebire de Tibet, nimeni nu a mai mers, de fapt, spre acum, nimeni nu s-a mai minunat vreodata de strazile lui, nu a facut cumparaturi in magazinele lui, nimeni nu a mai fotografiat instantanee ale peisajelor lui sau sa aduca inapoi suveniruri. 

     Momentul acum este precum omul zapezilor mitic, care are scopul de a se invarti dupa prada, pe platourile inalte, albe si singuratice ale Himalayei. Nimeni, niciodata, n-a atins vreunul sau a dormit alaturi de unul. Poate ca cineva a intalnit vreo urma sau doua de pasi, inexplicabile, cufundate adanc in zapada; poate ca altcineva sa aiba o poveste ca a vazut ceva sau altceva intunecat, plin de par si mare. Indiferent de mituri, povesti si pretentii: nu exista nici un om al zapezilor, nici un moment acum. Dar nu este totul pierdut. Exista si vesti bune, chiar daca sunt tulburatoare; acel fel de vesti pentru care maestrii Zen sunt iubiti si urati, pentru ca le aduc; acel fel de vesti pe care noi le vrem si nu le vrem, in acelasi timp. Un pic precum un koan al raiului: toata lumea vrea sa mearga, dar nici unul nu vrea sa moara. 

     Un intelept chinez anonim a remarcat odata: „99,9% din tot ceea ce faci sau gandesti este pentru binele tau. Si nu ai unul." Aceasta este o o idee la fel de buna ca oricare alta, pentru ca asa cum nu este nici un "sine", nu exista niciun "acum". Cel putin, nu este nici un moment acum, pe care sa-l percepi sau sa-l traiesti ca experienta, niciun momentacum, la care sa ne gandim ca la trecut, viitor, bere, zile de nastere sau placinta cu peste. 

     Inainte de a merge mai departe, ar fi intelept sa reflectam la ceea ce Rumi, marele poet al momentului acum, are de spus: " Oricum te gandesti ca este, e diferit de ce iti inchipui !" Doar pentru ca momentul acum nu exista, asta nu inseamna ca el nu este real? Haideti sa facem o pauza aici. Inspirati asta: momentul acum este real, dar el nu exista. Respirati, relaxati-va, respirati. Ok. Haideti sa continuam. 

     Cum poate momentul acum sa fie real, dar el sa nu existe? In acelasi fel cum cuarcul poate sa fie acolo, in timp ce el este inca aici. In acelasi fel este si atunci cand ni se dau doua posibilitati, iar noi ar trebui ca intotdeauna sa o alegem pe a treia. In acelasi fel in care Woody Allen spune : "Studentii care ating starea de Unu, pot sa mearga mai departe la cea de Doi. In acelasi fel in care experienta deja vu vine, de fapt, din viitor pentru a bantui prezentul, deghizat ca trecut. 

     Un participant la unul dintre workshop-urile mele mi-a spus odata ca a avut probleme " existand in acum ". I-am cerut sa-mi arate unde s-a dus, cand nu a fost in acum. La inceput, nu a inteles. Am spus : " Te rog, ridica-te in picioare si mergi spre locul unde te duci cand parasesti acum. " El a crezut ca incercam sa-l pacalesc. (Chiar nu incercam, nu ar fi frumos.) Dupa alta conversatie si lucru cu el, pentru a-i clarifica sensul si pentru a identifica adevarata problema, el a spus: „Pai, cred ca tocmai m-am pierdut in gandurile mele." 

     L-am intrebat ce fel de ganduri sunt cele in care s-a pierdut. El a spus : „Ganduri despre trecut sau despre viitor. "Apoi, el a facut greseala fatala: „Daca as putea sa-mi mentin gandurile concentrate in prezent, in momentul acum, stiu ca as fi mult mai linistit, mai fericit si mult mai eficace. " 

     Aceasta este unde omul zapezilor, momentul acum, cuarcul, timpul reversibil, placintele cu peste si comentariile maestrilor Zen turbulenti se ciocnesc de sistemele stelare cosmice care se impercheaza pentru a produce cele mai mari dureri de cap ale neplauzibilitatii. Aspirina nu va fi de ajutor. Cartile nu vor fi de ajutor. Maditatia nu va fi de ajutor. 

     Pe oglinda cu vizibilitate in spate, a multor masini, este scris acest mic text : Atentie : obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par a fi. Gandurile noastre sunt precum aceste oglinzi, fiecare distorsionand realitatea intr-un anume fel. Spre deosebire de oglinzile auto, textul de pe gandurile noastre ar trebui fi citit: Obiectele in ganduri sunt mai indepartate decat par a fi. Gandurile despre momentul acum sunt la fel de distorsionate precum gandurile despre trecut, viitor sau bicicleta rosie a bunicii. 

      Acesta este motivul pentru care Lin-Chi, un mare maestru Zen, a spus odata : " Daca il intalnesti pe Buddha, omoara-l. " Asta inseamna ca orice gand, idee, imagine sau concept despre Buddha nu este Buddha. 

      Toate gandurile si imaginile despre Buddha trebuie sa fie ucise, pentru a-l realiza (a-l aduce in realitate) pe adevaratul Buddha. Acelasi lucru se petrece si cu momentul acum. Noi nu putem sa gandim ca gandurile despre acum reprezinta acum. Acelasi lucru se petrece si cu sinele. Noi nu putem sa credem ca gandurile despre noi insine, propriul Sine, sau despre nonsinele nostru au ceva de-a face cu realitatea, care este departe, departe, departe si mult mai departe de orice este vazut in ganduri-oglinzi sau in mintile noastre. 

     De ce am spus " nimeni nu a fost vreodata in momentul acum "? Deoarece sinele este un obiect in gand, care apare mai aproape decat este el in realitate. Acelasi lucru se petrece si cu timpul. Sau cu totul. Noi traim intr-o realitate virtuala, compusa din limbaj si gand, din centimetri si ani-lumina, eu si altul, aici si acum, inainte si dupa, sus si jos, negru si alb – deci unde este adevarata realitate? Cand atingem suprafata luminoasa si stralucitoare a vietii reale? Unde sunt sucurile si mirosurile care ne ametesc? Unde este mancarea, nu meniul, cel iubit, nu fotografia? 

     Multi oameni vorbesc despre momentul acum, despre a fi prezent, despre puterea intuitiei si a spontaneitatii, dar ei nu vorbesc din momentul acum, in timp ce sunt in prezent, intuitivi si spontani. Ei vorbesc din trecut, din ceea ce ei au spus anterior, din ceea ce ei deja stiu. Ei vorbesc totul incurcat in sine sau in Ssine - concepte, concepte, concepte - care apar mai aproape decat sunt ei. Ei spun ca au fost in Tibet, ca i-au vazut pe Yeti, oamenii zapezii, ca ei cunosc momentul acum. Cum ar putea sa-l cunoasca? Cine ar putea sti? 

     Daca va urma sa vorbim despre momentul acum, despre realitate, atunci amandoi ar trebui sa actionam ca de Ziua Independentei, aruncand in aer focuri de artificii care bubuie si explodeaza, arunca scantei si gheizere de lumina nemaivazute inainte, namaiauzite pana atunci, surprinzatoare si incantator de originale. Acolo exista. Acela este locul unde este realitatea: gol golut. 

     Chiar dincolo de mintea care gandeste, exista un camp nesfarsit al dragostei si o frumusete linistitat. Oricine se poate stabili acolo si trai in eternitate. Acest camp nu poate fi vazut de minte, nu poate fi cunoscut de minte; poate fi simtit si descoperit numai de inima. Mintea care gandeste nu poate cunoaste acest gen de frumusete si minune; mintea care gandeste nu are sentiment, nu are suflet. Ea poate sa calculeze doar distanta, greutatea si pretul. Mintea care gandeste nu iubeste, nu plange, nu rade. Mintea care gandeste doar se cearta si se apara; ea isi justifica existenta lipsita de suflet, cu violenta. Acesta este motivul pentru care noi trebuie sa invatam sa traim in inima, sa ne asezam in taramurile frumusetii, unde putem sa simtim sufletul si Linistea existentei. Si acum, cand traim in aceste taramuri, putem plange, rade si iubi. Si acum traim in acest taram al eternitatii, unde mintea care gandeste este doar o floare singuratica, abia vizibila, in mijlocul ierbii inalte, sub cerurile albastre si a sutelor de sori, care se invart si se rasucesc incolo si incoace. 

 Robert Rabbin - Pune suflet in ceea ce faci

sursa: Editura For You 

sâmbătă, 25 august 2018

Legea Atractiei, bucuria trairii clipei si controlul planetar

Toate aceste cuvinte puse de mine in titlul par sa fie o contradictie. Legea Atractiei si bucuria trairii clipei nu par sa aiba nicio legatura cu controlul planetar. Totusi, exista legaturi. In ultimul timp am vazut ca apar din ce in ce mai multe carti despre Legea Atractiei si despre puterea subconstientului si a Eu-lui nostru. Ma bucura aceste aspect, dar ce e trist in toata aceasta problema este faptul ca mai toate cartile ne indeamna sa ne antrenam mintea sa faca bani... adica materie. In majoritatea cartilor de dezvoltare a Legii Atractiei capitolul spiritualitate este absent sau tratat cu superficialitate. Dar noi stim ca in realitate scopul nostru nu e materia... ci dezvoltarea constiintei noastre... sau mai bine zis constientizarea interioara a realitatii spirituale.
Lipsa spiritualitatii ne-a facut prizonieri intr-o realitate din care mintea noastra nu pare sa gaseasca drumul de scapare. In tot acest context, singurele carti care ar trebui sa ne invete cum sa scapam de aceasta inchisoare a Constiintei, ne infunda de fapt in bani... in materie.
Despre Legea Atractiei am publicat si eu materiale pe blog. Este normal sa fim capabili sa ne dezvoltam ca oameni cu o situatie materiala cat de cat buna pentru a nu ne impiedica de dorintele materiale in drumul nostru catre eliberare. Saracia nu e chiar atat de buna pentru dezvoltarea noastra daca ne impiedica accesul la informare si ne starneste frustrari si mari dorinte materiale. Ea este buna doar in masura in care ne face sa intelegem ca de fapt nu avem nevoie de materie, pentru ca in realitate o avem deja pe toata.
In acelasi timp, bucuria trairii clipei este si ea importanta. Trebuie sa traim clipa si sa ne bucuram de fiecare experienta, dar in acelasi timp trebuie sa constientizam ca realitatea asta ne taie aripile si ne face prizonieri. De multe ori, trairea clipei nu inseamna altceva decat atasarea de aceasta realitate. Pe de alta parte, cum putem sa ne bucuram de aceasta realitate daca, in acelasi timp, cineva ne manipuleaza in cel mai oribil fel? Dar, nici depresia sau furia nu ne ajuta la nimic. Energia negativa emanata de noi prin intermediul depresiei si a furiei ne infunda mai mult in materie.
 Poti sa atragi bani si prosperitate doar in masura in care iti asigura un anumit grad de "libertate" financiara fara a fi stresat de gandul ca in viitor nu vei avea ce pune pe masa sau ca statul te va executa daca nu iti platesti datoriile. Dar daca doresti sa extinzi prosperitatea prea mult, vei gresi, cazand mai mult in viciul materiei si a vietii imbelsugate. Desigur ca au fost si oameni bogati care nu au fost influentati de banii pe care ii detineau, dar acestia au fost si sunt putini.
Trebuie sa traiesti clipa, pentru a experimenta fiecare expresie si mod de a fi a Universului. In acelasi timp, evita ca aceasta bucurie sa te faca sa te atasezi de aceasta realitate. Tine minte, totul este iluzie.
Rezolvarea sta in gasirea unui punct de echilibru. Dar, pentru a reusi sa mentii echilibrul este nevoie de meditatie. Meditatia iti va crea linistea de care are nevoie constientul si subconstientul pentru a-si pune ordine in minte si sentimente. In acest fel se va crea echilibrul necesar. Prin crearea starii de echilibru, individul va ajunge sa-si controleze gandurile si sentimentele si va ajunge sa poata discerne adevarul de minciuna si manipulare. De acest moment le este frica liderilor mondiali. Echilibrul planetar va insemna declinul lor si a controlului planetar. Din acest moment va incepe evolutia adevarata. 

vineri, 24 august 2018

Corpurile cauzal, budic și atmic – cum încep să se exprime în noi

Organismul nostru psihic începe în noi prin corpul eteric (dublu al corpului fizic), corpul astral (corpul sentimentelor) și corpul mental (corpul gândurilor). Noi posedăm însă și în germen niște corpuri spirituale: corpurile cauzal, budic și atmic.
Desigur, vi s-a întâmplat cel puțin o dată să simțiți în voi prezența aceste corpuri spirituale. O idee vă aduce deodată o asemenea lumină încât vi se revelează ordinea universului, îi înțelegeți legile: este corpul cauzal care își face un loc în creierul vostru…În fața unei opere de artă, a unui peisaj, a unui chip, vă simțiți dilatați, purtați de bucurie: este o manifestare a corpului budic ce începe să vibreze în voi…Sunteți străbătuți de o energie spirituală ce vă dă forța să înfruntați obstacolele: este corpul atmic ce reușește să-și croiască o cale…Dacă aceste manifestări se reproduc deseori, înseamnă că aceste trei corpuri cauzal, budic și atmic încep să vă ocupe, încet-încet, întreaga ființă.”

luni, 20 august 2018

Legaturi energetice

”Evolutia este legea universului. Evoluezi de la nastere si pana la moarte, evoluezi si dupa  asa-zisa moarte. Si uite-asa! De cand te nasti, viata si destinul isi urmeaza cursul lor. Zilele se scurg si deoamdata singurul scop este sa cresti mare. Mama te ingrijeste si te alimenteaza, ea da ‘material deconstructie’ corpului fizic in care salasuiesti tu, pentru a te dezvolta. Si atat? Nimic mai simplu! Te-ai nascut, faci galagie mare, mananci si…, astfel tot sa traiesti! In plan subtil nimic? Totul s-a terminat aici, odata cu nasterea? Nu se poate! Divinitatea in intelepcinea  Sa a organizat totul – pe toate planurile -vazute si nevazute.Forma fizica creste, dar odata cu ea creste in volum si forma energetica, corpul extern fluidic, pentru ca si el absoarbe din spatiu material identic cu el, dezvoltandu-se. In aceasta perioada de inceput, copilul cauta sa se obisnuiasca cu limitarea fizica, sa se adapteze lumii tridimensionale. Am vazut ca la nastere, spiritul si perispiritul copilului inconjoara corpul fizic si tot asa cum 9 luni a  stat in preajma mamei, invaluind-o ca intr-un clopot, tot asa sta si in prejma casutei in care va vietui. Insa  doar la inceput! Caci, pe zi ce trece, spiritul din afara patrunde putin cate putin in interiorul profund al  corpului sau fizic. Acest proces se desfasoara pe durata primilor sapte ani de viata, la sfarsitul carora spiritul  inconjurator a patruns complet in corpul sau.”Sa vedem cum se realizeaza aceasta transformare.  Am amintit ca, in etapele de crestere, corpul spiritual absoarbe energie din spatiu. << Aceasta se  realizeaza datorita unui fel ”de pulsatie”, adica de apropiere si departare de corpul fizic, se poate asemana cu  un flux si reflux, ceva in genul respiratiei umane. Mai clar, cand copilul inspira, adica ridica pieptul, trage  spre corpul lui sufletul ce inconjoara corpul, trimitand un val de fluid in interior. Cand expira, spiritul se  departeaza si absoarbe din spatiu fluid necesar dezvoltarii sale si corpului fizic. Aceasta se realizeaza timp  de sapte ani in mod progresiv prin partea inferioara a laringelui, acolo unde se unesc claviculele cu sternul, prin asa-zisa gropita, locul unde palpita sufletul. >> Campul energetic al copilului este amorf, de culoare  cenusiu-albastrui, fara a avea o forma definita. Este foarte sensibil, deschis complet si vulnerabil la aproape  toate vibratiile din mediul in care traieste, caci micutul are toate chakrele deschise fara insa a avea si pelicula   energetica protectoare ce apare abia dupa sapte ani, din care cauza bebelusul este foarte impresionabil la   influentele psihice mai intense. Cat este mic, adesea copilul doreste la mama sau la tata in brate, aceasta  fiind solutia cea mai comoda de a se proteja cu ajutorul campului energetic al parintilor.Daratentie, un atasament exagerat fata de copil, poate avea cauze nesanatoase, parintii sau cei din   familie putand actiona ca niste vampiri energetici. Iata ce ne marturiseste in acest sens, d-na Maria Varlan-in cartea scrisa despre dansa de Ion Tugui- povestind un caz: ” A venit la mine un tata cu fetita lui care era   foarte bolnavicioasa, slabuta, nu manca, fusese dusa pe la diferite spitale. Am diagnosticat-o si am simtit ca    fetitei i se ”fura” energie, aproape in mod constant. Am stat de vorba cu tatal fetitei, care mi-a spus ca o   iubeste foarte mult. El mi-a spus: ‘ Cu mine doarme fetita, cand o hranesc o tin in brate, sunt mereu cu ea.’ I-am sugerat sa incerce ca timp de patru luni sa nu mai stea atat de mult in preajma ei. Noi stim ca nu tatal era    vinovat, ci asa era organismul lui… In mod obisnuit organismul nostru se hraneste cu energie din atmosfera,din natura. Am constatat ca unele persoane nu-si pot lua pe deplin aceasta energie direct din natura, ci o fac prin intermediul altor fiinte umane. Din fericire, tatal fetitei in cauza mi-a urmat sfatul, iar fetita si-a    echilibrat astfel sistemul bioenergetic, revenind la o stare mult mai buna. ”
Tinand cont de faptul ca spiritul iese din corp noaptea, in timpul somnului, pentru a se reincarca cu    energie, este necesar ca micutul copil sa doarma singur sau doar cu copii apropiati de varsta lui, caci, daca in   timpul noptii doarme cu parintii sau cu bunici, acestia, daca au sanatatea mai subreda, ii fura de energie pe   cei mici.Pana la varsta de un an, spiritul se afla in cea mai mare parte in afara corpului fizic, ceea ce-i da posibilitatea sa aiba un contact aproape continuu cu lumea spirituala.    De ce spiritul nu poate patrunde dintr-o data in interiorul trupului fizic dupa nastere si este necesara o perioada de sapte ani pentru desavarsirea acestui act? Acest lucru nu se intampla deoarece la inceputul    intruparii, cand trupusorul micutului este atat de fragil, energia spiritului este mult prea puternica pentru a fi    suportata de plapandul corp, atat de puternica incat pur si simplu l-ar arde. Asfel, timp de sapte ani se produce o echilibrare treptata intre energia spiritului si dezvoltarea corpului fizic care, intarindu-se, va putea   sustine in interiorul sau energia spirituala.La varsta de 3 ani spiritul este patruns in interiorul corpului fizic intr-o proportie destul de insemnata.   Odata cu noile experiente de viata pe care le traieste, viata lui emotionala se imbogateste si chakrele incep   rand pe rand sa se dezvolte, proces ce va continua de obicei toata viata. Acum, chakra a doua incepe sa  metabolizeze noi frecvente de energie.Pulsatia continua si la varsta de 5 ani, cand spiritul este si mai mult absorbit de corpul fizic, contactul   copilului cu lumea spirituala din timpul zilei, in stare de veghe, este din ce in ce mai diminuat, urmand ca  dupa varsta de sapte ani, cand duhul patrunde complet in corpul fizic, micutul sa nu mai aiba aceasta   clarvedere. Daca parintii, prin educatia ce i-o acorda la aceasta varsta nu-i inhiba aceste calitati, ele se pot  dezvolta intr-un mod armonios, ajutandu-i evolutia si putand deveni o binecuvantare pentru cei din jur.   Pregatirea parintilor pentru a cunoaste aceste fenomene este deosebit de importanta pentru ca in aceasta perioada, spiritul fiind mai mult in afara trupului, copilul, pe langa comunicarea cu lumea spirituala, poate   avea amintiri din vietile trecute pe care, relatandu-le, cei nepregatiti sa nu le poata intelege, avand fata de   copil un comportament care sa-i inhibe dezvoltarea normala.Dupa varsta de sapte ani, spiritul, care pana acum statuse mai mult in exterior, se afla de acum in   interior, captiv al corpului fizic. Aceasta va fi starea lui (de obicei) pana in momentul mortii fizice. Noua situatie de spirit captiv, i-ar fi imposibil de suportat pe durata intregii vieti, daca legea divina nu  i-ar fi dat posibilitatea parasirii trupului in fiecare noapte, in timpul somului, cand revine in lumea invizibila,  de feerie si muzica sublima a spatiilor.O data cu patrunderea completa in trup, entitatea spirituala incepe o noua etapa de evolutie, pe parcursul vietii avand loc mai multe transformari importante, atat ale corpului fizic cat si ale energiei psihiceale spiritului intrupat. Dupa varsta de sapte ani si pana la pubertate, copilul isi deschide chakra a treia, luand  avant tot mai mare dezvoltarea capacitatilor sale mentale. In toata perioada de crestere, pe masura dezvoltarii  de noi calitati si culorile aurei sale se modifica, imbogatindu-se cu noi nuante. In perioada adolescentei  chakra inimii se deschide pentru a absorbi o varietate mult mai complexa de fluide, campul primind mult   mai multa culoare roz; emotiile devin mai puternice, atat cele de iubire cat si cele de aversiune, chakrele si  corpurile energetice fiind uneori minunat de armonioase, alteori devastate, complet dezechilibrate de   emotiile vulcanice care ii cuprind sufletul.
