vineri, 27 septembrie 2019

Corpurile cauzal, budic și atmic – cum încep să se exprime în noi

“Organismul nostru psihic începe în noi prin corpul eteric (dublu al corpului fizic), corpul astral (corpul sentimentelor) și corpul mental (corpul gândurilor). Noi posedăm însă și în germen niște corpuri spirituale: corpurile cauzal, budic și atmic.
Desigur, vi s-a întâmplat cel puțin o dată să simțiți în voi prezența aceste corpuri spirituale. O idee vă aduce deodată o asemenea lumină încât vi se revelează ordinea universului, îi înțelegeți legile: este corpul cauzal care își face un loc în creierul vostru…În fața unei opere de artă, a unui peisaj, a unui chip, vă simțiți dilatați, purtați de bucurie: este o manifestare a corpului budic ce începe să vibreze în voi…Sunteți străbătuți de o energie spirituală ce vă dă forța să înfruntați obstacolele: este corpul atmic ce reușește să-și croiască o cale…Dacă aceste manifestări se reproduc deseori, înseamnă că aceste trei corpuri cauzal, budic și atmic încep să vă ocupe, încet-încet, întreaga ființă.”


joi, 26 septembrie 2019

Arta de a spune NU atunci cand trebuie

Uneori noi înţelegem că începem să trăim abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre "nu". În pofida aparenţelor, a spune "NU" înseamnă în realitate a da dovadă de cea mai mare bunătate atât faţă de alţii, cât şi faţă de noi înşine. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani, sau chiar de o viaţă întreagă de suferinţe şi mizerii care sunt acceptate cu resemnare.
A spune "NU" înseamnă, de fapt, a răsti un "NU" ferm faţă de somnolenţă, faţă de aşteptări inutile, de iluzii, opinii răuvoitoare, condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti, vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, bârfă, răspunsuri mecanice; într-un cuvânt, înseamnă a ne opune la tot ceea ce este rău. "A spune nu" înseamnă însă şi supunere, dăruire necondiţionată faţă de Divin şi mai înseamnă detaşare spirituală.
A spune "NU" înseamnă în realitate "DA"
Pentru că a spune "NU" nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bun simţ lăuntric acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Observăm deci că "NU" reprezintă prin urmare o atitudine cu două feţe: una înseamnă a spune un "NU" hotărât atunci când ne aflăm în faţa unui aspect pe care îl respingem, iar cealaltă înseamnă a spune un "DA" subînţeles în faţa aspectului pe care îl acceptăm. Spre exemplu, spunând un "NU" hotărât îngrijorării, spunem implicit un "DA" subînţeles încrederii; respingând cu hotărâre gelozia, noi acceptăm astfel iubirea detaşată.
Uneori noi ajungem să spunem "DA" atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre "NU": din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit încă să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a învăţa măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un "NU" hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să o facem; iar în acest caz, de ce nu mai devreme? Dacă nici după aceea nu vom învăţa niciodată să facem aceasta, atunci să nu ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim umiliţi, rămânând mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi.
Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să avem şi să întreţinem gânduri şi atitudini malefice, "NU" capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate "NU" atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece compasiunea, toleranţa, umorul, iertarea celorlalţi sau chiar a noastră înşine. Niciodată deci, nu este prea târziu să spunem un "NU" hotărât. Realizează încă de pe acum că nici un prieten, oricât de bun ar fi el, nici un maestru spiritual sau Guru, nu poate spune "NU" în locul tău. Trebuie întotdeauna s-o faci cât mai repede tu însuţi. Prin prisma evoluţiei spirituale, cuvântul"NU" şi atitudinea pe care el o implică capătă cea mai mare importanţă pentru că Yoga, ca şi orice cale spirituală autentică, înseamnă de fapt dorinţa de a cunoaşte mai mult, o anumită deschidere superioară, deci şi aspiraţia spre o nouă realitate care implică stări elevate de conştiinţă. Toate acestea presupun deci mânuirea constantă şi care trebuie să fie realizată cu o mare abilitate a lui… "NU".
Vom spune "NU" vechilor deprinderi, prejudecăţilor paralizante, clişeelor, obiceiurilor rele
Acestea nu vor fi însă uşor de anihilat, căci le-am ocrotit, încurajat şi hrănit ca să existe în fiinţa noastră timp de atâtea existenţe. Tendinţa de a recădea în păcat se va menţine după aceea multă vreme, dar acum noi putem spune că prezenţa lui "NU" a devenit pentru noi esenţială. În asemena cazuri, un efort de voinţă, bazat pe sugestia pozitivă, ne va permite să spunem cu fermitate: "NU, nu voi mai cădea iar în penibilele mele ataşamente; nu voi relua acest prost obicei!", poate fi salvator. Guru-l (Maestrul spiritual) reprezintă în acest caz deschizătorul de drumuri, purtătorul lui "DA" şi el îţi va arăta în mod clar noile etape pe care tu le ai acum de străbătut. Tu eşti însă singurul care de acum înainte trebuie să parcurgă drumul, să facă efortul, să vegheze mai mereu cu ajutorul filosofiei lui "NU" pentru ca niciodată să nu se recadă în condiţia jalnică de care a reuşit să se desprindă. A spune "NU" poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil.
Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului "NU". A învăţa însă practic să spui "NU" cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărăşti să o faci, dar după aceea mai trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa? Înainte de toate noi învăţăm să spunem "NU" ascultându-ne deseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. Inima noastră face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de alte titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu ştie şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că putem vedea. Doar atunci noi vom realiza că aceasta este inspiraţia lui Dumnezeu, realizarea fiinţei, iluminarea, detaşarea, trezirea, intuiţia adevărului, integrarea şi împlinirea. Doar atunci noi putem afirma: "Am reuşit să spun NU".
A spune "NU" poate să-i şocheze pe cei din jurul tău, dar te poate şoca şi pe tine însuţi
Acest gest lăuntric izbuteşte de asemenea să te trezească, să fie un inefabil şi extraordinar catalizator lăuntric în ajutorarea altora pentru ca aceştia să înceapă să se ajute singuri.
Pentru unii oameni, a învăţa să spună "NU" reprezintă în realitate o cărare spirituală. Şi nu este exclus ca ei să aibă dreptate. În unele părţi ale lumii, a spune "NU" iluziei care ne înlănţuie se numeşte yoga, în alte părţi se numeşte zen; alţii preferă să-i spună doar trezire spirituală. Totuşi, dincolo de toate acestea, a spune "NU" înseamnă exact aceasta: pur şi simplu a spune cu fermitate "NU".
A spune "NU" este de asemenea un proces care marchează saltul spiritual în viaţă. Nu poţi să spui "NU" fără o atenţie stăruitoare. Aceasta înseamnă totodată să nu iei nimic ca fiind de la sine înţeles şi să-ţi foloseşti din plin şi mai mereu inteligenţa spunând un "NU" hotărât prostiei. Când spui "NU" chiar dacă nu-ţi dai seama economiseşti cel mai adesea multă energie. De asemenea tot atunci tu te mântuieşti şi te depăşeşti cu adevărat pe tine însuţi. Când ştii să spui cu fermitate "NU" încetezi fulgerător să mai fii robot şi începi să exişti cu adevărat. Unii oameni preferă totuţi să creadă că tu spui "NU" datorită cruzimii, lipsei de compasiune, răutăţii, iresponsabilităţii. Dar aceasta nu e un motiv de îngrijorare şi nu trebuie niciodată să pierdem din vedere că avem cu toţii marele privilegiu al opiniei.
A spune "NU" este cel mai simplu lucru din lume
Pentru a învăţa să spună "NU" , mulţi căutători spirituali se implică într-o varietate de jocuri, şcoli sau grupuri. Unii dintre ei încep să-şi schimbe numele şi să poarte podoabe aşa-zis spirituale. Mulţi cred, sau adesea se lasă condiţionaţi să creadă în mod pasiv, că sunt special aleşi, chiar şi atunci când în realitate nu sunt suficienţi de evoluaţi. Destul de mulţi se lasă prinşi în cursa colecţionării şi citirii a nenumărate cărţi care sunt sau nu elevate. Ei pot de asemenea să urmeze cu încăpăţânare o varietate de practici considerate datorită ignoranţei lor ca fiind spirituale atunci când în realitate ele nu sunt. Când suntem însă cu adevărat hotărâţi să ne trezim, putem începe prin a râde de noi, cei care eram înainte. Realizăm apoi ceva mai conştienţi că de fapt glumim pe socoteala noastră şi atunci putem plânge sau râde în hohote. Chiar dacă a spune "NU" este cel mai simplu lucru din lume, unii reiau procesul de câteva ori până când reuşesc această lecţie. Alţii o iau razna.
Ulterior vom izbuti iar să râdem, să plângem, să ne detaşăm complet sau chiar să scriem o carte. Dar totodată vom constata şi că a spune "NU" ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Iar într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă.
Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile spirituale conţin de fapt doar acest îndemn: Învaţă să spui "NU"!
După aceea noi putem să râdem din nou, ori putem să facem eforturi ca să împărtăşim şi altora secretul nostru sau să realizăm tot ceea ce dorim să facem, în deplină libertate. Putem de asemenea hotărî, datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate "NU" atunci când simţim nevoia să spunem "NU".
Depinde numai de tine ceea ce faci sau ceea ce vei face. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta El nu te obligă să iei decât NUMAI CEEA CE MERIŢI.

luni, 23 septembrie 2019

Eveniment astronomic


Imagini pentru echinoctiul de toamna 2019
Azi va avea loc echinocțiul de toamnă. Odată cu echinocțiul de toamnă se sfârșește oficial și vara.  Azi, noaptea și ziua vor fi egale, urmând ca ziua să devină mai mică până la solstițiul de iarnă. E o zi plină de energie și farmec pe care trebuie să o trăim la maxim. E o zi bună pentru meditație și spiritualitate.

joi, 19 septembrie 2019

Marina SUA recunoaște - OZN-urile există!

Serviciul forțelor marine ale SUA a confirmat autenticitatea a trei videoclipuri care au apărut în spațiul public și în care apăreau OZN-uri. Totodată, marina SUA a mai declarat că filmulețele nu trebuiau să apară în spațiul public. Videoclipurile cu pricina pot fi găsite sub numele de ”FLIR1”, ”Gimbal” și ”GoFast”. În acest videoclipuri se pot observa două întâniri separate între aeronavele americane și OZN-uri”. Primul film a fost făcut în anul 2004, pe coasta Californiei. Al doilea film, și cel mai recent, a fost realizat în 2015 în largul coastei de est de către echipajul unui avion de luptă F/A18F. În filmulețe se poate observa cum obiectele execută manevre imposibil de executat de către avioanele convenționale.
Potrivit New York Times, OZN-urile ”au apărut brusc la o distanță de 25 de km, și apoi au vuit spre mare, oprindu-se în cele din urmă la aproximativ 6 km depărtare de apă și plutind deasupra acesteia. După care au dispărut, fie ieșind din raza de acțiune a radarelor, fie au fost doborâte de nu știu cine”.
Joseph Gradisher, purtătorul de cuvânt al unui oficial american, a declarat: ”marina militară cataloghează obiectele din aceste videoclipuri drept fenomene zburătoare neidentificate”. În ceea ce privește Pentagonul, acesta declară că deși obiectele nu pot fi deocamdată identificate, totuși nu pot fi catalogate în mod public ca fiind de natură extraterestră.
Un alt fapt ce merită subliniat e că la începutul acestui an, Departamentul Apărării SUA a transmis publicației The Vault că înregistrările video erau neclasificate deși nu erau adresate publicului larg, iar în acest caz, Pentagonul nu a întreprins nici un mijloc de revizuire a acestora.

sursa: www.dcbusiness.ro


luni, 16 septembrie 2019

Cum să devii un detectiv al vieților anterioare

Prin analiza tendințelor tale puternice din prezent poți să presupui cu destulă exactitate ce fel de viață ai dus înainte. Paramahansa Yogananda, Căutarea eternă a omului

Cine ai fost într-o viață anterioară? Este o întrebare grea sau poate imposibilă pentru majoritatea oamenilor. Totuși, privind această chestiune dintr-o altă perspectivă vom observa că lucrurile nu sunt atât de neclare precum par. Gândindu-ne că totul este interconectat, atunci ajungem la concluzia că și viețile noastre sunt interconectate. Astfel, în interiorul vieții noastre din prezent putem găsi indicii care să ne dea informații prețioase cu privire la cine am fost în trecut.
Un indiciu prețios îl reprezintă persoanele din jurul nostru. Fiecare persoană din jurul nostru a avut, într-un fel sau altul, contact cu noi în viețile anterioare. Semnele din naștere, cicatricile, bolile sau alte probleme de sănătate pe care le-am avut în trecut sunt și ele indicii valoroase. Jocurile copilăriei au tot timpul încadrate în ele elemente din alte vieți. Preferințele vestimentare, hobby-urile, preferințele muzicale pot oferi și ele porți mintale către felul în care personalitatea noastră din altă viață privea realitatea.
La aceste elemente putem suprapune locația noastra dar și a strămoșilor noștri. Contează mult viața strămoșilor noștri, fiindcă viața noastră se pliază pe linia genetică (anumite studii ne spun că drumul nostru printre vieți poate să nu țină cont neapărat de originile genetice, totuși cele mai multe dovezi par să demonstreze că strămoșii noștri pot reprezenta avaturi de-ale noastre pe anumite paliere temporale).
Semne ale vieții noastre pot fi găsite peste tot. Materialul meu prezintă doar anumite direcții în care un individ poate căuta. Dar indiciile nu au nicio valoare dacă nu sunt însoțite de sentimente. Instinctele noastre și sentimentele profund ascultate pot crea liantul care să unească dovezile materiale cu cele psihice și spirituale. După cum vedeți, urmele vieților anterioare pot fi văzute peste tot, depinde doar de dvs să le vedeți.

vineri, 13 septembrie 2019

Elementele de bază ale meditaţiei

Meditaţia are ca punct de pornire un lucru foarte simplu în aparenţă: o minte liniştită. Indiferent cât de complexă ar fi o tehnică de meditaţie şi cât de promiţătoare ar fi efectele ei, atâta vreme cât mintea nu îşi schimbă modul de funcţionare, atâta vreme cât nu apare această nemişcare a minţii, experienţa meditativă nu poate avea loc. Multă lume pare să ignore acest lucru simplu, această bază pe care meditaţia se clădeşte. Oamenii vor să cunoască dimensiunile mai profunde ale existenţei lor fără să fi realizat lucrurile simple, fără de care accesul la acele profunzimi e foarte dificil, dacă nu imposibil.
De aceea baza meditaţiei o constituie aceste lucruri în aparenţă simple care însă constituie fundaţia pe care apoi se poate clădi o experienţă solidă. Punctul de plecare îl constituie postura, modul în care corpul este aşezat. Yoga a insistat mereu pe legătura care există între corp, respiraţie şi minte. Dacă asupra minţii controlul nostru e limitat  (lucru pe care l-aţi observat probabil atunci când aţi încercat să nu vă gândiţi la ceva sau atunci când aţi vrut să vă păstraţi mintea focalizată doar asupra unui subiect) asupra corpului controlul nostru este ceva mai extins. În timp ce mintea nu o putem lua şi aşeza într-o ”postură” liniştită (cel puţin la început), cu corpul este mult mai uşor să facem acest lucru. E uşor de observat modul în care poziţia corpului e corelată cu starea interioară şi cu gândurile pe care le avem într-un anumit moment. Dacă dăm puţin umerii înapoi şi deschidem puţin pieptul, spontan ajungem să ne simţim mai optimişti şi mai plini de entruziasm. Chiar dacă transformarea e mică sau insuficientă ca să ne modifice complet starea în care ne aflăm într-un anumit moment, putem totuşi să observăm cum există o modificare subtilă în calitatea trăirii interioare, o modificare în direcţia în care mintea e tentată să meargă.
Acelaşi lucru se poate spune despre respiraţie. În cazul ei, modificările sunt poate mai subtile şi e nevoie de mai multă atenţie în a nu tulbura echilibrul şi armonia proceselor lăuntrice, însă mici modificări ale ritmului respirator însoţite de o atenţie şi de o conştienţă anume, pot avea un impact semnificativ asupra calităţii minţii.

vineri, 6 septembrie 2019

Spiritualitatea – este o știință, dar ea ne cere să adoptăm și un anumit mod de viață

“A primi o filosofie nouă ce deschide noi orizonturi,
ce prezintă un ideal mereu mai înalt de atins, presupune să fim capabili să ne armonizăm cu ea, întărindu-ne nu numai creierul, dar și stomacul, plămânii și întreg organismul, pentru a rezista tensiunilor ce se vor produce neapărat. Nu trebuie să ne închipuim că acești curenți ai luminii și iubirii sunt ușor de suportat. Spiritualitatea este, mai întâi, o știință ce o dobândim ascultând cuvintele unui înțelept, citind diferite cărți. Dar este insuficient, poate chiar și nociv, dacă ne mulțumim să ne hrănim intelectul.
Așadar, cel care se decide să urmeze un învățământ spiritual, trebuie să-și schimbe și modul de viață. Altminteri, după o vreme, el se va confrunta cu atâtea contradicții încât va intra în conflict, nu numai cu el însuși, dar și cu anturajul și societatea. După ce au îmbrățișat o așa zisă viață spirituală, multe persoane devin insuportabile pentru toți! Să stea de vorbă cu ele însele: ele vor vedea dacă creează armonie în jurul lor și dacă se arată demne de învățământul spiritual pe care s-au decis să îl urmeze.”