miercuri, 29 ianuarie 2020

A fi conștient este o stare spirituală?



Daca vei cauta semnificatia cuvantului „spirit” in dictionar, vei afla ca acesta deriva din latinescul spirare, care inseamna „a respira”. Asa cum ii spune numele, inspiratia este o absorbire a suflului sau a spiritului, iar expiratia o expulzare a lui in exteriorul fiintei. Asa s-au nascut toate asocierile spiritului cu suflul vietii, cu energia vitala, cu constiinta sau cu sufletul, considerate in multe mitologii daruri divine revarsate asupra noastra, si implicit aspecte ale divinitatii, ale principiului luminos sau inefabil. In sensul cel mai profund al cuvantului, respiratia in sine este darul suprem al spiritului. Din pacate, asa cum am vazut pana acum, profunzimea si virtutile sale ne raman necunoscute atat timp cat atentia noastra este indreptata in alta parte. Scopul practicii luciditatii este acela de a ne trezi la viata in fiecare moment de care dispunem. Atunci cand esti trezit, totul te inspira. Altfel spus, intreaga realitate devine spirituala.
Personal, evit pe cat pot sa folosesc cuvantul „spiritual”. Acesta nu mi se pare potrivit, nici util sau necesar pentru munca pe care o desfasor la spital, prin care incerc sa introduc exersarea constientizarii in domeniul medical si al ingrijirii sanatatii, sau in munca pe care o desfasor in alte parti, cum ar fi clinica noastra de reducere a stresului, in inchisori, scoli, sau atunci cand lucrez cu diferite organizatii profesionale ori cu sportivi. De altfel, nu consider cuvantul „spiritual” foarte potrivit nici pentru mai buna intelegere, nici pentru aprofundarea in vreun fel a propriei mele practici meditative.
Pe de alta parte, nu contest faptul ca meditatia poate fi considerata prin excelenta o „practica spirituala”. Problema mea este legata mai degraba de conotatiile incorecte, incomplete si adeseori gresit intelese ale acestui cuvant. Meditatia poate fi o cale profunda pentru dezvoltarea de sine, pentru rafinarea propriilor perceptii, a viziunii personale si a constiintei, dar dupa parerea mea, vocabularul spiritualitatii creeaza mai multe probleme decat rezolva.
Unii oameni se refera la meditatie ca la o „disciplina a constiintei”. Personal, prefer aceasta formulare celei de „practica spirituala”, intrucat cuvantul „spiritual” evoca de regula conotatii complet diferite in cazul unor oameni diferiti. Toate aceste conotatii fac inevitabil parte integranta din sisteme de convingeri care genereaza asteptari inconstiente, pe care cei mai multi dintre oameni nu le examineaza. De aceea, ele ii pot impiedica foarte usor sa evolueze sau chiar sa creada intr-o crestere autentica.
Din cand in cand, la mine vin oameni care imi spun ca perioada traita la clinica noastra de reducere a stresului a fost experienta cea mai spirituala pe care au trait-o vreodata. Ma bucur intotdeauna sa aud asa ceva, intrucat aceasta perceptie provine direct din experienta lor meditativa, si nu pornind de la o teorie, de la o ideologie sau de la un sistem de convingeri oarecare. In linii mari, imi dau seama la ce se refera, dar in acelasi timp stiu ca incearca sa descrie in cuvinte o experienta launtrica ce transcende orice concept. Speranta mea cea mai profunda este ca, indiferent in ce a constat experienta sau viziunea lor, aceasta va continua, va prinde radacini, va ramane vie si va creste. Sper de asemenea ca au ascultat mesajul nostru, potrivit caruia scopul practicii nu este de a ajunge undeva, nici macar la o experienta spirituala beatifica sau profunda. Sper ca ei sa ajunga sa inteleaga ca a fi constient transcende orice mod de a gandi, oricat de elevat ar parea el, si ca scena pe care se desfasoara continuu aceasta munca cu sine este exclusiv locul prezent si momentul actual (aici si acum).
Conceptul de spiritualitate nu deschide neaparat noi orizonturi gandirii noastre; dimpotriva, uneori o ingusteaza de-a dreptul. Se intampla frecvent ca unele aspecte sa fie incluse in conceptul de spiritualitate, in timp ce altele sunt excluse, in mod arbitrar. De pilda, este stiinta spirituala? Dar ideea de mama, sau de tata? Sunt cainii fiinte spirituale? Este corpul un element spiritual? Dar mintea? Sau nasterea unui copil? Sau mancatul? Sau pictura, muzica, plimbatul, privitul unei flori? Este respiratia o experienta spirituala? Dar urcatul pe un munte? In mod evident, totul depinde de felul in care privesti lucrurile, de gradul tau de luciditate.
In realitate, singura luciditatea permite unui aspect al realitatii sa straluceasca in lumina la care face trimitere cuvantul „spiritual”. Einstein a vorbit de „acel sentiment cosmic religios” pe care l-a experimentat prin contemplarea ordinii implicite a universului fizic. Marea geneticiana Barbara McClintock, a carei opera de cercetare a fost ignorata si respinsa de colegii ei de sex masculin ani la rand, pana cand i s-au recunoscut meritele si i s-a acordat premiul Nobel la varsta de 80 de ani, a vorbit la randul ei de „intuitia organismului” care a ajutat-o sa inteleaga si sa dezvaluie complexitatea geneticii in cazul porumbului. Poate ca, in ultima instanta, spiritualitatea nu inseamna altceva decat experimentarea directa a totalitatii si a interconexiunilor dintre aspectele acesteia, viziunea potrivit careia individualitatea si totalitatea se intrepatrund si nimic nu este separat sau izolat. Daca privesti realitatea din aceasta perspectiva, totul devine spiritual in sensul sau cel mai profund. Stiinta devine o activitate spirituala, dar si spalatul vaselor. Singura care conteaza este experienta launtrica, iar aceasta nu poate fi constientizata daca nu esti prezent. Orice altceva sunt simple concepte mentale.
Pe de alta parte, trebuie sa fim in permanenta atenti la tendintele de a ne autoamagi, de a gandi gresit, de a cadea in capcana grandorii, a inflamarii egoului, precum si la impulsurile care ne predispun catre exploatarea altor fiinte si catre cruzime. In toate epocile au existat razboaie si s-au facut crime abominabile din cauza atasamentelor oamenilor pentru un „adevar” spiritual sau altul. Si mai mult rau fac cei care se ascund sub aparenta spiritualitatii, fiind oricand dispusi sa ii raneasca pe cei din jur pentru a-si satisface propriile dorinte.
De multe ori, ideile legate de spiritualitate capata rezonante competitive. Viziunea ingusta, literala, asupra spiritului il plaseaza pe acesta mai presus de domeniul „grosier”, „impur”, „iluzoriu” al corpului, mintii si materiei. Oamenii care cad prada unor asemenea viziuni se pot folosi de ideile lor spirituale pentru a fugi de viata reala.
Privind din perspectiva mitologica, notiunea de spirit are o calitate prin excelenta inaltatoare, dupa cum explica James Hillman si alti adepti ai psihologiei arhetipale. Energia conceptului simbolizeaza ascensiunea, ridicarea deasupra calitatilor terestre ale acestei lumi, intr-o lume imateriala, alcatuita din lumina si stralucire, care transcende dualitatea opusilor si in care totul fuzioneaza in aceeasi unitate cosmica sau nirvana. Pe de alta parte, desi unitatea este o experienta umana extrem de rara, ea nu reprezinta nici pe departe finalul povestii. Mai mult, cel mai adesea ea reprezinta 90% dorinta sau imaginatie (adica gandire) si numai 10% experienta directa. Cautarea unitatii spirituale, indeosebi in anii tineretii, este adeseori marcata de naivitate si de o aspiratie romantica de a transcende durerea, suferinta si responsabilitatile acestei lumi a formelor si atributelor, care include in sine si intunericul sau umezeala.
Ideea de transcendenta se dovedeste nu de putine ori o poarta catre escapism, un combustibil cu cifra octanica mare care alimenteaza autoamagirea. Asa se explica de ce traditia budista, indeosebi budismul zen, pune accentul pe inchiderea intregului cerc, pe aducerea spiritualitatii in viata de zi cu zi, adica pe ceea ce ei numesc „libertatea plenara traita in viata sociala”. Asta inteleg budistii prin a ramane centrat oriunde te-ai afla, in orice circumstante; prin a nu te situa nici deasupra, nici dedesubt, ci a ramane prezent in locul in care te afli, dar plenar prezent. Adeptii zen au un aforism minunat si extrem de provocator, aparent ireverentios, care spune: „Daca te intalnesti cu Buddha, ucide-l”; altfel spus, orice atasament conceptual fata de Buddha sau fata de iluminare reprezinta o indepartare de realizarea suprema.
Va reamintesc in aceasta directie ca imaginea muntelui din meditatia care are in centrul ei acest concept nu include exclusiv culmea semeata, situata mult deasupra „bazei” vietii de zi cu zi, ci si soliditatea acestei temelii, inradacinata in stanca, sau dorinta de a contempla toate starile meteorologice care se manifesta pe munte, cum ar fi ceata, ploaia, zapada si frigul, sau, intr-o traducere la nivelul mintii: depresia, mania, confuzia si suferinta.
Adeptii psihologiei arhetipale ne reamintesc ca stanca sau piatra reprezinta mai degraba un simbol al sufletului decat al spiritului. Ea este directionata in jos, fiind atrasa de propria ei greutate. In mod similar, calatoria sufletului este una descendenta, o coborare din planul luminii catre intunericul lumii din adancuri. Apa reprezinta un alt simbol al sufletului. Si ea intruchipeaza acelasi element descendent, asa cum am explicat atunci cand am vorbit despre meditatia lacului, care isi cauta intotdeauna locurile cele mai joase pentru a se stabiliza. Ea ramane captiva in causul ei de piatra, este intunecata si misterioasa, receptiva, rece si adeseori mocirloasa.
Sentimentele sufletului sunt inradacinate mai degraba in multiplicitate decat in unitate. Ele isi gasesc resursele in complexitate si ambiguitate, in lumea formelor si a atributelor individuale. Toate legendele despre suflet sunt povesti ale cautarii acestuia, care isi risca viata, indura intunericul si se confrunta cu umbrele, este ingropat in adancuri sau sub ape, se rataceste si isi uita uneori calea, dar continua sa persevereze la infinit. Aceasta perseverenta il conduce in cele din urma la redescoperirea propriei sale straluciri de aur, atunci cand iese din lumea subterana de care s-a temut atat de tare, dar pe care a infruntat-o totusi. Aceasta stralucire de aur a existat dintotdeauna, dar a trebuit sa fie redescoperita in urma acestei coborari in lumea intunericului si a durerii. Stralucirea nu poate disparea; ea ne apartine de-a pururi, chiar daca ceilalti nu o pot vedea intotdeauna (si nici chiar noi).
Basmele din toate culturile reprezinta prin excelenta legende despre suflet, nu despre spirit. Piticul este un arhetip al sufletului, asa cum am vazut atunci cand am vorbit de basmul „Apa Vietii”. Cenusareasa este de asemenea o poveste despre suflet. Arhetipul central al basmului este cenusa, dupa cum explica Robert Bly in Iron John. Noi (caci toate aceste povesti se refera intotdeauna la noi) suntem tinuti captivi in aceasta lume de jos a cenusii, a taranii. Ne simtim inradacinati in ea, dar suferim, caci nu ne putem percepe si manifesta propria frumusete interioara. In tot acest timp, inlauntrul nostru se produce un proces de maturare, de transformare interioara, o metamorfoza care culmineaza cu aparitia unei fiinte umane plenar dezvoltate, stralucitoare si aurie, dar si inteleapta, intrucat cunoaste caile acestei lumi, pierzandu-si naivitatea si pasivitatea. O fiinta umana plenar dezvoltata intruchipeaza unitatea dintre suflet si spirit, dintre sus si jos, dintre lumea materiala si cea imateriala.
Practica meditatiei reprezinta ea insasi o oglinda a acestei calatorii initiatice, a cresterii si a dezvoltarii personale. Si ea ne conduce cand jos, cand sus, provocandu-ne sa ne confruntam cu durerea si intunericul, dar si cu bucuria si lumina, acceptandu-le in final deopotriva. Ea ne reaminteste sa ne folosim de orice ocazie si de orice situatie in care ne trezim ca de o sansa pentru a ne pune intrebari legate de sine, pentru a ne deschide, pentru a creste in putere si intelepciune, si pentru a continua sa avansam pe propria noastra cale. In viziunea mea, cuvinte precum „suflet” si „spirit” reprezinta incercari de a descrie experienta launtrica a fiintelor umane care incearca sa se cunoasca pe ele insele si sa isi gaseasca menirea in aceasta lume ciudata. Nici o lucrare spirituala autentica nu poate sa excluda sufletul, la fel cum nici o lucrare sufleteasca autentica nu poate sa excluda spiritul. Demonii, dragonii, piticii, vrajitoarele si capcaunii cu care ne confruntam, printii si printesele, prapastiile si potirele sfinte, incercarile de toate felurile – toate exista in noi, aici si acum, si rostul lor este sa ne invete o lectie. Nu vom putea invata insa aceasta lectie decat daca le vom asculta si daca le vom integra – in spiritul calatoriei eroice care nu se sfarseste niciodata si pe care o intruchipam cu totii, indiferent daca suntem constienti sau nu de acest lucru – in insasi urzeala vietii umane, caci asta inseamna sa fii om la intregul tau potential. Poate ca cel mai spiritual „lucru” pe care il putem face cu totii este sa privim realitatea din jur cu proprii nostri ochi, cu ochii totalitatii, actionand apoi cu integritate si cu bunatate.
(extras din lucrarea „Meditatia, arta de a fi constient” de Jon Kabat-zinn, ed. Kamala) http://editura.kamala.ro/

miercuri, 22 ianuarie 2020

Orice, dincolo de ceea ce avem nevoie, este otrava. Raspunsuri de la un saman

Au întrebat un șaman:
„- Ce este otrava?
- Orice, dincolo de ceea ce avem nevoie, este otravă.
Poate fi putere, lene, mâncare, ego, ambiție, vanitate, frică, furie sau orice altceva.
 
- Ce este frica?
- Neacceptarea incertitudinii.
Dacă acceptăm incertitudinea, devine aventură.
 
- Ce este invidia?
- Lipsa acceptarii binelui celuilalt.
Dacă acceptăm binele, devine inspirație.
 
- Ce este furia?
- Nu acceptăm ceea ce este dincolo de controlul nostru.
Dacă acceptăm, devine toleranță.
 
- Ce este ura?
- Neacceptarea persoanelor așa cum sunt.
Dacă acceptăm necondiționat, devine iubire."

duminică, 19 ianuarie 2020

Cântecul – să îi regăsim funcția sa mistică

“Cuvântul este creatorul lumilor, iar aceste lumi sunt capabile să se reziste vreme îndelungată. Este imposibil de știut până când un cuvânt își va produce efectele. Atunci, ce părere aveți de toată această muzică auzită la ora actuală, o muzică isterică, plină de niște cuvinte vulgare sau violente? Este periculos pentru o societate de a-i subestima putrea sa distructivă.
Într-o Școală Inițiatică, muzica, dar mai ales cântecul, joacă un rol important. Fiindcă în cântec devenim noi înșine instrumentul ce produce sunetele, cântecul are asupra noastră, asupra corpului fizic și a corpurilor subtile, niște efecte foarte puternice. Prin cântec, noi emitem niște unde, niște curenți de forțe ce creează în noi niște forme. De aceea esste esențial să regăsim funcția mistică a cântecului, concentrându-ne întreaga atenție nu numai asupra melodiei, dar și asupra cuvintelor.”

duminică, 12 ianuarie 2020

10 modalitati de curatare a aurei

"Fiecare celulă din corpul meu este iubita și sănătoasa"
Aura ta este pur și simplu o extensie a ta. Când este puternică, acționează ca un scut de protecție. Când este fragilă sau deteriorată te poate lăsa epuizat, cu senzație de rău și senzație de deconectare de tine. Gândește-te la aura ta ca la propria ta gardă personală de corp (sub forma unei bule gigant) care pur și simplu te apără de tot ceea ce este nociv.

Curățarea aurei este pentru integritatea generală și bunăstarea sănătății noastre, in special datorită faptului că multe culturi antice, din întreaga lume, cred că boala începe mai întâi cu o slăbiciune a câmpul nostru auric.
Cristalele sunt eficiente în operațiunile de curățare, reparare și consolidare a aurei. Turmalina neagră, de exemplu, poate scoate afară și apoi transmuta energiile negative despre a căror cauze poate nu avem cunoștință sau energiile negative la care nu știm că am fost expuși.
In afara de cristale, mai avem la dispozitie o serie de metode de curățare și consolidare a aurei. Vă rog să nu ezitați să împărtășiți propriile dvs. metode de purificare a aurei.
1. Baia purificatoare
Această rețetă ajută la înlăturarea substanțelor chimice din organism și la înlăturarea energiilor negative din aură. Realizați această baie timp de 20 de minute în fiecare zi, timp de 7 zile. Dacă începeți să vă simțiți amețit, ieșiți imediat din cadă; ați îndepărtat suficiente toxine și energie negativa pentru o zi.
• 450g bicarbonat de sodiu
• 1 cană sare de mare
2. Salvia
Fumul de Salvia Apiana este cunoscut de indienii din America de Nord ca fiind foarte bun pentru curățare. Salvia Apiana(sau salvie albă) este folosita cu succes pentru a elimina vibrațiile negative din casa mea. Salvia emite ioni negativi pe care îi găsiți în aer doar după o furtună sau la ocean.
Pentru a curăța aura ta, pur și simplu apride un bețișor de salvie albă și folosește-și mâna pentru a direcționa fumul deasupra capului, fața și spatele corpului, sub picioare sau în jurul brațelor .

3. Lasă soarele să-ti hrănească aura
Se știe că soarele are capacitatea de a hrăni și a extinde aura. Petrecerea timpului în natură este incredibil de sănătos pentru corp, minte și suflet.
Soarele te încarcă cu energie, optimism și o mulțime de vitamina D, în timp ce natura hrănește simțurile și câmpul tău auric.

4. Sarea de mare
Înotul în ocean sau îmbăierea într-o baie de apă sărată, ajută foarte mult la curățarea aurei și eliminarea stresului. Soarele extinde și hrănește aura, în timp ce marea elimină energia negativa.
Dacă nu aveți o cadă și nu locuiți în apropierea oceanului, pur și simplu exfoliați corpul cu sare de mare înainte de a face un duș. Luați un pumn de sare de mare și frecați întregul corp înainte de duș. Aceasta ajută la eliminarea celulelor moarte ale pielii, împrospătează aura și elimină toxinele.

5. Dușurile reci
Dușurile reci au capacitatea de a înlătura orice energia negativa din câmpul vostru auric, elimină toxinele, îmbunătățesc circulația și scot tensiunea din organism. Rezultatele pot fi uimitoare.
Gândurile devin mai clare, te simti mai ușor, cu mai multă energie și lucruri care deranjeaza în mod normal și la care te poti gândi zile întregi, așa cum vin, așa si pleaca.

6. Medicina sunetului
Sunetul este recunoscut de către multe culturi antice ca un instrument de vindecare. Sunetul de la bolurile tibetane și bolurile de cristal sunt binecunoscute pentru capacitatea lor de a anihila negativitatea și de a curăța energiile. A asculta sunetele lor înainte de a merge la culcare este o modalitate simplă pentru a avea o stare generală de bine.
Alternativ, rostirea silabei "Om" este un mod incredibil de rapid și de eficient de a transfera energia blocată, stagnată sau negativitatea din aură și corpul fizic.

7. Piatra de Labradorit
Acest cristal are o mare valoare și o mențiune specială. A fost demonstrat prin fotografie Kirlian că Labradoritul are proprietatea de a închide scurgerile din câmpul auric. Purtând un cristal de Labradorit timp de 20 de minute ești protejat timp de 12 ore, chiar dacă nu mai intri în contact cu cristalul în acest timp.
Este denumită "piatra vindecătoare" și este utilizată pe scară largă ca o protecție, de către profesori, persoane care se ocupă de îngrijirea copiilor și asistentele medicale. Este un cristal care poate fi purtat ca o brățară.

8. Reducerea expunerii la radiatii electromagnetice
Radiațiile și frecvențele emise de gadget-uri electrice pot interfera cu propriile ritmuri și cicluri naturale ale corpurilor noastre și cu starea noastră de bine. Petrecerea a prea mult timp aproape de aceste frecvențe, poate construi o energie statică în câmpul auric și poate cauza tulburări.
Faceți ca din dormitor să fie eliminat orice aparat electric, atât cât este posibil. Duceți toate gadget-urile departe de dormitor sau cel puțin de cap, în timpul somnului.
Lepidolit este un cristal fabulous, care emite un câmp de energie de protecție între tine și gadget-uri electrice. Acasă am plasat o bucată aproape de televizor, pe lângă paturi și în apropierea calculatorului. Veți observa că în timp lepidolit devine, în cele din urmă, subțire ca o foiță de hârtie, deoarece absoarbe radiația. Este absolut uimitor.

9. Cristalul de Turmalina Neagră
Excelent pentru devierea radiațiilor și este bine cunoscut pentru transmutarea energiei negative din aură. Este o piatră de protecție care te poate ajuta, de asemenea, in cazul gândirii negative. Este cristalul perfect pentru a fi transportat oriunde.
Cristalele au fost folosite de mii de ani pentru vindecare și protecție. Cuarțul fumuriu pe birou sau în apropierea telefonului vă va proteja de tensiuni și negativitatea altor oameni.

10. Fii conștient de oamenii și locurile care îți fură energia
Fii atent la locurile, oamenii sau situațiile în care ai în mod constant sentimentul că rămâi fără energie. Limitează contactul cu aceste situații sau, dacă nu se poate, poartă un cristal de protecție, pentru a preveni ca energia să-ti fie epuizată.
Labradorit ar fi un cristal potrivit cu care ai putea începe. 

joi, 9 ianuarie 2020

Conștiința este misterioasa forță Invizibilă a vieții noastre


Punem un accent deosebit pe a fi mai conștienți de lucrurile pe care le facem în viață, dar când suntem pe calea către iluminare, există ceva care este chiar mai important de realizat. Conștiința este, totodată, și Forța noastră de Viață. Pentru că noi nu putem vedea Conștiința de-a lungul zilei, adeseori uităm cât de importantă este Conștiința în transformarea lumii din jurul nostru. Dacă vă întreb ”Cât de multă Conștiință aveți?” Cei mai mulți oameni nu vor înțelege ce îi întreb.
Ce este ConștiințaConștiința este o mare necunoscută. În mod normal nu o putem vedea, dar știm că ea este acolo. Știm că suntem conștienți, dar nu o putem vedea suficient de clar pentru a ști câtă Conștiință avem. Conștiința este invizibilă. Este acolo tot timpul și fără de ea nu am fi în viață. Fără Conștiință nu putem funcționa. Nu este ciudat că cel mai important element al vieții noastre, chiar lucrul care ne face oameni, este în același timp cel mai misterios dar și cel mai puțin înțeles element din viața noastră?
Singurul moment în care avem ocazia să ne experimentăm Conștiința singuri fără nici o altă imagine, gând sau experiență, este în timpul meditației. Noi numim această experiență Ku. Ku are loc în fiecare meditație, dar de obicei durează doar un moment scurt. Ea vine și pleacă în timpul fiecărei meditații, dar rareori o experimentăm suficient de mult pentru a ști că am experimentat-o. Vă sună familiar? Este derutant? Este normal să nu ne dăm seama sau să înțelegem ce este Conștiința cu adevărat. Ea este invizibilă. 
După mai multe meditații începem să avem o experimentare clară a lui Ku. Ku este Conștiință Pură fără nici o altă imagine, gând sau sentiment care să ne distragă atenția. Conștiința este asemeni cerului. Dacă ne uităm la cer, în mod natural vom descrie ceea ce noi vedem pe cer, cum ar fi norii sau păsările ce zboară pe cer. Cum să descriem cerul fără să vorbim de nori sau soare, sau că cerul este albastru? Cerul în Sine nu are calități. Cerul este infinit. Chiar și privind la cer nu putem determina cât de mare este. Cerul se întinde dincolo de perimetrul Pământului. Noi nu putem vedea cât de departe se întinde. adevărul este că cerul se întinde dincolo de ceea ce putem noi vedea. El nu are sfârșit. Cerul se întinde chiar și dincolo de limitele acestui UniversConștiința este la fel ca cerul. Nu putem ști niciodată cât de mare este. Când avem o experimentare clară a Ku-ului, simțim că Conștiința noastră s-a expansionat atât de mult încât nu-i putem găsi capătul. Când începem să simțim această Conștiință Infinită în timpul meditației, pentru prima dată vom începe să ne realizăm adevăratul nostru Maestru Interior. 
Când Conștiința se mișcă, Ku se transformă în Ki. Conștiința este Forța noastră de Viață. Ea este prezentă în tot ce facem chiar și atunci când nu știm că ea este acolo. Această forță de Viață nu numai că vine din interiorul nostru prin gândurile și acțiunile noastre, dar ea este prezentă peste tot în jurul nostru. Așa ca și cerul, ea se întinde la nesfârșit. Gândiți-vă la ea în felul acesta, când Conștiința se mișcă, un curent puternic al Forței de Viață se mișcă sub forma unui val și călătorește peste tot în ocean. Ea nu este limitată la a se mișca numai prin corpul/mintea noastră. Fiecare val călătorește dincolo de corpul/mintea noastră în întregul Univers din jurul nostru. Cât de mult durează calea și cât de departe merge depinde de cât de multă energie și putere este în interiorul valului. Dacă putem genera mai multă putere în fiecare val, valul va merge mai departe și va dura mai mult. De fiecare dată când ne deschidem lui Ku în timpul meditației, noi putem genera mai multă forță de Viață sau Ki și realiza mai multe lucruri în viața noastră.
Dacă avem mai multă forță de Viață în dorințele noastre, întregul Univers o va simți și va răspunde. Când Conștiința noastră s-a expansionat și noi am creat o dorință, un val de energie foarte puternic se produce care iese din corpul nostru și atinge totul în jurul nostru. Acest tsunami de putere va muta totul în calea sa. oamenii din jurul nostru îl vor simți și fiecare Eveniment va fi influențat de acesta. Cu alte cuvinte, o dorință puternică când este umplută cu un tsunami al Forței de Viață poate materializa orice dorință avem. Această dorință puternică îi spune corpului nostru să se miște și facem ceva pentru a ne îndeplini dorința. În același timp, dorința noastră puternică trece dincolo de corpul nostru și face ca ceva să se întâmple în lumea din jurul nostru.
Când Conștiința noastră se expansionează și devine Iluminată, fiecare dorință pe care o avem se va mișca prin corpul nostru și afară în Univers. Până și o simplă dorință devine un tsunami de forță de Viață care poate materializa ceea ce ne dorim în viața de zi cu zi. În iluminareConștiința este un val de putere tangibil care poate realiza/împlini orice ne dorim. Poate chiar să schimbe lumea din jurul nostru! În iluminare, misterioasa forță invizibilă a Conștiinței devine o forță miraculoasă care poate materializa orice ne dorim. Cu cât mai mult înțelegem această realitate, cu atât mai mult ne dorim să devenim Iluminați cât mai repede posibil. Împlinirea Meditației este cea mai rapidă cale de a atinge acest obiectiv. Tot ceea ce avem de făcut este să medităm în fiecare zi și să privim cum viața noastră este din ce în ce mai bună până când devenim Infiniți.

luni, 6 ianuarie 2020

Reîncarnarea sau memoria ADN-ului

Reîncarnarea, un subiect tabu până acum ceva timp în urmă, a început să fie din ce în ce mai dezbătută în cercurile academice din întreaga lume. S-a observat că de fapt, ideea de viață după viață a fost o idee prezentă încă din primele scrieri biblice, existând în trecut mai mulți prelați care credeau în reîncarnare. Origene, Clement din Alexandria sau Sfântul Ieremia au fost mari oameni din cadrul Bisericii care susțineau existența reîncarnării. În ziua de azi, Biserica nu mai dezbate acest aspect, lucrurile spirituale fiind ”bătute în cuie” printre marii preoți creștini. Această misiune i-a revenit, în ziua de azi, științei. Și deși, până de curând, știința nu a acordat o prea mare importanță reîncarnării, de ceva timp, au apărut și oameni de știință ”descuiați” la minte.
Surpriza a venit din partea marilor instituții academice care au acordat sume considerabile de bani pentru cercetarea acestui aspect. A fost studiat, în prealabil, fenomenul de moarte clinică. Informațiile obținute din acest studiu au trimis inevitabil către studiul reîncarnării. La aceasta s-a adăugat studiul biosferei și a animalelor... mai ales asupra migrației animalelor. Întrebarea era... cum știu generațiile de animale să găsească drumul spre zonele lor de interes, fără să aibă vreun indicator care să-i îndrume. Acest studiu a pus în dificultate oamenii de știință atunci când au observat felul cum insectele migrau, pe parcursul mai multor generații, în zone precise ale globului, fără să greșească deloc locația. Toate cercetările au trimis către un punct comun, care ar putea să reprezinte o mare descoperire pentru mediul academic - memoria ADN-ului. 
Oamenii de știință știau că ADN-ul are memorie. Dar nu știau că această memorie se transferă de la un individ la altul, după moartea celui dintâi. Această descoperire, ignorată de mulți oameni de știință, demonstrează că ADN-ul reprezentă nu numai un cod al vieții materiale ci și o amprentă a Spiritului. Descoperirea a fost întărită și de descoperirile din cadrul fizicii cuantice care au scos la iveală faptul că formele de viață sunt brăzdate de zone energetice (chakre). Acest fapt era cunoscut încă din vechime, dar de abia acum fizica cuantică l-a aprobat printr-o descoperire proprie. Știindu-se faptul că energia nu se pierde, fizicienii au presupus că existența acelor zone energetice nu este afectată de moartea individului. Câmpurile energetice par să-și continuie existența, într-un fel sau altul, și după moartea individului, pentru ca mai apoi să se reconecteze la realitatea pe care de fapt o susțin. Se pare că fără existența acestor câmpuri energetice, realitatea nu există. Mai mult chiar, acele câmpuri energetice sunt influențate de noi (nu mă refer doar la oameni, ci la toate viețuitoarele) prin intermediul gândirii și a acțiunii. Astfel că, fiecare gând crează o realitate distinctă. Acest fapt demonstrează existența realităților multiple.
Toate aceste descoperiri nu numai că demonstrează existența reîncarnării, dar ne arată că realitatea din care facem parte noi este cu mult mai complexă decât credeam. O realitate pe care putem să o stăpânim cu gândurile noastre și nu o facem. Rezultă că, dacă nu o stăpânim noi, o stăpânesc alții... cine? Dacă ”alții” o stăpânesc, înseamnă că pot stăpâni și fenomenul reîncarnării, logic, nuuu? Atunci înseamnă că nu putem scăpa ușor din această realitate... trebuie să ne eliberăm printr-un efort spiritual și fizic susținut.

miercuri, 1 ianuarie 2020

Realitatea stranie si limitele perceptiei

O declaratie faimoasa, facuta in 1927, de catre biologul J.B.S. Haldane, reluata apoi si de astrofizicianul Arthur Stanley Eddington, a devenit celebra sub forma: „Realitatea nu doar ca este mai stranie decat ne imaginam, dar este chiar mai stranie decat am fi in stare sa ne imaginam”.
 Deocamdata invatatii considera ca realitatea pe care o putem sesiza nemijlocit reprezinta sub 5% din tesatura Universului, restul fiind „energie intunecata” si „materie intunecata”, despre care nu cunoastem prea multe. Mai stim ca realitatea noastra are trei dimensiuni spatiale si una de timp. Doar ca anumite teorii nu se inchid decat daca luam in considerare unsprezece dimensiuni. Unde sunt celelalte? David Barclay, ufolog din Marea Britanie, mai avansa in 1993 si ipoteza ca o buna parte din fenomenele paranormale se petrec intr-o realitate virtuala cu care suntem pusi in contact. El adauga: „tot ceea ce noi consideram ca real ar putea fi o holograma – chiar si dumneavoastra care cititi aceasta pagina”. O presupunere asemanatoare este „ipoteza Matrix”, care spune ca intregul Univers, inclusiv omenirea si tot ce se mai afla pe Pamant, ar putea fi un joc simulat pe calculatoarele unor inteligente superioare, exact ca in filmul „The Matrix” si in continuarile sale. Unii mistici orientali sustin ca realitatea este o „maya”, o iluzie, care se transforma intr-o lume fizica (de fapt in perceptia ei) abia dupa ce trece prin simturile noastre. Colapsarea functiei de unda din mecanica cuantica, doar atunci cand este observata, este foarte aproape de acest punct de vedere.

Viata intr-un joc complex

Dar dincolo de aceste intrebari ramane una mult mai grava. Traim oare intr-un „joc” al unei puteri infinit mai complexe? Este oare lumea care ne inconjoara rezultatul unei evolutii naturale sau a fost creata de o vointa? In a doua varianta, cine a fost creatorul? Exista doua posibile abordari principale. Prima este cea creationista (de sus in jos) presupunand existenta, dintru inceput, a unei constiinte care, posedand un maximum de putere si de informatii, a creat materia, cu toate formele ei, de la cele mai evoluate pana la ultimele caramizi constituente. A doua abordare este cea evolutionista (de jos in sus), a materiei care a progresat treptat, intr-un numar inimaginabil de mare de pasi marunti, de la formele cele mai simple pana la maxima complexitate a lumii actuale, de la inert la constiinta, ajungand probabil chiar si la forme de necuprins cu mintea, care au depasit cu mult pe cea a civilizatiei tehnologice pamantene si pe care le-am numit hipercivilizatii.
 Ambele variante au probleme deschise. De ce o divinitate atotputernica, in stare sa creeze Universul printr-un singur gest, a avut nevoie – pe Pamant – de cele patru miliarde de ani de lupta continua, de la primele forme de viata, pana la actuala civilizatie tehnologica? De ce 6/7 din acest timp au existat doar microorganisme? Si de unde a provenit, la inceputuri, ex nihilo, acel maxim de insusiri de care divinitatea a dat dovada?
 Dar si creationismul are argumente in favoarea sa. Un astfel de argument este asa-numitul principiu antropic. Ecuatiile prin care intelegem functionarea Cosmosului contin un numar de asa-numite „constante universale” (viteza luminii, constanta gravitationala si alte inca cel putin zece). Aceste constante au exact valoarea potrivita pentru ca noi sa putem exista, atat civilizatia pamanteana, cat si intregul Univers. Daca una sau doua dintre constantele universale ar fi fost doar cu cateva procente mai mici sau mai mari, stelele nu ar mai fi fost stele, planetele planete, iar viata nu s-ar fi nascut niciodata. Unul dintre raspunsurile evolutionistilor la aceasta provocare a fost ca – la fel cum exista foarte multe stele in Univers, dar numai foarte putine dintre ele gazduiesc o inteligenta in preajma lor – poate ca exista, si intr-un „Multivers”, un numar imens de tot soiul de universuri, cu diverse constante, al nostru fiind printre cele foarte putine privilegiate.
 Totusi, un raspuns care sa incline balanta in mod definitiv catre creationism sau evolutionism nu exista. Ipoteza hipercivilizatiilor ar putea, in schimb, concilia, fie si partial, cele doua viziuni.
 Pentru a intelege, cat de cat, aceasta realitate extrem de complexa care ne inconjoara, oamenii nu pot folosi, pe de o parte, decat simturile lor, limitate biologic, prelungite cu instrumente limitate din punct de vedere cultural si tehnic, iar pe de alta parte, de mintea lor, care este departe de a fi perfecta si care foloseste cuvinte, operatii matematice, logice, ori teorii etc. limitate cultural.
 Avem impresia ca percepem realitatea „asa cum este ea”. Din pacate, de la ceea ce ni se ofera sa percepem si pana la relatarea celor percepute, informatiile trec printr-un numar de „filtre” care pot schimba radical mesajul transmis.
 Primul „filtru” este chiar perceptia. Ea este marcata de „hipnotismul cultural” si de fenomenul de imprinting, care ne face sa raportam toate cele percepute la un numar limitat de elemente pe care ni le-am insusit in prima perioada a vietii. Noi nu doar privim (sau auzim sau pipaim s.a.m.d.), ci mai ales recunoastem. Si recunoastem ceea ce avem deja in minte, conform experientei noastre si instruirii pe care am primit-o. Deci perceptia noastra functioneaza intre limite acceptabile doar atunci cand suntem intr-un mediu familiar, dar ne poate duce la rezultate aberante daca e confruntata cu o realitate pe care n-am cunoscut-o pana atunci.
 Cei care au investigat fenomenul rapirilor OZN au subliniat importanta unui alt „filtru”, a asa-numitelor „amintiri paravan” (screen memories) – prin care rememorarea unui eveniment traumatizant este inlocuita cu o varianta „imbunatatita”, acceptabila pentru instantele constiente ale mintii. In acest proces sunt folosite arhetipuri din inconstientul colectiv. De pilda, in aparitiile sfinte din zonele cu predominanta catolica, in Europa de Vest sau America Latina, oamenii intalnesc aproape totdeauna Sfanta Fecioara Maria, in timp ce in cele aproape zece cazuri pe care le cunosc, in ambianta predominant ortodoxa a Romaniei, martorii s-au intalnit intotdeauna cu Dumnezeu Tatal sau cu Iisus sau cu niste apostoli barbosi. Adeptii altor religii se intalnesc cu propriile personaje sfinte: Mohamed, Vishnu, Buddha etc.
 Un alt „filtru” este faptul ca adesea – fara sa vrem – percepem ceea ce dorim sa vedem si nu ceea ce vedem de fapt. Psihologii numesc acest mecanism „autoamagire” sau „autoinselare” (wishful thinking, self-delusion). Si, dimpotriva, in acelasi mod, este posibil sa ramanem orbi pentru ceea ce nu ne place sau nu dorim sa vedem.

Tabuuri, temeri, conventii

 Atunci cand lucrurile percepute ajung in constiinta rationala a martorului, le asteapta alte „filtre”. Aici ele vor fi verificate pentru a respecta preconceptiile, doctrinele acceptate, teoriile stiintifice, tabuurile, temerile, conventiile sociale etc., adanc inradacinate in mintea subiectului. Daca cele percepute vor deveni o relatare, ea trebuie sa indeplineasca o alta lista de conditii: povestea sa aiba „cap si coada”, sa fie completate unele goluri, sa se verifice ca afirmatiile sa nu se contrazica intre ele si asa mai departe. Daca in acest proces apar neconcordante care nu pot fi reparate, intreaga perceptie va fi respinsa; martorul va prefera sa spuna ca probabil totul a fost o iluzie, pe care se va si stradui s-o uite cat mai repede, pentru a-si regasi astfel echilibrul imaginii cunoscute despre lume. Daca fenomenul perceput este acceptat, el va mai trece inca o ultima „vama”, cea a timpului care altereaza, inconstient, amintirile. In ciuda acestor transformari, la sfarsitul intregului proces, martorul va ramane convins ca a redat perfect cele percepute.
 Un sceptic ar putea spune ca, tinand cont de toate transformarile care au loc in procesul perceptiei, firesc ar fi sa nu acordam credit niciunei marturii, si mai ales celor ce privesc „magii” neverosimile, ca cele prezentate in episoadele precedente, si sa aruncam totul la gunoi. Dar daca am face asa, am pierde ultima sansa de a surprinde manifestarile unor fenomene inca necunoscute. Atitudinea inteleapta este aceea de a retine si de a colecta relatarile martorilor oculari ca pe niste „fapte”, de un tip mai special. Prin compararea a zeci sau sute de astfel de „fapte”, ilustrand situatii similare, un analist calificat va putea selecta cazurile cu detalii relevante comune si va putea sa elimine influentele culturale particulare pe care fiecare martor le putea suferi. In cazurile cu detalii comune, pot fi aplicate metode statistice pentru a determina probabilitatea ca o anumita ipoteza cu privire la realitatea perceputa sa fie adevarata. Aceasta va crea o sansa de a obtine o imagine mai completa a fenomenelor care se afla in spatele relatarilor.
DAN D. FARCAS