Tot legat de aspectele energetice ale evolutiei copilului (manifestari ale etericului sistemului nervos infunctie de starile psihice), Valentina, in cartea scrisa de Florin Gheorghita, ”Fenomenul Valentina”, ne prezinta in termeni mai putin academici, dar foarte sugestivi si calzi, noi detalii inedite:”-(…)Asa, intr-o zi am vazut mai bine ceva la care, pana atunci, nu ma gandisem: in trupul oamenilor sunt o multime de fire si firute goale, da’ nu acelea prin care curge sangele. Astea-s altceva; si, din cele care  is mai grosute, se ramifica sute si mii de firute goale, care toate sunt tot mai subtiri. Da’ prin toate acestea   circula un fel de fum. Nu toate firele astea au aceeasi culoare. Cele mai groase au o culoare mai inchisa, iar astea mai subtiri   au o culoare mai deschisa. Da1 toate au inauntrul lor un fum. La copii, in general, aburul asta e roz pana la   sapte ani. Dar, atunci cand sufera o durere, fumul isi schimba culoarea si devine un roz mai inchis (urmarescl   ucrul asta zilnic la fetita din casa, la Diana). Insa, pe masura ce copiii cresc, rozul se schimba. La oamenii   mari, fumul acesta devine mai alb. Daca omul e potolit si nu-i pornit pe ceva, se vede foarte clar cum merge  fumul asta in lungul firelor alburii, carora doctorii le spun ca-s nervi. Daca omul gandeste spre lucruri bune,vin valuri, valuri de abur, mai pline. Dar, ceva mi s-a parut tare curios: atunci cand omul devine hachitos, pe  el sau pe altcineva, firele si firutele astea goale se umplu si se fac pline cu fum, iar fumul trece din culoarea   aceea usoara si frumoasa si se face un roscat care se inchide tot mai mult la culoare, pana la un rosu inchis.Si, pe cat parea de gol fiecare firut si oricat ar fi de subtire, se umfla si parca ii gata sa pocneasca. Atunci   omul e tare hachitos.Fumul asta circula tot timpul. Dar, se duce linistit atunci cand omul ii linistit sau cand doarme. Dar,daca omul ii agitat, fumul se duce mai repede. Insa, cand omul ii nervos, fumul asta uita sa mai circule, se  indeseste si atunci necajeste stelutele astea din cap, la care medicii le spun neuroni. Asa poate sa ajunga   cineva sa-si piarda chiar mintile, blocandu-si fumul asta in curgerea lui. Cand omul se enerveaza tare, fumul   devine rosietic. La cei bolnavi de minte se face rosu-maro si nu mai circula.In schimb, atunci cand ne bucuram de ceva din suflet, stratul doi se face de un roz frumos si se intinde pana la vreo jumatate de metru, iar fumul din nervi devine de un alb-roziu frumos si usor. ”Revenind la perioada copilariei, este de mentionat si faptul ca cele trei entitati spirituale care vegheaza  viata celui intrupat, dreptasul, stangaciul si cel de crestet nu prea intervin in viata sugarului, pentru ca mama   lui il tine in preajma ei, si dreptasul si stangaciul ei pot face oficiul dreptasului si stangaciului copilului. Dar cand copilul a inceput sa se indeparteze de mama lui, cand el a inceput sa ia oarecum initiativa, atunci   trebuie condus, si deci intervin protectorii lui spatiali.   Pe masura ce creste copilul, actiunea dreptasului, a stangciului si a celui de crestet e mai activa. Cu alte   cuvinte, cu cat materialul trupului fizic s-a tot prefacut, cu atat acivitatea asistentilor spatiali este mai   incordata, mai stiintifica.  De aceea, la fiecare din etapele vietii trupesti, acesti asistenti se schimba. Adica cei trei asistenti din  tinerete au inlocuit pe cei din copilarie, iar la randul lor vor fi inlocuiti cu alti trei, cand tanarul va fi barbat,  si asa mareu, pana la destrupare.   Sugarul trece in faza de copil, apoi in cea de elev, de adolescent, tanar, barbat si batran. Mereu alte  ganduri si simturi, mereu alt material corporal, mereu alte modalitati de functionare a diferitelor lui organe.   Deci se insira din copilarie pana la batranete o serie de fenomene fizice, psihice, fiziologice etc, care toate
constituie material de studiu si conlucrare intre cel intrupat si cei din spatiu. Intr-adevar, cei trei spatiali nu  sunt numai asa alaturati de omul fizic, ci sunt legati de el printr-un cordon fluidic, stabilit de seful grupului   sau, al colectivitatii din care fac parte aceste patru duhuri. Din aceasta cauza ceea ce simte cel aflat in trup   fizic, simt si ceilalti trei din spatiu legati de el. De o placere se bucura si ei, de o durere sufera si ei. Asa de   exemplu, cand se face o operatie chirurgicala omului fizic, toata durerea lui o va impartasi, vrand-nevrand, si  celorlalti trei spatiali.   Teoretic, s-a spus ca sunt trei colaboratori spatiali, care concura la desfasurarea vietii celui intrupat. In  realitate, nu este numai o treime – adica un dreptas, un stangaci si unul de crestet – ci o multiplicitate din   fiecare. Deci vor fi mai multe entitati de dreapta, de stanga si de crestet.  Am mai vorbit despre rolul lor. Unul spune: ”Asa e bine.” Altul nu staruieste, nu impune, ci arata ca   mai este si o alta cale. Tras de o parte, impins de alta parte, bietul om ramane sa aleaga in virtutea deplinei  lui chibzuinti. Dupa o zi intreaga de conlucrare, vine examenul a tot ce s-a facut peste zi. Examenul se da in  fata celui de crestet. El va judeca faptele executate, iar nu intentiile sau ideile care l-au framantat pe spirit peste zi, deoarece ideea, ca idee statica, nu are nici o forta in lumea pamanteana. Ea se transforma in forta  dinamica cand cauti sa o pui in actiune.  In jurul varstei de 24 – 26 de ani la barbati si cu doi-trei ani mai putin la femei, se rup legaturile fluidice  dintre mama si copil. Aceste legaturi au existat pe toata durata cresterii lui pana la aceasta varsta, prin   intermediul celor sapte chakre principale, legaturi mai tari sau mai firave, in functie de natura relatiilor mama-copil.   Din acest moment, iubirea dintre copil si mama imbraca alte aspecte, determinate de noua stare de   independenta a copilului fata de mama sa. Cati vom ajunge sa intelegem ca iubirea nu inseamna a lua viata    cuiva in posesie?   De acum incolo, existenta tinerei se va concentra asupra invatarii lectiei sale pentru care a venit la  viata: cunoastere, autocunoastere, suferinta, iubire, iertare, rabdare etc.  De aceea este bine ca tinerii sa nu se casatoreasca inaintea acestei varste daca parintii (in special  mamele), nu sunt de acord cu aceasta intentie a lor. De ce? Fiindca, in aceste conditii, campul energetic al  tanarului a carui mama a fost impotriva casatoriei, va fi mereu afectat, dezechilibrat, de gandurile de  frustrare ale mamei, fiind inca legat energetic de ea. Acest lucru se va repercuta cu consecinte adesea nefaste pentru tanara familie constituita, care cu greu isi va gasi buna intelegere necesara unei convietuiri   armonioase.   Masura in care aceste lectii vor fi fost invatate, va fi data de rezultatele pozitive obtinute, dar, acest   lucru il va sti si mai bine dupa moarte, cand isi va viziona intregul film al vietii sale, si-si va da seama de  importanta cunoasterii acestor adevaruri inainte de a te afla in acest act de trecere de la o stare la alta, de la  constiinta marginita de starea cea mai grosiera a materiei, la starea constiintei de spirit liber, cu nebanuite  calitati si perspective.

Nasterea si moartea-Valeriu Popa

luni, 13 august 2018

Charles Haanel – Cheia Universala

Imagini pentru cheia universalaMulţi ani s-au purtat discuţii nesfârşite despre originea raului. Teologii neau spus că Dumnezeu este 
Iubirea şi că Dumnezeu este omniprezent. Dacă este adevărat atunci nu există loc unde să nu fie 
Dumnezeu. Atunci unde se afla Raul, Satana sau Iadul? Să vedem:
Dumnezeu este Spirit.
Spiritul este principiul Creativ al Universului.
Omul este făcut după chipul şi asemanrea lui Dumnezeu.
Omul este deci o fiinţă spirituală.
Singură activitate pe care o posedă spiritul este puterea de a gândi.
Gândirea este deci un proces creativ.
Toate formele sunt deci rezultatul procesului gândirii.
Distrugerea formei trebnuie să fie, de asemenea, rezultatul procesului gândirii.
Reprezentările fictive ale formei sunt rezultatul puterii creative ale gândului, că în Hipnotism.
Reprezentrile aparente ale formei sunt rezultatul puterii creative ale gândului, că în Spiritism.
Invenţia, organizarea şi munca constructivă de orice fel sunt rezultatul puterii creative ale gândului, că în concentrare.
Când puterea creativă a gândului se manifestă în beneficiul umanităţii, numim acel rezulatat bun.
Când puterea creativă a gândului se manifestă într-o manieră destructivă sau rea, numim acel rezultat rău.
Aceasta este originea binelui şi a raului; sunt doar cuvinte care au fost atribuite pentru a indica natura rezultatului procesului de gândire sau procesului creativ.
Gândul precede cu necesitate şi determină acţiunea; acţiunea precede şi determină condiţia.
Partea care urmează va arunca mai multă lumină asupra acestui subiect important.

1. Spiritul unui lucru este chiar acel lucru; este cu necesitate fix, neschimbat şi etern. Spiritul tău eşti tu; fără spirit ai fi nimic. Spiritul devine activ prin cunoaşterea lui şi a posibilităţilor sale.
2. Poţi avea toate bogăţiile din Regat dar dacă nu le cunoşti şi nu le foloseşti, nu au nici o valoare. La fel şi cu bogăţia spiritulala; dacă nu o cunoşti şi nu o foloseşti, nu are nici o valoare. Singura condiţie a puterii spirituale este folosirea sau cunoaşterea ei.
3. Toate marile lucruri vin prin cunoaşterea lor; sceptrul puterii este conştientizarea, iar gândul este mesagerul ei, iar acest mesager modelează constant realităţile lumii invizibile în condiţii şi circumstanţe ale lumii obiective.
4. Gândirea este adevărata activitate a vieţii. Tot timpul avem de-a face cu puterea magică a gândului şi cu conştientizarea. Ce rezultat poţi să aştepţi atât timp cât rămâi inconştient faţă de puterea care a fost plasată sub controlul tău?
5. Atât timp cât vei continua astfel, te limitezi la condiţiile superficiale şi faci din tine calul de bătaie al celor care gândesc; a celor care cunosc şi recunoasc puterea lor; a celor care ştiu că dacă nu suntem dornici să gândim, atunci trebuie să muncim şi cu cât gândim mai puţin cu atât muncim mai mult şi cu atât mai puţin vom obţine prin munca noastră.
6. Secretul puterii este perfectă înţelegere a acestor principii, forţe, metode şi combinaţii ale Minţii şi perfectă înţelegere a relaţiei noastre cu Mintea Universală. Este bine să ne amintim că acest principiu este invariabil; dacă n-ar fi aşa, nu ar fi fiabil – toate principiile rămân mereu neschimbate.
7. Aceasta stabilitate este oportunitatea noastră; tu eşti atributul ei activ, canalul activităţii sale. Universalul poate acţiona numai prin individual.
8. Când începi să observi esenţa Universalului în interiorul tău – este chiar tu – vei începe să faci lucruri; începi să simţi puterea. Este combustibilul care alimentează imaginaţia; care aprinde torţele inspiraţiei; cară conferă vitalitate gândului; care te ajută să te conectezi cu toate forţele invizibile ale Universului. Aceasta este puterea care te va ajuta să plănuieşti fără teamă şi să execuţi cu maestrie.
9. Dar înţelepciunea vine numai în Tăcere; aceasta pare să fie condiţia necesară tuturor telurilor înalte. Tu eşti o entitate a vizualizării. Imaginaţia este locul tău de mnaca. Aici trebuie vizualizat idelul tău.
10. Înţelegerea perfectă a naturii acestei puteri este condiţia primară pentru manifestarea ei; vizualizează întreaga metoda iarăşi şi iarăşi, astfel încât să o poţi folosi în orice moment când ai nevoie. Infinitatea înţelepciunii constă în a urma această metodă prin care putem avea la îndemână inspiraţia omnipotentei Minţi Universale în orice moment.
11. Putem eşua în a recunoaşte lumea interioară, excluzând-o astfel din conştiinţa noastră, dar aceasta va rămâne baza existenţei noastre; când învăţăm să o recunoaştem, nu numai în noi înşine dar în toate persoanele, evenimentele, lucrurile şi circumstanţele atunci vom fi găsit „Împărăţia cerurilor” despre care ni s-a spus că se afla în noi.
12. Eşecurile noastre sunt rezultatul operării a exact aceluisai principiu; principiul rămâne mereu neschimbat, operarea sa este exactă, nu există nici o deviaţie. Dacă gândim lipsa, limitare, discordie vom găsi fructele acestora în mâinile noastre; dacă ne gândim la sărăcie, nefericire sau boala, mesagerii gândului vor atrage tot felul de gânduri asemănătoare iar rezultatul va fi cert. Dacă ne e frică de o calamitate, vom spune că Iov: „Lucrul de care mi-a fost teamă a venit asupra mea”; dacă avem gânduri neplăcute sau ignorante, vom atrage asupra noastră rezultatul ignoranţei noastre.
13. Această putere a gândului, corect înţeleasă şi folosită, este cea mai mare instrument de ususrare a municii, vreodată visat, dar dacă nu este corect înţeles sau este incorect folosit, rezultatul va fi foarte probabil dezastruos, aşa cum am văzut deja. Cu ajutorul acestei puteri poţi întreprinde cu încredere lucrurile care păreau imposibile, pentru că această putere este secretul inspiraţiei, al geniului.
14. Să devii inspirat înseamnă să te abaţi de la cărarea bătută, să mergi în afara potecii, pentru că rezultatele extraordinare necesită mijloace extraordinare. Când ajungem să recunoaştem Unitatea tuturor lucrurilor şi a faptului că sursa tuturor puterilor se afla în interior, atunci am atins sursa inspiraţiei.
15. Inspiraţia este arta realizării de sine; arta ajustării minţii individuale, arta de a te îmbiba cu Mintea Universală; arta de a ataşa mecanismul potrivit, sursei tuturor puterilor; arta diferenţierii faraformei în formă; arta de a deveni canalul pentru fluxul Înţelepciunii Infinite; arta vizualizării perfecţiunii; arta de a realiza omniprezenta Omnipotentei.
16. Înţelegerea şi aprecierea faptului că puterea infinită a omniprezentei este infinită atât în mic cât şi în mare, ne va ajuta să absorbim esenţă sa; înţelegând mai departe faptul că această putere este spirit, deci invizibil, ne va ajuta să îi apreciem prezenta în toate punctele în acelaşi timp.
17. Înţelegerea acestor lucruri, la nivel intelectual şi apoi emoţional, ne ajută să ne scufundăm adânc în oceanul acestri puteri infinite. Înţelegerea la nivel intelectual numai, nu ne estede nici un ajutor; emoţiile trebuie puse în acţiune; gândul fără emoţie este rece. Combinaţia necesară este gând şi sentiment.
18. Inspiraţia vine din interior. Tăcerea este necesară, simţurile trebuie să fie nemişcate, muşchii relaxaţi, repausul cultivat. Când ai ajuns, astfel, în posesia unui sens al echilibrului şi al puterii, atunci vei fi pregătit să primeşti informaţia sau inspiraţia sau înţelepciunea necesare pentru dezvoltarea scopului tău.
19. Nu confunda aceste metode cu acelea ale clarvăzătorilor; nu au nimic în comun. Inspiraţia este arta de a primi şi este pentru tot ceea ce e mai bun în viaţă; scopul tău în viaţă este să înţelegi şi să comanzi aceste forţe invizibile, în loc să le laşi pe ele să te comande pe tine; inspiraţia implica putere; să înţelegi şi să aplici metodele inspiraţiei insemana să devii superman.
20. Putem avea o viaţă din ce în ce mai abundenţă, de fiecare dată când respirăm, dacă alegem conştient să respirăm cu această intenţie. DACĂ este o condiţie foarte importantă în acest caz; intenţia guvernează atenţia, iar fără atenţie poţi să-ţi asiguri numai rezultatele banale pe care oricare altul şi le poate asigura; în concluzie, resursele sunt egale cu cererea.
21. Pentru a-şi asigura multe resurse, cererea ta trebuie să crească şi pe măsură ce vei creşte conştient cerererea, resursele vor urma. Te vei găsi în mijlocul unor din ce în ce mai mari resurse de viaţă, energie şi vitalitate.
22. Motivul nu este greu de înţeles dar este unul dintre misterele vitale ale vieţii care nu par a fi general apreciate. Dacă reuşeşti să ţi-o însuşeşti, vei vedea că este una dintre cele mai măreţe realităţi ale vieţii.
23. Ni s-a spus că: „În el trăim, ne mişcăm şi ne ducem zilele” şi ni să mai spus că „El” este spirit, şi că „El” este Iubire, astfel încât de fiecare dată când respirăm, respirăm această viaţă, dragoste şi spirit. Aceasta este Energia Pranica sau Eterul Pranic. Nu putem exista nici un moment fără acesta. Este Energia Cosmică; este Viaţa Plexului Solar.
24.De fiecare dată când respirăm ne umplem plămânii cu aer şi în acelaşi timp ne vitalizam corpul cu acest Eter Pranic care este Viaţa însăşi, astfel avem oportunitatea să ne conectăm contient cu Toată Viaţa, Toată Inteligenţa şi Toată Substanţă.
25. Cunoaşterea relaţiei şi uniunii tale cu acest Principiu care guvernează Universul şi metodă simplă prin care poţi să te identifici conştient cu el, îţi conferă o înţelegere ştiinţifică a legii prin care te poţi elibera de boală, lipsă sau limitare de orice tip. De fapt, te ajută să inspiri „suflarea vieţii” în nările tale.
26. Aceasta „suflare a vieţii” este o realitate superconstienta. Este esenţa lui „sunt”. Este Fiinţa sau Substanţa Universală pură, iar uniunea nosatra conştientă cu ea ne ajută să o localizăm şi astfel să exersăm puterile creative ale acestei energii creative.
27. Gândul este o vibraţie creativă, iar calitatea condiţiilor create vor depinde de calitatea gândurilor noastre, pentru că nu putem exprima puteri pe care nu le posedăm. Trebuie să „fim” înainte de a „face” şi putem „face” numai ceea ce este o extensie a ceea ce „suntem”, astfel ce vom face coincide cu necesitate cu ceea ce suntem, iar ceea ce suntem depinde de ceea ce gândim. De fiecare dată când gândeşti, porneşti un lanţ de cauzalitate care va crea condiţii în strictă concordanţă cu calitatea gândului original. Gândul care este în armonie cu Mintea Universală va rezulta în rezultate corespunzătoare. Gândul care este destructiv sau discordant va produce rezultate corespunzătoare. Poţi folosi gânduri constructiv sau destructiv, dar legea imuabilă nu-ţi va permite să plantezi un gând de un anumit fel şi să culegi fructele de un alt fel. Eşti liber să foloseşti această minunată putere creativă cum doreşti, dar trebuie să accepţi consecinţele.
28. Acesta este pericolul a ceea ce numim Puterea Voinţă. Sunt unii care cred că prin forţa voinţei pot să constrângă acesta lege; că pot să semene sămânţă de un fel şi prin Putere Voinţei să obţină fructul altei seminţe, dar principiul fundamental al puterii creative se afla în Universal şi deci ideea de a forţa să se supună dorinţelor noastre prin puterea individuală este un concept răsturnat care poate apărea fiind de succes pentru o perioadă, dar în cele din urmă este soldat eşecului pentru că este antagonic puterii pe care vrea să o folosească.
29. Este de fapt individualul care încearcă să supună Universalul, finitul în conflict cu Infinitul. Starea noastră permanentă de bine va fi cel mai bine păstrată printr-o cooperare conştientă cu mişcarea continuă, spre înainte, a Marelui Întreg.
30. Pentru exerciţiul din această săptămână, cauta Liniştea şi concentrează-te asupra faptului că „în el trăim, ne mişcăm şi ne ducem existenţa” este literal ştiinţific exact! Tu eşti pentru că El Este, iar dacă El este Omniprezent, atunci El se afla în tine. Dacă el este tot şi toate, tu eşti în El! Dacă El este Spririt iar tu eşti făcut „după chipul şi asemănarea sa”, atunci singura diferenţă între Spiritul său şi spiritul tău este doar de grad, partea trebuie să fie de acelaşi tip şi calitate cu întregul. Când ajungi să realizezi aceasta cu claritate, vei fi găsit secretul puterii creative a gândului, vei fi găsit originea atât a binelui cât şi a raului, vei fi găsit secretul minunatei puteri de concentrare, vei fi găsit cheia soluţiilor fiecărei probleme fie ea fizică, financiară sau de mediu.
„Puterea de a gândi continuu, adânc şi clar este un inamic declarat şi mortal al greşelilor, gafelor, superstiţiilor, teoriilor neştiinţifice, credinţelor iraţionale, entuziasmului iraţional, fanatismului”. – Haddock

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

1. Întrebare: De ce anume depinde puterea?
Răspuns: De recunoaşterea şi folosirea ei.
2. Întrebare: Ce înseamnă recunoaştere?
Răspuns: Înseamnă conştientizare.
3. Întrebare: Cum devenim conştienţi de putere?
Răspuns: Prin gândire.
4. Întrebare: Care este atunci adevărata activitate a vieţii?
Răspuns: Gândirea ştiinţifică corectă.
5. Întrebare: Ce înseamnă gândire ştiinţifică corectă?
Răspuns: Abilitatea de a ajusta procesul nostru de gândire voinţei Universalului. Cu alte cuvinte, a coopera cu legile Naturii.
6. Întrebare: Cum se realizează aceasta?
Răspuns: Asigurându-ne o înţelegere perfectă a principiului, forţelor, metodelor şi combinaţiilor minţii.
7. Întrebare: Ce este Mintea Univerala?
Răspuns: Faptul de bază al întregii existenţe.
8. Întrebare: Care este cauza lipsei, limitării, bolii şi discordiei?
Răspuns: Se datorează operării excat a aceleiaşi legi, care funcţionează fără încetare şi aduce continuu condiţiile corespunzătoare gândului în care îşi au originea şi care le-a creat.
9. Întrebare: Ce este inspiraţia?
Răspuns: Arta realizării omniprezentei Omniscientei.
10. Întrebare: De ce anume depind condiţiile pe care le întâlnim?
Răspuns: Depind de calitatea gândului. Deoarece ceea ce facem depinde de ceea ce suntem şi ceea ce suntem depinde de cea ce gândim.