joi, 9 august 2018

Efectul de piramida


Omul si cosmosul
Fenomenul cel mai ciudat si totodata cel mai funest care a avut loc in evolutia omenirii este, dupa parerea mea, pierderea legaturii dintre Pamant si celelalte planete. inconjuratoare. Poate este un fel de tribut pe care a trebuit sa‑l platim pentru dezvoltarea capacitatilor noastre intelectuale. Dezvoltarea intelectului nostru s-a facut in detrimentul perceptiilor intuitive.
Cognitivul a capatat o importanta crescanda si, datorita acestui fapt, stapanim materia. Intuitia noastra a ajuns in prezent atat de scazuta incat pana si o vaca ce paste ne este, la acest capitol, superioara. Vaca etichetata in mod nechibzuit de noi ca fiind proasta, stie instinctiv, cu o certitudine indubitabila, care ierburi anume ii sunt prielnice. Iar cand vaca nu reuseste sa gaseasca pe pajiste ierburile necesare, nimicite de omul rational care le socoate simple buruieni, bietul animal isi risca viata, varandu-si gatul printre sirurile de sarma ghimpata, spre a ajunge, dincolo de marginea poienii in care se afla, la mult cautata iarba. Mai este oare omul in stare sa gaseasca, asemenea vacii, iarba potrivita? si mai rau: stie el oare ca exista buruieni cu proprietati tamaduitoare? Daca isi mai aminteste inca, atunci trebuie sa caute o carte cu fotografia si descrierea plantei, si sa ajunga, pe cale rationala dar foarte ocolita, la acelasi rezultat ca vaca. Ne putem pune intrebarea daca nu cumva trebuie sa ne intoarcem la nivelul vacii pentru a regasi legatura cu cosmosul? Raspunsul este clar: fiecare forma de existenta trebuie sa parcuga dezvoltarea care ii este harazita si fiecare este obligata sa-si desavarseasca evolutia.
In evolutia umana a fost necesara dezvoltarea intelectului pentru ca numai in acest fel putea sa apara constiinta eului. Astfel, omul a fost pus in situatia de a patrunde pe deplin in materie, ceea ce in ultima instanta era chiar menirea sa. Potrivit unor anumite teorii, printre care se numara si cele ale lui Rudolf Steiner, intemeietorul gandirii antropozofice, omul provine din spirit. Pentru continuarea evoutiei sale omul a trebuit sa coboare la stadiul de pulbere, sa accepte limitele acesteia, pentru ca apoi, luptand impotriva materiei, sa se poata ridica la un nivel spiritual superior. Bineinteles ca este vorba de o evolutie care se intinde pe o perioada de miliarde de ani.
Pe scara acestei uriase evolutii, am ajuns in prezent in punctul cel mai de jos al materiei. Daca dezvoltarea noastra in aceasta directie este in mod vizibil atat de necesara, de ce am numit-o eu „funesta" la inceputul acestui capitol? Se pare ca nu omul stapaneste materia, ci materia pe om. Pentru ca omul constientizeaza doar lumea materiala inconjuratoare, el ajunge sa o considere unica existenta si, consecutiv, si cea mai importanta. Datorita acestei imprejurari lacomia lui a crescut si el a incercat din ce in ce mai mult sa organizeze lumea dupa regulile propriei sale minti si dupa bunul sau plac.
Vrand sa posede cat mai multa materie, el se va considera ca om cu atat mai valoros cu cat proprietatea acumulata va fi mai mare. Tot mai multi oameni ajung sa impartaseasca aceasta convingere, ceea ce duce inevitabil la tot felul de conflicte. Din acest motiv a fost necesara emiterea de legi in vederea reinstaurarii ordinii. Pentru garantarea respectarii lor s-au creat alte institutii si tot asa mai departe. intamplarile situate la nivel individual se regasesc in aceeasi masura, pe scara generala, la nivelul grupului de oameni si chiar la nivelul popoarelor, caci microcosmosul reflecta macrocosmosul. Acest lucru rezulta din faptul ca omul dispune in mod liber de propria sa vointa. De aceea el trebuie sa poarte intreaga raspundere pentru actiunile si produsele gandurilor si bolilor sale.

extras dupa cartea :Efectul de piramida a lui Paul Liekens... www.esoterism.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu