miercuri, 31 octombrie 2018

Reincarnarea si spiritul

Gnosticii credeau in reincarnare



Dupa cum se stie, Evanghelia dupa Ioan este impregnata cu gnosticism, iar printre Parintii Bisericii se numara remarcabili gnostici: in primul rand Origene, dar si Clement din Alexandria, ori Sfantul Ieremia. Toti acestia au fost convinsi ca spiritul se reincarneaza, teorie antica a umanitatii, intalnita la egipteni, indoeuropeni si in aproape toate marile doctrine ezoterice. Abia in anul 325 d.Hr. a inceput o ampla actiune de “purificare” a doctrinei crestine. Imparatul Constantin cel Mare, impreuna cu mama sa, Elena, scot din Noul Testament orice referinta la ideea reincarnarii. Iar al doilea Consiliu din Constantinopol le valideaza definitiv initiativa in 553 d.Hr., declarand reincarnarea drept erezie.
Desi argumentele folosite atunci erau de nivel metafizic, se pare ca un considerent foarte practic a primat: reincarnarea presupune salvarea tuturor, fie credinciosi, fie necredinciosi. Avand sansa unei noi vieti, spiritul se poate perfectiona in viitor, adica intr-o alta viata, indiferent de ceea ce face el acum. Asadar, macar teoretic, spiritul nu poate fi condamnat irevocabil, nici nu poate fi anatemizat, exceptand situatia unui pact cu Diavolul. Biserica Militanta nu are cum sa-l constranga la dreapta credinta si nici nu-l poate infricosa cu pedeapsa absoluta a iadului. Ceea ce a fost considerat intolerabil. Astfel, reincarnarea devenea erezie.




Simboluri




Putini au inteles sau inteleg mesajul lui Iisus Hristos. El anunta ferm existenta vietii de dupa moarte, anunta o Judecata, precum si o reincarnare (unica si finala) a dreptilor, numita Inviere. In ce priveste Iadul, daca tinem cont de patimile christice, rezulta ca acesta ar putea deveni insusi Pamantul, adica viata in corp fizic, supusa nedreptatii, bolii, nevoilor si suferintei. Intoarcerea pe Pamant este o pedeapsa, o indepartare de Imparatia Cerurilor. In memorabilele versete ale invietii lui Lazar, Iisus afirma la un moment dat, adresandu-se Martei: “Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai/ Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.” (Ioan, 11; 25-26). Astfel, e limpede ca doctrina crestina pune pret pe spirit si pe viata eterna.
Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte, Vedele (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanishade, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare. In Upanishade, identificarea Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decat daca Sinele incheie ciclul infernal al existentei (samsara), adica sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe Pamant si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu este vorba aici despre o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decat trupul, pana ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. Prin Bakhti (curent de devotiune) se insista asupra harului divin ca unic mod de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor. Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare. Ideea de reincarnare, sub diferite forme si legi, a mai fost analizata si promovata si in culte ori curente ca Buddhismul, filosofia moderna si spiritismul precum si in randul rozicrucienilor si al antropozofilor.
Desi in prezent conceptul este mai degraba unul desuet, aceasta nu inseamna ca reincarnarea a disparut din peisaj. Ea se mentine, cel putin in credintele si istoriile oamenilor. Si exista chiar si unele relatari in acest sens- care, fireste, pot fi cu usurinta contestate – cuprinse in documente de specialitate. Destul de recent, autorii Peter si Mary Harrison au publicat o carte intitulata “The Children That Time Forgot” (Copiii pe care timpul i-a uitat), in care au strans o serie de dovezi extrem de interesante privind cazuri tipice de “reincarnari spiritiste”, dintre care cel putin cateva merita mentionate.


Mandy



Englezoaica Gillian divortase in urma unei puternice traume morale. Cea de-a doua fiica a sa, Mandy, murise imediat dupa nastere din pricina unei grave deficiente cardiace. Sfatuita de toti, Gillian a facut efortul de a-si uita complet trecutul: s-a mutat in alta localitate si s-a recasatorit in curand cu un anume George Seabrook. Au avut patru copii: Wendy, Sean, John si o fetita, nascuta in 1972, pe care au botezat-o Mandy (fiindca semana mult cu prima Mandy). Cativa ani mai tarziu, familia Seabrook face o excursie la tara, trecand intamplator prin localitatea Hunslet, acolo unde se afla mormantul lui Mandy I. Din acest moment incepe straniul: “Priveste, mami!”, striga Mandy aratand cimitirul cu degetul. “Acolo m-ai ingropat si era sa cazi lesinata pe sicriul meu!” Parintii n-au reusit sa scoata niciun cuvant. Muti, se priveau amandoi cu groaza. “Fraza lui Mandy m-a cutremurat pana in maduva oaselor”, isi aminteste Gillian, in timp ce George marturisea ca se simtea ca pe scaunul electric. Bineinteles, nimeni nu-i povestise micutei Mandy nimic despre prima intamplare, despre cimitir sau despre ceva in legaturea cu aceasta. Dar ea a dat si alte amanunte, unele mai curioase decat altele: a pomenit o mica bratara de argint cu brelocuri si o inscriptie, care ii fusese pusa in sicriu.
Intr-adevar, Mandy I fusese ingropata cu bratara sa, cadoul de la unul din unchi, un anume Patrick, pe care Mandy II nu-l vazuse niciodata. De altminteri, ea si-a amintit inscriptia: “Pentru scumpa mea Mandy, unchiul Patrick.” Aceasta fetita va relata si alte detalii de la inmormantare, cateva necunoscute mamei, dar adeverite dupa investigatii. Ea semana ca doua picaturi de apa cu prima Mandy si era convinsa ca s-a reincarnat. La 12 ani facea urmatoarea declaratie: “Imi amintesc ca am mai fost o data Mandy. Fiindca toata lumea era atunci destul de trista din pricina bolii mele, am revenit, ca prietenii mei sa nu mai planga.” Totusi, Mandy II dovedea si certe capacitati de clarviziune. Astfel, ea l-a interpelat intr-o zi pe tatal sau in legatura cu un anume Stevie, care era fericit acum pentru ca putea sa mearga.
Or, George Seabrook avusese un baiat, dintr-o casnicie anterioara, numit Stephen si alintat Stevie. Acesta fusese handicapat, cu ambele picioare paralizate si murise de mult. El era un subiect tabu: George n-a pomenit nimanui din noua sa familie despre acest copil. Darul clarviziunii, foarte manifestat la Mandy II, este esential si in el se poate gasi explicatia uluitoarei ei aptitudini.




Simon Brown



Intr-un alt caz, la varsta de 5 ani, Simon Brown isi va uimi mama, declarandu-i cu seriozitate: “Mami, eu nu traiesc acum pentru prima oara. Inainte locuiam pe o nava mare, plina de panze si corzi. Dar am cazut in apa, cu capul in jos, si m-am inecat.” Totusi, mama, Susan Brown, isi va reveni rapid din mirare, decretand ca micutul visase urat. Dupa catva timp, Simon reia povestea, adaugand ca apa era foarte murdara si ca se inecase impreuna cu cainele sau, de care nu s-ar fi despartit niciodata. Ulterior, intr-un moment de neatentie, baiatul scapa un borcan de dulceata care se face tandari sub ochii mamei. Inspaimantat, striga: “Aoleu! Sper ca n-o sa fiu de corvoada!” Cuvantul “corvoada” va produce o revolutie in familia Brown. Nimeni nu-l cunostea. Micutul Simon explica: era o pedeapsa aplicata marinarilor care greseau. Consta in munca fortata si reducerea ratiei de alcool si alimente.
Uimirea parintilor creste; copilul le relateaza cu amanunte viata de zi cu zi pe un velier (sustinea ca fusese pe o nava cu trei catarge). Intr-o zi soseste din Australia Peter Rawlings, prieten cu Greg Brown, tatal lui Simon. Acesta era marinar; el confirma toate spusele baiatului, inclusiv chestiunea corvoadei. De atunci familia Brown isi modifica radical convingerile privind fenomenul reincarnarii. Iata ce declara Susan: “Simon nu cunoaste pe nimeni care sa fie initiat in materie de jargon maritim. Cunostintele sale sunt vaste si foarte complexe; noi am ajuns la concluzia ca trebuie sa fi fost marinar inainte.” Iata acum opiniile lui Greg: “Stie mult mai multe lucruri decat mine, vasele cu panze n-au secrete pentru el. Cunoaste numele diferitelor panze, ale diferitelor cordaje. Mi-a explicat semnificatia arborelui artimon si care era rolul acestuia pe o nava cu trei catarge. Credeam ca inecul e o chestie dramatica. Faptul ca a murit deja o data nu il sperie deloc. Singurul lucru care il deranjeaza este murdaria apei in care s-a inecat! De parca asta ar schimba ceva.”
In legatura cu momentul inecului, Simon insusi relateaza urmatoarele: “O ceata imi acoperea ochii pe masura ce coboram catre adancuri. In jurul meu era multa liniste. Am vazut ca si cainele era langa mine. Nu stiu unde ne aflam, dar totul devenise mai limpede. Ma simteam obosit si pana la urma am adormit.” Cand s-a trezit, se numea Simon Brown, fiu al lui Susan si al lui Greg. Cazul Simon Brown este foarte interesant mai ales prin convingerea personajelor implicate ca baiatul poseda cunostinte pe care nimeni din anturajul sau nu le are. O asemenea situatie ar elimina posibilitatea clarviziunii. Dar, iata, apare acel Peter Rawlings, prieten bun al lui Greg Brown si marinar in marina comerciala. Existenta lui Rawlings trebuie neaparat retinuta, caci aici se reintoarce ipoteza clarviziunii.



Carl Edon



La noua ani, Carl Edon, copil englez din Middlesborough, sustinea infocat ca fusese pilot al Luftwaffe, in al doilea Razboi Mondial. Intr-o zi, el se apuca sa deseneze lucruri ciudate: insigne si embleme. Mama lui, care l-a surprins, recunoaste svastica. Uimita, il ia la intrebari, iar Carl raspunde cu inocenta: Astea sunt insignele pe care le purtam pe uniforma cand eram pilot”. Carl era, intr-adevar, un ins ciudat: la cinci ani a desenat carlinga avionului “sau”. Cunostea toate instrumentele de bord, precum si rolul precis al fiecaruia. A explicat ca se inrolase in aviatie la 18 ani si a fost instruit intr-o tabara militara. Despre unele obiceiuri de acolo isi aminteste astfel: “Mergeam intr-o sala mare, unde se afla doar o fotografie imensa a lui Hitler. Defilam cu capul intors catre Hitler si mana ridicata in semn de salut.” Isi insoteste vorbele cu exemplificari concrete. E capabil sa descrie cu exactitate uniforma aviatorilor germani.
Cat priveste accidentul care l-ar fi ucis odinioara, Carl Edon are amintiri precise. Sustine ca avionul i-ar fi cazut catre o cladire, iar redresarea n-a reusit. Sub impact, aparatul a fost strivit, iar piciorul drept i-a fost smuls. Moartea a survenit in incendiul care a devorat ramasitele avionului. Dar baiatul mai are si alte “amintiri”. El stie ca a fost fiul unui anume Frtiz, un om vesel pe care l-a iubit mult: “Era un tata foarte intelegator, ma facea mereu sa rad, ma plimba prin padurea care se invecina cu casa noastra. Stia totul despre natura si imi transmitea cunostintele lui”. Din activitatile copilariei germane, Carl isi aminteste cel mai bine taierea si stivuirea lemnelor.
Trebuie observat in cazul lui Carl Edon numele german al copilului englez. S-a dovedit ca familia Edon avea puternice relatii cu mediul german. Iata declaratia Valeriei Edon, mama lui Carl: “Cumnata mea este de origine germana si tatal ei a servit ca pilot in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este oare o coincidenta faptul ca acest om a murit doborat de apararea antiaeriana engleza? La armistitiu, mama cumnatei mele a intalnit un englez si l-a luat de barbat. Cativa ani mai tarziu ei s-au stabilit in Marea Britanie, unde ea traieste si azi”. Aceasta declaratie pare a explica intregul caz. La fel cum si celelalte pot fi explicate prin cele cateva detalii cheie. Cum? Prin “prozopopeza”, termen propus in 1956 de parapsihologul Rene Sudre pentru a descrie schimbarea brusca – spontana sau provocata – a personalitatii psihologice.



... si totusi reincarnare



In anumite circumstante anormale, anumiti subiecti isi abandoneaza brusc personalitatea obisnuita si dobandesc o personalitate total diferita. Memoria le dispare, caracterul lor se transforma; ei au nume, idei si tendinte diferite. Noua persoana o poate cunoaste pe cea veche, dar vorbeste despre ea ca despre cineva strain, uneori ca despre un dusman. Aceasta alterare poate aparea spontan sau poate fi sugerata. Ea poate dura cateva momente sau ani intregi si nu este deloc vorba de o simulare, ci de un fenomen perfect autentic, cunoscut inca din Antichitate. Cunoscand aceste lucruri, este greu de spus cu exactitate ce fel de fenomen s-a manifestat in cele trei cazuri de pretinsa reincarnare mentionate anterior.
Reincarnarea in sine este o ipoteza ce nu trebuie exclusa din chestiune, in cel putin una dintre cele trei situatii ea putand fi explicatia valabila a celor petrecute. Insa capacitatile de clarviziune ale copiilor precum si aceasta posibilitate a convingerii unei persoane ca este altcineva decat in realitate, sunt premise solide, care atesta oricum manifestari de ordin paranormal, dar combat macar partial teoria reincarnarii.
Considerata ca invatatura spirituala, reincarnarea presupune existenta unei memorii a sufletului in care sunt incluse lectii pe care le avem de invatat in fiecare viata, cu scopul de a evolua. Un mijloc de a patrunde in memoria abisala este regresia hipnotica prin care putem accede la continutul vietilor anterioare. Poate singura dovada de necontestat a existentei reincarnarii este xenoglosia, vorbirea intr-o limba straina, necunoscuta subiectului. Se cunosc numeroase cazuri in care subiectii, sub hipnoza, vorbesc si chiar converseaza in limbi straine, unii dintre ei avand, in stare naturala, mari carente de cultura care fac imposibila cunoasterea unei limbi straine pe care, insa, in regresia hipnotica o cunosc la perfectie. Indubitabil, xenoglosia este legata de amintiri dintr-o viata anterioara. Tot astfel, starea de "deja vu", dar si unele "amintiri" dintr-o viata anterioara spontane ale copiilor. Cu toate acestea, astazi putini mai cred in memoria sufletului si este de mirare ca se admite mostenirea genetica a trasaturilor fizice si de caracter, dar se refuza recunoasterea mostenirii karmice, ADN-ul nostru spiritual.


sursa: www.esoterism.ro

marți, 30 octombrie 2018

Cugetările lui Socrate

„Cunoaşte-te pe tine însuţi.”
„Ca să te găseşti pe tine, gândeşte tu însuţi.”
„Lasă-l pe cel care ar vrea să transforme lumea mai întâi să se transforme pe sine.”
„Nu pot învăţa nimic pe nimeni. Pot doar să-l fac să gândească.”
„A te întreba este începutul înţelepciunii.”
„În copilărie fii modest, la adolescenţă fii temperat, când eşti adult fii corect şi la bătrâneţe fii prudent.”
„Cel care nu este mulţumit cu ce are nu va fi mulţumit cu ceea ce şi-ar dori să aibă.”
„Există doar un singur lucru bun – cunoaşterea şi un singur lucru rău – ignoranţa.”
„Natura ne-a dat două urechi, doi ochi, dar numai o singură limbă – astfel că, în final, ar trebui să auzim şi să vedem mai mult decât să vorbim.”
„Cuvintele false nu sunt doar rele în sine, ci infectează sufletul cu răutate.”
„Cea mai aprinsă dragoste are cel mai rece sfârşit.”
„Din cele mai arzătoare dorinţe adesea apar cele mai distrugătoare duşmănii.”
„Cea mai simplă şi sigură cale de a trăi onorabil în această lume este să fii cu adevărat ceea ce pari a fi şi, dacă observăm, vom descoperi că toate virtuţile omeneşti cresc şi se întăresc singure practicându-le.”
„Foloseşte-ţi timpul în a te îmbunătăţi pe tine însuţi prin scrierile altor persoane, pentru ca astfel să câştigi uşor ceea ce alţii au trudit pentru a afla.”
„Nu uita că nicio condiţie umană nu este stabilă, aşa că evită să fii exaltat când eşti prosper sau să fii depresiv când dai de adversitate.”
„Cel mai bogat este cel care este mulţumit cu cel mai puţin, pentru că mulţumirea este bogăţia naturii. Mulţumirea este bogăţia naturală, luxul este sărăcia artificială.”
„Oamenii nesemnificativi trăiesc doar ca să mănânce şi să bea, oamenii valoroşi mănâncă şi beau doar ca să trăiască.”
„Nu fac decât să încerc să vă conving pe toţi, bătrâni şi tineri de asemenea, să nu vă ataşaţi de interesul pentru persoana sau avuţiile voastre, ci cel mai mult să vă pese de îmbunătăţirea profundă a sufletului vostru. Vă spun că virtutea nu este dată de bani, dar din virtute vin banii şi toate celelalte proprietăţi ale omului, cele publice cât şi cele private.
Asta este ceea ce vă învăţ, iar dacă asta este doctrina care corupe tineretul, sunt o persoană dăunătoare.”
„Cel care a fost nedreptăţit nu ar trebui să întoarcă nedreptatea, pentru că în nicio circumstanţă nu poate fi echitabil să faci o nedreptate. Şi nu este echitabil să întorci o nedreptate sau să faci rău vreunui om oricât de mult am fi suferit din cauza lui.”
„Important cu adevărat nu este să trăieşti, ci să trăieşti bine. Şi să trăieşti bine ar însemna, alături de multe lucruri de care să te bucuri în viaţă, să trăieşti potrivit principiilor tale.”
„Dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, suferi. Dacă obţii ceea ce nu îţi doreşti, suferi. Chiar şi când obţii exact ce îţi doreşti, tot suferi, pentru că nu îl poţi avea pentru totdeauna. Mintea ta îţi face situaţia dificilă. Vrea să nu fie constrânsă de schimbare, de durere, de obligaţiile faţă de viaţă sau moarte. Dar schimbarea este o lege şi oricât de mult ar pretinde altfel (mintea - n.r.), această realitate nu se va schimba.”
„A şti înseamnă să ştii că nu ştii nimic. Acesta e înţelesul adevăratei cunoaşteri. Adevarata înţelepciune apare la fiecare dintre noi atunci când realizăm cât de puţin înţelegem despre viaţă, despre noi înşine şi despre lumea din jurul nostru.”
„Ei bine, sunt categoric mai înţelept decât acest om. Este foarte probabil ca niciunul dintre noi să nu aibă vreo cunoştinţă cu care să se fălească; dar el crede că ştie ceva ce de fapt nu ştie, în timp ce eu sunt destul de conştient de ignoranţa mea. Se pare că sunt mai înţelept decât el în această mică măsură, pentru că nu cred că ştiu ceea ce nu ştiu.”
„Nu sunt nici atenian, nici grec, ci un cetăţean al lumii întregi.”
„Războaiele, revoluţiile şi luptele sunt datorate numai şi numai trupului şi dorinţelor sale. Toate războaiele sunt întreprinse pentru dobândirea bogăţiei, iar motivul pentru care vrem să dobândim bogăţia este trupul, deoarece suntem sclavi în folosul lui.”
„Niciun om nu-şi însuşeşte o îndeletnicire pe care nu a învăţat-o, nici cea mai jalnică; cu toate acestea toţi se consideră suficient de calificaţi pentru cea mai dificilă dintre toate îndeletnicirile, aceea de a guverna.”
„Cea mai apropiată cale către glorie este să faci tot posibilul să fii ceea ce îţi doreşti să fii considerat că eşti.”
„Comicul şi tragicul stau inseparabil de aproape, precum lumina şi umbra.”
„Cu cât avem mai puţine dorinţe, cu atât ne asemănăm mai mult Zeilor.”
„Sufletele tuturor oamenilor sunt nemuritoare, dar sufletele persoanelor drepte sunt nemuritoare şi divine.”
„Ora despărţirii a sosit şi fiecare o ia pe drumul său. Eu o să mor, iar tu o să trăieşti. Ce este mai bine? Numai Dumnezeu ştie.”
„A ne fi teamă de moarte, prieteni, înseamnă doar că ne considerăm înţelepţi, fără să fim înţelepţi: înseamnă să credem că ştim ceea ce nu ştim. Moartea ar putea să fie cel mai bun lucru pe care îl experimentează oamenii, dar ei se tem de ea ca şi cum ar şti foarte bine că este cel mai rău dintre rele. Şi nu reprezintă acest lucru nimic altceva decât ignoranţa ruşinoasă de a crede că ştim ceea ce nu ştim de fapt.”
„Moartea poate fi cea mai minunată dintre toate binecuvântările omeneşti.”
„Rugăciunile noastre ar trebui să fie pentru binecuvântări în general, pentru că Dumnezeu ştie cel mai bine ce e bun pentru noi.”
„Mă rog Ţie, Doamne, să pot fi frumos pe dinăuntru.”

joi, 25 octombrie 2018

Ce a prezis futurologul Alvin Toffler

Nu cred foarte mult in preziceri, asta din cauza ca fiecare din noi isi poate construi propriul sau destin. Iar daca nu ma credeti, uitati-va va rog la prezicerile Babei Vanga sau a lui Nostradamus si pliatile pe realitate si vedeti... s-au intamplat? De fapt, cred ca acesti indivizi puteau prezice lumea pe care ei o vedeau si la care erau conectati (fiecare din noi traieste intr-o "lume" proprie care se intersecteaza cu "lumile" create de cei din jur, toate acestea formeaza o Constiinta), dar nu si lumea noastra. Totusi, cred ca anumite minti luminate pot vedea viitorul, dar la modul general. Un viitor pe care il interpreteaza citind trendurile societatii.
Un asemenea prezicator, sau mai bine zis vizionar, a fost futurologul american Alvin Toffler. Acesta a decedat recent la Los Angeles, la varsta de 87 de ani. Toffler a scris mai multe carti in care practic a prezis viitorul. Astfel in cartea sa "Socul viitorului", publicata in 1970, Toffler a prezis corect mai multe evoluții economice și tehnologice, cum ar fi clonarea, accelerarea transmiterii informațiilor și apariția căsătoriilor gay. De asemenea, el a popularizat expresia ”information overload” (sau ”infobesity” şi ”infoxication”), care poate fi tradusă prin sintagma ”exces de informaţie” şi se referă la dificultatea oamenilor de a putea să înţeleagă o chestiune şi de a lua decizii corecte, din cauza prezenţei unei cantităţi prea mari de informaţii.
Prezicerile sale nu s-au terminat aici si in 2010 acesta pus pe foaie din nou o serie de dezvaluiri despre viitor. Conform www.hotnews.ro Toffler a prevazut urmatoarele:
  • Africa de Sud va beneficia de o crestere economica sustinuta, in timp ce Orientul Apropiat va deveni “un amestec de religii, miscari religioase si etnii”, se afirma in studiul realizat de Toffler Associates, un cabinet de consultanta infiintat de scriitorul si futurologul american de succes Alvin Toffler, autorul celebrului roman “Socul viitorului”, publicat in 1970.
  • Stiinta si tehnologia se vor dezvolta intr-un ritm atat de rapid, incat cei mai multi oameni nu vor putea sa “digere” acest aflux de informatii si vor fi tentati sa se “deconecteze” de la acest ritm de viata mult prea trepidant.
  • Un numar tot mai mare de oameni isi vor cultiva propriile legume si isi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai putin de marii producatori si distribuitori din industria alimentara.
  • Internetul de mare viteza va deveni o veritabila norma in domeniu, iar videoconferintele, devenite deja o practica curenta in zilele noastre, le vor permite angajatilor din viitor sa nu mai mearga la birou si sa lucreze din orice colt din lume.
  • Doar cateva tari vor mai fi considerate in viitor “state politienesti” – in principal Coreea de Nord si Iran.
  • China isi va consolida statutul de putere economica majora, se va alia cu Brazilia si cu India pentru a influenta ratele de schimb ale monedelor, dar si cu Venezuela si cu cateva state africane pentru a-si asigura necesarul energetic.
  • Statele Unite ale Americii vor depinde de China pentru a se aproviziona cu sapte metale rare, indispensabile pentru fabricarea unor bunuri de larg consum, dar si a unor dispozitive si produse specifice, precum radarele, armamentul, instalatiile eoliene si automobilele hibrid.
  • Dezvoltarea unor forme alternative de energie va crea “perdanti intr-o lume post-hidrocarburi”, precum Arabia Saudita, Iran, Irak, cateva state din zona Golfului Persic, dar si Rusia si Venezuela.
  • Crestinismul se va extinde in tarile din emisfera sudica, iar musulmanii vor emigra in numar mare catre tarile din Occident.
  • Schimbarile climatice vor genera o serie de conflicte, iar topirea ghetarilor va conduce la descoperirea unor noi zacaminte minerale si petroliere. Cresterea nivelului apelor marilor si oceanelor va provoca o deplasare masiva a populatiei din zonele de coasta.
  • Fenomenul de imbatranire a populatiei va conduce la cresterea de patru ori pe plan mondial a cheltuielilor totale cu pensiile si cu ingrijirile acordate persoanelor in varsta, iar sistemul american al asigurarilor de sanatate va inceta sa existe in forma sa actuala.
  • Rapiditatea cu care vor fi transmise informatiile va determina omenirea sa intre in era “petabyte-ului”, o unitate de masura, de stocare si de putere informatica superioara deja mult uzitatului gigabyte.

marți, 23 octombrie 2018

Forța sexuală – prost stăpânită, închide accesul la lumea divină

“Bărbații și femeile care își ascultă orbește impulsurile sexuale nu știu la ce pericole psihice se expun. Îi putem compara cu alcoolicii: vinul este un lucru bun, dar ei au abuzat de el, și iată-i acum într-o stare jalnică. Și energia sexuală este un lucru bun,dar dacă se abuzează de ea…
Cunoașteți, poate, niște persoane care duc o viață desfrânată fără să fie deranjate în activitățile lor. De fapt, senzualitatea este compatibilă cu anumite capacități intelectuale sau artistice. Dar, dacă ele vor dori să înfăptuiască într-o zi o lucrare spirituală, nu vor putea, fiindcă ele au pierdut chintesențele cele mai prețioase. De altfel, ele nu vor mai avea nici dorința de a se înălța: albinele care s-au îndopat cu miere sunt prea grele ca să mai zboare. La fel se întâmplă cu bărbații și femeile care nu au învățat să-și stăpânească instinctele sexuale: ei nu mai pot zbura, regiunile celeste le sunt interzise…”
Omraam Mikhaël Aïvanhov

miercuri, 17 octombrie 2018

NEALE DONALD WALSCH - Citate despre viata

Da. Gratitudinea este atitudinea care schimbă totul. A fi recunoscător pentru ceva înseamnă să încetezi a-i mai rezista, să-l vezi şi să-l recunoşti ca pe un dar, chiar şi atunci când darul nu este imediat aparent.
Fii Talismanul norocos pentru toţi ceilalţi! Fă-i pe toţi cei pe care îi atingi astăzi să se simtă norocoşi că te-au întâlnit.
Dorinţa e începutul întregii creaţii. Este primul gând. Este un senti­ment grandios din suflet. Este Dumnezeu care alege ce să creeze în con­tinuare.
Pentru ca sufletul să trăiască experienţa grandorii sale, el trebuie să ştie ce înseamnă grandoarea. Şi asta nu poate s-o ştie, dacă în jurul lui nu există decât grandoare.
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti.
Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.
Iluminarea înseamnă a înţelege că nu ai unde să mergi, că nu ai nimic de făcut şi că nu trebuie să fii nimeni altcineva decât exact cel ce eşti chiar acum.
Deci, vrei ca viaţa ta “să pornească”? Începe imediat prin a-ţi imagi­na cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune care nu este în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele.
Înţelepciunea este ştiinţa de a trece cu vederea.
Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.
Marele har a lui Iisus a fost că El i-a văzut pe toţi aşa cum erau ei cu adevărat; El a refuzat să accepte aparenţele. El a refuzat să creadă ceea ce credeau alţii despre ei înşişi. El a avut întotdeauna gândirea cea mai înaltă şi întotdeauna i-a invitat şi pe ceilalţi să o aibă.
Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.
Salvarea voastră nu se află în acţiunea altuia, ci în acţiunea şi reac­ţia voastră.
Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar trebuie să vă asiguraţi că daţi ascultare adevăratelor sentimente şi nu unui model contrafăcut, construit în mintea voastră.
Rostul vieţii nu este să ajungeţi undeva, ci să vă daţi seama că deja sunteţi acolo şi că aţi fost din totdeauna. Sunteţi din totdeauna şi pentru totdeauna – în momentul creaţiei pure.
Dacă întreaga omenire v-ar urma, aţi fi mulţumiţi de drumul pe care o călăuziţi?
Dumnezeu este pretutindeni. De aceea, Dumnezeu nu este ni­căieri anume, deoarece, pentru a fi undeva anume, Dumnezeu ar tre­bui să nu fie în altă parte – ceea ce nu este posibil pentru Dumnezeu.
Grijile sunt cea mai rea formă de activitate mentală din câte există, alături de ură, care este profund autodistructivă. Grijile nu-şi au rostul. Reprezintă o energie mentală irosită.
E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste. Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. In­toleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă.
Voi nu vreţi ca tinerii voştri să tragă propriile lor concluzii. Vreţi ca ei să ajungă la aceeaşi concluzie la care aţi ajuns şi voi. Aşa îi condamnaţi să repete greşelile la care v-au dus propriile voastre concluzii.
Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.
Sentimentele tale reprezintă adevărul tău. Cel mai bine pentru tine este ceea ce e adevărat pentru tine.
Frica va distorsiona, va dispreţui, va distruge. Şi astfel, Frica va fi cel mai mare duşman al vostru.
Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă.
Bucurie, adevăr, dragoste. Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.
Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Într-un moment critic din orice relaţie umană există o singură întrebare: Ce ar face dragostea acum?
Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar.
Uneori, cel mai bun mod de a iubi pe cineva şi cel mai mare ajutor pe care i-l poţi da este de a-l lăsa în pace sau de a-i da puterea de a se ajuta singur.
Un adevărat profesor nu este cel care ştie cel mai mult, ci cel care îi face pe cei mai mulţi să ştie.

luni, 15 octombrie 2018

Eckhart Tolle - Despre karma

INTREBARE : Ai vorbit despre Prezenta si fiinta ca si chei pentru a te bucura de forma si a crea circumstante pozitive sau netede. Cum se potriveste karma in toate acestea?


E.T : Fiecare se naste intr-un anumit mediu extern. Deasemenea, fiecare se naste cu anumite predispozitii - acestea pot fi pe de o parte genetice, dar mai exista si alte lucruri. O persoana este nascuta cu anumite tipare, cu alte cuvinte. Nu trebuie sa examinam de unde vin acestea, dar important este ca o fiinta umana este nascuta intr-un anumit mediu. Acesta poate fi foarte violent sau relativ pasnic. O persoana este nascuta cu tipare interioare pe care le mosteneste. Chiar si corpul durere este o parte mostenita. Exista un intreg set de conditii care se intampla cand veniti intr-un mediu. Mediul va conditioneaza mai departe si nu exista nici o alegere implicata - acesta doar va influenteaza. Va gasiti in aceasta lume cu anumite tipare inconstiente, care au devenit conditionarea a cine este persoana. Karma, asa cum o vad eu este conditionarea inconstienta care va guverneaza viata.



Karma este partial colectiva si partial personala. Voi puteti intelege karma nu doar ca pe un subiect extern voua, o puteti intelege observandu-va pe voi si apoi, cunoasteti multe alte lucruri. Daca doriti sa intelegeti karma, trebuie sa va priviti pe voi insiva. Eu incep sa inteleg ce este karma atunci cand ceva apare, care nu a facut parte deloc din karma. Aici este cheia - aparitia constiintei - sau Prezenta sau trezirea spirituala, nu fac parte din karma. Aceasta este o alta dimensiune care intrerupe taramul karmic. Voi nu deveniti constienti prin acumulare, asa cum se spune cateodata in orient , "karma buna". Este in regula la acest nivel, va puteti face peretii sau mobila inchisorii voastre putin mai confortabili, dar exista ceva total dincolo de karma, care poate intra in viata voastra in orice moment. Renasterea este desigur o parte din karma. Intelesul profund al renasterii este identificarea cu forma. Nu trebuie sa credem in transmigrare , va puteti privi renasterea in propria voastra viata. De fiecare data cand va identificati cu un gand , care reprezinta forma, va nasteti in acel gand. Identitatea voastra, sensul sinelui vostru se afla in el. Aceasta este karma.



Karma voastra este identificarea inconstienta cu aceste tipare pe care le-ati mostenit - adica conditionarea. Aceasta este identificarea completa a constiintei cu tiparele conditionate. Constiinta inseamna visare, ar putea spune cineva. De aceea noi folosim cuvantul "trezire", in multe traditii spirituale. Constiinta este trezire, constiinta este in starea ca de vis, cand santeti identificati cu tiparele inconstiente. De multe ori pe zi, voi santeti renascuti intr-o reactie emotionala sau mentala , in gandurile care apar. Karma creaza, in exterior, confirmarea ca acest lucru este corect. Deci, daca va ganditi ca lumea este plina de oameni rai, veti intalni oameni rai - cu alte cuvinte, oameni inconstienti. Chiar si pe oamenii care sant la jumatatea caii intre a fi constienti si inconstienti, credinta voastra ii va impinge in inconstienta. Karma este absenta completa a Prezentei constiente. Aceasta este automata. Se joaca singura. Timpul nu va elibereaza de karma. Aceasta este o neintelegere, ca daca trece suficient timp, puteti sa va eliberati de karma. Karma renaste si se repeta. Singurul lucru care va poate elibera de karma este aparitia Prezentei. La orice punct in roata karmei, Prezenta poate aparea. Se poate intampla unui criminal in inchisoare, unui condamnat la moarte. I se poate intampla cuiva care nu a auzit niciodata de lucruri spirituale. Se poate intampla cuiva care mediteaza de 30 de ani.



Prezenta va elibereaza de karma. Nu de toata odata. Karma are o amploare enorma. Tiparele gandurilor, tiparele emotionale, tiparele de reactie. Asa cum prezenta isi face aparitia, karma se diminueaza gradual si veti experimenta o prabusire a acelor tipare. Nu aceasta conteaza atat de mult, deoarece odata ce santeti prezenti, acele tipare de gand mai pot inca aparea , dar nu mai sant atat de problematice. Acestea nu mai cauzeaza suferinta pe care au cauzat-o inainte, deoarece sant vazute in lumina constiintei. In lumina constiintei, tiparele nu va mai domina viata. Corpul durere face parte din karma , care poate fi puternic in unii si nu chiar atat de puternic in altii. Asa cum Prezenta apare, voi santeti eliberati de karma. Apoi, aveti un alt factor complet diferit care soseste in viata voastra. De exemplu, pentru ca o persoana sa devina libera fata de karma colectiva , are nevoie de o cantitate considerabila a Prezentei care sa intre. Apoi aceasta va va inlatura , fie intern sau va puteti afla altundeva. Pentru o persoana care este nascuta intr-o vasta karma colectiva este necesara Prezenta considerabila pentru ca sa nu fie atrasa in aceasta karma. Cand Hitler a venit la putere, nu multi oameni au fost capabili sa se indeparteze. Cativa au fost si au plecat. Ei au putut vedea ceea ce se intampla si au fost destul de puternici sa nu se identifice cu colectivul. A fi in stare sa va indepartati de karma colectiva cere o Prezenta considerabila - si cativa oameni au avut-o. Apoi este destinul nostru sa mergem dincolo de karma , prin a fi receptaculii pentru Prezenta. Oricine se trezeste va afla ca mai devreme sau mai tarziu vor deveni invatatori pentru altii. Ceea ce face un invatator spiritual este sa sublinieze posibilitatea trezirii si neidentificarea cu tiparele inconstiente.



Invatatorul spiritual va invata sa mergeti dincolo de karma. Acesta este functia voastra si va deveni crescanda, fie ca deveniti un invatator formal sau neformal. Trezirea spirituala si iesirea din karma reprezinta acelasi lucru. Multi oameni vor fi atrasi catre voi. Oricine trece prin procesul trezirii este deja un invatator. Predand, inseamna ca v-ati gasit pe voi insiva ascultand din spatialitate , cand cineva vorbeste sau intreaba ceva sau va spune despre problemele sale. Puteti afla ca raspunsul vine din acea tacere in care voi ascultati. Nu are sens sa spuneti :" Eu o voi invata pe aceasta persoana acum". Veti afla ca aceasta invatare este spontana. Veti ajuta oamenii sa paseasca in afara identificarii cu inconstienta , ceea ce inseamna a merge dincolo de karma. Aceasta se aplica tuturor celor care se trezesc. Asa cum ii invatati, constiinta se aliniaza cu mintea voastra. Mintea voastra este capabila sa se acordeze in profunzimile constiintei si poate fi utilizata ca un instrument. Apoi cuvintele ies afara din gura voastra.



Exista, in final, doar un singur invatator, constiinta trezita este invatatorul. Aceasta ii poate invata doar pe cei in care exista un grad de pregatire. Invatatura trebuie sa fie primita. Daca exista doar o densitate a mintii, invatarea nu are loc. Veti fi amuzati cand oamenii sant atrasi spre voi - oamenii care sant pregatiti - si voi va gasiti spunand ceva ce nici macar nu stiati despre voi insiva. Aceasta se intampla doar atunci cand intrebarea a fost pusa si constiinta raspunde. Asa cum predati, voi invatati. Realizarile sosesc. Predarea si invatarea reprezinta acelasi proces. O profunzime are loc, asa cum voi predati. Voi santeti aici sa ajutati oamenii sa treaca dincolo de karma. Lucru important de stiut este ca timpul nu va elibereaza de karma. Mintea egotica spune :" Eu trebuie sa am mai mult timp pentru a deveni liber". Singurul lucru pentru care oamenii au nevoie de mai mult timp este ca ei au nevoie de timp , pentru a realiza ca nu au nevoie de timp". Mai pot fi inca 20 de ani de suferinta pentru ei, pentru a realiza ca nu au nevoie de timp. Poate ca au nevoie sa mai sufere putin , inainte de a realiza puterea lipsei timpului. Lipsa timpului este desigur, sfarsitul karmei.


sursa: www.esoterism.ro

miercuri, 10 octombrie 2018

Folosirea puterii mentale pentru acumularea si dirijarea fortei vitale in corp

Chimistul Arnolpho şi farmacistul Burgent, în cartea Cultura psihică, recomandă purificarea sufletului prin distrugerea defectelor, viciilor, eliminarea egoismului şi a exceselor sexuale. Ei dau o serie de lecţii despre respiraţie, dobândirea magnetismului prin acumularea forţei vitale, transformarea unei dorinţe sau a unui sentiment negativ în energie pe care să o folosim în scop bun, dirijarea energiei în corp şi asupra celor din jur, materializarea gândului în scopul de a remedia defecte fizice, tratarea bolilor prin magnetism. Aceste exerciţii cer timp şi perseverenţă, dar rezultatele sunt miraculoase.
Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:
1) Legea echivalenţei: “Ce semeni, aia culegi”;
a) Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sua prin faptă se va întoarce spre el. Domnul Iisus a spus: “Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi”.
b) Ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă evită, va fi evitat; dacă minte, va fi minţit; dacă înşeală, va fi înşelat.
2) Legea educării imaginaţiei:
a) Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze;
b) Omul poate chema boala prin teamă.
• Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii. Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul. Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică. Ele se pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. “Să nu apună soarele înainte de aţi trece mânia” – această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se abordează pe plan fiziologic. Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.
Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.
R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor itnerne. Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.
Medicina holistică cayciană afirmă: “Mintea este constructorul”. Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului. Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala, găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să uşurpm munca naturii vindecătoare.
Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru – inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru vindecări.
Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.
Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul. Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală.
Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând să-ţi cunoşti legăturile cu El. Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.
Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când elenu mai fac faţă agenţilor agresivi, respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).
Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune, se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida (intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele (sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic), celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin). Fiecare organ depinde de un centru glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari. Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe care le cunosc yoghinii. O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană imaginează energia vitală, care este scânteia divină, “Viaţa”, ca un şarpe încolăcit la baza coloanei vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu, poate revitaliza întregul trup.
Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o entitate pe care a avut-o celălalt partener. Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock, lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.
Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a celului veii – această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare – Dumnezeu (cu linia sa de vibraţie spirituală). Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.
Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).
Dan Seracu, în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.
Emile Coue spune: “Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese învingătoare”. Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul. Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce ţi-ai realizat scopul.Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: “Nici o influenţă negativă, nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta”. Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: “Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere”. Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: “Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare”, iar introducerea începe cu citatul: “Omul este ceea ce gândeşte” (Pascal).
Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei, imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul.
De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie. Subconştientul nu are simţul umorului, astfel că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare, dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh.
Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot. Credeţi că puteţi fi sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative.
A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.
Relevante sunt următoarele citate:
• “Cine vorbeşte bine trăieşte bine”.
• “Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată”.
• “Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru”.
• “Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească”.
• “Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare”.
• “Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini”.
Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:
1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.
O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:
1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue – “Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere”. Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.
Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei. Trebuie să căutăm să ne conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va dispărea). Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim că putem. Dacă doreşti ceva – bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între “a vrea” şi “a putea”, protejându-ţi astfel sistemul imunitar) – vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte. A-ţi fi teamă de o bolaă înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.
Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil. Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi. Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo durere, întrebuinţează formula: “Trece, trece…” repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte în toate împrejurările grele ale vieţii.
• “Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză”.
• “Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie”.
• “Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin”.
De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: “Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea” şi “După credinţa voastră, fie vouă!”.
Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.
Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.
Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: “N-am să uit asta niciodată!” duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative.

vineri, 5 octombrie 2018

Īśvarapraṇidhāna – dăruirea de sine idealului

Īśvara semnifică în sanscrită stăpânul suprem, domnitorul, cel care conduce totul iar în om acesta este Sinele, esența ființării. Semnificația cea mai aproape de noi a acestei niyama este dăruirea noastră către idealul care ne ”stăpânește” existența, abandonul nostru în fața celei mai înalte, mai rafinate, mai intime și mai ascunse părți a ceea ce suntem, ātman. Însă în yoga, ātman nu este doar esența propriei existențe, este esența întregii lumi, a tot ceea ce există. Astfel Īśvarapraṇidhāna este și un abandon, o dăruire, un respect și o adorare a tot ceea ce este mai frumos și mai adevărat în această lume, Conștiința Supremă a cărei prezență o descoperim prin cunoașterea de Sine.
Īśvarapraṇidhāna este devoțiunea față de Dumnezeu.
Din perspectiva hridaya yoga Dumnezeu este înțeles dincolo de orice atribute ca fiind însăși esența ființei, a universului, a tot. Adorarea lui este tocmai trăirea plină de iubire a unității divine a totului, simțită profund în Inima Spirituală (ātman). Astfel, filozofia nondualismului – advaita vedānta care este filonul de bază și în hridaya yoga (yoga Inimii Spirituale), se întâlnește și se completează cu bhakti (devoțiunea).
Īśvarapraṇidhāna se traduce în practică nu numai ca un sentiment de iubire ci și ca dăruirea acțiunilor, a tot ceea ce faci și trăiești lui Dumnezeu, Esenței Supreme, Inima a tot. În felul acesta se deschide o punte către transcendență și chiar dacă ești încă în lumea materială și ai o viață activă aici, ești în același timp viu față de spiritualitatea care luminează profunzimile ființei. Dăruirea este în acest fel o trăire puternică, deplină a unității cu Divinul din tine.
Īśvara înseamnă Dumnezeu iar praṇidhāna înseamnă dăruirea totală. De aceea practica lui īśvarapraṇidhāna poate duce dincolo de domeniul individualului, al personalității limitate. Patanjali afirmă că samādhi este atins prin devoțiunea totală față de Īśvara, Dumnezeu. Ce poate fi devoțiunea dacă nu abandonul a ceea ce te menține în egoism și trăirea iubirii necondiționate față de cel mai profund aspect al ființei și al universului – Supremul ideal – Divinul.
Dacă la început este prea abstract acest îndemn al dăruirii și devoțiunii este bine să se înceapă cu realizarea unor acțiuni de pe urma cărora să nu așteptăm nimic în schimb, fapte bune prin care să venim în ajutorul altor oameni. Putem să facem la început unele tehnici yoga pentru trăirea comuniunii cu energiile pure, înalte pe care să le trezim în noi pentru împlinirea acelor acțiuni, energii pe care să le lăsăm apoi să acționeze spre transformarea noastră și astfel și a celor cărora vrem să le venim în ajutor. Gradat vom simți că se declanșează în noi forțe mult mai mari decât am fi putut noi avea vreodată, pe măsură ce depășim închistările egotice, individuale și ne deschidem față de Inima Spirituală (ātman). Ajungem astfel la abandonul în Inimă, la abandonul în Dumnezeu, iubind totul și consacrând ceea ce facem binelui și armoniei divine a totului.
În acest mod, īśvarapraṇidhāna ne ajută să atingem cunoașterea unității, a non-dualității.
”Dăruirea completă este ca o cădere dintr-un copac fără să încordezi nici măcar un mușchi”spunea Ramakrishna. Un astfel de abandon, o astfel de aruncare cu totul în Inima Spirituală sunt necesare pentru īśvarapraṇidhāna. Te duci cu totul în Divin și nu e vorba despre un zeu anume, ci chiar despre esența ființei tale, despre centrul spiritual, pur, transcendent al vieții.
Īśvarapraṇidhāna poate fi înțeleasă din perspectiva unui om religios ca dăruirea și iubirea zeului său cel mai înalt, dar de fapt īśvarapraṇidhāna se referă și la transcenderea acestor dependențe de vreo religie, zeu sau dogmă prin întoarcerea cu totul în Izvorul originar a tot ceea ce există, dincolo de manifestare și pătrunzând totodată întreaga manifestare.
Patanjali în Yoga Sūtra, capitolul 2 sūtra 45 spune:
”Prin meditația profundă asupra lui Īśvara este atinsă perfecțiunea în samādhi”.
Iar Vyasa comentează:
”Perfecțiunea lui samādhi este dobândită de cel care își dăruiește întreaga existență lui Dumnezeu. Astfel el cunoaște ceea ce este bine pentru el în alte locuri, în alte corpuri și în alte timpuri. Conștiința lui percepe realitatea tuturor lucrurilor.”