marți, 25 iunie 2019

Calatorie in lumea de dincolo

- Neurochirurgul Eben Alexander este american si una din obsesiile vietii lui a fost sa conteste cu vehementa existenta asa-numitei "experiente a mortii iminente". Pana cand a intrat el insusi in coma si a revenit la viata. Începand de-atunci, nu mai conteneste sa vorbeasca despre "lumea de dincolo" -



"Am comunicat cu Dumnezeu"



Calatoria spre cer a debutat cu dureri de spate. Eben Alexander, fiu de medic din Carolina de Nord, el insusi neurochirurg, cu studii la Harvard si cu o experienta profesionala de un sfert de secol, s-a uitat la ceas. Ora 4.30, cam devreme chiar si pentru el. Simtea niste pulsatii puternice in zona lombara si a decis sa faca o baie, dar durerile s-au intetit si s-a culcat, din nou, in pat. Sotia lui, Holley, i-a masat spatele, iar el a atipit putin, dar s-a trezit din cauza du­rerilor cumplite. Holley a vrut sa cheme salvarea, insa cum medicii nu suporta sa devina pacienti, n-a lasat-o, desi respira deja greu, de durere. Brusc, a facut un spasm traumatic, si-a dat ochii peste cap si a intrat in coma. Pe 10 no­iembrie 2008, in jurul orei 9.30, viata lui Eben Alexander, atunci in varsta de 54 de ani, a luat sfarsit. Dar a fost doar prima viata.


Cea de-a doua a inceput sapte zile mai tarziu, cand, in ciuda tuturor pronosticurilor, barbatul grav bolnav de o meningita bacteriana a iesit din coma. Primul sau cuvant a fost un "multumesc" adresat colegilor care-l tratasera, dupa care le-a spus membrilor familiei adunati in jurul lui: "Totul e bine". Medicii au considerat ca vindecarea lui Alexander pare a fi un miracol, inainte chiar ca neurologul sa fi scos vreo vorba despre experientele sale din timpul comei, mai ciudate, practic, decat tot ce traise el pana la acea varsta. "Am comunicat direct cu Dumnezeu", declara el. "Sunt dovada vie ca dincolo de lumea ma­teriala pe care o cunoastem exista un univers. Iar acest univers nu este rece si lipsit de viata, ci plin de cal­dura si viu". Acum, omul de stiinta a scris o carte, intitulata "Proof of Heaven" ("Marturie despre cer"), in care descrie ceea ce expertii, ca si misticii, numesc "experienta mortii iminente" ca pe o calatorie plina de aventuri in lumea de dincolo.



Şi care include si un mesaj de mantuire. Deci: in timp ce trupul sau, aflat la sectia de terapie intensiva a Spitalului din Lynchburg, orasul in care locuia, era legat de aparate cu tot felul de tuburi, si valuri de antibiotice se luptau cu bacteriile din creierul sau, spiritul lui o pornise la drum, pe aripile unui fluture, povesteste doctorul. Acel biotop eteric, infloritor, era populat de ingeri, stralucea si vibra de atata frumusete si fericire si o fetita cu ochi albastri i-a transmis ca n-are de ce sa se teama. Ale­xander se simtea cuprins de iubire si-si savura zborul printre norii pufosi de culoare roz. Iar cerul sclipea albastru si o prezenta divina il umplea de incredere pe calator. Impresii oarecum naive si sablonarde, de genul filmelor hollywoodiene? "Limbajul meu pamantean nu e suficient pentru a descrie aceasta lume hiperrea­la", spune Alexander. "Acolo comunicam fara cu­vin­te, ma aflam pe un alt plan".


Alexander e un barbat inalt si sportiv, tata a doi baieti si radiaza un amestec de blandete si seriozitate, asa cum se asteapta oamenii de la "zeii" in halate albe. El ba­nuieste ca profesia, si nu in­tamplarea traita, a facut din cartea sa un mega-bestseller in America si, din el, un rasfatat al mass-media: cine s-ar putea indoi de doctorul cel bun, cu papioane simpatice la gat, in loc de cravate, care a facut, pana acum, sute - daca nu mii - de operatii pe creier?


Caci despre experienta mor­tii iminente - incursiuni in lu­mea de dincolo, facute de oa­meni care, ca si Ale­xander, s-au luptat cu moartea sau au fost supusi unui stres extrem - relateaza milioane de contemporani din toata lumea, apartinand tuturor culturilor. ("Asociatia Internationala pentru studierea mortii iminente" are, doar in SUA, 8 milioane de mem­bri.)
Chiar si explicarea notiunii, ca sa nu mai vorbim de prezentarea de dovezi, este foarte dificila. Nu sunt cumva aceste "experiente" mai degraba niste visuri? Haluci­natii? Focul sinaptic de artificii, necon­trolat, al unui creier chinuit? Nu duce si meditatia la asemenea zboruri imponderale si imateriale, cum le descrie Alexander? În calitate de chirurg, spune el, au existat pacienti care i-au declarat sus si tare ca ar fi fost "dincolo", unde s-au intalnit cu mama dece­data sau cu fapturi ceresti si po­vesteau despre asta ca despre ceva extrem de real, ca despre o plim­bare in jurul blocului. Dar Eben a considerat povestile lor niste sim­ple aiureli. O functionare deficitara a capului.



"Nu ma indoiesc de o realitate extinsa, asa cum o descriu misticii"



Calatorie in lumea de dincolo



Dar acum, Eben cel renascut nu mai are niciun fel de indoieli. "Nu ma mai indoiesc de o rea­li­tate «ex­tinsa», asa cum o descriu, de secole, misticii, oamenii cu insu­siri de me­dium si cei trecuti prin experienta mortii imi­nente". Şi il citeaza pe filosoful Soren Kirkegaard, care desluseste bine marile enigme ale umanitatii. "Exis­ta doua posibilitati ale ero­rii. Una este sa crezi ce nu e ade­varat. Cealalta e sa nu crezi ce este adevarat".


Pentru a putea studia mai bine metateoriile enigmatice, precum ex­­perienta mortii iminente, me­di­cii si psihologii au notat ce au in comun re­latarile consemnate si au gasit uimi­tor de multe asemanari, indife­rent ca ele au fost facute de copii sau de batrani, de europeni sau de mon­goli. Printre ele se numara senzatia parasirii trupului si a plutirii deasupra lui. O lumina puter­nica, inter­pre­tata, in functie de religie si de gradul de civilizatie, ca fiind Dumnezeu insusi sau expresia propriei clarificari interioare. Şi, apoi, maximumul emo­tional pe care-l descrie Ale­xander: in aproape toa­te experientele mortii iminente, tinta calatoriei este cerul, nu iadul. Slava Domnului!



"Mintea mea, spiritul meu, disparusera"



Dar Alexander nu se considera, in nici un caz, un autor de literatura morala, de inaltare sufleteasca, si afirma cu tarie ca va continua sa apere si sa respecte metodele stiintei, pe care, insa, cazul lui le-a impins pana la limita. Vindecat de meningita, el si-a intrebat colegii cum cred ei ca au putut lua nastere amintirile sale despre rai si despre ingeri. Şi a constatat ca nu exista o explicatie in acest sens. Pentru ca centrii lui cerebrali pentru amintiri, visuri, fantasme si viziuni nici macar n-au functionat in perioada respectiva. Bacteriile i-ar fi atacat in asa masura materia cenusie, scrie Alexander, incat aparatele de masura n-au mai indicat nimic. Şi suna aproape triumfator: "Mintea mea, spiritul meu - sau cum vreti sa numiti dvs. ceea ce ne face pe noi oameni - disparuse". Prin urmare, conchide el, pastrand atitudinea autoritara a categoriei profesionale din care face parte, creierul nu este nicidecum "sediul" sau "generatorul" constiintei, asa cum s-a crezut pana acum. Ba mai mult, aceasta exista in afara trupului, ca o forta sublima, care, "incapa­tanata", nu se lasa masurata si nici fotografiata. Asta, ca aluzie rautacioasa la cercetarile neurologice, care aspira sa descifreze - cu electroencefalograme sau aparate cu rezonanta magnetica - sufletul omului, afirmand ca gandurile si sentimentele pot fi reproduse ca o "activitate" a anumitor zone ale creierului.



"Viata nu se sfarseste odata cu moartea, ci merge mai departe, spre frumusete"



Aici incepe, de fapt, a doua mare calatorie a me­di­cului Eben Alexander: trebuie sa le arate adevarul oa­menilor care cred fiecare cuvant al stiintei. Şi adevarul arata astfel: lumea noastra este mai mare decat credem noi. Viata nu se sfarseste odata cu moartea, ci merge mai departe, spre frumusete.


"Faliment intelectual", asa numesc criticii religiei, precum publicistul ame­rican Sam Harris, aceste teze, spunand ca sunt "echi­va­len­tul alchimiei si al pre­zi­ce­rilor din Evul Mediu". Neurologii critica faptul ca un chirurg expe­ri­mentat pre­cum Ale­xander trece cu vederea inac­tivitatea proclamata a cre­ierului sau si ca raspandeste aproape 200 de pagini cu banalitati esoterice, ca un guru New-Age sclivisit. Şi ca nu face deloc referiri la rezultatele masu­ratorilor - facute cu aparate perfor­man­te - in timpul mortii sale aparente. Şi, in plus, dupa cum isi descrie starea, ar trebui sa fi fost mort cerebral, spu­mega de furie profesorul de psihiatrie Mark Cohen, de la Uni­ver­sitatea din Los Angeles. "Dr. Alexander opereaza capete, dar despre cercetarile neuro­logice nu prea are idee".


Eben Alexander isi pastreaza calmul - o alta trasatura comuna celor trecuti prin experienta mortii iminente. Care se descriu ca fiind mult mai relaxati si mult mai putin tematori fata de ceea ce li s-ar putea intampla. În momentul de fata, el lucreaza la o noua carte, in care vrea sa-i convinga pe cei sceptici ca ceea ce i s-a intamplat lui a fost un ade­varat miracol. În felul acesta, Eben Ale­xander, care s-a autoproclamat "un fenomen de excep­tie", face exact ce fac si tovarasii sai de suferinta: in mod inconstient si ne­in­tentionat, el da un sens cedarii totale a corpului sau, construind o poveste care explica si justifica accidentul suferit. Neurologii n-au habar cum realizeaza creierul acest "artificiu", atat de ase­ma­nator cu autohipnoza. Dar daca este asa, chiar ca avem de-a face cu un miracol.

sursa: www.esoterism.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu