joi, 11 iulie 2019

Bubuitură misterioasă pe cerul Moldovei

Marți, 9 iulie 2019, ora 14.08 și 30 de secunde, o bubuitură puternică a fost auzită în Iași. Bubuitura a făcut ca geamurile să se tremure serios, provocând și alarmele unor mașini. Efectul zgomotului produs asupra clădirilor a fost ca al unui mic cutremur. Imediat, spațiul virtual a explodat și el, mii de mesaje și de teorii, care de care mai fanteziste, au fost postate fie pe Facebook, fie pe alte rețele de socializare.
Ce a produs această bubuitură? Nimeni nu știe exact. Sunt sute de teorii... meteorit, rachete antigrindină, bum sonic etc. Dar niciuna nu a fost dovedită. Ce este bizar, e faptul că o bubuitură asemănătoare, doar că la un nivel mai mic, a fost auzită și în celelalte orașe din Moldova. Și mai bizar e faptul că pe 1 iunie 2016, tot pe la amiază, ora 13.30, o bubuitură asemănătoare s-a produs tot în Iași. Dar acest tip de bubuitură a fost auzită în anii trecuți și în alte orașe ale țării. Și la fel ca în cazul Iașiului, nimic nu poate demonstra ce a provocat-o.
Pe cerul Iașiului nu a fost observat niciun meteorit, iar autoritățile din Republica Moldova și din Iași declară că nu au tras nici-o racheta antigrindină. Autoritățile de la București au negat faptul că deasupra Iașiului au avut loc exerciții militare aeriene. Astfel că întrebarea rămâne deschisă... cine a provocat bubuitura?

marți, 9 iulie 2019

Semnale radio misterioase receptate în spațiu

Recent, astronomii de la observatorul Gemini South din Chile au identificat o serie de semnale misterioase ce provin de la o galaxie aflată la 4 miliarde de ani lumină de Pământ. La început, semnalele au fost identificate de către oamenii de știință de la Square Kilometre Array Pathfinder din Australia. A doua oară, cele 36 de antene ale observatorului din Chile au reușit să recepteze și ele aceste semnale și, ce este mai important, să afle originea lor. Este de subliniat faptul că semnalul radio a fost receptat de antene cu o oarecare diferență. Această diferență a fost folosită pentru a identifica originea semnalului.
”Folosind aceste mici diferențe, doar a miliarda parte dintr-o secundă, am putut identifica originea semnalului” a menționat Adam Deller, om de știință de la Universitatea Tehnologică din Swinburne. Măsurătorile executate de astronomi au identificat galaxia de origine și regiunea specifică din care provine.

sursa: www.descopera.ro

vineri, 5 iulie 2019

Raport FBI - Trei corpuri de formă umanoidă recuperate

Incidentul Roswell a suscitat discuții intense în SUA și nu numai. Deși o mare parte a celor care au participat la colectarea resturilor obiectelor necunoscute prăbușite au declarat că în acea zonă a căzut un obiect nepământean, lucrurile au rămas totuși nelămurite. Ce s-a întâmplat acolo, de fapt? Între timp, au mai apărut și alte teorii care au sugerat că în acel loc s-au prăbușit două OZN-uri. Dar toate aceste teorii nu au fost niciodate validate de guvernul SUA. Mai mult chiar, în perioada post-incident, autoritățile americane au derulat o campanie de denigrare a indivizilor care susțineau varianta OZN-ului prăbușit și una de dezinformare agresivă care continuă până în ziua de azi. 
Recent, după ce Guvernul SUA a scos la iveală câteva dosare secrete, a putut fi observat, de către cei care au cercetat documentele, un extras dintr-un raport FBI adresat personal legendei anchetelor mondiale, J. Edgar Hoover: ”Un investigator al Air Force a declarat că trei așa-numite farfurii zburătoare au fost recuperate din New Mexico. Au fost descrise ca având formă circulară, cu centrul înălțat, diametrul lor fiind de 50 de picioare. Fiecare era ocupată de câte trei corpuri de formă umanoidă, înalți de trei picioare, îmbrăcați în haine metalice cu textură foarte fină”.
Practic, acest extras confirmă și validează, în același timp, incidentul extraterestru. Faptul că problema Roswell era prezentă în dosarele guvernamentale americane nu e de mirare. Ceea ce ridică semne de întrebare e faptul că a fost prezentată publicului. Asta demonstrează că guvernul american dorește ca aceste secrete să iasă la iveală. Dar să iasă la iveală așa cum doresc ei.

sursa: evz.ro

marți, 25 iunie 2019

Calatorie in lumea de dincolo

- Neurochirurgul Eben Alexander este american si una din obsesiile vietii lui a fost sa conteste cu vehementa existenta asa-numitei "experiente a mortii iminente". Pana cand a intrat el insusi in coma si a revenit la viata. Începand de-atunci, nu mai conteneste sa vorbeasca despre "lumea de dincolo" -



"Am comunicat cu Dumnezeu"



Calatoria spre cer a debutat cu dureri de spate. Eben Alexander, fiu de medic din Carolina de Nord, el insusi neurochirurg, cu studii la Harvard si cu o experienta profesionala de un sfert de secol, s-a uitat la ceas. Ora 4.30, cam devreme chiar si pentru el. Simtea niste pulsatii puternice in zona lombara si a decis sa faca o baie, dar durerile s-au intetit si s-a culcat, din nou, in pat. Sotia lui, Holley, i-a masat spatele, iar el a atipit putin, dar s-a trezit din cauza du­rerilor cumplite. Holley a vrut sa cheme salvarea, insa cum medicii nu suporta sa devina pacienti, n-a lasat-o, desi respira deja greu, de durere. Brusc, a facut un spasm traumatic, si-a dat ochii peste cap si a intrat in coma. Pe 10 no­iembrie 2008, in jurul orei 9.30, viata lui Eben Alexander, atunci in varsta de 54 de ani, a luat sfarsit. Dar a fost doar prima viata.


Cea de-a doua a inceput sapte zile mai tarziu, cand, in ciuda tuturor pronosticurilor, barbatul grav bolnav de o meningita bacteriana a iesit din coma. Primul sau cuvant a fost un "multumesc" adresat colegilor care-l tratasera, dupa care le-a spus membrilor familiei adunati in jurul lui: "Totul e bine". Medicii au considerat ca vindecarea lui Alexander pare a fi un miracol, inainte chiar ca neurologul sa fi scos vreo vorba despre experientele sale din timpul comei, mai ciudate, practic, decat tot ce traise el pana la acea varsta. "Am comunicat direct cu Dumnezeu", declara el. "Sunt dovada vie ca dincolo de lumea ma­teriala pe care o cunoastem exista un univers. Iar acest univers nu este rece si lipsit de viata, ci plin de cal­dura si viu". Acum, omul de stiinta a scris o carte, intitulata "Proof of Heaven" ("Marturie despre cer"), in care descrie ceea ce expertii, ca si misticii, numesc "experienta mortii iminente" ca pe o calatorie plina de aventuri in lumea de dincolo.



Şi care include si un mesaj de mantuire. Deci: in timp ce trupul sau, aflat la sectia de terapie intensiva a Spitalului din Lynchburg, orasul in care locuia, era legat de aparate cu tot felul de tuburi, si valuri de antibiotice se luptau cu bacteriile din creierul sau, spiritul lui o pornise la drum, pe aripile unui fluture, povesteste doctorul. Acel biotop eteric, infloritor, era populat de ingeri, stralucea si vibra de atata frumusete si fericire si o fetita cu ochi albastri i-a transmis ca n-are de ce sa se teama. Ale­xander se simtea cuprins de iubire si-si savura zborul printre norii pufosi de culoare roz. Iar cerul sclipea albastru si o prezenta divina il umplea de incredere pe calator. Impresii oarecum naive si sablonarde, de genul filmelor hollywoodiene? "Limbajul meu pamantean nu e suficient pentru a descrie aceasta lume hiperrea­la", spune Alexander. "Acolo comunicam fara cu­vin­te, ma aflam pe un alt plan".


Alexander e un barbat inalt si sportiv, tata a doi baieti si radiaza un amestec de blandete si seriozitate, asa cum se asteapta oamenii de la "zeii" in halate albe. El ba­nuieste ca profesia, si nu in­tamplarea traita, a facut din cartea sa un mega-bestseller in America si, din el, un rasfatat al mass-media: cine s-ar putea indoi de doctorul cel bun, cu papioane simpatice la gat, in loc de cravate, care a facut, pana acum, sute - daca nu mii - de operatii pe creier?


Caci despre experienta mor­tii iminente - incursiuni in lu­mea de dincolo, facute de oa­meni care, ca si Ale­xander, s-au luptat cu moartea sau au fost supusi unui stres extrem - relateaza milioane de contemporani din toata lumea, apartinand tuturor culturilor. ("Asociatia Internationala pentru studierea mortii iminente" are, doar in SUA, 8 milioane de mem­bri.)
Chiar si explicarea notiunii, ca sa nu mai vorbim de prezentarea de dovezi, este foarte dificila. Nu sunt cumva aceste "experiente" mai degraba niste visuri? Haluci­natii? Focul sinaptic de artificii, necon­trolat, al unui creier chinuit? Nu duce si meditatia la asemenea zboruri imponderale si imateriale, cum le descrie Alexander? În calitate de chirurg, spune el, au existat pacienti care i-au declarat sus si tare ca ar fi fost "dincolo", unde s-au intalnit cu mama dece­data sau cu fapturi ceresti si po­vesteau despre asta ca despre ceva extrem de real, ca despre o plim­bare in jurul blocului. Dar Eben a considerat povestile lor niste sim­ple aiureli. O functionare deficitara a capului.



"Nu ma indoiesc de o realitate extinsa, asa cum o descriu misticii"



Calatorie in lumea de dincolo



Dar acum, Eben cel renascut nu mai are niciun fel de indoieli. "Nu ma mai indoiesc de o rea­li­tate «ex­tinsa», asa cum o descriu, de secole, misticii, oamenii cu insu­siri de me­dium si cei trecuti prin experienta mortii imi­nente". Şi il citeaza pe filosoful Soren Kirkegaard, care desluseste bine marile enigme ale umanitatii. "Exis­ta doua posibilitati ale ero­rii. Una este sa crezi ce nu e ade­varat. Cealalta e sa nu crezi ce este adevarat".


Pentru a putea studia mai bine metateoriile enigmatice, precum ex­­perienta mortii iminente, me­di­cii si psihologii au notat ce au in comun re­latarile consemnate si au gasit uimi­tor de multe asemanari, indife­rent ca ele au fost facute de copii sau de batrani, de europeni sau de mon­goli. Printre ele se numara senzatia parasirii trupului si a plutirii deasupra lui. O lumina puter­nica, inter­pre­tata, in functie de religie si de gradul de civilizatie, ca fiind Dumnezeu insusi sau expresia propriei clarificari interioare. Şi, apoi, maximumul emo­tional pe care-l descrie Ale­xander: in aproape toa­te experientele mortii iminente, tinta calatoriei este cerul, nu iadul. Slava Domnului!



"Mintea mea, spiritul meu, disparusera"



Dar Alexander nu se considera, in nici un caz, un autor de literatura morala, de inaltare sufleteasca, si afirma cu tarie ca va continua sa apere si sa respecte metodele stiintei, pe care, insa, cazul lui le-a impins pana la limita. Vindecat de meningita, el si-a intrebat colegii cum cred ei ca au putut lua nastere amintirile sale despre rai si despre ingeri. Şi a constatat ca nu exista o explicatie in acest sens. Pentru ca centrii lui cerebrali pentru amintiri, visuri, fantasme si viziuni nici macar n-au functionat in perioada respectiva. Bacteriile i-ar fi atacat in asa masura materia cenusie, scrie Alexander, incat aparatele de masura n-au mai indicat nimic. Şi suna aproape triumfator: "Mintea mea, spiritul meu - sau cum vreti sa numiti dvs. ceea ce ne face pe noi oameni - disparuse". Prin urmare, conchide el, pastrand atitudinea autoritara a categoriei profesionale din care face parte, creierul nu este nicidecum "sediul" sau "generatorul" constiintei, asa cum s-a crezut pana acum. Ba mai mult, aceasta exista in afara trupului, ca o forta sublima, care, "incapa­tanata", nu se lasa masurata si nici fotografiata. Asta, ca aluzie rautacioasa la cercetarile neurologice, care aspira sa descifreze - cu electroencefalograme sau aparate cu rezonanta magnetica - sufletul omului, afirmand ca gandurile si sentimentele pot fi reproduse ca o "activitate" a anumitor zone ale creierului.



"Viata nu se sfarseste odata cu moartea, ci merge mai departe, spre frumusete"



Aici incepe, de fapt, a doua mare calatorie a me­di­cului Eben Alexander: trebuie sa le arate adevarul oa­menilor care cred fiecare cuvant al stiintei. Şi adevarul arata astfel: lumea noastra este mai mare decat credem noi. Viata nu se sfarseste odata cu moartea, ci merge mai departe, spre frumusete.


"Faliment intelectual", asa numesc criticii religiei, precum publicistul ame­rican Sam Harris, aceste teze, spunand ca sunt "echi­va­len­tul alchimiei si al pre­zi­ce­rilor din Evul Mediu". Neurologii critica faptul ca un chirurg expe­ri­mentat pre­cum Ale­xander trece cu vederea inac­tivitatea proclamata a cre­ierului sau si ca raspandeste aproape 200 de pagini cu banalitati esoterice, ca un guru New-Age sclivisit. Şi ca nu face deloc referiri la rezultatele masu­ratorilor - facute cu aparate perfor­man­te - in timpul mortii sale aparente. Şi, in plus, dupa cum isi descrie starea, ar trebui sa fi fost mort cerebral, spu­mega de furie profesorul de psihiatrie Mark Cohen, de la Uni­ver­sitatea din Los Angeles. "Dr. Alexander opereaza capete, dar despre cercetarile neuro­logice nu prea are idee".


Eben Alexander isi pastreaza calmul - o alta trasatura comuna celor trecuti prin experienta mortii iminente. Care se descriu ca fiind mult mai relaxati si mult mai putin tematori fata de ceea ce li s-ar putea intampla. În momentul de fata, el lucreaza la o noua carte, in care vrea sa-i convinga pe cei sceptici ca ceea ce i s-a intamplat lui a fost un ade­varat miracol. În felul acesta, Eben Ale­xander, care s-a autoproclamat "un fenomen de excep­tie", face exact ce fac si tovarasii sai de suferinta: in mod inconstient si ne­in­tentionat, el da un sens cedarii totale a corpului sau, construind o poveste care explica si justifica accidentul suferit. Neurologii n-au habar cum realizeaza creierul acest "artificiu", atat de ase­ma­nator cu autohipnoza. Dar daca este asa, chiar ca avem de-a face cu un miracol.

sursa: www.esoterism.ro


joi, 20 iunie 2019

Sanzienele sau Solstitiul de vara

21 iunie 2019 este cea mai lunga zi din an, dar și una din cele mai fermecate sau magice. Alături de această zi sărbătorim și Sânzienele. O sărbătoare ”păgână”, dar creștinată în timp. O zi sărbătorită de creștinism dar cu tradiții specifice popoarelor danubiano-carpato-pontice de dinainte de creștinare precum dacii, celții sau sarmații. Popoare înrudite cu românii sau nu care au locuit pe aceste plaiuri de dinaintea formării poporului român.Tradițiile sărbătorite de aceste popoare antice au fost atât de puternice încât creștinismul nu a reușit să le elimine și le-a metamorfozat, sărbătoarea Sânzienelor fiind suprapusă peste sărbătoarea nașterii Sf. Ioan. Deși creștinismul a suprapus ziua Sânzienelor peste cea a lui Sf. Ioan, 24 iunie, această sărbătoare începe odată cu solstițiul, adică 21 iunie, și se finalizează pe 24 iunie. De fapt, efectele solstițiului erau observate până spre finalul lunii iunie. Ceva asemănător se întâmpla cu sărbătorile de iarnă, cu sărbătorirea solstițiului de iarnă. 
Farmecul acestor zile este recunoscut până și de prelații creștini care au observat că românii considerau ziua de Sânziene (atenție, ei nu recunosc mai multe zile, ci una, cea de 24 iunie, Sf. Ioan) ca fiind una magică în care forțele răului și a binelui sunt la cote înalte. Totodată, în această perioadă erau observate ielele. Ielele, zâne (fenomen OZN???) care se mișcau ca niște licurici pe cer și care răpeau feciorii cei mai arătoși din sat. Odată cu ielele, apăreau și strigoii, personaje înfricoșătoare, care băgau în sperieți populația locală.
Lăsând la o parte ielele și strigoii, vă urez un Solstițiu fericit și să vă bucurați de aceste zile magice și frumoase!!!

duminică, 16 iunie 2019

Echinocții și solstiții : patru momente din an când se produc fluxuri de energii

Pe durata unui an, soarele parcurge patru puncte cardinale : 21 martie, echinocțiul de primăvară ; 21 iunie, solstițiul de vară ; 21 septembrie, echinocțiul de toamnă ; 21 decembrie, solstițiul de iarnă. În aceste patru momente se produc în natură mari fluxuri de energii care ating toate formele de viață.
Pe cercul zodiacal, primăvara începe cu Berbecul, semn de foc ; vara, cu Racul, semn de apă; toamna, cu Balanța, semn de aer; și iarna, cu Capricornul, semn de pământ. Astfel, intrarea în fiecare anotimp este în legătură cu unul dintre cele patru elemente. Asupra fiecărui element guvernează niște entități puternice care au la ordinul lor miliarde de servitori însărcinați să pună în mișcare noii curenți de energie la suprafața planetei. Fiindcă universul nu este o mașină, iar mișcările care în însuflețesc nu se declanșează mecanic: fiecare schimbare este produsă de lucrarea unor creaturi vii, invizibile pentru noi, care au sarcina să se ocupe în mod special de pietre sau de plante, sau de animale, sau de oameni.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov

vineri, 14 iunie 2019

Esenta vietii si trezirea in constiinta

"TU NU AI UN SUFLET. TU EȘTI UN SUFLET. TU AI UN CORP"
Aceste cuvinte aparțin scriitorului C.S.Lewis, autorul "Cronicilor din Narnia".
Este o afirmație cât se poate de simplă, dar care conține esența noastră, a existenței noastre aici și acum.
Degeaba spunem "am un suflet"; e ca și cum am vorbi despre ceva ce ni s-a dat temporar pentru a ne ajuta. Adevărul este că noi SUNTEM sufletul "îmbrăcat" în "haina" corpului fizic.
El, sufletul, este veșnic și constituie matricea noastră, cea după care suntem construiți și după care ființăm.

Te invit să povestim puțin despre un subiect complex: esența noastră, esența vieții. 
Știu că este un subiect sensibil, și poate fi înțeles cu adevărat doar de către cei ce încep să se trezească în conștiință. 
Chiar dacă nu știi nimic despre asta, dar vrei să afli, nu îți fă probleme, vei înțelege cu sufletul. 
Celor care vor trezire în conștiință prin ego, le urez baftă și îi rog să nu își posteze părerea fără să citească materialul.
Nu trebuie să mă crezi: sufletul (și nu mintea) îți va "șopti" adevărul lui. Ai încredere și ascultă-l!

Am tot auzit discutându-se despre esența vieții și esența umană.
Dar, oare, cât de bine cunoaștem și înțelegem cu adevărat aceste noțiuni?

De câte ori nu ne-am întrebat "Cine sunt eu și ce caut în viața mea"? Dar, de prea multe ori am amânat răspunsul, din lene, comoditate, teama de a nu supăra pe cineva sau pe acea divinitate care ni s-a spus că ar fi supărăcioasă dacă nu doar credem orbește, dar mai și cercetăm.
Dar, pentru a afla cine SUNT eu cu adevărat, cred că ar trebui, mai întâi, să știu cine și ce NU SUNT:
1.- NU SUNT CORPUL FIZIC
Acesta este doar forma pe care am luat-o pentru a "îmbrăca" sufletul, esența mea.

2.- NU SUNT CONVINGERILE MELE
Acelea sunt doar impresii, păreri și o seamă de teorii care mă ajută să știu dacă sunt pe calea mea sau am luat-o razna pe arătura superficialității.

3.- NU SUNT ROLURILE PE CARE LE JOC ÎN FIECARE ZI
Soț sau soție, fiu sau fiică, mamă sau tată, frate sau soră, coleg sau prieten, vecin, dușman, șofer, pieton, etc., sunt doar niște roluri pe care le joc în această viață, și care mă ajută să mă cunosc, să mă desăvârșesc, să mă corectez, să învăț, să evoluez și să mă trezesc la adevărata viață.

4.- NU SUNT MUNCA MEA ȘI NICI FUNCȚIILE PE CARE LE DEȚIN
Acelea mă ajută să capăt abilitățile necesare pentru a-mi procura banii pentru a mă întreține.

5.- NU SUNT IMAGINEA PE CARE O AFIȘEZ ÎN SOCIETATE
Aceea este doar reflexia în oglindă a mulțumirilor sau nemulțumirilor celorlalți, rămase nerezolvate la mine.
-Nu sunt greutatea pe care o am. Am o greutate în viața asta, dar nu sunt o greutate nici pentru mine nici pentru alții.
-Nu sunt bijuteriile pe care le port.
-Nu sunt parfumurile, oja sau fardurile.
-Nu sunt hainele pe care le port.
Toate acestea mă ajută, doar, să mă evaluez în proprii mei ochi: cu cât sunt mai devalorizat(ă), mai neînsemnat(ă) în ochii mei, cu atât mai multe semne și însemnări simt nevoia să port și să expun.
Neînsemnarea în poprii ochi cere multe însemnări pe corp: bijuterii, tatuaje, piercinguri, culori țipătoare după atenție.

6.- NU SUNT OBIECTELE CARE MĂ ÎNCONJOARĂ
Ele doar îmi servesc, îmi sunt utile, pentru a-mi face viața mai ușoară.

7.- NU SUNT PROPRIETĂȚILE ȘI BUNURILE MELE
Acelea îmi servesc pentru a avea unde să locuiesc și de unde să îmi culeg roade pentru trai.

8.- NU SUNT NICI SĂRĂCIA, DAR NICI LUXUL ÎN CARE TRĂIESC
Acelea sunt doar indici ai valorii pe care o am în proprii mei ochi.

9.- NU SUNT OPINIILE MELE
Acelea reflectă doar gradul de educație și de înțelegere la care am ajuns.

10.- NU SUNT EMOȚIILE MELE
Acelea au doar rolul de a mă ghida în viață pe drumul creșterii și dezvoltării ca om.

11.- NU SUNT CEEA CE SE SPUNE DESPRE MINE
Acelea sunt doar păreri ale celor ce nu vor sau nu au timp să se ocupe de ei înșiși.

12.- NU SUNT CREDINȚA MEA
Aceea are doar rolul de a mă ghida pe calea regăsirii mele, a regăsirii de mine.

13.- NU SUNT CEEA CE VĂD, CEEA CE AUD, CE SIMT, CE MIROS ȘI CE GUST
Organele de simț sunt ca o busolă ce mă ajută să mă orientez spre ceea ce îmi aduce liniștea.

14.- NU SUNT DORINȚELE MELE, NICI TOANELE MELE DE MOMENT.
- Nu sunt victima ce apare din când în când.
- Nu sunt orgoliul meu, nici mândria, nici ego-ul meu.
Toate acestea sunt doar manifestări de moment, menite să mă ajute să mă cunosc și să mă înțeleg mai bine.

15.- NU SUNT REȚELELE DE SOCIALIZARE UNDE M-AM ÎNSCRIS
Acelea sunt doar mijloace de comunicare ce permit răspândirea informației cu viteza luminii.

16.- NU SUNT CEEA CE AFIRM CĂ SUNT CU MÂNDRIE, EMFAZĂ ȘI LĂUDĂROȘENIE
Cu cât strig mai tare și susțin mai mult că sunt ceva sau cineva, cu atât nu cred acel lucru și vreau să mă conving singură că așa e prin declarații și declamații de lozinci.

17.- NU SUNT CEEA CE SOCIETATEA ÎMI SPUNE CĂ AR TREBUI SĂ FIU PENTRU A MĂ ACCEPTA
Acelea sunt doar condiții izvorâte din frustrare și complexe de inferioritate, mascate sub aspectul de bunăvoință tolerantă și acceptare amabilă.

18.- NU SUNT CEEA CE ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CONVINGĂ ȘCOALA, FAMILIA, POLITICA, BISERICA, OPINIILE CIVICE ȘI CURENTELE IDEOLOGICE SĂ FIU.
Acelea sunt doar teorii izvorâte din minți lipsite de practică.

19.- NU SUNT CEEA CE SPUN CĂ SUNT, CI CEEA CE SIMT CĂ SUNT
Iar aceasta este o taină pe care doar eu trebuie să o cunosc.

20.- NU SUNT NIMIC ALTCEVA DECÂT CEEA CE SUNT! 
EU SUNT CEEA CE SUNT, INDIFERENT DE PĂREREA CELORLALȚI!

Toate cele enumerate până acum sunt doar imagini, forme tranzitorii ce ar trebui să fie doar indici ai felului în care "umblăm" prin viață.
Din păcate, de prea multe ori oamenii se identifică cu aceste forme efemere, transformându-le în viața însăși, ridicându-le la rang de certitudini, dându-le forța de a guverna viața și înscăunându-le pe tronul stăpânului absolut a ceea ce devin încet, încet.

Dar, atunci cine și ce suntem?
Suntem LUMINĂ DIVINĂ, acel duh sfânt, care coboară într-un corp de carne - lutul - despre care ni s-a spus, și care trăiește aici vremelnic cu scopul de a se manifesta și la acest nivel carnal.
SUNTEM DUMNEZEIREA MANIFESTATĂ ÎN PLAN MATERIAL.
Când coborâm în materie, uităm cine suntem și de unde venim datorită diferenței mari de vibrație: lumina divină coboară în "întunericul" materiei, străduindu-se să răzbată și să aducă strălucirea aici, pe Pământ.
Lumina, SPIRITUL, coboară și își creează un "instrument" de legătură cu emoțiile, numit SUFLET.

Sufletul reamintește omului ce are de făcut, care a fost menirea e care a ales-o și acceptat-o înainte de coborârea în materie.
Copiii știu foarte clar cine sunt și ce au de făcut deoarece emoțiile lor sunt pure, nepervertite.

Frica, ura, furia, dezamăgirea, intoleranța și alte emoții negative sunt "implantate" cu sprijinul adulților celor (cică) atotcunoscători.
Copiii sunt puri până ce oamenii (așa zis) maturi vin și le explică "suav" că e o prostie ceea ce spun, ce văd și ce simt, transformându-i în cópiile lor fidele de nemulțumire și de închistare, date de uitarea de sine.
Copiii își atenuează treptat lumina iubirii necondiționate cu care au venit, devenind cópiile ieftine ale frustrării și neîmplinirii adulților.

Și astfel, condiționați în permanență de părinți, școală, religie și societate, copiii își diminuează treptat lumina cu care au venit înzestrați, făcând loc stratului gros de pâclă al fricilor, ignoranței și necunoașterii.
Sufletul încearcă să reamintească menirea lui, dar de (prea) multe ori este înăbușit de întunericul concretizat în ego.
Odată cu vârsta lumina divină slăbește, ajungând la mulți să devină doar o pâlpâire slabă. Atunci, pentru că sufletul nu poate fi redus la tăcere, strigătele lui sunt confundate sau greșit înțelese, oamenii înlocuind iubirea, pacea, armonia, liniștea, cu "gălăgia" obiectelor, a lucrurilor, a formei lipsită de fond.

Iubirea va fi confundată cu nevoia, și va fi, astfel, vânată, cerșită, cerută cu hotărâre de la cei din jur.
Pacea se vrea obținută prin război și violență.
Armonia este condiționată prin haos, iar liniștea sufletească a ajuns doar o noțiune teoretică "fluturată" la o cafea de vorbă cu iz spiritual.

Dar, îți reamintesc, sufletul nu poate fi redus la tăcere.
Ego-ul este gălăgios, dar sufletul nu tace. Și, în încercarea lui de a reaminti omului cine este el, ce este și care îi este menirea, provoacă crize profunde fie la nivel fizic - prin boli - fie psihic, prin depresii sau/și psihoze, acestea având doar rolul de a scoate omul în afara minciunii și a iluziei ego-ului.

Unii dintre oameni nu se opresc nici atunci, considerând boala ca fiind o pedeapsă cruntă dată de un dumnezeu nemilos și răzbunător. Desigur, în acest caz finalul este, din păcate, previzibil: MOARTEA.
Atunci când oamenii înțeleg simptomele și se opresc din cursa nebună a vieții superficiale pentru a pune întrebări și a afla răspunsuri, sufletul se bucură, orientându-i și îndrumându-i spre locurile, persoanele și situațiile care îi pot ajuta.
Și astfel, lumina cunoașterii reapare, întărindu-se ca intensitate și risipind ceața ignoranței.

Atunci apar și rupturile în relații, deoarece o persoană trezită nu mai poate merge alături de o persoană adormită. Lumina este văzută de cei ce o ignoră drept un pericol, considerându-i pe cei treziți drept ciudați, nebuni, cu capul razna.
Tot atunci apar marile schimbări: loc de muncă, status familial (despărțiri, divorțuri), anturaj, etc. Dacă partenerii nu evoluează împreună, legătura se rupe, indiferent dacă cei doi acceptă sau nu acest lucru.

Pe măsură ce omul caută lumina cunoașterii ce există deja în fiecare și nu este dată de altcineva, va întâlni în cale tot felul de "ispite", imagini false a ceea ce își doresc cu adevărat: informații false, profeți și maeștri falși, prieteni "binevoitori" care descurajează în permanență, toate acestea având rolul de a ajuta omul să discearnă realitatea de iluzie, binele de rău, adevărul de fals.
Fiecare alegere corectă este urmată de un salt extraordinar în ceea ce se numește CONȘTIINȚĂ.
Fiecare pas înlătură, puțin câte puțin, ceața pusă pe ochii cunoașterii, iar omul începe să înțeleagă și să realizeze iluzia și minciuna în care a trăit până atunci.

Desigur, calea e grea, e anevoioasă; mulți abandonează după primii pași, alții mai târziu, comoditatea și iluzia reușitei fiind mai puternice.
Și atunci apare, din nou, boala.

Boala este doar mesajul că omul nu face bine ceea ce face, și că s-a abătut de la calea pe care a ales-o înainte de coborârea în materie.
Cu cât o persoană este mai hotărâtă să meargă spre lumină, cu atât încercările devin mai puternice.
E testată determinarea, voința și încrederea în ea însăși și în mesajele trimise de suflet.

Pe drumul spre lumină mulți pornesc, dar puțini ajung. Și împuținându-se pe parcurs, oamenii în lumină vor ajunge să fie singuri, doar în tovărășia lor și a credinței care îi animă.
Și acolo sunt oameni care se opresc din drum, neputând duce mai departe povara singurătății și a solitudinii căutătorului de și în lumină.
Cei care ajung să facă pace cu fricile, furiile, nemulțumirile din ei (manifestate prin oameni și situații incomode apărute în cale), vor deveni conștienți de esența lor, de conștiința ce se dezmorțește încet și ocupă locul ignoranței.
CONȘTIENȚA CONȘTIINȚEI.
O persoană trezită știe cine este și nu mai pleacă urechea la păreri emise de oameni, curente, sisteme, teorii pompoase.
Iar atunci când se trezește, omul ȘTIE că este PARTE DIN DUMNEZEU, DIN LUMINA LUI VENITĂ SĂ SE MANIFESTE VREMELNIC ÎNTR-UN CORP MATERIAL.
Cel trezit este în armonie cu el însuși, cu Universul, cu legile care îl guvernează, cu conștiința universală.
Și pentru că ȘTIE și are credință în ceea ce știe, va fi hulit de umblătorii prin întunericul ignoranței, cei care au abandonat drumul trezirii, sau care nici nu s-au încumetat să pornească, găsindu-și scuze de victimă.

Un om trezit ȘTIE că e parte din Dumnezeu, că trupul e biserica lui și că sufletul e vocea prin care comunică cu sferele divine.
O persoană trează în conștiință știe asta și nu simte nevoia să se împăuneze spunând în dreapta și în stânga cât de evoluat este.

Când ești conștient de conștiința divină ce te animă, mintea și ego-ul tac, și se așterne liniștea, pacea și armonia în viață, în fiecare celulă a corpului.
Până și fizicul începe să manifeste energia divină, iar bolile dispar și corpul își oprește procesul de îmbătrânire și de degradare. 
Atât timp cât poți manifesta lumina și conștiința divină în corpul fizic, moartea nu își are sensul.

Mulți pornesc, puțini, foarte puțini ajung.
Un om trezit atrage - prin lumina pe care o manifestă - oameni care caută și ei, ajutându-i să-și găsească drumul optim pentru ei. 
Armonia se extinde ca o rețea prin care circulă nestingherite iubirea, pacea și liniștea sufletească.

Dumnezeu a vrut să învețe tot ce este de învățat și să manifeste toate emoțiile și trăirile pe care le-a creat. Și pentru a învăța cât mai mult, s-a multiplicat și a trimis pe Pământ câte o parte din el numită OM.
OMULE, tu ești lumină divină, parte din Dumnezeu, care știi, deci, tot ce știe el, indiferent ce îți vor spune cei ce au ales comoditatea stagnării.
Știi și simți asta, dar frica de iadul promis (de oameni, nu de divinitate) te împiedică să vezi evidența.

Și dacă ești parte din Dumnezeu, de ce te mulțumești cu puținul dat de teorii, cutume, idei și ideologii create de oameni?
Poți fi nelimitat, de ce alegi limitele?
Poți fi lumină, de ce alegi întunericul ignoranței?
Poți fi iubire, de ce alegi frica?
Poți fi divinitate, de ce alegi focul iadului?

TU EȘTI CEEA CE EȘTI!
Ești mulțumit(ă)? 
Ești fericit(ă)? 
Ești liniștit(ă) în conștiință?

EȘTI CEEA CE EȘTI! 
FII CEEA CE EȘTI! 
MANIFESTĂ CEEA CE EȘTI!